(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Povesti_populare_romanesti"

rrr 




CRISTEA SANDU TIMOC 
POVE§TI POPULARE ROMANE$TI 



Supracoperta $i ilustrapife: Done Stan 



CRISTEA SANDU TIMOC 



POVE$TI POPULARE ROMANE§TI 




EDITURA MINERVA 
Bucurcjti, 1988 



INTRODUCERE 



Cine pStrunde in universul fastuos §i facinant al basmului popular romanesc, este surprins 
?i incintat s3 dcscopcre lumile de frumuseti ale graiului si imaginatiei str51uciie a poporului 
roman, florile spirituhii, ale sensibilit5tii si intelepciunii multimilenarului'neam romanesc, unelc 
dintrc celc mai originate ?i specifice intruchipari artisticc ale geniului sau creator. Cartea dc fat5 
este — cd toata modestia pe care se cade sa o manifest, in calitatea mea de culcgator — o nou2 
fevelatie sj atestare a geniului spiritual inepuizabil, al poporului roman, inf5tisind talentul sau 
povestitor $i arta sa narativa in admirabile $i semnificative ;postaze $i crcapi. Prin marca bogatie 
Sivarietate a temeJor si motivelor povestilor populare prczente in aceasta" carte, prcvenind 
dintr-o straveche §i inzestratS zona etnofolclorici, de la rarxrul sud-duri5rean al nearrrului roma- 
nesc, al rornanilor din Timoc, o distincta vatra a Romaniei orientale, spiritualitatea populara 
romaneascS ni se dezvaluie in noi filoane si cristalizari esteiice $i morale. 

Inscriindu-se in primul rind in sfera imaginarului artistic romanesc, a coneeptiilor $i 
viziunii artistice specifice neamului romanesc, prin substanta spirituals $i morala, ca §i prin 
modalitatea de a povesti, basmul romanesc din aceasta colectie poarta §i marca inmienfclor strSine, 
a infiltra^iilor motivelor narative balcanice, indeosebi al folclorului sudslav, aparpnind sirbilor 
|i buigarilor, alaturi de care romanii din Timoc §i-au dus existen^a. 

Volumul pjvesti populare romanejti este o carte representative %\ expresiva a tuturor 
genurilor 51 speciilor prozei populare romanesti, prezentindu-Ic intr-o proporpe echilibrata, cores- 
punzStor ponderei pe care o au in realitatea folclorica general romaneasca, in aceastS privinta 
florilegiul de fata rezistind comparatiei, prin multitudinea motivelor si- arta de a lc imbina, cu 
dou5 dintre colectiile fundamental ale basmului romanesc: cu'egerea Legends sau basmele rorna- 
nilor a lui Petre Ispirescu $i Antologie de prozd populara epica a lui Ovidiu Birlea. 

Era parca de asteptat, de prevazut ca o zona etnofolclorica a$a de prodigioas5 cum cstc 
aceastape care o cercetam, in care eposul popular, cintecul epic a avut o nestinsa vitalirate §i 
a cunoscut o inflorire maxima, in confluenta cu balada eelorlalte popoare balcanice, ca sj cpica 
popularS in proza sa excejeze. £i intr-adevar ? vigurosului talent epic al rapsodului popular d:n 
Timoc ii corespunde o rar5 arta de a nara a povestitorului popular. Dac5 balada famastica arc 
o insemnata pondere in eposul popular al rornanilor din sudul Dunarii, asupra c5reia s>a pus 
pecetea, in cadrul prozei populare din aceasta zonS, basmul fantastic, care cunoaste cele mai 
variate intrucbip5ri, excclcaza in primul rind, imprimindu-sj efigia specifica\ 

Este momentul sa amintim definitia revclatoare pc care o formuleaza G. Calincscu pentru 
basmul popular: 

« Basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul. nind mitologie, ttica, stiim;a\ observape 
moral5 etc. Caracteristica lui este cS eroii nu sint numai oameni 3 ci si anume fiinte h:'mcrice, 
animale. §i fabulele vorbesc de animale, dar acestea sint simple ma$ti pentru fehirite tipuri de 
indivizi. Fiicfele neomenesti din basm au psihologia fi socioiogia lor misterioas5. E?e comunica 

V 



cu omul, iar au sine oameni. Clad dintr-o naratiunc lipsesc acesti croi himerici, a-avcm dc-a 
face cu un basm •*. 

Basmui fiind — Jupa* expresia aceluia$i G. Cilinescu — « o oglindire in orice caz a vietii 
in moduri fibuloase * — 5: din aceasta* noua* carte de pove^ti populare romanesti se poatc revela 
existent, universul spiritual s.i moral al poporului romia, aritudinea si reactja sa In fa{a vietii si 
istoriei, niziiiafele ^i aspira;iile sole^. reflecpiile 51 expresiile sale favorite, structurile si modaiit£tile 
artei sale narative. 

O mii cuprinzitoare definitie, a bogltiei de scmnificatii $i ipostaze compozi{ionale a 
biimx'Ui popular, aji cum se iafati$eaza in aceasta carte, glsim la Ovidiu Birlea: 

« Bismul este o narafiune p uremic schemitizata\ dar verosimila*, in care protagonistuJ 
umin invinge toate piedicile si este raiplatit la u:ml prin cistigarea tronului impar£tesc sau prin 
imoogatire. Verosimilitatea caracterizeaza atit basmui nuvelistic, cit si eel fantastic, decit ca are 
alee coordonace. Apoteoza eroului din final esce atit de caracteristica, inclt acolo unde lipse?te, 
naratiunea isi pierde profilul de bism, devenini o specie mixta, basm-legenda, chiar daca peri- 
pefiile se desfa^oarS incocmii dupS canonal basmului. Lipsa acelui happy ending e semnul eel 
mat vizibil cX variant! respective reprezinta o abatere, de cele mai multe ori un fenomen singular 

in ansamblul variantelor tipului In opozitie cu legenda, basmui este o naratiune optimista* 

care iosufli ascultltorilor vigoare si incredere in via0. In ciuda traiului lor zbuciumat, avind a 
infruata adtea caiamitfri s i a Indura spolierilc at? tor cxploatatori din Uuntrul si din a far a 
grani(elor, p&turile populare nu si-au pierdut nSdcjdile intr-un viitor mai luminos pe care 1-au dorit 
mcreu, trsasmititid visui general i lor urmitoare. M^bilu! care a general basmui ca specie Hterari 
a fost tocraii Jtendinra de a arita cum trebuie si fie orinduita viafa pe pSminc dup& jaloane 
drepte, eel bun fiind rsUplitit, iar eel rau pedepsit in chip exemplar, msrala ce se desprinde din 
toate basmele ilustreaza cea mii generaia* norma* etici: binele invinge intotdeauaa rlul. Spre 
iluscrare, bismul trateaza conflicnele cele mii frecvente in societatea umana* din toate timpurile. 
Cel mat pregnant oglindeste aceasta trasirurS bismul fantastic. In ciuda sceneriei sale cu atitea 
elemente miracuioase, adesea derutante, bismul fantastic reflects problemele man ale societitii, 
cu vechim; multimilemri, pe care le-a amilgamit in conturul unei lumi ideale, lipsit* de orice 
metehne. A;fiunea din basme are intindere biograficl, dar spre deosebtre de epopee sj roman . 
eroul e urmlrit numii pini la numa, care de obicei coincide si cu ob(:inerea tronului, reprezentind 
deci punctul culminant nu numai al actjunii din basm, ci si apogeul ce se poatc inchipui in 
via(a unui om »*. 

Dad asa cum arSti G. Cilinescu, basmui este o creatie literara de o mire compiexitate 
si de o mire ineirciturl de simboluri si semnificafii, totodata* povestea popuhri este, asa cum 
sublinia O/idai Birlea, un receptacol si o oglinda a visurilor $i nlzaintelor poporului, din care 
se pot reconstitui filozofia, morala 51 idealul sJu de frumusefe, exi$ten{a sa reala* s^ flpturile 
inchipuirii sale originate. Avusese perfects dreptate primul exeget monografic a I basmului roml- 
nesc, Lazlr ^lineanu, arStind specificul nitional pe care II expriml mitologia fiecarui popor, a$a 
cum poate fi ea refacuta din povestile poporului: 

« Fiinfele mitice din povestile populare, desi pretutindenea fundamentul^ aceleasi, imbrad 
insi o fbrml particulars 51 variatl, dupi diversele grupuri etnice. Allmrea cu zmeii si balaurii in 
vecinicS lupti cu elementele bune, apar fetii-frwnosi 51 Ileana Cosinzecma y apoi zincle ?i diferitele 
lor minifestatiuni bune sau rele (Ielele, Rusilii, Vilra, Mama-P3durei), uria^i si pitici (Strimbi- 
Lemne, Sfarmi-Piatri, Statu-Palma), monstri de diferite categorii (ca Jum5tate-de-Om) si intregul 
acel complex de personinc3ri a!e fenomenelor luminois; (Soare, Luceafir, Zorila) sau intunecoase 



1 G. ClUcisscii, Arui Ucer-arJ. :',t mlfr*. Apii: PwmjrjS ramlnac Jn c&vzepzix ji vizuma poporului, 
1977, p. 315. 

■ Ortdiu Birica, MicS twcidop+JU j pivtitH** rj>nL*ejti. ApjJ. Frumosu! romimzsc in e*xc*pfm p viziwua 
pvpon&u, 1977, p. 253-256. 

VI 



(Miazanoapte, Murgili) si chiar ale unor abstractiuni (Ursitoarele, Norocul, Moartea), car i 
constitute fondul mitologiilor poporale » * 

Provenind dintr-o zona* marginal! a graiului romanesc, care tocusi coostituie puntea de 
legatura dintre dialectul dacoroman si eel macedoroman, spiritualitatea populara* a romanovla- 
vilor din sudul DunSrii fiind una dintre cele mai pistr^toare de native mitice stravechi, a avut 
in acelasi timp rolul de a vehicula continuu subiectele si temele folclorice dintre nord si sud, 
intre diferite graiuri si popoare. 

Daca cineva sj-ar exprima dorinta sa* cunoasca basmul popular romanesc §i ar citi mai 
intii aceasta carte, si-ar face o imagine cvasicompleta* despre tip utile cele mai productive, mai 
caracteristice si mai raspindite ale povestilor populare romSnesti, care circula* mai frecvent, atit 
pe plan intern cit si pe plan international. O simpla* trecere in revista a principalelor tipuri de 
basme, cu episoadele si motivele lor caracteristice, din aceasta* colectie ar fi in misura* sa* convinga* 
de acest lucru. Sa* purcedem la aceasta* suraara* analiza tipologica" cu basmul fantastic, cu care 
se deschide colectia, in cadrul cSrei categorii sint selectionate unele dintre cele mai tipice si inche- 
gate naratiuni populare. Astfcl, primul tip al Basmului propriu-zis, tipul A. Th. 300, cuprinzind 
episodul cu omorirea balaurului stipinitor al unei fintini, fiind unul dintre cele mai frecvente In 
povestile romanesti — dupa* cum arata Ovidiu Birlea in notele Antologiei sale — si care de obicei 
se combina cu alte tipuri, precum A. Tb. 301, 302, 303, 304, 315, 318, 326, 327 etc. il intilnim 
in basmul Iovan Iorgovan, din colectia noastra* (pe aceeasi tema* ca $i balada cu acelasi titlu), 
combinat cu tipul A. Tb. 301. Episodul luptei voinicului cu zmeii, din cadrul tipului A. Th. 301 
apare in primul basm al colectjei noastre, Pairu Fdt-Frumos 3 precum si in povestea Fiul vadi. 
In combinafee cu alte motive, episodul omoririi balaurului din cadrul tipului A. Th. 300 poate fi 
gSsit, de asemenea, in basmele timocene Muma Pddurii, Robinson si Pestisorul rosu, ultimul cuprin- 
zind si episodul cu fratii gemeni nascuti in mod miraculos, motiv cunoscut in toata tara, din 
cadrul tipului A. Th. 303. De alfel, motivul nasterii miraculoase se intrefese cu alte motive si 
in cadrul basmelor Petrisor eel iubit §i Impdratul cu doi feciori. Tipul A. Th. 306, pe motivul 
fetelor impSratului care nip la joe incal0mintea in fiecare noapte, este intiinit in basmul Floarea 
grddinarului, fiind cunoscut si raspindit in toata* tara, in forma sa clasica, fiind povestit de Petre 
Ispirescu in Cele 12 fete de impdrat si palatul eel fermecat, tip frecvent in toata* Europa. Tipul 
A. Th. 315, pe tema mamei tradatoare, este intiinit in douaidin povestile colectiei noastre: Poves- 
tea lux Piparus Pdzru si Cerbul fermecaU Tipul A. Th. 325 pe motivul copilului cedat diavolului, 
care il inva{a « magia autometamorfozarilor in felurite animale si obiecte » (O. Birlea, Antologie) 
este intiinit in colectia noastra in basmul Of! In Antologia lui Ov. Birlea, varianta se cheanai 
Baiatu la scoala diavoului. Basmul, originar din India, este destul de raspmdit la noi si se intilneste 
i'recvent in toata Europa. 

Nara^iunea Poveste de o muxere cu un orrij precum si Modrtea-nase, ambele din colectia 
noastra, se incadreaza* in tipul A. Th. 332, pe motivul na^ului (Sfintul Arhanghel Mihail, Moar- 
tea, Dumnezeu) care isi ajuta finul sa* se imbog£{easca, sau care ii amina Iuarea vietii — fiind unul 
dintre tipurile cele mai raspindite la noi si in Europa, in genere. 

Naratiunea Geamfichia si ceinoud frafi, incadrindu-se in tipul A. Th. 365 E, pe motivul 
Lefiore, pe aceeasi tema* ca si cintecul epic, este unul dintre cele mai productive si r&pindite 
tipuri pe plan national si european. 

Basmul Copilul n&scut cu cartea-n mind, din colectia noastra, este o variants frumos poves- 
tita a basmului din colectia lui Petre Ispirescu, Legende sau basmele romdnilor y intitulat Voinicul 
eel cu cartea in mind ndscut, despre care cercetStorul C. B2rbulescu arata*: € Basmul Voinicul eel 
cu cartea in mind . . . face parte dintr-un grup de basme in care este vorba despre eroismul unui 
tinar care a rezistat in trei rinduri la niste incercSri foarte grele $i a sal vat o prinjesa* din puterea 
unui farmec (Tip A. Th. 401), contaminat adeseori cu alt basm asemanator despre tinarul sot, 
care, calcind o interdictie, si-a pierdut so^ia pe care a trebuit sa o caute infruntind multe greutifi 



» Lazir ^iiocanu, Bzsmd* romdru, 1973, p. 33. 

VII 



(Tip A. Th. 400). In folclcrul international aceste basme sint foarte cunoscute $i rfispindite — 
wnestecate intre ele, combinate cu aire tipuri din pricina afinitapi unor motive. In fotcloru] 
romanesc am intiln;t pina* acum 20 de variante din intrcgul grup, intre care cinci variante sint 
foarte asemSnatoare cu basmul povestit de Petre Ispirescu (Tip 401 B*), dintre acestea cca mai 
veche variants fiind culeasS de F. Obert inainte de 1856 * V 

Basmul Broasca-Rcasca, din eolectia noastra, reprezintfi narapunea m proza pe ace]a$i 
motiv ca si cintccul epic ; cu acela§i t:';:u. din primul nostru volmn de foJclor: Poezii popular e de 
la romdnii din Valea Timoctdui. 1943, balada fiind colecponata de la eel mai talentat rapsod popu ar 
timocean, Sima Prunaru. Povestea Brousca-Roasca se incadreaza in tipul A. Th. 402, pe motivu) 
sotiei-animal, reprezentind c varianta a povestii lui P. Ispirescu, Brcasca testoasd cea fermecatd. 
In lucrarea lui Lazar Saineanu, Ba?n:ele romamlor^ 1895, aceastS poveste se incadreaza in 
Sectfunea I Pove<ti mitico-fantasiice^ h cap. I Ciclul pdsdrilor' sau om-animaU B. Tipul Melusvia. 

BasmuJ Fiica florllor . d:n acesstS eoleepe, pe tema substituirii sopei imparatului de catre 
o sora vitrega (verisoara) a sa r ineadrmdu-se in tipul 402, este a$a cum arata Ov. Birlea, in noiele 
Antologiei sale, unul dintre cele mai r£spindite la noi, fiind atestat in toate provinciiie in peste 
80 variante. 

Povestea Cele trei roade de aur, d.n a jest volum, este o varianta povestita foarte simplu 5; 
tuccint, a povestii lui P. Isp'reseu. Ceh trei rodii aurite, incadrindu-se in tipul A. Th. 408, fiind 
atestata" indeosebi in sudul (ar::, cunoscuta si sub titlul Fata din Dafirt. 

Unul dintre tipuri le cele mai producrive si mai frecvente §i anume tipul A. Th. 425., pe 
motivul cSutarii « sotuhii pjerdut * sau a * sotului monstruos » este prezent 51 in eolectia noastra 
In trei variante: Povestea cu poarca. Dovletele si Dinu Fdt-Frumos. De asemenea si in colecpa 
lui P. Ispirescu se gasesc trei variante a?e acestui basm: Porcul eel fermecar, Dovleacul eel ndz- 
dravan $i Fdt-Frumos si far a negutatorului. In lucrarea lui L. $aineanu basmul este clasificat la 
primul tip A. Tipul barbat-animal sau Amor si Psyche. Citam din comentariul lui C. Barbulescu* 
la acest tip de poveste: 

« Basmul Porcul eel fe^mecat, ascultat de povestitor (P. Ispirescu. n.n.) in copilarie de la 
mama sa, §i public at in Columna lui Traian in anul 1876, cu citeva saptSmini mai inainte de 
a-si publica Ion Creanga Povestea porcului in revista Convorbiri literare. face parte dintr-un ciclu 
de basme cu o mare rSspindire la pepoarele europene, fiind semnalat $i la alte citeva popoare in 
Orientul Apropiat, India, in Canada, La Zuni in Noul Mexic sau in Jamaica. Vechimea basmului 
pare sa fie foarte mare, deoarece o varianta Iiterara a lui se gaseste inclusa in lucrarea lui Apuleius? 
Mdgarul de aur, scrisS in secolul al II- lea al erei noastre. Special istii i-au acordat o 
eten^ie mai deosebita, din pricina asemanarii sale cu legenda lui Cupidon si Psyche. fScind srudii 
Intinse asupra a peste o mie de variar.re culese din folclorul a 62 de popoare din toata lumea. In 
fblcloru] romdnesc sint cunoscute pina acum 52 de variante tipSrite si 10 variante culese pe 
bandS de magnetofon in ultimii ari ». 

Unul din basmele cele mai inchegate, mai dezvoltate si mai frumos narate din colecpa 
noastr5, care se incadreaza in tipul A. Th. 465 A, pe motivul sotului invidiat si persecutat pentru 
sopa frumoasS, este basmul Andrei. Tipul A. Th. 480, cuprinzind in colecpa noastra 3 variante 
ale basmului despre fata babei si fata mosneagului, aparut in fonnS clasicS, la P. Ispirescu sj 
I. CreangS, este des intilnit in ciculafia vie si cules pina in zilele noastre din toata fara. 

Tipul A. Th. 510 al Cenuseresei, persecutata de mama vitrega, combinat cu tipul A. Th. 
511, pe motivul mamei metamorfczstc in vaca nazdrSvana ^i care i§i ajutS fata persecutatS. le 
gSsim si in doui din povestiJe coJectiei noastre: Pipilcuta sj Vaca neagra. Tipul acesia de basm 
rtte unul dintre cele mai cunoscute si raspindite la noi, ca si la toate popoarele. La P. Ispirescu 
tint douS pove$ti pe aceeasi tema: Zina mnntilor si Gdinareasa. In lucrarea sa Basmele romdne 
L. §5ineanu remarcase de aprospe acum un secol popularitatea §i marea frecvent^ a basmului: 



* C. Barbulescu. Itizrcducere la Fctre Ispirsscu, Opne, I, 1979, p. LXI— LXII. 

* Ibidem, p. LXI— LXII. 



VIII 



« Cenusereasa c unul din basmcle cele mai pbpulare $i in toate colectiunilese afla* repre- 
zentat acel exemplar de copila* blinda, supus5, prigonitS $i injositS, dar cSreia ii este rezervat un 
splendid vJitor. La diferitele popoare acest ideal a! inocentei si frumusetei po^rta" un nume dcrivat 
dc la vorba «cenus5». dupa fap-i minjitS 51 mai ales dupa" ocupatiunea-i injositoare (ea spala" 
vasele $i cur5$5 vatra), la care e condamnata* de mama-i vitrega" sau $i (in basmelc str5ine) si de 
surori invidioase. La italieni Cenusereasa se numeste Ce?iercntola> la francezi Cendrillon, la spanioli 
Cenicienta si Ventafocks (« Sufla-n foe *); la grecii moderni Lauapaxou^aouXoij (« Baleg5- 
samar »)• La popoarele slave Cenusereasa e asemenea reprezentata printr-un derivat din pepeli 
«cenus£» (sirb. Pepeliuga, cf. Pipelcufa), ca si la cele germanice: AschenbrdcUI, Aschenputtel, 
Cinderella etc. TrasStura caracteristica* a* acestui tip e pantoful sau condurul, care reveleaza* adc- 
vSrata mindrefe a eroinei, mult timp ascunsS sub un exterior respingStor » *. 

In aceeasi lucrare, L. Saineanu descrie tipul sirbesc al Cenuseretei, care intr-adev5r sea- 
m5n5 cu cele douS variante din colecfia nosstrS, dupa cum va putea oricine face comparatia, 
problemi imptumutului sau a influen$ei de la un popor la alrul raminind deschisa, de rezolvat 
poate intr-o cercetare monografica* viitoare: 

« Varianta sirbeascS cu acelasi nume confine o introducere — vaca nazdrSvana* — care se 
rapoarta la tipul precedent, si pe care o intilnim 51 in unele versiuni romanice dc mai la vale. 
Mama vitrega dind fetei sa toarca o intreaga traista de lina, vaca o ia in gura si mestecind-o, firul 
iesea tors din ureche. Apoi mama vitrega porunceste s-o taie, vaca sf Stuieste pe fata (ca si intr-o 
poveste ruseasca de mai sus) sa nu manince din camea-i, ci sa stringa oaselc si s5 le inmormin- 
teze sub o piatra. Intr-o duminica, mama vitrega, inainte de a merge cu fata ei la biseric2, v5rs5 
an toata casa o strachina mare de mei si o ameninta' cu moartea, de nu-1 va culege pin5 la 
intoarcere. Ducindu-se la mormintul vacei, Cenusereasa gasi o lada deschisa plina cu hainele 
cele mai scumpe si deasupra-i daud porumbife albe. cari o povatuira sa se imbrace cu una din ele 
si sa mearga la biserica, iar ele vor culege meiul. Asa se arSta ca in trei rinduri 51 cea din urma 
oarS pierdu pantoful drept. Pornind din casa in casa sa-1 cerce, feciorul de imparat ajunse si la 
casa mamei vitrege si, nebrodindu-se in picioarele fetei sale, o intreba daca se mai afla" cineva 
in casa si ea tagadui. Atunci cocosul, zburind pe albia pe care mama vitrega o ascunsese pe Cenu- 
sereasa, strigS: vKikiriki ! Fata sub albie e virita aici ! » Pantoful i se potrivi in piciorul drept si 
feciorul de imparat lua* de sotie » 7 . 

Tipul A. Th. 510 B, pe motivul tatalui incestuos, care dupa moartea sopei dorestc s5 ia de 
nevastS pe fiica sa §i care fugind in lume de teama pacatului se casatoreste, dupa multe peripetii, 
cu un imparat, are doua variante in colcctia noastra: Pielea de jndgar si Giscdrita, fiind unul dintre 
cele mai rSspindite basme populare romanesti. 

O varianta a basmului lui Ion Creanga, Harap Alb, poate fi socotitS povestea din colec^ia 
noastra Cerbulde la baled, care cuprinde combinarile celor doua* tipuri: tipul A. Th. 531, pe motivul 
spinului (al omului rosu) si tipul tovar5$ilor nazdravani (tip A. Th. 513). Ov. Birlea in volumul 
Povestile lui Creangd (1967) arata ca tipul A. Th. 531 (spinul) este atestat in intreaga Europa. dar 
%\ in India si in America, iar tipul A. Th. 513 (al tovarasilor supranaturali) este rSspindit in 
Europa, precum $i sporadic in Africa (cf. catalogului Aarne-Thompson, ed. 1964). 

Tipul de basm A. Th. 545 B, pe motivul cap5tuirii unui tinar sarac de catre un animal, 
prieten (vulpe, pisica etc.) este reprezentat in colectia noastra de doua variante frumos povestite : 
Vulpea lui Rogojel si Mirtanul n&zdr&van. Fiind cunoscut si atestat in folclorul european, in Asia 
si Africa, tipul acesta de basm este frecvent intilnit si in literatura noastra populara, fiind cunoscute 
20 variante, dup5 cum aflrma C. Barbulescu in studiul amintit. 

O varianta a povestii lui P. Ispirescu, Pasarea mdiastrd, care se incadreaza in tipul 
A. Th 550B am inclus si noi in colectia noastra §i anume: Pasarea Zambild. In folclorul romanesc 
basmul este atestat in vreo 40 de variante. 



1 L. $jinianu, Basmele remdru, 197S, p. 475. 
: Ibidem, p. 476. 



IX 



In lucrarea Basmefo romane, L. §aineanu rezuma lapidar §i extrem de limpede tipul 
basmului acesta: 

« Un imparat cu trei feciori are nevoie de o pasare mSiastra spre a impodobi o cladire 
mareata (manastire, bisericS, turn). Feciorul eel mai mic izbute§te s-o ia, ajutat fiind de un animal 
recunoscator. In cale, intilnindu-se cu fratii sai, din§ii ti rapesc pasarea §i cauta" din invidie sa 
prapadeasca pe voinic, aruncindu-1 intr-o prapastie. Dar el scapa, fratii perfizi sunt pedepsiti ji 
pasarea care rarnSsese muta din momentul rapirei, incepe iara§i a cinta » 8 . 

Tipurile de basme A. Th. 566 §i A. Th. 567, care de obicei se combina in pove§tile 
populare romanesn, primul pe motivul fructelor producatoare de stare animaliera (§i « doctor 
bun », vindecator), iar al doilea, avind episodul gainii miraculoase sint prezente §i in aceasta colec- 
tie a noastra. Primul tip 566, are, in acest volum, 2 variance: Ghiunea Ghixtzel sau Ghina ceafru- 
?noasd § i Doctor bun, iar al doilea rip 567 are, de asemenea, doua variante : Cei trei /rati imparati 
§i Dot /rati. Ambele sint cunoscute §i raspindite la noi, in Europa §i in Asia, dar al doilea este 
muk mai frecvent $i productiv. 

Basmul Dreptatea si Strimbdtatea, din colectia noastra, incadrindu-se in tipul A. Th. 613, 
tip foarte raspindit §i popular in folclorul romanesc $i universal, se impune printre cele mai fru- 
moase basme povestite in limba romana, prin limpezirnea §i voiciunea stilului, prin dramatismul 
situatiilor §i prin valoarea morala exemplara pe care o degaja. La P. Ispirescu basmul se cheama 
Drtptate si Nedreptate. 

Tipul A. Th. 670, atestat in folclorul romanesc in numeroase variante, precum §i pe plan 
international, este reprezentat in aceasta" colecfie de basmul Omul care stie graiul animalelor, care 
se circumscrie in linii mari episoadelor si motivelor tipuiui. 

Mai dorim sa consemnam din cadrul capitolului Basmului fantastic, din colectia noastra, 
doua variante ale tipuiui 707 C* : Doi feti logofeti § i Trei fete mari in cinepd, tip atit de specific 
foiclorului romanesc, cunoscut indeosebi din varianta lui P. Ispirescu, ln§ir-te mdrgdritari, pre- 
lucrat §i de V. Alecsandri in versuri, §i care diferi atit de mult de tipul international Copiii cu 
pdntl de aur. Sint cunoscute pina azi peste 70 variante romanesn ale tipuiui 707 C*. Basmele din 
colectia noastra, fara sa fie in vreun fel tributare lui Petre Ispirescu, sa fie reflexe ale basmului 
hisir-te mdrgdritari, se apropie foarte mult de naratiunea povestitorului muntean, provenind 
din acela§i fond popular comun > general romanesc. 

Capitolul Basmelor nuvelistice, din colectia noastra, fara sa aiba acea§i pondere insemnata 
ca Basmele fantastice, cuprinde totusi o seama de tipuri dintre cele mai specifice §i caracteristice 
pentru basmul popular general romanesc, dintre care dorim sa comentam doar citeva mai 
populare §i frecvente. 

Astfel, basmul Fata inteleaptd din acest volmun se ineadreaza in tipul A. Th. 875, unul 
dintre cele mai raspindite in toate provinciile, atestat in peste 60 variante, centra t pe motivul 
conftictului dintre bogat §i sarac §i a o serie de intrebari, la care fata saracului dS raspunsurile 
potrivite. Cercet2torii tipuiui au conchis ca basmul este o creatie europeana, care are insa la baza 
unele motive si elemente orientale. 

Tipul A. Th. 910, pe motivul sfaturilor primite drept simbrie, este atestat in colectia 
noastra" prin varianta Ivanciu eel sarac. Acelasi tip A- Th. 910, in combinatie cu tipul A. Th. 613 ; 
pe motivul dreptdjii si nedreptdtii, e prezent in colectia noastra prin basmul Bfrtele si rdul, coerent 
§i frumos povestit. 

Tipul A. Th. 930, pe motivul destinului de care nu te poti feri, orice ai face, apare k- 
colectia noastra atit in naratiunea populara Ursitorile 3 cit §i in cintecul epic Stdncuta sau Ursitorile* 
balada fiind culeasa de la rapsodui popular timocean Sima Prunaru. O comparare a celor doua 
piese, una in proza, cealalta in versuri, ridica interesante probleme privind procesul de creatie 
in folclor, creativitatca populara in genere. 

Basmul lui Petre Ispirescu Hotu impdrat, faclnd parte din tipul A. Th. 950, are un frumos 
corespondent^ In colectia noastra, in basmul ImpSratul hot, care deji se circumscrie motivului 



• L. §Mneanu, op. cit., p. 353. 

X 



intilnit aiit in folciorui romanesc, cit si in folclorul universal, nu este creat pe baza izvorului 
sens, ci poartS, profuna imprimata, pecetea autenticitiitii popularc. In studiul despce basmele 
Iui P. Ispirescu, C. Birbulescu arata privitor la acest basm amintit mai sus: 

« Hopu impdrat (Tip A. Th. 950) este unul din putinele basme pe care Ie gasim consemnate 
literar in antichitate. Este vorba despre comoara Iui Rampsinitus, intemeietorul dinastiei a XX-a 
egipteao5, in jurul anului 1200 Le.n. Basmul este foarte raspindit in intreaga lume datoriti in 
mare parte includerii Iui in istoriile Iui Herodot in sec. al V-Iea i.e.n. Herodot insuji 1-a auzit 
insa din sursa orali cum marturiseste : « s5 dea crezamint surselor egiptenilor eel care le socoteste 
vrednice de crezare. Cit despre mine, in toatS povestirea mea, nu fac decit s£ scriu cum am 
auzit spusele unuia si ale altuia ». In folclorul romanesc am consemnat pina acum 14 variante » *. 

Un alt basm despre dracul (zmeul) eel prost 3 reprezentind o combinare a mai multor tipuri 
A. Th. 10724-1071+1094+1149, frumos povestit din colectia noastra. este Stan lenesii. 

Un alt basm, de o mare frumusefe poetica, care se incadreaza in tipul 2014, din acest 
volum, este GingdrasuL 

Al treilea capitol al colecfiei noastre, Basme despre animate, fara sa exceleze prin bogStia 
temelor 51 forma artistica, cuprinde totusi citeva povesti demne de mentionat 3 ca Ariciul si vulpea, 
Capra si lupul, Cum a pdedlit vulpea lupul, care prin universal! lor fabulos 51 viziunea artistica 
simpatetica, ne amintesc caracterizarea acestei specii f acute de Ovidiu Birlea: 

* Basmul despre animale se vadeste mai arhaic decit basmul propriu-zis, intrucit are la baza 
o viziune mai primitiva despre lume. Ea presupune credinta ci animalele au nu numai un suflet, 
similar celui uman, dar chiar si un limbaj propriu prin care ele se inteleg si pe care il poate 
descifra si omul, mai ales eel dotat cu Insu§iri speciale. La inceput, omul s-a apropiat cu sfiala 
de uncle animale, Ie atribuia puteri miraculoase. Un fel de mister incununat de un nimh 
plutea in jurul celor cu manifestari mai ciudate. De aci pina la venerarea lor nu era decit 
un pas ♦ w . 

Mult mai bine reprezentat, in colectia noastra, este eel de al IV-lea capitol, Snoave, in 
care sint retinute texte inchegate si frumos povestite, din tipurile cele mai originale si specifice 
din repertoriul romanesc, precum §i unele piese caracteristice pentru slavi §i popoarele balcanice, 
in genere. Astfel, in cadrul acestui capitol apar 5 snoave din eunoscutul ciclu al Iui Pdcald: Pdcald 
si taica papa, Pdcald si popa, Pdcald si hotii, Pdcjtd cit puree In, Cum a vindut Pdcald vaca y la 
care trebuie sa adaugam snoava Pdcald, din capitolul Anexe, inregistrata" §i transcrisa fonetic de 
R. Marcovici. Astazi se cunosc peste 100 variante ale ciclului Pdcald, raspindite in toate provin- 
ciile 0rii, mai frecvente fiind intilnite in Transilvania. Tot Ovidiu Birlea traseaza conturul 
acestui ciclu in cadrul universului snoavei populare romanesti: 

« Exista totusi snoave in care in centrul atenfiei sta personajul pozitiv, dar acesta este de 
obicei ngura care intruchipeaza istetimea populara menita sa dejoace planurile impilatorilor de 
toate categoriile, pedepsind fara* cru{are chiar exponent: i claselor dominante din trecut. Acestia 
sint personmcarea aspiratiei necurmate a straturilor populare spre dreptate §i echitate social*, 
intruchipate de Pacal£ (Pepelea) la noi, Giufa in folclorul italian, Till Eulenspigel in eel gcrman, 
Cioha in O mie si una de nopti etc. In repertoriul noscru, figura Iui Pacala (Pepelea) se vSdestc 
mai complex*, rezultata din suprapuneri si con tarn inari. El apare in unele snoave ca intruchipare 
a prostiei funciare care, dupa pareri unanime, fac parte din stratul eel mai arhaic, prezent si la 
popoarele primitive, unde eroul civil izator este in acelasi timp si personajul bufon, manifestindu-se 
in formeie tip ice ale neghiobiei, care in fapt se dovedeste aparenta dupa atare viziune arhaidL La 
noi, Pacala uneori simuleazS prostia prin faprul ca ispravile savir§ite presupun o istetime sub- 
terana, tradata de imprejurarea ci exploateaza sensul propriu al unor cxprimiri figurate sau chiar 
cuvinte, numai cu intentia de a provoca rlsetele cele mai nestavilite ■» !l . 



' C. Birbulescu, op. cit., p. LXVI. 
M Ovidiu Birlea, Feldvrui romdtusc, I, 1931, p. 211. 
14 Ibidem, p. 235. 



XI 



Dupa Pacal5, cele mai frecvente personaje ale snoavelor si din aceasta colec|ie sint popii> 
tiganii etc. dupa cum se satirizeaza si unele defecte morale §i deficient fizice ale oamenilor. Sint 
prezente in cireva snoave din colectia noastra §i unele personaje care intruchipeaza pe PacalS la 
popoarele baJcanice: Bai Giora §i Bai Ganea la bulgart sj Nastratin Hogea la turci. 

Ultimul capirol al volumului Povesti populate romdnesti cuprinde Legendele ce circula la 
romanovlahii din sudul Dunarii si care auincentrul lor figuri populare ale istoriei, mitologiei si 
spatiurui popoarelor balcanice: Alexandru Macedon* Solomon imparatul, Imparatul Traian trece-n 
fara 3 Printesa de la Gamza 3 Imparatul Constantin eel Mare, Craleviciu Marcu si Aiircea eel Mare> 
si Poveste despre Baba Novae din vremea turculw. 

Desigur ca cea mai puternica si sensibila rezonanta* in sufletul si traditiile poporului roman 
a produs personalitatea cuceritorului Daciei 3 cea mai vie si nestinsa amintire in memoria locui- 
torilor Romaniei orientale se pastreaza in jural figurii istorice a imp3ratului Traian 3 dupa cum 
arata §i lolcloristul Ovidiu Birlea: 

* Cea mai veche amintire despre o figura* istorica este cea despre imparatul Traian (Marcus 
Ulpius Traianus). E drept ca in unele colectii, incepind cu Traditiile lui Marian si unele raspun- 
suri la chestionarul lui Densu§ianu, sint pomeniti si dacii, dar nu mai incape indoialS ca* e la 
mijloc o intruziune livresca, din manualele scolare. Doar imparatul Traian face exceptie^ dar sub 
forma Troian, imprumutata de la slavi dupa p5rerea unanima (desi Schuchardt atesta forma 
Troiano in latina vulgara), dupa ce acestia au luat-o de la populatia romanizata din bazinul duna- 
rean. Legendele despre Traian constitute un capitol aparte al folcloristicii pentru considerentc de 
pondere unica. Exceptind pe Alexandru eel Mare 3 Traian este singurul monarh a carui amintire 
a trecut dincolo de granitele statului pe care 1-a cirmuit 3 dar spre deosebire de eel dintii 3 a carui 
amintire a fost copios alimentata de faimosul roman popular, cea a lui Traian a dainuit numai 
pe cale oral5 %\ mai cu seama pe o perioada excesiv de lunga, de aproape doua milenii. Aceasta 
imprejurare a dat nastere altui fenomen folcloric neobisnuit de rar: amintirea s-a canalizat in 
doua* directii total op use, evoluind pina la limitele absolute, spre cufundarea in nimic, prin trans- 
formarea numelui intr-un substantiv comun, iar pe de alta* parte spre divinizare 3 prin ridicare 
in panteonul zeilor pagini » l2 . 

S-a putut observa cum in spatiul spiritual al basmului popular romanesc din sudul Dunarii, 
in categoria snoavei s-au infiltrat personaje specifice folclorului bulgar 3 ca Bai Ganea si Bai 
Giora 3 iar in categoria legendei au patruns personaje speciiice eposului popular sirbesc, precum 
Marcu Cralevici si Baba Novae (ulrimul prezent deopotriva §i in cintecul epic romanesc nord- 
dun2rean\ 

Dac3 pina acum cercetatorii si-au putut forma o imagine revelatoare despre mareajbogatie 
§i vitalitate a eposului popular romanesc care circula la romanovlahii din Timoc, in fapt despre 
geniul poetic epic al poporului roman, din aceasta colectie speciali§tii vor avea revelatia accleasi 
Inzestrari spirituale exceptionale si pe tarimul epicii populare in proza, multe teme si motive 
stravechij mitice circulind intr-un gen sau altul, intr-o forma compozitionala sau alta. Cum mai 
aratam, intrc balada fantastica §i basmul fantastic s-a petrecut o osmoza genetica continua, multe 
motive mitice stravechi traco-gctice §i greco-romane refugiindu-se in aceste specii conservatoare, 
dar de o mare vitalitate pina in zilele noastre. Ca o dovada a influentei reciproce intre aceste 
genuri viguroase ale creatiei populare romanesti, eposul popular §i epica in proza, este si exis- 
tenta, chiar in cadrul aceste i carti a multor basme cu o frazare cadentata, a patrunderii in miezu] 
povestilor a numeroasc versuri populare, care fac mult mai expresive §i gradate momentele acti- 
unii, precum §i rcplicile personajelor. La fel se poate explica ajungerea pina* la noi in cintecul 
epic a unor subiecte mitice antice, numai printr-o confluenta neintrerupta cu traditja orala a 
basmului, care, se stie, conserva de-a lungul mileniilor reminiscente si relieve ale mcntalitatii 
populare arhaice, ale unor conceptii animiste %\ totemice, ale unor civilizatii §i creatii spirituale 
de mul: disparute 3 ale gindirii si artei celor ma: vechi locuitori ai acestor meleaguri. 



11 Ovidiu 3i:ica, FoUIoruI Tomlnesc, I. 1981, p. 130—131. 

XII 



Un basm nuvelistic, Poveste de baiatul milos (tip A. Th. 981) care poarta nealterati marca 
autenticitapi populare, oralc, povestit de Prunaru Dobrili, fiul celebnilui lautar Sima Prunaru, 
din comuna Zlocutea, jude^ul Craina, Jugoslavia, nareazi desprc un strivechi obicei, din preistorie> 
din timpuri imemoriale (si care in narathme este plasat in vremea impirijiei turce$ti), acela aJ 
omoririi bitrinilor, care nu-si mai pot face rost de hrana, nu-sj mai pot purta de grija. Venind 
ordinul de la impar5tie s5-§i omoare bitrinii, top 51 implinesc, numai un baiat milos i§i 
ascunde tat21: 

♦ Colo intr-un sat, su poala la un munte, erea un biiat cuminte f i milos, avea un tati 
bitrin, care crescusa copilul tot din cersie, pina la-ncaltitura si lmbracaturi. Biiatu era mult 
sarac si rimas de sitenii lui. Veni poziv din sat, roc de-o siptimina si-si omoare batrinul, $\ 
si iveasci in sat cind ingroapi. Porni el mare plins si milos cum erea nu indrijnea sa omoare pe 
tatal lui. Intr-o zi, plingind, vorbi cu tati-su sizisi: Tata, taicutul meu, ai auzit, cum ie rinduj 
1-ai bitrtni? Da tati-su-i zisa: — Taic3, mai bine tu pe mine, decit geiaru pe tine, caci eu 
sint bitrin da de tine imi pare riu ci esti tinir. Biiatu vorbeste plingind si-: zice: — 
Tati, aide cu mine si te pitul, ca trag nidejde ca s-a schimba ista zacon ». 

In basm se povesteste, in continuare, cum venind vremuri grele, de foamete, disparind 
chiar siminta grinelor, impiratul cere si aduci fiecare bucate Imparatiei, sub pedeapsa cu moar- 
tea, si cum numai acest om, care §i-a crutat tatil, sfituit de acesta, a putut implini porunca. Ceea 
ce il determini pe imparat sa nu mai omoare pe bitrini, care s-au dovedit oameni infelepti. Poves- 
tirea e condusi cu multa dibicie 51 mestesug artistic, cu momente dramatice, tensionate, iar 
in;elesul si morala, firi si fie explicite, se degaja cu pregnanfa. 

De la acela§i povestitor, Prunaru Dobrili, provine naratiunea Poveste de un mos cu o 
buturoaga (tip A. Th. 503), pe motivul celor trei obiecte miraculoase pe care le prime§te omul 
sirac de la un personaj mitologic (in alte variante fund Dumnezeu), text redat in acela§i stil 
arhaic traditional si intr-un limbaj regional: 

« Mo§ul s-a nica jit si triiasci asa greu, ama firi lemne n-a putut, asa ca* mosu intr-o zi, 
iel loa de acasi o traisti pe umere §i un topor si pleca dupi buturoage de-ale mici, ceva sa sa 
spargi cu toporul. Mergind mosu prin padure, ciocinind prin buturogi, ajunsi la o buturoaga 
mare §i cam putredi. Mosu, cum o vazu, si-nchina, s'ficu o cruce cu mina a dreapti, sa ruga 
lu Dumnezeu asa: « Doamne, cu puteria ta, ajuta-mi si sparg cu toporul buturoaga asta, si-mi 
umplu §i eu traista ! > Dupa ruga mosului ridici toporul sus §i dete o data in buturoagi, sparse 
o a§chie buni ! Mult i-a fost drag la mo; ci din buturoaga aia mare umple mo§u traista. Mo^u 
iar ridici toporu §1— 1 infige in buturoagi; sparsi un nod bun, pina mosu si bage nodu de butu- 
roaga in traista, iaci iasa din buturoagi altu mo? luminos ca soar*li §i luminosu de mo§ zice la 
alilant mo? asa: «Bine mosule, ce rau p-am facut tie, de spargi cu toporu casa mea ». Mosul 
sarac porni sa* povesteasci la alant mo§ cum e rindu, cum a ramas farS babS, fira copii, nepo^, 
asa: < c3 mult ieu sint §i sarac, n-are care si vadA de mine, bani n-am sa cumpar lemne §i nu 
pot si due, mi doare picioareli §i jelili, mi nicajesc cu o traisti, ce pot^ sa adun >. Da mo§u al 
luminos se roagS de siracul de mo? si nu-i spargi casa ca-i di ce cere saracul de mo;. Siracul 
de mos spune: « di-mi ce vreai tu, luminosule \ » Mosul eel luminos li diruie mai intii mo§ului 
sirac un migar nizdrivan care face bani, apoi o giina miraculoasi care oua galbeni §i la urma o 
miciuci magici, de fag, ce-i da mincare. §i povestea sf ir§e§te prin pedepsirea celor care rivniseri 
la saracia mo§ului, dorind si-i ia mSciuca: „De-aci incolo mo?u-i judeca « nu dupa graiul lor, 
ci dupa faptele lor », ci t pasirica vicleana da singurS-n lat > s . 

Intr-unul dintre basmele narate cu rara arta din aceasta colectie, Mustdciosul Ctip A. Th. 
650), apare o figura mitologica striveche, un monstru urias. straniu, produs al unei imaginatii 
populare bogate §i originale, pe care trebuie si-1 infrunte eroul uman al pove§tii : 

t Dupa ce se siturari, odiniri cita §i o luari la taina. — Vreti voi si miritati fata asta dupi 
mine ? — Vrem, ama se tine de ea o hala. Vine la amiaz intotdeauna la ea. — Astizi vine ? — 
Vine. — Ce ali e aia? — Musticiosul ! — Unde sede? — Care stie? Mai stai ctta si-1 vezi. — Mii 
baiete, dincotro vine el? — Vine de la scipatat. — §i cum vine? — Vine cu o mustati pe pimint 

XIII 



de mSturS drumurile si ogasele, iar dealurile le doboara §i face cimpii; jar cu alalaltS musia^S 
sterge stelcle pe cer, le tulbura, le mesteca, le rape. Intr-o parte de musta^a are 365 de cuiburi 
de arati, prefecatori, bufnite, berze, golumbi, toate moadele de pasari. §i cind vine, vine ciripind, 
fringe pSdurile, facind larma mare, rupe docile, astupa* ogasele, opre§te apele. Sta b&iatul §i sa 
gindeste: asa ceva n-a mai auzit. — Bay o s& stau s5-l vSd la amiaz. — Sa stai numai pitulat, 
colo-n tufa, acolo fa-ti crovu §i stai pitit, ca" urla ca un cutremur. S3 pierde lumina de pe pamint. 
Cind porneste din slavile cerului e mare, dar cu cit s-apropie sa face mic ca un voinic. Sa da* jos, 
sede cu ea cit vrea si iar pleaca-n sus ». 

In basmul Muma Pddurii 3 basm intilnit in numeroase variante in folclorul romanesc, pe 
UngS figura Mumii Padurii, mai apare o fiint5 mitologica monstruoasa', care prin infatisarea-i ne 
aminteste de Sfinxul mitologiei antice, pe puterea careia i§i tese faima Muma PSdurii, care am&- 
ge§te voinicii si le rape§te viata. Plecind in cautarea fratelui mai mare omorit de Muma Padurii, 
fratele eel mic, mai iste; §i mai viteaz, o ameninfci cu moartea: 

* — Nu ma omori, voinice, ca nu eu 1-am facut pe frate-tu stana" de piatra, ci ala salbatica 
din pod. Daca ma scapi, eu iti spun cum s-o omon pe namila din pod. — Bine, m£tus&, spune 
si eu mS fin de vorbS si ridica* baba de pe jeregai. — Ala cea mare n-are putere decit cind pune 
ghiarele ei pe pamint- In miinile ei poarta* doua bite fermecate. Cum d5-n om, si-1 preface stei 
de piatrS, da cu alta da-n om si-1 inviaza" pe loc. Vezi fratele tau st3 aci de vreo doi ani §i daca 
ai avea bitul fermecat, I-ai putea-nvia. Voinicul, poind calul de friu, intrS in bordeiul babei cu 
sabia-n mina. Cum intra, o ala mare cu ghiare ca de zmeu se lasa-n jos gernind asa de tare ca 
se cutremura padurea de fugeau speriate toate lighioanele. Da voinicul, cind vazu ca si-a scos 
afara picioarele, trase o data" cu sabia de-i reteza picioarele dintr-o lovitura. O al5 mare cazu 
jos pe pamint, ama nu mai putu sa" faca nici un pas si cind instinsa ghiarele de la miini saM 
prinda pe voinic, el trase inca o data si-i taie minele. Mai trasa inca o data" de-i cazu capul, 
la pamint, dindu-se de-a berbeleacul ca un dovlete scotind foe 51* otrava pe gura. Din miinile 
alei cizura* doua bite. Voinicul lua bitele si le privi cu bagare de seama. Dete cu una-n ciine si 
ciinele se prefacu intr-o stana" de piatrS. li dete din nou in cap cu celalalt bit §i copoiul incepu 
sa se gudure Iingindu-i de bucuxie miinile ». 

Din aceeasi familie a mon§trilor mitologiei, mosteniti in basmul popular din mitologia 
antica, pSginS, poate chiar dintr-un substrat mai vechi, al miturilor primitive, apare Cerbul de 
balta in povestea cu acelasi tidu, pe care trebuie sa-1 infhmte eroul, ajutat de o batrin5, care-i 
da o piele vrajita: 

* Cerbul era o fiara mare cu coarnele ajungind prin virfurile copacilor $i cu o gura* mare 
cit o jura. Se cutremura pamintul cind trecea spre balta sa bea ap5, sa* se scalde. Dup£ ce se 
scSlda, se-ntorcea cu fa$a spre voinicul din groapa. Patru tras5 cu gida §i-l lovi la partea stinga, 
chiar la casa sufletului. Cum il lovi, fugi spre un deal mare cu pielea fermecata intr-o mina. 
Cerbul sorbi apa din balta si o azvirli dupS PStru ca s5-l doboare. Dar el se prinsS de tulpinele 
copacilor §i apa s£-ntoars£ cu pietre mari §i copaci la vale, farS s3-l sminteasca din loc. Cerbul 
insa* cu gida infipta" in cap nu-1 lasa. Cind fu gata-gata s2-l ajunga, ii arunc2 in fa{a pielea cea 
fermecatS, cerbul se-mpiedica de un ciutac, cazu si muri. E\ ii taie capul si-1 duse imparatului. 
Se mira imparatul de curajul slugii ginerelui sau, iar omul eel rosu se bucura* cS de-acum inainte 
cerbul de baltS n-are s5-i mai omoare oastea lui Verde-mparar §1 el va putea face nunta cu 

frumoasa craiasS a acestuia >. 

Spre deosebire de fiinfele fantastice descinzind in universul basmului popular romanesc 
din mitologia paging sau poate chiar dintr-un fond antropologic mult mai vechi, care inspira* 
omului sentimente de groazS, terifiante, figurile mitologiei creatine, Dumnezeu, Arhanghelul 
Mihail, Sfintul Nicola sau chiar Moartea, care apar in tipul A. Th. 332, al nasilor supranatu- 
rali, sint mult mai familiars omului in pove^tile romane5ti, mai accesibile si mai binevoitoare, 
eroul apropiindu-§i-i sau respingindu-i cu nonsalan|a. Astfcl, in basmul Moartea-na$e, omul sarac 
pornit in cautarea unui nas care sa-i boteze copilul, se intflne§te mai intii cu Dumnezeu: 

XIV 



« lata ca* fntr-o zi, pe la chindia mare, se-ntilni cu un om. Era imbracat in ainc cam neo- 
bijnuite si cu barba alba, ce-i ajungea la genunchi. Se dcte-n vorbS cu mo§u. Mosu incepu s3-l 
ispiteasca: — Ce vinturi te-a pus pe astfel de drumuri far5 capatii, pc unde picior de om inca 
n-a indr&znit sS calce? Omul nostru se uita" cu bSgare de seama 51 nu vazu alte urme decit 
pe ale mo§u1ui. LSsa capul in jos, apoi zise: — Mosule, sint om sarac, vin de la marginile lumii 
si caut un om drept care s5-mi fie na§, ca sa-mi boteze copilul, de curind nascut intr-un bordei 
sarac. — Cu voia ta eu a? putea s£-p fiu na5, zise xnosul. Fruntea saracului se lumina de bucurie, 
apoi zise: — Daca-i asa, atunci este drept sS te-ntreb pe cine am ales ca nas? — Da, rSspunse 
mogul, eu sint Dumnezeu ! — Cum, dumneata esti Dumnezeu? O, ce nenorocire, zise s2racul. 
— De ce nenorocire, omule? Nu tc bucuri c5 Dumnezeu ti-a iesit in cale s5 te ajute? — Nu 
ma bucur ! Daca e§ti Dumnezeu, atunci nu-mi esn* nas 3 fiindca dumneata nu esti om drept ! Daca 
esti Dumnezeu, pentru ce ai ISsat in lumea asta atitea rele §i pacoste? Pentru ce pe unii i-ai 
facut bogap, da pe altii saraci lipiti pamintului? Aaa . . . nu, nu, dumneata nu e§ti un om drept. 
§i unui cine i-ar fi mila de trupul meu, go! 51 plin de rani, da pe nu ti-e mila, cum nici la cei 
avup nu le este mi!5 de cei saraci ». 

A doua zi omul sarac se-ntilni cu Sfintul Nicola, care se oferi sa-i fie nas, dar pe care il 
refuza iar. A treia zi se intilni cu Moartea: 

* Omul acesta era deosebit fata de alp oameni. Era un vlajgan mare §i urit, fata paroasS, 
ochii negri schinteitori, care te sfredeleau cu privirea cruda* ca de fiara salbatidS. Vorba lui era 
scurta §i lovea ca o sageata. Pe $oldul sting atirna o sabic mare ingrozitoare, pe care se prelin- 
geau picSturi mari de singe inca* cald. Il cuprinsera fiorii privindu-1 inca" o data din crestet pina-n 
calciie. Nu mai cuteza sa spuie nici o vorbS. St&ea putin ca s5-i vina curaj. Ba sS-1 intrebe cine 
este? I§i lua* inima-n dinp" s>i zise: — Bine, na§ule, drept ar fi sa §tiu si eu pe cine am ales 
sa"-mi fie na§? De aceea te-a§ ruga spune-mi cine esti dumneata? — Chipul meu §i sabia ar putea 
sa te faca* sa ghice§ti: Sint moartea ! — Dumneata moartea? zise tremurind de fric5 saracul. — 
Da, chiar eu, intari ea. — Atunci sS §tii ca este bine I MS invoiesc sS-mi fii nase, pentru ca e§ti 
un om drept. Dumneata nu sprijini nici pe eel bogat, nici pe eel sarac. Mergi la fiecare si fara 
indurare curmi firul vietii $i celor bogati si fericifi $i celor saraci si oropsip. Apoi ma bucur ca 
am facut o alegere bunS, am avut mare noroc. Un lucru n-o sa-p placfi, fiindca sint sarac §i 
n-am nimic in afarS de petecele de pe mine si acest toiag. — Tot una este pentru mine, avut, 
ori neavut, tinar on batrin, sabia mea nu alege, cind vine sorocul. Las& tu saracia la o parte, ca 
te voi ajuta sS ajungi om bogat, zisS moartea. Dup5 o cale lungS §i intoarsS, saracul ajunge cu 
nasul sSu la bordeiul unde muierea lui il a§tepta cu fiul sau nebotezat. Boteza nasul pruncul §i 
se fScu o mica" veselie, la care ceilalp oameni din sat nu venirS, din mindrie, in casa saracului." 

Actiunea basmului continuS prin imbogap'rea omului sarac cu ajutorul nasei, pe care finul 
o p5cale§te, aminindu-si moartea in mai multe rinduri, la fel ca si in povestea lui Ivan Titrbinca 
$i in alte versiuni din tradipa orala. 

Supraviepiirea mitului antic el in al lui Oedip, pe tema fatalitapi, a destinului, in tradipa 
oralS (din care 1-a preluat si prelucrat in teatrul sSu Sofocle) a popoarelor balcanice, in dubla 
ipostaz5, a cintecului epic 51" a narapunii in proza", asa cum sc intilnesc si in colectia noastr5, este 
dupS noi un adevarat miracol al creativitSpi populare in genere §i in special al spiritualitipi populare 
romanesti. DacS naratiunea in proza Ursitorile — basm nuvelistic (tip A. Th. 930) — s-a schimbat 
de-a lungul vremii, cu fiecare nouS povestire, ajungind pinS la noi o copie palida* a mitului grec 
antic, cintecul epic StSncufa sau Ursitorile — colectionat de noi de la eel mai talentat rapsod timo- 
cean, Sima Prunaru — interpretat cu multa grijS fat5 de traditia oralS §i memoria colectivitapi, 
pSstreaz5 in liniile lui mari conturul mitului literar din opera marelui tragic grec, farS sS vedem 
in el un reflex al creapei culte antice, ci doar izvorind din aceea$i sureS inepuizabili a culturii 
popukrc, din care-si au sorgintea si piesele lui Sofocle. 

Pentru comparape citSm, in paralel, un fragment din poveste mai intii §i apoi un fragment 
din baladS, in care este surprins momentul ursitului, care arat5 atit confluent, cit ?i diferenfa 

xv 



dintre cele doua crcapi populare, precum ji modalitatea diferita dc a pastra si transmitc mitul 
lui Oedip: 

« Muierea §i omul ei, cum rostira masa pentru ursiton, adormira dusi, de puteai toca 
lemne pc ei. Negustorului ii pierise somnul si se tot vaita, ce piaza rea l-o fi-ndemnat sa bata 
la ast bordei saracacios 51 murdar. Gindindu-se ce-o sa se faca de rusine la ziua, auzi usa bor- 
deiului scirtiind. Deodata casca ochii mari §i zari trei zine intrind pe use-n soba. Cele trei zone, 
cu pletele de aur rasfiratc peste umar, cu aripi si camasi subtiri ca pinza de paianjen, se asezara 
pe linga masa pusa 51 se-ntrebara una pe alta, ce sa fac3 cu copilul? Ce soarta sa aiba? Sa aiba 
noroc sau sa fie nefericit si fara noroc pe lume? Care mai de care-51 da cu parerea, iar negustorul 
sta cu urechile ciulite ca iepurele $i ascuita. Cea mai mare zina. grai catre surorile cele mai mici: 
— Surioare balaioare, cu cosifele din soare, haide sa-1 ursam, acum sa nu-1 luam. Dar cind o 
crestea, cind s-o insura, chiar la cununic, calu-i poticneasca, capul sa-i rapeasca, si se pome- 
neasca. Cea mijlocie auzind asa, o apuca mila de bietul copilas, rugindu-le astfel pe surori: — 
Hai, fa surioare, ce pacat, ce jale, la vreme de tinereaja, sa-i curmam frumoasa viaja ! Mai bine 
sa moara pruncu — acum, sa n-ajunga pe-asa drum. Dar zina cea micS, cea mai frumu§ica, sta 
51 chibzuia, apoi le graia: — Voi suratelor, surioarelor, fermecatelor ! Stap, nu va grabitj, copil 
sa-1 ursiti. Ca este sarac, cu o cerga-n pat, hai noi sa-1 urslm §i sa-1 procopsam. Pe negustor sa-1 
mosteneasca, avupa-i izideasca si frumos sa imi rraiasca, negustorul prapadeasca. Surorile asa 
se ogodira, asa §i-l ursari. Pusera mina pe trocul cu apt §i pe busuioc 51— i stropira fa$a prun- 
cului. Toate se-nchinara, asa mi-1 ursara si-afax' imi plecara. * 

S-a putut observa ritmarea frazei povestii, desigur sub influenza baladei populare, care 
circula in acela§i mediu folcloric, cum se va putea compara cu fragmentul poetic pe care il citam: 

♦ Cind copilul mi-1 najtea, / $i trei zile se-mpllnea, / Stancu^a pe strat scdea. / Lin3 verde 
de-o lalea, / Iac5 sara sa-nsera, / De pe strat mi se scula, / Trei turte de pine fScea / Si masa mi-o 
intindea: / Cirpa alba peste masa, / Trei steble de busuioc, / Iubeste copii cu foe, / $i un troc cu 
apa rece / Asa lucru-$i isprave§te. / Iar pe strat mi s-aseza, / Linga copil s-aseza, / Linga copil 
$5 culca / Mina sub cap ii punea, / Tip^oara-n gura-i da 3 /Da pe ea somnu-o fura. / Cu copil 
la piept uidea, /Dar omu-su ce-mi facea?/El in ginduri c3-mi intra., /Toata noaptea nu-mi 
dormea . . . / Lina verde trei granate, / Doamne, la mijloc de noapte, / Ba§ cu sudori'li de moarte, / 
Ursatori'li imi venira / La soba mare intrara, / Ocol mesii ca detera; / Dar ursoaica a mai mare 
/ Busuiocu-n mina-1 lua / Si-n trochlea* mi-1 muia, / Cu apa rece stropea, / Da Stancu^a imi dor- 
mea. / Iar ursoaica a mai mare / La capul copilului sa tragea / $i ceva bolborosea. / A mijlocase la 
buric, / De-a mai mica la picioare. / Dar ursoaica cea mai mare / Destiu-n sticla mi-1 baga, / Pe 
copil mi-1 miruia / $i din gura-asa-mi vorbea: / Voi, surorile mele, / Iubite cu dor 51 jele, / Ai 
copilul sa-1 ursam, / §-acusi cu noi sa-1 luam. / Mijlocasa-asa-mi vorbea: / Ai copilul sa-1 ursam, 
/ Copilasu sa traiasca / Vacul sa si-1 vacuaisca, / Cinspe ai cind s-o-mplinea, Tum-te-atunci s-o 
cununa. / Atunci copilul sa-1 luam, / Toata nunta s-o stricam, / Inima sa le-o rupem ! DarS 
ursoaica a mai mica^ / Bat-o Maica Precista / Si Sfinta Duminica / $i ziulica de mine / Cu toate 
zilele bune : / Ca nu-mi vorbea nici un bine : /-Surorilor ursitorilor, / Zinilor, visatorilor, / Las' 
copilul sa traiasca, / Vacul sa si-1 vacuiasca; / De la optspe ai de zile, / S3 se-ntimple o minune: 
mumS-sa s-o-nsura, / Ba§ cu ea s-o cununa, / Sa se duca pomina / Piste toata lumea I /. 
Numa-atita ca-1 ursara / $i cocosii imi cintara, / Da ursoaicele-mi plecara ». 

In fiecare creape populara este infatijata implinirea ursitei, a§a cum o rosteste zina cea 
mai mic5. S-a putut deja obsen*a, din premizde ursitului, indepartarea de forma clasicS a mitului, 
pina la degradare §i demitizare, in basmul popular, §i urmarirea indeaproape a tiparului mitului 
antic in balada populara §i in acest caz cu diferen^ele specifice fire$ti. 

Acela§i fenomen al coexisten^ei aceluiasi motiv atit in cintecul epic, cit §i in naratiunea 
in proza 1-am putea urmari in cazul subiectului Broasca-Rockca, din care se vede pe de o parte 
poetizarea pove§tii sub influenza baladei, cit §i supraviepiirea fabulosului, al elementului miraculos. 
fantastic, specifice epicii in prozi, in eposul popular. 

XVI 



Prezen^a masiva* a versului popular in cuphnsul prozci epice din acest volum, nu nun.ai 
in formulele ini|iale a mediane §i finale ale naratiunilor, ci §i in alte sectiuni ale lor, este desigur 
nu numai un rezultat al osmozei dintre genuri, mai ales in cazul cadentarii, ritmarii §i rimarii 
cuvintelor, ci o dovada* sigura a vechimii povestitului $i a povestilor pe care le-am ales spre a fi 
pnblicate acum. 

Si totusi exists numeroase basme in aceasta* colectie, Sn care asistSm la desfa§urarea unui 
epic pur, dintre care se deta§eaz3 povestea Andrei, o compozitie desavirsitS din acest punct de 
vedere, in care ac^iunea curge neimpiedecata de nici o intruziune liricS sau poeticS, dupa cum 
se poate observa din tonul precipitat al inceputului naratiunii: 

« Andrei, baiat sarac, s-a bSgat la imparat argat cu pu§ca pentru mincare de vinat. Sa 
vineze in padure ce pofte§te imparatul: iepuri, golumbi, iribite, mistieti. Merge Andrei intr-o 
zi si gase§te o pasare pe creanga, o gugu$tiuca. Intinde Andrei pusca s-o impuste, ea se roaga: 
— Stai, Andrei, nu m5 impusca ca daca" nu m-oi impusca are sa fie fence de tine cit oi fi tu viu 
pe lume. Andrei a pus arma la picior si pasarea a scapat. Da girlita ii spune: sa ma iei acasa 
la tine. A luat-o acasa. Cind s-a dus cu ea acasa\ a pus-o la fereastra ca asa a cerut ea: — Pune-ma 1 
la fereastrS. Cind vezi ca cucai, sa dai cit poti cu pumnu-n mas5, o sa te gaseasca mare noroc. 
A pus-o acolo, ?i cind ea a cuc5it, a dat cu pumnul in masa si ea s-a speriat si s-a prefacu: in 
femeie frumoas5, ca ea alta nu s-a mai vazut pe pamint. — Andrei, eu nu sint pasare, eu sint 
fata de imparat. Cum putusi sa ma capep, sa dai de mine? Sa m-asculti, si sa vezi ce bin^ o 
sa fie de tine ! Auzi, noi aici n-o sa putem trai la imparatul, sa te duci sa faci o coliba cir de 
proast5. Aici sint multe slugi. Acolo vii la coliba ta, te spal, te cirpesc, te aranesc, asa ca la 
casa noastra. El a ascultat, s-a dus deasupra de sat, a fScut o coliba, a luat-o pe Maria si-a dus-o 
la coliba lui I Da el tot 1-a ascultat pe imparat si i-a adus vinat. Ins5 el doar dormea la nevasta 
lui in padure la coliba ! » 

Povestile cele mai autentice din aceasta colectie exceleaza nu numai prin arta narativ5 pur5, 
ci §i prin modalitatea unica de a minui dialogul, care invioreaz5 ritmul actiunii, ii da un accent 
mai dramatic, contribuie la tensionarea §i dezlegarea conflictelor dintre personaje, la armonizarea 
relatiilor lor. In acelasi basm, Andrei, intilnim un adevarat model al dialogului, ca o dovada in 
phis a oralitSfii nealterate a povestM. 

« — Deloc s5-l iei pe Andrei sa-1 duci acolo la Cum Naum. Ara^ul s-a dus si el pe nisi- 
pinii in pustietate la Cum Naum — era fntre niste grabari fntr-o pustie si acolo se opresc. — Aici 
nu e nimic ! — Bag5*te-n grSbar §i strig5: — Cum Naume, iesi afar* la mine. Ar5tul s-a intors 
§i el a uidit singur. Striga el: — Cum Naume, iesj incoa'la mine, asa cum te-a inv5jat aratu. 
Da Cum Naum nu se vede. — Iata-m5, aicea sint. — Pai nu te vad. — Nu cutez s5 m3 arat. 
MS vede imp5ratul. Dar daca vrei iti dau sa maninci. S-a pomenit cu un astal incSrcat de buna- 
tap. — Maninca, Andrei. — Cume Naume, iesi la mine la masi. — Nu cutez, eu doar lucru, dar 
nu maninc. Imparatul ma" vede. — Las' ca nu te vede ! $ezi de maninca. — O sa* mS omoarc I — 
Nu te spun eu. — Cine te mai vede? — De ani de zile il slujesc si nu-mi da mincare. De-ar fi 
bun si sa mS roage ca tine ce 1-as. mai pazi. — Bine, sezi cu mine c3 nu te spune nima. — Ce 
cati aici? — Am venit dupa tine. — Hai, ce-as mai pleca ! Numai s3-mi dai mincare. Vezi pe 
mine nima nu ma* vede si fac orice. Apoi a mincat. — Bodeaproste ca ma sSturai §i eu o data. 
Vrei sa fii tu stapinul meu? — Vreau. Plec cu tine. Lasa-ti calul si te due eu zburind sus in 
vim, numai sS-mi dai sa maninc. » 

Intreprinzind aceasta analiza a valorilor etice %\ estetice ale universului basmului romanesc, 
am reusit, sper, sa relevarn citeva dintre multiplele fete ale mitologiei nafionale, s5 circumscricm 
specificul imaginarului artistic romanesc, sa oferim o idee despre ipostazele artei narative roma- 
nesti, sa sugeram dimensiunile impresionante §i izvoarelc inepuizabile ale geniului epic al 
poporului roman. 

Aceasta * mare carte -► a prozei popul2re romanesti ar merita, desigur parcurgerea celei 
de a treia etape a cercetSrii si anume o minutioasa analizS a valorilor lingvistice 51 stilistice pe 

XVII 



care le reveleaza tezaurul spiritual al romanovlahilor timoceni. Este prea bine cunoscut faptul ca* 
urme ale unei unitare vetre lingvistice, rama§i{e ale acelei Roznanii orientale in sudul Dunarii 
pot fi intilnite la tot pasul in toponimia intregului spatiu balcanic. Chiar si din limitata analiza 
estetica intreprinsS s-a relevat, cred, unitatea indestroctibila a lirabii rom&ne in nordul sj sudul 
Dunarii, marea bogatie §i puritate a graiului romanovlahilor, cu toate ca* se afla* la raarginea spa- 
tiului romanesc, rara forta expresiva a cuvintului in naratiunile populare care provin de la cei 
mai talentati creatori $i povestitori populari. Fiindca o analiza adincita a valorilor lingvistice §i 
stilistice pe care le cuprinde volumul Pove$ti populare rontdne^ti ar presupune o cercetare aparte, 
pentru a oferi totusi o imagine plasties, nuanfata, autentica* si sinteticS asupra graiului romano- 
vlahilor suddunareni, ne marginim a realiza un florilegiu expresiv a douS specii folclorice prezente 
in aceasta* carte, datorate profesorului Ratomir Marcovici, provenind din Homole, in transcriere 
fonetica (pe care noi le vom cita in transcriere lite rara). lata citeva ghicitori care exceleaza ca 
produse ale unei fantezii originale si prin magia cuvintului poetic: 

* Am o miorifa* cu matele pestrite. (Pepenele verde), / Ce nu sta-n cui? (Out). /Am o 
cosarca plina de cai — toti is cu coadele dinafara*. (Strachina cu lingurile). j Am o gaina cu min- 
tea-n coada (Cintarul). /De la munte pin 3 la punte tot zale marunte. (Furnicile). / Ce e mai 
iute pe pamint? (Gindul). /Nu te culci pina* nu-1 tuci. (Ulciorul). /Am o sita plma" de alune 
$i am o nucS-n mijloc. (Luna cu stelele). /Am doi bumbiti, cit gode le dau, atit se due, hotar 
nu mai au. (Ockii). Joaca* un iepurel sub un curpinel. (Fusul cu caierul la f urea). Am zece 
fetite, toate zece-mbracate-caciulita. (Degetele la mind). Reproducem citeva proverbe §i zicatori 
pentru spiritul de observatie, experienta de via^a §i intelepciunea pe care le concentreaza §i pentru 
forta lor plastica si nuanta expresiei lingvistice: 

* Nu e bun cu rau, dar §i mai rau f ara rau; La pomul al laudat nu te duci cu traista; 
Conacul e de oameni facut; Tot natul cu zanatul; Pe drumul al din ocol mai iute ajungi; Daca 
te-ai prins in joe, ori joaca, ori nu te nici prinde; Din foe mai uideste ceva, a din apa nu uide- 
?te nimic; Iepurul s5-ntoarce la cirtog; Pasarea sa-ntoarce la cuib; Omul cind se-neaca si de 
pai se prinde; Mutul stie toate limbile; Tot va fi, dar noi n-o sa mai fim; Omul e ca oul; 
Omul e ca frunza din lemn; Fierul se bate pina e cald; Mai intii sari, apoi zi hop; DupS-nvaf 
si dezv^t; Nu e foe fara de fum; Sa te pazesti de omul al tacut ca de carbunele al potolit; 
Ce-a fost am vazut, ce va fi o sa vedem; Nu e cum vrem noi numai cum e scris; Ban !a ban 
merge; A trait traiul §i-a mlncat malaiul; Dracu nici. nu ara, nici nu grapa, numai impreuna 
d-ai nebuni; Oaia care nu-§i dace Una, lupii c maninca; Care nu oe face nu moare; Si saminfa 
batrina rasa re; Nu te Incalzesti la focul al de putregai; Limba de la muma nu se zauita; Omul 
se piinge de trei ori: dupa tifa, cind vrunu ii fura fata §i cind e batrin dupa tinerefe; Cum e 
parintele, asa e ?i copilul; Ii dai un deget §i-ti ia mina-ntxeaga; Cum ti-a§terni, asa te culci; 
Acuma haiducii nu-s in padure numa in cantelarii; Tot natul trage cSrbuni pe turta lui; Sarpele 
nu-?i arata picioarele; Una spune, alta gindejte; Al urit nici la moara nu prinde rind; Al frumos 
cum se duce toarna-n co§; Minte de zvinta pamintul (sparge, rupe pamintul, sta soarele-n loc); 
Cit scaperi cu amnarul; A tunat in mintea copilareasca; S-a pierdut mo§ul baba; S3 suie-n pod 
sa sar5-n cioareci; Nu-1 prinzi nici de cap nici de coada; Floaie ca cu galeata; CascS din gura 
ca puiul de cue; La cimpul al ro?u cind va oua coco§ul; I-a pus mina-n cap x. 

Altadata, din eposul §i lirica populara, din cintece batrine§ti §i doine, iar acum din epica 
populara in proza, basme, legende §i snoave, am cautat sa relevam contributia creatoare inesti- 
mabila a umanitatii romanovlahilor timoceni la patrimoniul spiritual naponal §i in genere la 
eel universal, Dainuind de milenii in vatra stramo§ilor lor, romanii §i-au gravat §i transfigurat, 
spre neuitare, crimpeie din via^a §i istoria lor zbuciumata intr-o spiritualiate mirificaj singulara, 
cintecul, povestea si graiul fiindu-le cele mai nobile §i perene blazoane §i insemne ale trecerii 
urma5 : .lor lui Orfeu ?i ai Mes.terului Mano!e pe pamint, intru cinstirea 51 etemitatea neamului 
rornanesc, a intregii umanitap. 

CUISTEA SANDU TIMOC 



NOTA asupra editiei 



Volumul Povefti populare romdnesti reprezintS un fiorilegiu al prozei populare pe care am 
colectionat-o de mai bine de o jumState de secol de la romanii din sudul Dunarii, din Timoc 
(vatra mea de obir$ie), care vine s5 completeze imaginea pe care am dorit sa o ofer asupra spiri- 
tualitS;ii lor prin culegerile anterioare pe care le-am consacrat poeziei populare: Poezii populare 
de la romanii din valea Timocului^ cu o introducere de N. Cartojan, 1943 §i Cintece bdtrinesti si 
doine, cuvint inainte de Tudor Arghezi, E.P.L., 1967. 

Doresc sS amintesc ca opera de cercetare §i culegere a graiului §i folclorului romanovlahilor 
din valea Timocului cunoa§te o istorie centenara §i ea a fost ilustrata §i animata de o pleiada de 
invafati romani §i str&ini §i care au tip&rit o seama" de lucrari valoroase, din care amintim: Emil 
Picot, Chants populaires des Rownains de Serbie, Paris, 1889; Gustav Weigand, Die rumanischen 
Dialekte der Kleinen Walachei> Serbien und Bulgarim, Leipzig, 1900; G. Giuglea §i G. Vilsan, De 
la romanii din Serbia, culegere de Hteratura populara, Bucuresti, 1913; C. Cvijic, Les Rownains 
de Serbie y 1918; Emanoil Bucufa, Romanii dintre Vidin si Timoc, Bucuresu, 1923; Silviu Dragomir, 
Vlahii din Serbia in sec. XII— XV, Cluj, 1923; Emil Petrovici, Romanii dintre Timoc si Morava, 
Sibiu, 1941; Ion P5trufc Folclor de la romanii din Sirbia, Bucuresti, 1942. Avind exempml acestor 
man inainta§i §i a atitor cercetatori valoro?i, istorici, lingvi§ti §i folcIori§ti, ne-am strilduit sa colec- 
tionam folclorul, autentic popular, poetic §i in proz5, indeosebi eposul §i epica romanovlahilor 
din stinga §i dreapta vaii Timocului (ei i§i spun romani, iar sirbii §i bulgarii le zic vlahi), circulind 
intr-un frumos grai popular, amintindu-ne particularit3;ile lingvistice ale Olteniei §i Banatului, 
finuturile rom&ne?ti norddun5rene cu care s-au aflat permanent intr-un strins contact. 

Daca* eposul popular romanesc, provenind din sudul Dunarii, a§a cum s-a putut constata 
indeosebi din culegerile lui Giuglea ?i Vilsan (din 1913) §i ale mele (din 1943 §i 1967), este deo 
mare boga;ie ?i varietate tematica ?i de o mare frumuse^e artisticS, fiind prezente 51 o seaml 
de tipuri §i motive folclorice balcanice, care se explica prin convie^uirea cu popoarele sudslave, 
epica populara" din volumul de fa;S, Povesti populare romdnesti, exprimind, ca §i eposul popular, 
in plenitudinea sa, universul imaginar romanesc, cunoa§te §i unele innltratii tipologice §i de arta* 
narativS specifice creatiei populare meridionale. 

Predomina in cadrul colectiei noastre antologice de povesti tipurile principale care circula 
in spatiul est-european, 51; indeosebi in spatiul romanesc, ponderea cea mai insemnata avind-o 
basmul fantastic, ca o dovada in plus a vitalitatii artei narative la acesti graitori de limba roma- 
neasc3, de§i este bine reprezentat §i basnrnl nuvelistic, iar snoava §i legenda cunosc intruchipari 
artistice, in circulapa vie, dintre cele mai interesante §i demne de consemnat. 

Am inceput culegerea naratiunilor populare prezsnte in aceasta carte in tinere;ea mea. 
prin 1933, odata cu poezia populara, in primul rind din mediul familial, al satului natal, cu timpul 
largind orizontul cercetarii la intregul spa;iu al satelor romane?ti din valea Timocului (din stinga 
§1 dreapta riului, din Serbia §i din Bulgaria), continuind activitatea, in ma: multe etape, pinS 

XIX 



prin 1980. Daca" unele povesti, auzite in copilarie de la membrii de famine sau^de la b&trinii 
satului, le-am consemnat mult mai tirziu, repovestindu-le cit mai apropiat de autenricitatea 
folclorica" ji graiul popular, majoritatca naratiunilor populare le-am inregistrat direct pe teren, 
la dictarea povestitorilor, neintervenind in nici un fel. Totusj unele texte mi-au fost trimise in 
$ar5 sense de mina*, cu litere chirilice, de povestitorii fn§i§i, pe care m-am striduit sa* le transpun 
cit mai fidel fa$ de modalitatea artistica" §i lingvistica a originaluluL Pot spune c& de§i mi-a 
venit mult mai greu sa alcStuiesc colectia de proza* popular^ in comparape cu culegerile poe- 
ziilor populare, am avut bucuria descoperirii unor povestitori talentati, cu nimic mai prejos 
decit a cintaretilor populari si a lautarilor de la care am cules creatia poetica. Adeseori am colec- 
[ionat basmul popular de la aceea§i informatori de la care am inregistrat balada popular! 

Avind ca model cercetarile §i culegerile de naratiuni populare romanesti realizate de cerce- 
tatorii de la Institutul de cercetari emologice si dialectologice, din care Ovidiu Birlea a publicat 
o importanta lucrare: Antologie de proza populard epicd, 3 vol., 1966, dar §i colectiile valoroase 
ale unor folcloristi ca Gh. Vrabie, Basmul cu Soarele si fata de \mparat y 1974 §i Ion Nijloveanu 
Basme populare romanesti y 1982, in acela§i timp bucurindu-ma §i de sprijinul autorizatului cerce- 
t5tor al basmului popular romanesc (autor al catalogului acestuia, aflat in manuscris), C. Barbu- 
lescu, am adoptat urmatoarea clasificare a textelor din volumul Povesti populare romanesti: 
I. Basme fantastice — 64 texte; II. Basme nuvelistice (si alte basme) — 28 texte; III. Basme 
despre animate — 6 texte; IV. Snoave — 34 texte; V. Legende — 9 texte. 

Se poate afirma cS prin tipologia sa, prin structura sa tematica* si motividS, prin Bimnsqns 
ideatica §i sensibila, prin substratul mitologic si universul pcrsonajelor, prin arta narativS, prin 
valorile etice si estetice, dar mai ales prin expresivitatea stilistica §i lingvisticS, basmul popular 
din aceasta colectie se ata§eaz5 universului spiritual romanesc §i in genere celui romanic, apar- 
pnind acelei Roman ii orientale despre care vorbesc lingvistii, desi unele texte interferente pot fi 
socotite ca rod al contextului istoric, cultural si lingvistic balcanic. CSci romanovlahii din 
Timoc, desi apartin prin obirsie comunitapi romanice orientale, avind un contact strins si 
neintrcrupt cu trunchiul neamului romanesc din nordul Dunarii, convietuiesc de secole alaturi 
de sirbi si bulgari, constituind o punte de legStura §i prietenie dintre poporul nostru ?j 
popoarele sud-slave. 

Credem cS prin editarea acestei colectii de pove§ti populare romanesti traditionale se va 
imbogSti patrimoniul nostru cultural cu o opera care atesta* marea bogSfie spirituals a poporului 
nostru, tsmbrul specific, original al universului imaginarului romanesc, in contextul sud-est- 
european, frumuse^ea morala §i stralucirea creativitStji omului simplu, simtul fnnascut al fru- 
mosului, umanismul si infelepchmea popular^ 

Desi am fost preocupati noi inline de selectarea In cadrul acestei colectii in primul rind 
a naratiunilor populare autentice, de redarea basmului popular in graiul originar al povestito- 
rului — am transcris fonetic, f fira* semne diacritice, unele texte dup5 inregistrari pe banda* de 
magnetofon — tn sectiunea Anexd facem loc unor texte dialectale (naratiuni, proverbe, ghicitori 
etc.) culese §i transcrise fonetic, cu semne diacritice, de profesorul Ratomir Marcovici, cu scopul 
de a surprinde evolupa graiului popular din ultimele decenii. 

Volumul Povesti populare romanesti se va incheia cu un indice al informatorilor. 

Dorim si multumim pe aceasta* cale, in primul rind folcloristului C. Barbulescu, pentru 
sprijinul acordat la clasificarea naratiunilor populare, precum si lectorului de carte loan §erb 
pentru ajutorul dat la definitivarea §i editarea acestei colectii de folclor romanesc. 

C. S. T. 



POVE§TI POPULARE ROMANE§TI 




I 



BASME FANTASTICE 



pAtru fAt-frumos 



Au fost pdata trei frati. Cel mai mic si mai viteaz se numea Patru. S-au 
insurat ei pe rind si citesitrei au avut fiecare cite un copil. Intr-o zi le zic 
la femei sa vie cu demincare ca ei se due departe, departe la plug. Se mirara 
ele si-i intrebara: 

— Unde sa va aducem mincare ca nu cunoastem locul de arat? 

— Uite ce e: o sa tragem o brazda lunga pina la capul pamintului, voi 
sa veniti cu oalele-n cap cit mai fuga cu mincare. 

S-au sculat femeile cu noaptea-n cap, au fiert ce au fiert §i au plecat. 
Pleaca cu prinzul cea mare. Cind colo, vede doua brazde, una veche si aha 
proaspata ca aburea pamintul. Ea o lua pe brazda noua, care fusese trasa 
de zmeu. 

Brazda a dus-o pina la usa ce s-a deschis in pamint. S-a deschis usa, 
iar ea a trecut sub pamint in lumea zmeilor. Celelalte doua cumnate asteapta, 
a§teapta, dar ea nu se mai intoarce ! 

— Vai, surata, ce-o fi? se intrebau ele una pe alta. 

li veni rindul la cea mijlocie. Lua oalele si cotarita cu mincare si se duse cu 
mincare la oameni. Cind colo i se fac si ei doua brazde. Una veche si alta noua. 
O apuca si ea pe cea noua, pina ajunsa si ea in lumea cealalta, in lumea zmeilor. 

Sara a§teapta, asteapta, sa-i vie cumnata dar nici ea nu se mai intoarce. 

— Doamne sfinte, ce-o fi cu leica mea de nu mai vine ! Cazu pe ginduri 
si a treia zi se duse ea cu merinde la barbati. Cum iesi pe poarta, in fa;a 
i se fac doua brazde. Nu stia pe care s-o apuce. Hai s-o apuce pe cea noua 
ca e facuta de barbatul ei de Patru Fat-Frumcs. $i se duse pe brazda noua 
pina ce ajunse la u§a ce despar^ea lumea alba de lumea neagra. Un zmeu 
mic o trase de mina pe lumea cealalta si o duse la palatul sau. Copiii ramasera 
flaminzi si pling de foame pe vatra. 

Da barbatii ara de zor ogorul dar §i ei nemincati si nebeuti de trei zile. 
Se mira ei ce-o fi cu muierile de nu mai vin cu mincare. Lasa plugul pe 
brazda si dau fuga acasa. Cind acasa, vad in loc ce o brazda, doua brazde. 

— Mai fratilcr, sa stiti ca muierile ncastre au fost furate de zmei. 

— Hai dupa ei sa-i cmcrim, zise eel mic, Patru Fat-Frumos. 

— Hai ! Ascutira sabiile, luara baltagul cu dinsii si o funie lunga §i dusi 
au fost. Dau de poarta aceea zidita in pamint, pe care o deschideau si intrau 
in lumea lor, cu fetele si femeile frumesse. Deschid ei pcarta si se inteleg 
sa se lase spre fundul pamintului pe rind. Incepe eel mare §i le cere sa-1 
traga-n sus daca vor simti ca se misca funia. 



Il legara pe ccl mare §i da-i cu el in fundul pamintului. Pc la mijloc sc 
sperie, zbici de fringhie si cei dai frati il trasera sus la lumina soarelui. 

li veni rindul mezinului. Se duse §i el jos dar misca funia sa-4 scoati 
afara ca se speriase. 

A$a ii veni sorocul sa-si iacerce aorocul $i eel mai June, Patru Fat- 
Frumos. 

El le zise: 

— Mie sa-mi dati drumul tot mai jos ! $i-i dadura zor de ajunse pina 
jos. Cind acolo sub pamint, se deschidea o alta lume, cu gradini luminate si 
palate fnimoase de aur si argint. Se plimba el printre trandafiri si-1 zari 
cumnata-sa cea mare. 

— Lele, frateo, fugi ca te maninca zmeul si-ti ramine copilul sarac* 

— Leica, lasa tu frica si spune-mi pe unde vine zmeul tau de la vinatoare. 

— Pe la podul de araraa, frateo ! 

— Ai sa vezi ce poate fratea al tau ! 

Se duce el la podul de arama si se pitula dupa un picior. 
Vine zmeul calare pe un armasar, care varsa foe si para. Ajunge la pod. 
Se opreste, sforaie si nu mai face un pas. 

Zmeul il indemna sa paseasca fara frica inainte: 

— Hai, leu, paraleu, 
De ce-ti este podul greu? 
Ce-ti vad friul tare ros, 
N-o fi Patru Fat-Frumos? 
Ca cioara i-a dus osciorul 
Iar vintul, perisorul ! 

Patru cum il vede ii sare inainte. 

— Cum vrei sa ne luptam? 

In sabii sa ne taiem, 
iMai bine ne sagetam. 
Eu aleg lupta direapta, 
Pe ea Patru o asteapta ! 

— Vreau si eu lupta direapta ii grai zmeul. 

Il apuca zmeul si cind il ridica-n sus si-1 dete-n jos, il viri in paiumr 
pina-n genunchi. 

Iesi Patru din pamint, se opinti si-1 infipse pe zmeu pina-n git in 
pamint. Apoi scoase palo§ul si-i taie capul. 

De aci se duse la leica-sa mezina la palatul de argint al zmeului. Ea cum 
il vazu se sperie. 

— Lele, frateo, cum ai ajuns aici? Daca te prinde zmeul te omoara si 
ramin copiii saraci ! Fugi, Petre, nu mai sta. 

— Nu ma tern de zmeul tau, spune-mi doar pe unde vine zmeul de la 
vinatoare? 

— Vine pe la podul cu zale de argint, arcuite in vint. 

El se duse §i se ascunse sub pod Cum se apropie zmeul arunca din 
depSrtare buzduganul pina la pod. Iesi Patru Fat-Frumos §i i-1 arunca indirat. 

— JHei, ce dracie ! Cine se-ncumete sa se ascunda sub podul de argint 
din fara zmeilor? 



Calul de frica nu urne§te din loc. 

— Hai, leu, paraleu, 

De ce-ti este podul greu? 
Ce-ti vad friul tare ros, 
N-o fi Patru Fat-Frumos? 
Ca cioara i-a dus osciorul 
Iar vintul peri§orul. 

- Eu sint si vreau sa ne luptam ! Sa vedem, care pe care ! 

In sabii sa ne taiem, 
Mai bine ne sagetam ! 
Eu aleg lupta direapta, 
Pe ea Patru o asteapta ! 

— Lupta direapta vreu, pe viata si pe moarte, zise zmeul turbat de 
minie. 

Se repezi zmeul si-1 infipse in pamint pe Patru pina la briu. Sari Patru, 
il prinse pe zmeu si-1 infipsa pina la nodul lui Adam pe zmeu. Trase palo$ul 
§i-i taie capul. 

$i pleaca el de aici pe calul zmeului pina la palatele de aur unde $tia ci 
este iubita lui, cu care s-a cununat. 

Cum il vazu muierea il intreba: 

— Petre, cu cine ai lasat copiii? Fugi, Petre, ca ramin copiii §i f5rJ 
de tine. 

— Nu te speria ! Spune-mi repede pe unde vine zmeul de la vinatoare? 

— Vine pe la podul cu zalele de aur si picioarele de taur. 

Se repezi la pod §i se ascunse. Din departare vine zmeul. Calul sforiie 
§i se opreste speriat. 

Zmeul cade pe ginduri si isi indeamna calul: 

— Hai, leu, paraleu, 

De ce-ti este podul greu? 
Ce-ti vad friul tare ros, 
N-o fi Patru Fat-Frumos? 
Ca cioara i-a dus osciorul 
Iar vintul perisorul ! 

Se repezi Patru de sub pod la zmeu zicindu-i: 

— Eu sint Patru Fat-Frumos, 
Care-n lume n-a mai fost. 
Vrei in sabii, ne taiem, 

Mai bine ne sagetam ! 
Eu aleg lupta direapta, 
Pe ea Patru o asteapta ! 

— Aleg lupta direapta ! $i pornira lupta, din zori si pin5-n sara, galbcni 
ca turta de ceara. Dar nici unul nu se putea birui. 

Trece-n zbor pe deasupra capului lor un vultur, iar zmeul setos il 
roaga: 

— Vulture, stapin pe zari, 
Peste zari si peste mari; 

O s5-ti dau un stirv de om, 



§i naramze dintr-un pom ! 
Strope§te-ma cu apa rece, 
Pina puterea nu-mi trece ! 
Pe Patru cu apa calda, 
Capul la pamint sa-i cada ! 

Patru Fat-Frumos cind vazu vulturul, se ruga si mai frumos: 

— Eu iti dau trei stirvuri mari, 

N-o sa poti sa le mai cari ! 

Da-mi un strop cu apa rece, 

Cind cu aripa vei trece, 

C-am sa-|i urc pe virf de stei, 

Numai capete de zmei ! 
S-a lasat vulturul din zbor si 1-a stropit cu o picatura de apa rece de 
i-au venit puterile la loc. A tras palo§ul si i-a taiat capul zmeului. Apoi s-a 
dus la muierea lui §i i-a spus : 

— Am taiat tofi zmeii, cheama cumnatele si sa ne intoarcem in lumea 
alba la copii si la frati. 

— Petre, Petre, mare curaj ai avut, binecuvintat sa fii pentru bunatatea 
§i vitejia ta. Sa iesim din imparatia zmeilor, Tnsa pina atunci sa te-nvat si 
eu ceava. 

la de pe polita zmeului biciul ala cu fire de aur si par de balaur. Este 
bicixil fermecat. Invirteste-te de trei ori si pocne§te o data, ca palatele de 
aur ale zmeului se prefac intr-o nuca de aur. 

A?a a si facut. A luat biciul fermecat si nuca de aur §i au plecat la 
leica-sa mijlocie. Acolo s-a invirtit de trei ori, a dat cu biciul fermecat §i 
palatul de argint s-au facut mici, mici, cit o nuca de argint. 

De aci s-au dus la leica cea mare. A tras §i aici cu biciusca §i a luat 
palatele de arama ale zmeilor, prefacute intr-o nuca mica de arama. Pusa 
nucile in pozanari si se dusera la poarta pamintului, pe unde intra ^i 
ies zmeii. 

Roaga vulturul sa se duca in lumea alba sa-i caute fratii sa le lungeasca 
funiile, sa-1 scoata la lume ?i la tara. 

Venira fratii, slobozira funiile de scoasera muierile. Mai ramasese Patru 
Fat-Frumos, care-n lume n-a mai fost. 

Acum ce se gindi Petri§or. la sa pun eu la incercare credinta fira|ilor 
mei ! $i in loc sa se lege de funie lega un pietroi §i in virf ii puse fesul. 
Trasera fratii trasera, §i cind ajxmsa la mijloc, dintre lumea alba ?i lumea 
zmeilor, ii dadu drumul bolovanului si se facu praf. 

Se intrista cind vazu ca frapi sai il urasc §i incepu sa plinga. Numai la 
asta nu s-ar fi a§teptat. 

Il jeli muierea §i copiii multi ani si ridicara mina de el. Cu cit timpul 
trecea ei saraceau, iar cei doi frati haini se imbogateau. 

Copiii erau chinuiti, dupa porci prin ciulini si maracini ca n-aveau si 
ei pe nimeni sa-i ocroteasca, sa-i apere. Mama copiilor ajunse si ea in zdrente 
argata la cumnati. 

Dar Patru Fat-Frumos nu se lasa §i se tot ruga sa scape din pustietatea 
de sub pamint. 

Ii crescuse barba pina-n glezne ?i ii albise parul. Credea ca in lumea 
zmeilor o sa-i putrezeasca oasele. Dar intr-o zi, vazu un mo§neag in pustiu 

8 



calare pe o iapa nazdravana cu douasprezece arpii. Statea la marginea drumului, 
se gindea la copii, la muiere si plingea. 

— Ce plingi, baiete? 

— Pling ca frapi m-au parasit si m-au lasat sa mor in pustietatea asta. 

— Nu te teme, eu te-am vazut ca e§ti drept §i bun §i de aia am venit 
sa-ti dau iapa asta nazdravana cu douasprece arpii. Incaleca §i du-te sanatos. 
El i-a sarutat mina mosneagului, i-a multamit, a sarit pe iapa §i a zburat. Trei 
zile §i trei nopti a zburat pina a ie§it sus prin poarta deschisa a pamintului. 

S-a dus drept la bordeiul lui sa-si vada copiii §i muierea. Cind i-a vazut 
slugi la fratii sai, chinuiti, flaminzi §i goi, a luat nuca de arama, a scos biciul 
fermecat s-a invirtit de trei ori §i a tras o data $i s-a facut un palat mare de arama. 

A chemat-o pe cumnata cea mai mare $i i-a zis: 

— Aici sa stapinesti tu cu copiii fratelui meu eel mare. 

— Dar de ce nu §i cu el? 

— Cu el nu, el o sa se prefaca in pore, a§a cum se si cade dupa direptate. 
Cind se uita ea, vine spre ei un pore coltos si negru grohaind: goh ! 

goh ! goh ! si rima prin gunoaie dupa demincare. 

la nuca cea mica de argint, se invirte de trei ori si trage cu biciul fermecat. 
Cum trase, odata din nuca rasari ca din pamint un palat mare §i frumos de 
argint. O cheama pe cumnata cea mezina zicindu-i: 

— Cumnata 3 asta e palatul tau §i al copiilor, caci frate-meu e blestemat 
sa se prefaca in pore. Asa i-a fost lui ursita, precum i-a fost si sufletul. 

— Vai, cumnate, ce bun esti, dar iarta-1 pe frate-tu sa fie ?i el cu noi 
stapin in palatul de argint. 

— Nu eu 1-am blestemat, ci un mos cu barba alba ! Asta i-a fost jude- 
cata dupa ce m-au parasit in acea pustietate, in imparatia zmeilor. Uite-1 cum 
rima in gunoi. 

Apoi a chemat muierea lui §i copiii, s-a invirtit de trei ori intr-un picior, 
a tras cu biciul §i din nuca a rasarit un palat mindru de aur, ca la soare te 
puteai uita, dar la el ba ! 

Au tunat in palatul lor §i 1-au stapinit in voie buna si in|elegere, indes- 
tulati cu de toate. 

De la mare, pin' la mare, 
Toata lumea privea-n zare. 



IOVAN IORGOVAN 



A fost odata ca niciodata . . . 

A fost odata un om sarac lipit pamintului. Intr-o argea traia, inghesuit 
cu doi copii frumosi nevoie mare §i cuminp. La nasterea lor muma le sadi 
in semn de aducere aminte cite un mar. Copiii ramasera saracide muma, 
caci intr-o zi muma-sa fu prinsa de o furtuna groaznica in padure dupa surcele 
si cind sa se-ntoarca acasa un puhoi de apa de munte o izbi de stinci §i o 
purta pina departe spre mare de se aranira pe§tii cu trupul ei. 

Sarmanul om cu mare greutate isi crescu copiii aducindu-le mincare: 
poame din padure si carne de fiare salbatice. Cu doru-n piept de sopa lui pier- 
duta, se-mbolnavi. 



Cei doi frati isi ingrijeau merii, ii sipau pc linga radacina, le culegcau 
omizilc de pe frunze, ii udau cind era scceta §i in timp ce cresteau copiii, 
cresteau si merii. Fiecare se lauda spunind: 

— Marul meu este mai frumos deck al tau ! 

— Ba al meu este mai mare si mai drept ! 

Tatal copiilor care intre timp isi pierduse mintile, se stinse intr-o zi, 
Copiii ramasera singuri fara nici im ajutor ! I$i adunara merele din meri le 
asezara in foale din bordei si plecara in padure dupa poame salbatice pe caii 
lor albi ca zapada, insotiti de niste ciini iuti ca bataia vintului. 

Copiii se-nvatara aci nu numai sa culeaga poame, dar incepura sa vineze 
iepuri, vulpi si mai tirziu lupi si ursi. Pe linga bordeiul lor cresteau pui de 
lupi pe care ii araneau cu carne de cerbi si caprioare. Cinii lor se-mprietenira 
cu lupii si asa mergeau la vinatoare de ursi, cerbi, boi salbatici, vulturi, cocosi 
si gaini de munte. 

Cei doi frati crescusera gogeamite magadani mari si le veni asa pe nesim- 
tite vremea de-nsurat. Cercetara mari intinderi de pamint $i ape si nu gasira 
vietate omeneasca. 

Atunci fratii se-ntelesera sa porneasca amindoi in lume sa-si cate neveste. 
Cei mare sa mearga spre soare-rasare, iar eel mic spre soare-apune. Ei se mai 
intelesera ca cine se va intoarce mai intii sa priveasca frunzele de la marul 
fratelui plecat in lume. Daca frunzele vor fi verzi, inseamna ca fratele sau este 
in viata, dar daca frunzele marului se vor usca, inseamna ca fratele ii este mort. 

Cei doi frati aveau merii, caii, sabiile si ciinii la fel. Dupa ce-si facura 
juramintul de credinta cu fata spre sfintu soare, caii nazdravani se avintara 
pe intinderile fara margini ale pamintului si mersera, mersera fara sa dea 
de izvor sau picior de ora. 

Ama dupa citeva stamini fratele eel mic merse spre apus, dete de o 
fintina cu apa rece si curata ca lacrima. Isi adapa calul ostenit de drum si 
beu si el. Da-n sus de fintina auzi un glas omenesc. Deschisa mai bine ure- 
chile si auzi un suspin. Se sui pe cal si vazu o fata mare despletita cu fata 
la pamint plingind. S-apropie de fata si-o intreba: 

— Fata mare si frumoasa, ce cati in salbaticie si ce ti s-a-ntimplat de 
versi lacrimi de singe? 

— Sint fata de-mparat. 
Di la faligrad. 

Baiatul eel sarac scoase un taru$, priponi calul si dupa ce cauta-n toate 
partile din imprejurimi si caile pe care ar putea veni balaurul sa-nghita fata 
de-mparat, se aseza linga fata si o ruga sa-i cate-n cap pina el se odihneste 
putin, ca e dubarit si ostanit de drum. 

Baiatul durmia pe poala fetii, iar fata plingea. Lacramile fetii erau asa 
de fierbin;i ca unde picau pe obrajii voinicului, fata i se oparea, ama el nimic 
nu simtea de ostanit ce eria. 

Da-n rasarit de soare, se vede-o ala mare, vine serpuind limba-ascutind, 
copite ardicind, oichii schinteind, flacari anmcind. Fata zo, imi plinge cu 
lacrami de singe, voinicul sim;i, flacarili ca-n vis, sari-n picioare, dezlega roibul, 
s-arunca pe el iji Iua vint ?i cind il vazu ala de balaur vine si spune voini- 
cului: 

— Voinice dilare, vrei sa te-nghit cu cal, ori sa-1 arunc dupa mai? 
Citi voinici au fost pe lume $i mi s-au impotrivit, iata oasale lor jos in Valea 
Plingerii. 

10 



Voinicul arunca o privire in jos si cind vazu acolo mormane intregi dc 
capete §i oasc, se-ngrozi si se gindi la frati-sau. Ce-i detc lui in gind : sa 
scoata arcul. Voinicul cind slobozi o sageata, trei capete-i zbura de la trap 
$i cind isi lua zborul peste namila dintr-o lovitura cu sabia, inca trei mai 
taie. Ala se zbatea in ghearele morjii, pe nari si pe gura varsa foe si venin, §i 
grabea spre fata s-o-nghita. Fata tremura de groaza, zbiera, codrii clatina, iarba 
sa usca, pasarile-ngheta de mila fetiL Voinicul insa cind sari o data de pe 
un stei de piatra il izbi pe balaur atit de tare ca-i arunca la pamint inca doua 
capete, care se zvircoleau sarind din copac, in copac, din virf, in virf, de 
brad pina picau la pamint blestemind. 

Ala dupa ce pierdu opt capete tot mai vxu sa prinda-n ghiarele sale pe 
frumoasa fata, ama voinicul sleit de snaga avu grija de scoase din timp arcul 
sau fermecat si cind trase o sageata i se-nfipse drept in cap, ca napraznica 
aratare cutremurindu-se de frica-n fata mortii, se-ntoarse cu coada ciormanita 
de voinicul eel sarac §i sa ascunse in valurile Dunarii. 

Voinicu-1 urmari pina ce balaurul de-acum fara opt capete se lasa la 
fundul apei inrosind cu singele veninos care cura tuturoaie pina ce iesi din 
apa §i tuna in pestera di la Golumbat. Cind intra iDalaurul in pestera iar 
il blestema. 

Voinicul sa-ntoarna, taie limbile de la ale opt capete, le baga-n traista 
si mearse la fata. Fata ii da inainte cu plinsul, credea bag seama ca de lacrami 
balaurul se va indura. Cind arunca privirea, vazu gramezi de came facute loman 
pe cimpul din fata fintinii. Fata de-mparat sari-n bratele voinicului, multu- 
mindu-i fericita ca i-a darait viata. Merse la o balta de singe umplu palma 
niiinii drepte cu singe, apoi ii facu samn pe spate. Fiica-mparatului il ruga 
pi voinic sa treaca pi la-mparat, pentru a-1 cisti cu un lucru mare, pentru 
vitejia lui. Voinicul fagadui frumoasei fete ca-n trei zile va trece si pe la 
palatul imparatului si schimba inelele cu fata. 

Ajunsa la palatele sclipitoare ale tatalui sau si-i povesti. Batrinul imparat 
se minima de isprava voinicului care a rapus serpele si trimeasa vorba-n toa- 
ta-mparatia sa vie voinicul ca sa-i dea pe fie-sa de sotie si sa-1 faca imparat. 

Auzind de treaba asta si un tigan caldarar merse de-si umplu disagii 
cu cele opt capete si le aduse la-mparat. Imparatul se bucura nespus de 
mult si nu stiu cum sa-i multameasca pentru vitejia lui fata de singura lui 
fiica. De aia imparatul hotari sa-si casatoreasca fiica cu tiganul tuciuriu ! 

In zadar plingea si sa vaicarea biata fata spunind imparatului, ca adeva- 
ratul voinic care-a scapat-o de la moarte este un danac inalt si sarac, cu calul 
alb, ca imparatul nu-i da crezare si incepu nuuta. 

figanul odata ajuns imparat isi rupsa talpile la joe si multe pozne facu 
de se minimau nuntasii. Da fiica-mparatulxii sta trista, plingea, sa vaicarea si 
la pgan nici ca sa uita. Imparatul o certa si-i da sfaturi sa se poarte frumos 
cu barbatul ei. JFata degeaba-i arata imparatului inelul primit de la voinic ca 
el tinea ca un catir ca numai tiganul este viteazul care-a scapat-o si pe fie-sa 
?i-ntreaga imparatie de namila spurcata de balaur care minca in fiecare zi 
cite-un cap de om. 

Bas cind nunta eria-n toi, intra-n curtea-mparatului, voinicul eel viteaz 
pe un cal alb ce mergea in buestru si scotea flacari pe nari. Voinicul sari jos, 
merse drept la-mparat, apoi ii spuse ca el este eel care a scapat fata de 
la moarte. 

11 



Imparatul minios i-a aratat cele opt capete de balaur si pe tiganul eel 
viteaz, dupa care dete ordin sa-1 spinzure pe voinicul mincinos in gradina de 
alaturi. Se pregati spinzuratoarea, s-aduna ostirea §i cal&ul fu gata, ama voinicul 
ridea de toate pregatirile astea. 

Nunta§ii sa oprira din joe sa-1 vada pe voinicul necunoscut cu lapil de 
git. Imparatul porunci sa-1 prinda pe voinicul eel sarac §i sa-1 ridice pe un 
scaun sub spinzuratoare. Voinicul rise §i de treaba asta §i se sui sa fie 
spinzurat. 

In timpul asta auzi §i fata-mparatului ca-n gradina o sa fie spinzurat 
un voinic. Se repezi §i ea acolo ca o naluca §i cind ajunsa mare-i fu mirarea 
vazindu-1 ba§ pe voinicul eel sarac subt spinzuratoare zimbind nepasator, in 
timp ce calaul se pregatea. Fata vazind toate astea dete un tipat de groaza §i 
pintre lacrami abia-i putu spune imparatului: 

— Tata, asta este voinicul eel viteaz care a omorit balaurul. Uite pe spatele 
lui samn facut de mina mea cu singele alei. 

— Nu sa poate fiica mea, dovada cea mai buna n-o are nici el §i nici tu. 
Capetele balaurului aduse de pgan sint dovada. 

— Marite imparate, unde s-a pomenit pe lume capete de §arpe fara limbi, 
intreba ficiorul. 

Imparatul cata capetele si le gasi fara limbi ! 

Apoi mireasa-i arata-mparatului inelul pe care 1-a schimbat cu voinicul 
la fintina unde s-a dat lupta cu namila de sarpe. Baiatul arunca scaunul de 
sub spinzuratoare §i veni la mireasa de schimba inelul. Imparatul vazind ca 
|iganul 1-a-nselat, porunci sa fie prins si spinzurat in locul voinicului. Ama 
figanul fugise §i abia-1 putura soldatii gasi pitulat prin niste gradini. Xig an ^I 
dupa ce fu spinzurat, fu legat de patru cai si spintecat in bucati, iar carnea lui 
fu aruncata s-o manince pasarile ceriului. 

Mare nimta-mparateasca s-a facut dupa intimplarea asta. Voinicul eel 
sarac capata toale mindre-mparate§ti si sabie de aur, iar mireasa lui eria atit 
de bucuroasa §i fericita, ca tot timpul sa uita §i zimbea la iubitul ei sot. 
Ginerile §i mireasa imbracati in |oale de nunta pareau ca sint frumo§i ca 
niste luceferi. 

Veselia |inu ca pe vremuri cite-o luna ?i-o saptSmina de cind sa punea 
lima §i uidia cit secera. 



MUMA PADURII 



Traia-n voie buna si-n pace o pereche-mparateasca. Intr-o zi 3 plecara 
tlnerii calari departe prin cuprinsul imparatiei si detera pisVe o gradina de 
pomi §i de flori a§ezati in rinduri. Erau rinduri cu flori albastre, alte rinduri 
numai cu flori albe si rcsii, iar altile cu fieri galbine. Un rind inflorea, da 
alalant se-nchidea. Pe urma pemii tot a§a, cind unii-nfioreau, ailsnti dau in 
pirg de-?i puteau tinerii culege mere, smochine, naramze 3 lamii, struguri si 
cite §i mai cite altele. De aci voinicul vru sa intre intr-o padure-ntunecoasa cu 
ni§te copaci grosi si-nalti, de nu putea trece o raza de soare la pamint, plina 
de tot felul de ale salbatice. 

12 



. In padurea asta n-a intrat pina azi cap de om. Cine intra aici nu sa mai 
intoarce, doar oasali-i ramin risipite de alele salbatice §i sub radinele padurii 
ii spuse-mparateasa tinarului imparat, oprindu-1 sa mai calce pin ale-mpre- 
jurimi ! 

Tinarul imparat nu putea rabda sa nu vada ce s-ascunde in tainele acestei 
paduri. Ispitit de frumusetea padurii adinci, intr-o zi, fara stirea imparatesii, 
intra aci cu calul si ciinele sau. 

Cum facu un pas in padure, copacii incepura sa se clatine, de sS loveau 
virf de virf §i ramura de ramura. Alele sSlbatice spaimintate fugeau care-ncotro. 
iar in fa;a voinicului iesi o baba razimindu-se de un bit. 

— Bine-ai venit, muica, ca de cind trudesc si tot gatesc si de-o mie 
de ani.nime nu-mi mai vine sa-1 ospatez. 

— Da cine e§ti, matusa? 

— Eu sint Muma Padurii, ce dau ajutor la tot natu. 

Dupa un drum indelungat, tinarul imparat inflaminzi §i ceru o fringhie 
sa lege calul si ciinele. Dupa ce-i lega, intra-n bordeiul babei §i-ncepu sa 
manince. 

Tocmai cind mincau si beau, scobori din pod o ala mare si turbata, 
n-apuca nici s-o vada ca sa pomeni lovit cu ceva-n cap de se prefacu intr-un 
stei de piatra. Namila de ala merse dete-n cal si-n cine si-i prefacu si pe ei 
in stei de piatra. 

Cind sara-mparateasa vazu ca sotul ei nu mai vine, intelese ca a intrat 
in padurea fermecata si a pierit. A dat veste-n toata-mparatia, doar se va 
afla vrun voinic care sa-1 poata gasi si invia, ama nima nu s-afla. 

La un rind de vreme, fratele voinicului eel mic sa-ntoarce la argea si 
mare-i fu mirarea vazind frunzele din marul fratelui sau uscate ! Nici nu mai 
scobori de pe cal si pleca sa-i caute-n lume mormintul. Merse la miazazi, nu-1 
gasi, o apuca la apus 3 iar nu-1 gasi, porni spre soare-rasare, catind de-a lungul 
si de.-a latul imparatiei si-ntr-un oras se-ntilni cu o femeie tinara plingind, 
imbracata-n negru calare pi-un cal rosu ca focu. 

— De ce plingi, nevasta 3 ori tata-i pierdut ori sotul te-a lasat? 

— Nici tata n-am pierdut, nici sotul nu m-a lasat, numai ca sotiorul 
meu a intrat intr-o padure fermecata si zinele 1-au omorit. Din vorba-n vorba, 
fratele <Jeslu§i ca femeia aceasta este sotia fratelui sau. 

Innoptara la palatul imparatesc si mult se bucura cind afla ca fratele sau 
se-nsurase cu fata-mparatului, ama pacat ca murise. Toata noaptea nu dormi 
de grije. Facu tot felul de planuri. 

Abia cintara o data cocosii §i sa scula, isi tasala calul, il arani, £§i lua 
cinele si sa*ndrepta spre padurea cea fermecata. Cumnata-sa ii spusa ca, 
padurea aia maninca cap de om daca intri-n ea; cine-a tunat acolo, nu s-a mai 
intors. 

Voinicul, cum s-apropie. de padure, scoasa sabia, privi pe subt desisul 
padurii, si nu vazu nimic. Intra in padure cu cinele inainte. N-apuca sa faca 
citiva pasi ca vazu un foe cu o balbataie mare ce lumina toata padurea ca 
ziua. Cu bagare de seama s-apropie si vazu xm bordei iar linga bordei o baba 
cu dintii de lina, batrina si cocosata abia tinindu-se de un bit. 

— E, muica, bine c-ai veni't ca de o mie de ani gatesc si nime nu-mi 
vine la masa, sa bem si sa mincam impreuna. 

.— Maica, n-am venit de fiamind aici in padure, eu il cat pe frate-meu, 
voinicul eel care a ajuns din copil sarac imparat. 

13 



— Pe aici, muica, dc cind eu Muma Padurii stapinesc padurile de o 
mic de ani dc cind aici imi fac veacul, n-am vazut picior de om. 

Cind baba s-apleca sa puie niste taciuni pc foe, el arunca pe fereastra 
o privire si-1 vazu pe frate-su prefacut intr-un stei de piatra, cu cal $i ciine 
cu tot. Atunci impinsa baba cu ochii pe jeregai de sa aprinsa. Baba incepu 
sa se vaicareasca spunind: 

— Nu ma omori, voinice, ca nu eu 1-am facut pe frate-tu stana de piatra, 
ci ala salbatica din pod. Daca ma scapi, eu iti spun cum s-o omori pe namila 
din pod. 

— Bine, matu§a, spune si eu ma tin de vorba si ridica pe baba de pe 
jeregai. 

— Ala cea mare n-are putere decit cind pune ghiarele ei pe pamint. 
In miinile ei poarta doua bite fermecate. Cum da-n om si-1 preface stei de 
piatra da cu alta da-n om si-1 inviaza la loc. Vezi fratele tau sta aici de vreo 
doi ani si daca ai avea bitul fermecat 1-ai putea-nvia. 

Voinicul, tinind calul de friu, intra in bordeiul babei cu sabia-n mina. 
Cum intra, o ala mare cu ghiare ca de zmeu se lasa-n jos gemind a§a de tare 
ca se cutremura padurea de fugeau speriate toate lighioanele. Da voinicul, cind 
vazu ca si-a scos afara picioarele, trase o data cu sabia de-i reteza picioarele 
dintr-o lovitura. O ala mare cazu jos pe pamint, ama nu mai putu sa faca 
nici un pas si cind intinsa ghiarele de la miini sa-1 prinda pe voinic, el trase 
inca o data si-i taie minile. Mai trasa inca o data de-i cazu capul la pamint 
dindu-se de-a berbeleacul ca un dovlete scotind foe si otrava pe gura. Din 
minile alei cazura doua bite. Voinicul lua bitele si le privi cu bagare de 
seama. Dete cu una-n ciine si ciinele se prefacu intr-o stana de piatra. li dete 
din nou in cap cu celalalt bit si copoiul incepu sa se gudure lingindu-i de bucurie 
miinile. 

Vazind el care este bitul vietii, dadu cu el in capul fratelui prefacut in 
stana de piatra si frate-su deschisa ochii; ramasa mirat cum de calul sau si 
ciinele sint prefacuti in piatra. 

Fratele sau mai dete o data-n capul calului si ciinelui, §i calul de foame 
incepu sa pasca, iar ciinele incepu sa alerge dupa niste pui de caprioare ce 
treceau pe Hnga bordei. 

— Frate draga, lung vis am mai visat si ramin mirat cind vad prefacut 
:n piatra calul si ciinele, iar tu te afli linga mine. 

— Daca nu eria Muma Padurii, sa te ospateze, nu visai doi ani aici si 
erai impreuna cu imparateasa ta. 

Fratele eel mic acum inviat, vazind-o pe Muma Padurii o baga-n coliba, 
o inchisa, aduna surcele si lemne uscate si-i dete foe. Focul ardea §i baba 
gemea blastamind si cind fu focul mai in toi s-auzi o mugitura ca de o vaca 
salbatica, o pocnitura asa de tare, ca eria sa le plesniasca urechile. Crapa fierea 
babei rautacioase si focul fu aruncat prin padurea care s-aprinse de-a curme- 
zi^ul, de eria sa-i prinda si pe cei doi voinici. Padurea arsa si toate lighioanele 
salbatice trecura in gradina imparatului cu pomi §i cu flori. 

Voinicii sa-mprietenira cu alele salbatice si curatara-mparapa de vraji- 
toare. Plecara cu lighioanele salbatice din padure-n padure si arsera pe foe 
toate mumele padurilor. 

Supujii imparatului traiau acum fara frica de ale si de vrajitoare. 

La o vreme imparatul eel batrin muri §i atunci fiul eel mic ajunsa-mparat. 
El vacui sub soare-n pace $i-n sanatate-n tara sa cu muierea lui, iar pe fratele 

14 



lui eel mai mare il facu gheneral. Ama fratele eel mare nu sa multumi cu 
cinuri mari si pleca iar in lume sa ajute pe ai saraci. Ajunsa iar acasa $i vazu 
marul fratelui cu frunzele vcrzi, pe urma colinda lumea-n 'ung $i-n lat. 

$i-ncalecai pe-o §ea, 

$i va spusai povestea a§a. 



FIUL VACII 



A fost un imparat care avea trei feciori mari si frumo^i. Al treilea fecior 
fiind mai cuminte si mai istet la minte era eel mai mult iubit. Moare intr-o 
zi mama lor si toti o pling, insa el nu se putea desparti de linga ca. Mama-sa, 
desi moarta, sufletul nu-i iesise afara din casa si vedea pe fiecare cit se omoara 
dupa moartea ei. I se arata in vis si-i zise sa se gindeasca la ea oricind s-ar 
.~fia in suparare si greutate ca ea va veni la el prefacuta-n vaca si-I va ajuta. 
Imparatul dupa moartea imparatesii era tot mai trist. Pe fata lui era numai 
suparare si adinca intristare. 

— De ce stai, tata, trist? il intrebara copiii. 

— Ati avut si voi o sora si a batut intr-o zi un vint turbat, a invaluit-o 
:ntr-un nor si dusa a fost de acel vint in Ioc necunoscut. 

— Noi o s-o gasim ! Se laudara feciorii cei mari. 

Toti trei isi alesera cai, isi luara de-ale gurii pentru cale lunga si ple- 
cara-n lume s-o caute pe sora lor furata de mult de vint. Merg impreuna pina 
ce ajung la o groapa mare, ce ducea undeva in aha lume. Fratele eel mai 
mare zice ca el este eel mai viteaz si curajos si se scoboara pe fringhie in 
lumea neagra s-o caute pe sora sa. Coboara el pe fringhia de cerpen si pe la 
mijloc sc sperie si mirca fringhia sa-1 scoata afara. Fac o noua fringhie din 
cerpen si mai lunga. Tncearca de data asta si fratele mijlociu. Se spaimima 
insa de adincime §i intunecime si face semn sa-1 scoata la lumina. Noaptea ii 
veni la eel mic in vis, mama-sa si zise sa faca fringhia de zece ori mai lunga 
>i sa coboare ca acolo va da de sora lui. Asa facu si cobori pina la fundul 
prapastiei, pasind in lumea cea neagra. Merse el inainte sa-si caute sora 
mcins cu sabie si fara cal. Cind colo, da nas in nas cu un zmeu negru si urit 
ca ciuma. Cum ii zari ascunzisul sari pe zmeu si-1 taie in bucati. In fata simte 
ni^te u^i grele de fier. El sparge usa si intra. S-aprinde o lumina si vede o 
fata frumoasa ca o zina §i stralucitoare ca o stea. Mai vede o u?a. O sparge si 
pe aceea. Da iar de o fata frumoasa ca o zina. Mai da de o usa, o sparge si pe 
aceea §i ce credeti, chiar acolo sta sora lui legata de zid ca sa nu fuga. 

— Tu e^ti Fiul Vacii? 

— Da, eu sint, raspunse el. 

— Am stiut ca ai sa vii sa ma scapi ! 

— De unde? 

— Mama a venit in vis si mi-a spus ca tu e§ti un frate istet si curajos. 
Ce bine e ca m-ai gasit ! Acum sa vedem cum ie^im cu totii din gura zmeilcr ! 

Pe drum mai scaparS o zina din ghearele unui zmeu care-i sugea singele. 
Acum erau patxu fete si un baiat. Ajunsera la locul de urcare in lumea cea 
alba pe fringhie. El lc facu semn fraplor sai si pe rind urcara fetcle la lumina 
soarelui. 

15 



Mai trebuia sa se suie si el. Se gindi el, ca fraj;ii lui ar putea sa-1 pismu- 
iasca pentru curaj §i frumusete §i 1-ar putea omori ca sa nu se faca de ris 
fata de imparat ca ei n-au izbutit nimic. 

Ca sa le incerce credin^a de frate, leaga un pietroi de fringhie si face 
semn sa-1 traga in sus. Il trag pina la jumatate, apoi ii dau drumul si bolo- 
vanul se face bucati. lata ce incredere poti sa ai si-n frati, isi zise el in gind 
si porni inainte. Mergind prin a lume neagra vreme lunga sa-i ajunga dete 
fata-n fata de un mos. 

— Mosule, spune-mi ce sa fac sa ies la lumea alba, ca m-am uscat de viu 
in lumea cea intunecata. 

— Baiete, baiete, cine te-a-ndemnat sa calci in lumea asta capul ti-a 
mincat. Incearca sa urci nouazeci si noua.de scari care due spre poarta cerului. 
In drum daca vei da mai intii peste un berbec negru esti pierdut. Pe-aici iti 
ramin oasele. Dar daca vei da peste un berbec alb, esti scapat §i poti ajunge 
in lumea alba de unde ai pornit asa cutezator cum eu n-am mai pomenit. 
Baiatul urea din scara-n scara, pina ce osteneste si adoarme. A trecut pe linga 
el berbecul eel alb, dar nu 1-a vazut. Deodata s-a pomenit cu berbecul negru 
ca-1 impunge. Se scoala si suie inainte pina ce da de o tara pustie numai cu 
nisipuri, maracini, vinturi turbate si scorpii. I se facea pielea de gisca pe unde 
calca, insa tragea nadejde ca Vaca Neagra, muma-sa, il va scoate odata si 
odata la lumina. Acolo oamenii de foame se mincau unii pe altii, tipau, chiraiau 
si se bateau. In vis veni muma-sa si-i zise sa caute un copac mare putred ca 
acolo este pasarea maiastra. Sa-i scape puii de la sarpe si ea o sa-1 tr?aca in lumea 
alba. Ajunse el la acel copac putred si vede un balaur care este gata sa-i 
inghita puii. El trage sabia si-1 taie pe balaur. Puii se bucura si-1 sfatuiesc sa 
se pitule undeva ca muma lor e lacoma si mare si din el nu-i ajunge o inghi- 
titura. Se inspaiminta cind auzi §i se pitula printre tufe de spini. Pasarea 
maiastra cobori din nori ca o vijelie. Cind vazu balaurul mort, intreba cine 1-a 
omorit. Puii tac nu vreau sa spuna, ca sa nu-1 manince pe baiat. Pasarea maiastra 
nu se lasa, il cauta, si da de baiat. 

— Mi-am dat eu seama ca numai un voinic putea sa omoare balaurul. 
De ani de zile imi maninca puii si o sa ajung batrina fara lastar pe lume. 

— Eu am omorit balaurul fiindca stiu ca ai sa ma ajuti sa ma scoti din 
pustie in lumea alba. 

— Sa-mi dai noua vaci fripte, noua buti de vin, noua cuptoare de piine 
si noua cara de lemne pentru foe. 

— Vai de mine, Pasare maiastra, de unde sa gasesc eu aici in pustia 
asta atitea bucate? $i incepu sa se plinga si sa se vaite, Veni noaptea, si cum 
adormi, muma-sa merse la acel mosneag de sub poarta cerului si ceru ajutor 
pentru fiul ei. Cind se scula, toate erau gatite, numai sa zboare. Minca bine, 
bau bine pasarea, incarca pe ea cuptoarele de piine, butile cu vin, vacile taiate 
si carale cu lemne ca sa faca foe in zborul lor pina acolo sus. $i-au luat zborul. 
El prajea fleici de carne si i le baga-n gura si pine dupa pine, ii azvirlea pe 
gitlej, ca intr-o pestera adinca. Zburara zile, saptamini si luni de zile pina ce 
mincara tot. Pina si eel din urma butuc de lemn fu inghitit. 

— Baiete, mi-e foame ! Nu mai avem multj ori imi mai dai ceva ori 
picam in adinc si murim amindoi. El lua sabia si taie doua bucatele de carne 
din talpa piciorului si i le viri pe gura. Cum inghiti bucatile intari zborul' 
si iesi pe lumea alba. 

16 



— Baiete, acuma sa-mi spui de unde ai avut camea cea de pe urma, ca 
tare a fost duke. 

— A fost din talpile picioarelor mele ! 

— Daca §tiam ca este asa de dulce carnea de om, te inghifeam §i nu te 
mai scoteam pe lumea alba. Acum ca am sosit osteniti sa ma ospatezi iar cu 
noua cuptoare de piine, noua buti de vin, noua vaci, bine fripte la frigare ca 
sa ma pot intoarce in lumea mea. £1 ajunse la imparat, ii povesti cum 1-au 
inselat cei doi frati si au vrut sa-1 omoare ca sa se insoare cu zinele cele frumoase. 
Imparatul ospata bine Pasarea maiastra cu bunatatile cele mai alese de pe faja 
pamintului, o incarca cu de toate pentru drum lung si pasarea se intoarse in 
tara pustie. 

Apoi ii lua pe cei doi fii netrebnici, ii sui pe cite un magar §i-i mina in 
imparatie cu tobele sa afle lumea de ce fel de fapte sint buni. Dupa care i-a 
pedepsit, legindu-le cite un pietroi de git §i inecindu-i in vazul mulfimii. Pe 
Fiul Vacii il casatori imparatul cu zina cea mai frumoasa §i toti nunta§ii o 
facura lata, bind §i petrecind pina ce le iesi parul prin caciula §icama§a prin 
cioareci. 



ROBINSON 



A fost un imparat care n-avea copii. La urma i-a dat Dumnezeu o fati. 
La a treia zi cind se pun ursitorile, mama-sa a visat ca o s-o fure cineva cind va 
implini 20 de ani §i pe urma ea s-a intristat. Da regele a incurajat-o ca o va 
pazi ?i n-o s-o poata nimeni s-o fure. I-a facut palat separat cu invajatori, cu 
profesori §i invatS fata ca nu mai era proasta. 

Parinpi ii spuneau ca nu mai e lume decit ei sint, insa din carti citea ea 
ca mai este lume, ca mai sint oameni. tntr-o zi, vine ma-sa la ea §i-i zice: 

— Voi ce zicep ca nu mai e lume pe pamint? 

— Pai uite in geografie, in istorie ce scrie? 

Pe urma se duce la imparat §i-i zice ce s-a intimplat. Da imparatul zice: 

— Lasa ca nu e nimica; sa ducem fata acasa ca s-o pazim §i n-o s-o fure 
nima. §i-a potolit-o. Fata s-a facut mare §i a invatat §i a vazut ca sint ?i alji 
oameni pe pamint. $i aveau doua fete care o pazeau, fete de onoare. Palatul 
era linga mare, da ea zise: 

— Aaaa, uite barca, uite barca ! §i s-a pus o punte pina la zid. §i le zice 
fetelor: ai sa vedem barca. §i ea inainte: tico, tico, ?i ajunsa in barca ?i puntea 
s-a ridicat. Fetele ramasera in gradina ?i vasu sa dusa cu fata. Spusera impa- 
ratului, iar el raspunsa: 

— De bre, a§a o fi fost sa fie ! Da a dat ordin in toata tara, ca cine va gasi 
fata, ii va da 30 de arginti. 

Care va pleca s-o cate? S-a adunat lume, tineret, armata, Lumea tace, 
nima nu zice nimic. De trei ori striga asta, dar a treia oaraun osta? sarac zice: 

— Eu plec, imparate ! Da a zis cu o gura mai moale. Da vecinii au zis 
ci el a zis. 

— Tu ai zis, ma, ca pleci ? 

— Eu ! 

§i i-a dat 30 de arginp. 

17 



— Sa ma la§i §asa zile ragaz sa ma gindesc cu ce sa plec in cautarea ei. 
Da el a luat banii, a luat vro cinci-$asa ajlaci si a plecat cu ei din cri§ma-n crisma 
§i in ale $asa zile nu le-a ajuns banii. Pe unna s-a dus la imparat si i-a zis: 

— Imi dai pentni trei ani mincare, beutura, muzica, $i doi§pe marinari. 
I-a dat §i au plecat pe mare. Ei s-au pus pe beutura $i pe chefuri si-au 

mers cit au mers pina s-au saturat de beutura $i de toate. Intr-o zi i s-a parut 
ca vede un punct negru pe mare $i a indreptat vaporu intr-acolo. Da el mer- 
sasa numai trei luni. Da punctu tot sa marea. Era un ostrov. S-a dat jos cu tot 
ce a avut. Sa due in padure, dau peste o casuja. Acolo, un mo§. Au lasat acolo 
cazanu in care gateau. Il intreaba pe mos de ce natie e? Da capitanul era des- 
tept, il intreba in toate limbile si nu le-a raspuns. Au pus cazanul $i-au plecat 
la vinat sa manince ceva proaspat. Cind cazanul fierbea, mosul se trage linga 
cazan §i-l soarbe. Cind vin ei n-au ce minca ! Da ei nu-1 cred $i-l cearta pe 
bucStar. A doua zi, iar dupa vinat §i ei au plecat. Alt bucatar a ramas. Mosul 
cind a vazut ca e gata mincarea, a luat cazanul de urechi 1-a ridicat la gura 
si 1-a sorbit. Da Robinson era militar, i-a zis sa ramina el. Cind se trage mosu 
sa soarba i-a dat una-n cap §i 1-a omorit. El 1-a bircait pe mo? in poz5nare si 
a dat de o cheie de aur. Da in odaie nu era nici un loc pentru cheie. A catat 
si a gasit in dusumea §i a sarit de acolo in copac. Pe scari in jos 3 o camera cu 
perdele §i canapele. Nu e nima in ea 5 alta u?a vede, intra, vede oglinzi §i o fata. 
Ea cind 1-a vazut s-a speriat si i-a zis: 

— Ce cati aici, caeun zmeu care la trei luni vine la mine §i te omoara. 

— Noi sintem plecati in catarea ta. 

Iese el afara, vin cu totii^ vad cazanul plin §i pe mo§ mort. Pe urma o 
due pe fata la vapor, sa piece' cu toate bogatiile si au plecat cu vaporul ! Dupa 
trei zile fata si-a adus aminte ca a uitat inelul pe geam cu monogramul lui 
tata-sau. El se intoarce cu vaporu, iar coboara 3 gasa5te inelu pe geam. Se-ntoarce 
la vapor, da capitanul de vapor a luat vaporul si-a plecat. El a inceput sa se 
plinga ce-o sa se faca el singur aici in insula. 

Pe mare capitanul a pus-o pe fata sa jure ca el a gasit-o. Da Robinson 
sta singur §i plinge ?i se plimba prin padure. Avea o pu§ca §i impu§ca pasari^ 
da n-avea pine. In ostrov, da de-o balta, cu salcii mari, cu ierburi §i cuiburi, 
cu scari pina la cuib 3 de parca era acolo un sat. Intra in balta $i pe scara in cuib, 
cind acolo doua babe silbatice. Sta el cit sta §i aude oameni. Vede salbatici 
cu lanci pe umeri, cu nuci cu lapte de cocos; veneau cu demincare acasa. 
Fiecare s-a dus la cuibul lui. A venit si aci unul. Le-a dat la babe da i-a dat 
§i lui; nu i-au facut nimica. A durmit toti. 

A doua zi, iar s-a dus la vinat §i-i mergea lui bine cu laptele ala. Ziua la 
amniaza sa facea ca doarme, iar babele il incercau sa vada daca e tare carnea 
s3-l manince. A scos sabia si le-a taiat $i a fugit. S-a suit intr-un copac stolos 
§i cind au venit salbaticii nu 1-au gasit ! To|i 1-au catat. Au trecut pe subt el 
da nu 1-au gasit. S-au dus pina la margine §i iar nu 1-au vazut. S-au intors 
inapoi §i el s-a dat jos de acolo. A venit la marginea marii, a taiat cama$a, a 
legat-o de-o prajina, a pus prajina la marginea marii $i a facut samne, ca daca 
va trece vrun vapor sa-1 vada. §i a trecut un vapor §i 1-a vazut, a tras la margine 
s-a dat el jos si 1-a luat §i pe el. Da vaporu era din alta tara. Acolo el nu §tia 
limba din aia tara. Da s-a cunoscut caeun strain. L-a vazut un mo§. 

— Tu e§ti strin? 

— Ai cu mine acasa ! 

18 



L-a povestit ce i s-a intimplat. I-a dat cheile, ama i-a spus sa nu umble 
intr-o odaie. Mo§u a plecat §i el a ramas cu cheile. 

Baiatul, cum a plecat mo§ul, drept la odaia unde a zis mosu s-a dus. 
Cum a deschis-o, a inceput sa bata tunuri, pusti, mitraliere. A inchis usa 3 dar 
degeaba. A auzit mo§u. 

— Nu ti-am spus sa nu umbli acolo? 

— N-am umblat ! 

— Ei, n-ai umblat ! 

— Uite nu mai poti sta aici, n-am mila de tine. Da iti dau un bat, un 
portofel, o fioare galbina, §i o sabie. $i i-a mai spus: 

— Pe bat incaleci si unde te ginde§ti acolo ajungi. Cu sabia, la ce te gin- 
desti, ea singura taie capete de oameni rai, da floarea de oi minca-o te prefaci 
in orice vietate ce te ginde§ti. Iar portofelul, cind te gindesti la bani, iti vin 
banii ca pe apa. 

I-a dat §i-a plecat; da el n-a crezut in ce spune mo§u. Da ia sa faca o 
incercare ! S-a inc&lecat pe batul ala §i s-a pomenit in ora§ul la care s-a gindit. 
Pe urma sa pune §i face gramezi de bani, sa imbraca bine, merge la otel, traieste 
bine. Maninca bine, bea bine. Pusa el afara o firma cit o ccnserva si trece intr-o 
zi imparatul si se mira ca el are bani si nu stie ce face cu ei ! Ii cunoaste pe 
imparat §i sa imprietenesc. 

Dupa citva timp veni si fata cu vaporu ! Se scoala intr-o dimineata si 
vede ora§ul tot impodobit. Otelierul ii spune tot ce s-a intimplat: 

— A sosit fata imparatului, vine azi in port. A venit armata, muzica si 
era mare veselie. Da capitanul cu ea la brat si muzica le cinta. El se uita si nu 
zice nimic. Ajunge sa se faca §i nunta, sa se cunune. Cheama el imparatul, 
cheama si pe cei de la otel. Vine $i el. 

Cum e obiceiul mireselcr sa se serveasca ea intii; serve§te pe top invi- 
tapi, da cind a ajuns la el, a luat paharul a baut si inelul l-a pus in pahar. Ridica 
ochii la el, da ea a le§inat si a cazut jos, pe urma a inviat. 

Pe urma ea a povestit cum s-a jurat ca sa n-o arunce-n mare capitanul 
si cum l-a lasat pe el in padure. Imparatul, suparat zice: 

— Sa-1 inchidem, or sa-1 omorim? 

Da Robinson zice sa-1 lase liber, sa nu-i faca nimic. $i-a facut nunta 
frumoasa. Da in timpul nunpi ea s-a indragostit de un alt imparat care era 
chemat la nunta ! 

Imparatul acela ii scria lui ta-su ca va face razboi, imparatul vede ravasul, 
plinge §i merge la Robinson sa-i arate. Da Robinson nu era sigur inca, daca 
taie sabia. Merge la granita cu sabia §i se ginde?te pina-i taie pe du§manii 
top. Vin acasa §i Imparatul vecin ii scrie la fata ca sopil ei are o sabie fermecata 
si sa i-o ia ca altfel nu mai tuna-n casa ei. 

Da ea nu $tia care e sabia. Robinson durmea cu ea subt cap. Cerceteaza 
ea §i sa duce sa i-o ia ! Da cata prin sclad o aha si i-o schimba §i-i scrie impa- 
ratului strain ca i-a schimbat sabia §i din ecu incepe razboiul. 

— Da imparatul ?i Robinscn pleaca fara grija ca o sa-1 bata pe impa- 
ratul vecin. Cind Robinson striga: 

— Taie sabie, taie, sabia nimic ! §i i-a luat rcbi pe imparat, imparateasa 
§i la pu$carie cu ei. Da Robinson a scapat cu fuga. Acum fata s-a dus cu acel 
imparat, iar Robinson mai ramasese numai cu floarea galbena. Ce sa faca el 
se duce pe picioare la imparatul du§man, inghite flcarea. Da imparatul avea 
un lac frumos in fata palatului; s-a uitat cum in lac rasarea soarele. Cum a 

19 



inghifit floarea s-a prefacut in rajoi. A venit imparatul §i imparatita in balcon 
$i sa uita la ratoi si sa mira. 

— Ce rajoi frumos ! Ce ra|oi frumos ! 

Da nu se departau de sabie. Se dezbraca ?i fuge dupa ratoi; striga cit 
il tinea gura: 

— Prinde-1 viu, prinde-1 viu ! 

Da ratoiul fugea pina la mijlocul lacului. 

— la sama sa nu fie vro ispita ! 

— Ce ispita, fameie, nu vezi ca e ratoi? 

Ratoiul la mijlocul lacului s-a dat de-a scufundi§elea a pus mina pe sabie 
si iar s-a' prefacut in om, §i fugi prin palat dupa ea. L-a omorit pe imparat, 
da ea fugea. §i el a zis: 

— Nu fugi, ca pe tine nu te omor ! 

Da ea nu credea $i fugea de sa omora cu firea de spaima. A prins-o. 

— Spune unde e inchisa muma-ta si tata-tu? 

Atunci ea i-a dat portofelul §i banii §i el a iertat-o. Da muma-sa §i tata-su 
au cerut s-ojomoare, pentru tradare ?i au ?i omorit-o, iar el s-a insurat cu alt5 
impar5ti{a. 



PE§TI$ORUL RO§U 



A fost un pescar sarac lipit pamintului si toate ii mergeau de-a-ndoaselea. 
El avea un bordei cutrupit cu paie, fara leauri, fara vite in batatura. A venit 
ziua de Pa$ti ! Toata lumea s-a premenit frumos, a ro?it oua, s-a imbaiat cu 
« rodul pamintului » sa nu-§i piarda neamul, a mincat §i s-a veselit frumos, 
numai el a stat trist ca nu-i daduse Dumnezeu nici o bucurie. Hai sa se duca 
de Pasti sa arunce navodul, poate cade vreo mreana sa-§i faca ciorba de mincare, 
ca-i chiraiau copiii de foame. Se duce, se-nchina, arunca navodul si cind colo, 
navodul gol. Da in fundul navodului un pe§ti§or rosu plinge. 

— Omule, ai mila de mine, ca poate vei fi odata la grea cumpani §i eu 
am sa te scap de la nevoi. Am sa te-nvat sa dai cu navodul uade tulbur eu apa, 
ca acolo se aduna mii de pe§ti §i ai sa te faci bogat. 

— Ei, pesti§orul taichii, sarac sint eu §i a§a, n-am sa ml imbogatesc numai 
cu solzii tai de aur ! $i l-a aruncat in apa. Pe§ti§orul ro§u a tulburat apa, omul a 
aruncat navodul si a umplut luntrea cu crapi §i somai, de nu mai stia ce noroc 
a dat peste capul luL 

Sarira copiii si muierea cu co§urile de de§ertara luntrea §i se umplura de 
banet. A fost bucurie mare §i mulpimire, faja de Cel de sus, in ziua intiia de 
Pa$ti. A doua zi de Pasti iar umplu luntrea cu peste §i a treia la fel. 

Incepu sa prinda omul cheag. Mai intii i§i cumpara o iapa, pe urma se 
puse sa-§i ridice casa ?i pe linga casa leauri mari pentru vite ?i grine. Ceilalp 
pescari se mirau. Ei nu se alegeau din balait mai cu nimica, iar asta se procop- 
sise in scurta vreme. Ii ie?i vorba-n sat ca umbla cu maghii, ca altfel nu se poate. 
Cind se intoli muierea §i nurorile ?i se dusera la hora-n sat, muierile alelante, 
le ispiteau in ciuda zicindu-le: 

— Fa, voi §titi ceva de prindep peste. Barbatul tau umbla cu necuratul 
de prinde atita pe?te, facefi maghii, ca altfel nu se poate. 

20 



— Nil facem, fa daica, maghii, de unde sa §tim noi sa umblam cu diavolul ! 
Cu uciga-1 toaca, neam de neam din neamul nostru nu s-a dat de partea necura- 
tului §i am ajuns noi sa facem o a§a ru§ine ! Muierii insa ii intra in cap ca bar- 
batu-su face ceva §i ea trage rusinea lui dupa ea. Vine barbatul de la balait, 
ea o sa-1 ia deoparte pe cornul casei si cu inima-n dinti o sa-i zica: 

— Mai barbate, pune mina pe piept si te.jura ca tu nu umbli cu maghii? 
Spune cum de se poate acuma sa umpli navodul cu peste si inainte cind trageai, 
prindeai cipva juveti, pe care-i mincam cu maruntaie cu tot? jura-te, mai 
barbate, jura-te ! 

— Mare, sa-ti vezi tu de treaba cu maghiile, ca de nu pun joarda pe tine. 

— Nu se poate, mai barbate, lumea vorbeste pe la colturi ca esti in slujbS 
cu necuratul, sa nu patim ceva? ! 

— Auzi 3 muiere, daca nu-ti pui friu la gura si lacat la inima, te iau toti 
dracii din balta, sa stii ! 

Femeia, n-are ce face, tace si rabda. 

Alta data iar se duce la hora, muierile dau buluc peste ea si-i zic in fata : 

— Fa, nu te mai fa, ca barbatu-tau umbla cu vraji ! Dar cind s-o satura 
dracul de el, o sa ramii fara avere si fara barbat. Ai sa te saturi tu ! Vine femeia 
acasa suparata cu nurorile si fetele si toate se pun pe lavita si pling parca 1-ar 
fi bocit pe un mort. Soseste si barbatul cu copiii, le vede, tac, dar si ei cazuti 
pe gjnduri. Muierea iar ii zice: 

— Nu te mai duci de azi inainte la peste ca te ineaca dracul. $tii bine c5 
cine-§i vinde sufletul dracului pina la urma se duce dupa el. Dracul isi baga 
coada in toate si atunci cind crezi ca doarme in poala ma-sii. Nu crede, nna, 
in maghii, ca-ti prapadesti casa si copiii ! 

— Fa muiere, nu fac vraji, dar daca ma las de pescuit o sa ajung iar un 
nemeniic, de o sa-si lase gainatii ciorile pe capul nostru. O sa tc vad eu atunci 
cind o sa dai la Timoc cu ciobul ca sa iese pestele la mai descintind: 

Iesi, rau, 

Din pirau; 

Ca-i mai rau, 

Far'de rau ! 

— Mai barbate, lasa-te de maghii ca mult este pina la rai, dar de iad, 
un pirleaz te desparte. 

Ce era sa faca bietul om? Daca 1-a tocat atita la cap, el n-a avut incotro 
si i-a spus taina cu pesti§orul rosu. 

A doua zi, a pus virsiile, a aruncat navoadele si n-a picat nici un juvete. 
De acum fugeau pestii de el cum fuge dracul de tamiie. 

— Sa prinzi pesti§orul rosu si sa-1 bagi in oala, auzi? 

Asa i-a poruncit muierea. El nu se poate pune in colti cu ea si se duce 
sa prinda pestele. Ii parea rau, dar n-avea ce face. Cu muierea si cu dracul nu te 
poti pune. Pestisorul rosu il vede, iese la oglinda apei si-i graieste: 

— $tiu ca muierea ta ti-a poruncit sa ma omori ! Daca crezi ca asa se cade 
sa-mi mulpimesti, fa-o ! Dar mai intii si-ntii am si eu o rugaminte, zise pesti- 
sorul rosu. Sa ma prinzi si sa ma tai in patru bucati. Capatina s-o dai s-o ira- 
nince femeia ta. Bucata ce vine o dai la iapa si o alta la catea, iar coada, s-o 
ingropi in gradina cu flori pe strat. 

El a facut intocmai cum 1-a rugat pestisorul ro§u. La noua luni, ce sa 
vezi? Muierea i-a nascut doi gemeni frumosi ca doi luceferi de pe cer. Iapa i-a 

21 



nascut doi minji frumoji si cateaua doi catei dolofani §i jucau^i. Din coadS au 
rasarit doua trestii inalte. Tot ce s-a facut, nascut si crescut erau la fel de ase- 
manatoare, cum seamana doua picaturi de apa. 

Cre§teau copiii si muma-sa nu-i putea deosebi unul de altul, pina ce 
ajunsera danaci, tocraai buni de insurat. Crescura minjii, crescura cSteii §i 
crescu trestia. Fiecare §i-a ales un cal si cite un ciine de vinatoare. Intr-o zi, 
unul dintre frati ii spune celuilalt: 

— Fratioare, simt ca se mi§ca pamintul sub picioarele mele. Simt un dor 
de duca ! Trebuie sa plec in lums, fara stirea parinjilor. Tu sa ai grija, sa mergi 
pe stratul din gradina §i sa vezi daca s-a palit un fir de trestie sa $tii ca ma aflu 
la strimtoare mare. Daca s-au palit amindoua firele, sa §tii ca nu mai am sea- 
pare. Iar daca te-i uita pe batista §i vei vedea trei picaturi de singe s5 §tii ca 
eu am murit. 

— Ba, ca nu e cu putinta sa ma despart de tine, a zis celalalt, dar el n-a 
ascultat, a dat pinteni calului si dus a fost. A plins mama-sa §i tata-su ca 1-au 
pierdut si 1-au uitat, Ajunge el intr-un oras mare si frumos numai din mar- 
mura alba. Acolo, trage la un han sa conaceasca. Leaga calul §i-i da zob, i§i 
ia cinele $i cere hangiului sa-l ospateze cu ceva bunatati. Linga el la o masa 
stau doi mo§negi cu barbile atirnind pina in pamint, cu lulelele lungi cit o 
schioapa §i maciucile mari cit pumnul. Se tainuie ei ca sa n-auda biiatul §i 
povestesc despre fiica imparatului cS este lunatica. Ii fura luna sufletul noaptea 
si se urea pe burlanul palatului sus pe creasta castelului, merge, ridica miinile 
spre luna §i o cheama s-o duca sus, acolo la ea. Lumea de jos o prive$te, se 
minuneaza, sta impietrita de frica sa nu cada, ea parca are aripi de pasare, 
danseaza pe virful palatului, tin glas din cer se coboara ?i ii cinta §i nimeni nu 
stie ce taine se ascund in toate intimplarile astea, §optesc batrinii. 

El trage cu urechea, da pinteni calului si se duce drept la palatul poleit 
cu aur al imparatului. Sosi mijlocul noptii, se aduna maljimea sa vada minunea 
cu suflarea oprita de frica si o vazu si el pe fiica cea frumoasa dansind pe coama 
palatului. 

Intr-o alta seara isi leaga copoiul si se furisa in curtea palatului. Se sui 
intr-un balcon si se pitula acolo. Era la mijloc de noapte, cu fiori de moarte. 
Pe burlanele palatului se sui printesa intr-o camasa alba ca spuma de mare. 
Luna era mare si se vedea un cap de om in mijlocul lunii. Cind trecu de stresini 
mergea cu ochii-nchi$i si miinile indreptate spre luna. Dansa §i parca saruta 
un Fat-Frumos coborit dintr-o stea. Se auzeau trimbite si un glas cintind 
cu dans frumos te facea sa uiti ca esti patnintean. Ea imbrati§a iubitul §i se 
lasa pe burlan sa intre in palat. El ii trase doua palme, ea se sperie cind se de$- 
tepta si fugi rusinata la patul ei. 

Ostenii simtira baiatul, il legara fedelej si-1 aruncara in temnita sa-1 
spinzure intr-o sarbatoare mare, ca sa se sperie multimea sa nu mai sara peste 
gardul imparatului. Il bat, il schingiuiesc si el nu spune nimic. Se plinge fata 
ca cineva a batut-o. Imparatul e foe §i para. Dar cine este batau§ul ? Da porunca 
sa se aduca toti tinerii din imparatie §i sa treaca prin fata printesei, doar, doar 
l-o recunoaste pe careva. 

Se aduna intregul tinerct, cita frunza si iarba §i pe nici unul nu 1-a recu- 
noscut. Unde sa fie nebunul se gindira mai marii impar5tiei, vraci si filozofi 
si aflara ca mai este unul singur, un spion prins in iscoada noaptea in gradina 
imparatului. Cum 1-au dus pe asta, fata 1-a recunoscut. Atunci impiiratul 1-a 

22 



pus la cazne §i mai mari. El le-a suferit pe toate, cum le sufere cinele §i mSgarul. 
Din sara aceea, fata nu se mai suie pe casa. Doarme lini;tita §i nu mai vedea 
luceferi in luna care o cheama s5 se marite cu ei. Se facura pregatirile de scoa- 
tere la spinzuratoare a flacaului. Trecusera citeva zile de atunci. Cind colo, la 
palat mare bucurie ca fiica imparatului nu mai este lunaticS. Scoaseni baiatul 
in tirg s3-l spinzure in vSzul norodului, ca cica e spion ticalos §i pacatos. E tot 
numai zdrente si pielea de pe el vinata de batai. Sunara trimbitele, calaul vru 
sa-i puie $treangul la git, and s-aude din departare strigind imparatul s3 
opreasca, sa opreasca spinzuratoarea. Cind ajunse imparatul, drept la flacSu 
se duse. Il dezlega de lanturi zicindu-i: 

— M5i baiete, or ce-o fi dar tu mi-ai scapat fata din miinile diavolului, 
nu mai are sufletul robit de luna. Sa mergi la palat sa te intolesc precum e un 
fiu de impSrat §i sa p-o dau de sope. Sa facem nunta sa se duca pomina peste 
mari §i peste (Sri. 

— Nu se poate, prea inalfate imparate, cS eu am alte ginduri, alte tre- 
buri, am porunca sa fac ceva $i trebuie sa colind lumea. Fratele care-i rSmSsese 
acasa, vede frunzele palite la o trestie §i i§i da seama ca ceva r&u s-a petrecut 
cu el. A cSzut pe ginduri §i s-a pregatit sa piece s5-l caute. Dimineaja, vede 
ca trestia s-a inviorat. §i-a dat el socoteala ca din incurcaturi mari a scapat 
frate-su teafar si a r&mas pe loc: de aceea a reinviat trestia. Imparatul il umplu 
de bani, baiatul i$i lua calul §i pe aici p-e calea neica. 

Merse el cit merse si ajunse intr-un ora§ mare, cu case inalte, poduri 
mari §i lume frumoasa. Dar toate casele erau cernite §i lumea trista. 

Leaga calul §i intra intr-o cafenea. Niscai oameni stau la o masa §i se 
vaita ca s-a aflat o ala mare de balaur, care le bea toata apa din fintina ?i pe 
deasupra o vrea de so|ie pe cea mai frumoasa fata din imp5r5tie, pe fiica 
impSratului. 

Intr-o vagauna numai capete si oase de voinici care s-au incumetat sa 
se lupte cu balaurul. Nu era om si ostire pe lume care sS-1 infrunte pe acest 
diavol ce darima copacii, pravalea bolovanii §i pirjolea totul pe unde trecea. 
Tremura lumea de groaza lui §i in chiar acea zi linga fintina fiica impSratului, 
frumoasa ca o zina $i tinara, astepta sa vie balaurul, sa-$i faca seama cu ea. 

Flacaul ingemmchie in fa^a ei rugind-o sa n-aiba frica si sa-i tie capul 
in poala sa se odihneasca fiind ostanit de drum. Fata il lasa sa-§i aseze capul 
pe §oldurile ei albe si sa-i cate in cap. Flacaul adormi dus, in timp ce se auzi 
balaurul d2rimind padurile §i scotind flacari din cele douasprezece guri, cu 
limbile lungi ca ni§te sulite. 

Fata inmarmuri de frica. Il mi§ca pe baiat: 

— Scoala-te ca vine fiara si ne maninca, Scoala ! El nici vorba sa auda. 
Fata incepu s5 plinga §i lacrimile ei erau atit de fierbinp incit ii arsera faja 
flacaului §i acesta sari drept in sus, parca ar fi fost oparit. Puse mina pe gida 
si sabie, se azvirli pe cal §i zbura in vazduh dupa zmeu. S-au luptat, de la prinz 
pina la chindie §i numai §apte capete i-a taiat. Se umpluse vaile §i piraiele de 
singe. Ii ceru balaurul fetii un ulcior cu apa, dar ea ii dadu ap5 voinicului 
necunoscut. Cind se lasa sara ii slabira puterile, ii mai taie doua capete, apoi 
inca doua ?i mai ramase cu unul. Varsa para §i otrava, dar voinicul se ferea, 
rasucea sabia ?i-i reteza eel de pe urma cap. Prin|esa rasufla de bucurie §i-i 
dadu ulciorul cu apa voinicului. El scoate limbile cu otrava, le pune in disagi, 
i?i ia ramas bun de la fata §i pleaca, fiindca a§a e scris lui s5 colinde lumea ?i 

23 



s-o apere de necuratul. Printesa se intrista ca nu merge la imparat sa-1 daru- 
iasca pentru vitejia lui, dar lui de asta nici ca-i pasa. La fintina mai intii sosi 
un general trimis de imparat sa vada ce a mai ramas din fiica sa. El taie capetele, 
lua fata calare §i-i arata imparatului, de ce este in stare. Imparatul de bucurie 
zor nevoie sa marite fata dupa el ! Ei i-a scapat viata si norodului i-a dat apa. 
Peste tot era o mare veselie. Numai fata nu vrea sa se marite ! Zice ca nu este 
el viteazul. Generalul arata capetele si imparatul isi face socoteala ca biata 
fata si-a pierdut mintile de teama si de groaza. 

Imparatul nu ia in seama vaicareala printesei §i da inainte cu pregatirile 
de nunta. Auzi, colindind prin imparatie si voinicul ca un ofiter imparatesc 
sa cununa la manastirea de aur cu fiica imparatului, ca el a fost singurul care 
a facut zob namila de balauri. 

Se supara voinicul si isi zise in gind: ia sa-i invat eu minte peoamenii 
vicleni si ticalosi ! Intoarse calul si se opri drept in fata altarului unde sta prin- 
tesa plingind linga mire; amindoi cu coroanele pe cap. Deodata batu pintenii, 
se apleca in fata mariei sale imparatul si grai: 

— Prea inaltate imparate, aflu ca sinteti un imparat intelept, ceru-va 
sa-1 intrebati pe acest mire viclean si ticalos 3 care se da drept viteaz fara pereche, 
cu ce drept ia sotie pe o fiica de imparat asa de frumoasa? Atunci ginerele 
raspunse : 

— Eu am omorit balaurul ! 

— Cu ce dovedesti? 

— Cu cele douasprezece capete ! 

— Sa le arate limbile, maria-ta ! 

— Unde sint limbile, baiete? il intreba imparatul. 

— Limbi n-a avut, ca asa sint balaurii ! raspunse mirele. 

— lata limbile, prea intelept imparat ! Dezleaga desagii si le izidi pe jos. 
Atunci imparatul se minie foe si striga la popi, protopopi si mitropoliti: 

— Stati, fratilor, stati. Opriti nunta ! Pina acum acest dregator a spin- 
zurat tilharii cei mici, iar pe cei mari i-a facut scapati, acum a venit vremea sa 
fie spinzurati tilharii cei mari si sa scape cei mici. A porimcit sa ridice spin- 
zuratoarea si in vazul lumii, necredinciosul general a fost spinzurat, de s-a 
dus vestea despre cinstea imparatului. 

— Ce sa facem, mai baiete, acum cu tine? Eu zic sa fac o manastire de 
pomina cu virful in nori si acolo sa va cununati. Asa a si facut si pe amindoi 
i-a cxmunat, de ajunse voinicul ginerele imparatului. Flacaul prinse gustul 
dragostei si toata ziulica se juca cu printesa prin paduri si poienile cu flori 
incit uitase de tati si de frati. Intr-o zi, ramine in palat si-i criceste muierea: 

— Mai, in soba asta sa nu intri niciodata daca vrei sa fie bine. 

— N-am sa intru, iti jur ! zise el, dar de la o vreme il muncesc gindurile 
ce-o fi in odaile acelea? Isi baga dracul coada in oala lui §i-l indeamna sa des- 
cbida odaile sa vada ce minunatii zac ascunse acolo ? ! Deschise usa si de-aci 
intra intr-o gradina, la gradina o poarta de aur si o baba il pofteste: 

— Intra, maica, intra, ca aici e raiul pe pamint. Trece un pod peste un 
riu si acolo o padure si mese intinse cu ulcioare cu vin si bunatati pentru d-ale 
gurii. Cintau lautarii si fetele se omorau jucind si iubindu-se cu baietii. Dracul 
nu-1 lasa numai asa, tine capul in poala ma-sii §i-l indeamna sa se aseze pe chef. 
Vin niste zine si-1 poftesc undeva in Padurea Fermecata si cum ii dau sa bea 
vin fermecat se impietreste si ramine stana cu cine cu tot. 

24 



Il a§teapta sotia, il asteapta imparatul, insa ia-1 de unde nu-i ! Cotrobaira 
si-n gaura de §arpe, dar nimic ! Se lasa peste toti o tristete ca de moarte. 

Fratele sau vede trestia cum se paleste si i se-ndoaie, scoate batista si 
pe ea trei picaturi de singe. Inseamna ca e mort. $i-a zis in gind, a sarit pe cal 
§i-a pornit-o in lume ca fulgerul. Cinele nu se lasa nici el si tot dupa el pina 
ce da de palatul imparatului. Cind il vede fata se bucura, crezind ca este sotul 
ei si-1 mustra. 

— De ce n-ai ascultat si te-ai dus in padurea fermecata ca acelea nu sint 
zine, ci e zmeoaica vrajitoarea care te stropeste cu apa fermecata, te adoarme 
cu vin si te impietre^te pe veci. Dar bine ca n-ai ajuns la ea. Se culca el cu ea 
dar sta bosumflat. Se intoarce §i ea cu spatele la el si adorm suparati. El se 
preface ca doarme. Se scoala si isi ia cinele, deschide usa la odaia cu pricina, 
merge tot inainte si o baba numai osul si pielea cu un dinte-n gura il tot pofteste 
sa treaca puntea in Padurea Fermecata. 

— Babo, zise el, dau drumul cinelui si te face praf, spune unde 1-ai 
impietrit pe fratele meu? 

— Ba, pacatele mele, nu stiu nimic ! 

— Bine, atunci sa te sfi§ie-n bucati, ca umbli cu maghii. 
Se repezi cinele si-i rupse o bucata de carne din pulpa. 

— Ba, maica, lasa-ma ca spun §i laptele ce 1-am supt de la muma ! Uite 
acolo e Padurea Fermecata si pe poienile cu flori, pe linga fintini si izvoare 
numai Feji-Frumo§i §i fiice de imparati, impietriti de mii de ani, de cind a 
fost potopul. 

— Sa-1 inviezi pe fratele meu daca vrei sa scapi cu zile ! Il trecu puntea, 
lua apa fermecata intr-un ciob, il stropi de citeva ori, apoi ingenunchie si spuse 
ni§te vraji §i descintece, arunca apa printre picioare pe statuie si piatra se pre- 
facu in carne §i porni pe picioare. Se vazura fratii fata-n fata §i cinii lor cre- 
dinciosi la fel. Se sarutara si poruncira vrajitoarei sa invieze toate pietrele ador- 
mite, ca altfel o spinzura de Hmba. 

Cinii amindoi sar pe ea si de voie, de nevoie, toti tinerii care visasera 
atitea mii de ani in Padurea Fermecata, capatara glas si se pusera pe jocuri si 
cintece, iar pe zmeoaica o sfisiara cinii in bucati de o mincara ciorile §i vulturii. 

Se deschisera atimci por|ile spre palat, cazura zidurile mari de piatra 
dintre cele doua lumi ?i venira aci toti imparatii sa vada minunea si zinele 
ramase pe pamint. Veni si sotia voinicului nostru. Dar mare a fost incurcatura ! 
Ea vede doi soti la fel de frumosi. Plinse de bucurie ca 1-a regasit iar el ii po- 
vesti patania cu vrajitoarea si suferintele indurate de Pestisorul Rosu. 

Sosi atunci si fiica imparatului care iubea luna, stelele si luceafarul care ii 
furase sufletul. Atunci el ii povesti sotiei sale de ce 1-a asteptat pe fratele sau. 
Stia ca are sa vina in Padurea Fermecata, se pregatira de nunta mare intre 
fratele sau gemen si printesa pe care o vindecase de boala lunii, cu doua palme. 

Iar cind vazura mosnenii atitea fete frumoase neiubite in Padurea Ferme- 
cata, se pusera pe joe si veselie, ca vorba batrineasca, o viata are omul si: 

Cit e mosul de batrin, 
Tot ar minca mar din sin ! 



Iar apoi: 



Facura o nunta imparateasca, 

Mii de ani sa pomeneasca. 

La buni frati ca dumneavoastra ! 



25 



PETRI§OR CEL IUBIT 

A fost odata un imparat §i o imparatita care n-aveau copii; erau tristi 
§i tot palatul era trist ca n-aveau copii. Intr-o zi trece pe acolo un mo§ cu un 
urcior in mina cu apa si strigS: 

— Apa vie pentru copii ! Apa vie pentru copii ! Aude §i imparatul §i 
servitorii lui, spusera reginei §i a trimes dupa el sa-1 aduca pe mo$. Da mo§ul 
era galbin §i slab ca un sfint. I-a dat regina vin §i mincare; i-a umplut traista 
cu bunatati §i i-a dat si el sa bea apa din urcior $i aimindoi au beut apa din 
urciorul fermecat §i a plecat mo$uI. Dupa noua luni regina moare $i moare, 
tot palatul e trist ca moare regina ! 

Daduxa veste in {ara ca moare regina, apoi a luat ea o plapum& in cap 
§i apoi a nascut ! Pe urma a nascut o fetija §i i-a pus numili Luminif a. Pe urma 
la geamul ei a crescut un mar cu doua mere. Crestea fata, crejtea §i mSru fara 
alte crengi §i in virf eria un mar de aur. Cre§tea a§a de repede ca se ridicase 
sus de tot si numai marul din virf stralucea. 

Fata se facu frumoasa si tatal ei se numea Ciutura-imparat. Cind ii veni 
vremea de maritat, imparatul a zis ca aluia ii va da fata care sa va sui in virf 
sa ia marul. Da cine sa suia cadea §i murea, pina nu mai veni nima la fata §i 
lumea sa spaminta si nima nu mai indraznea. 

Da gainareasa imparatului avea un fiu numit Petrisor. Intr-o sar5 viseaza 
ca vine mo§ul al cu apa vie si-i zice: 

— Tu Petrisor, ai sa iei merele de aur, s5 te sui ca tu ai sa le iai. 

— Fugi, muica, nu incerca ca toti s-au prapadit ?i nu 1-a lasat. El s-a 
dus la fierar §i-a facut doua fiare de legat §i a plecat la rege ca el vrea sa ia 
merele. S-a pregatit in sacui cu mincare, a adurmit §i a uitat sa se scoale. Da 
mosu in somn i-a zis: 

— Scoala, Petrisor, sari, ce mai stai ! 

El s-a sculat, s-a dus la rege §i i-a spus. S-a dus si la pom sa se suie si 
s-a suit pina nu s-a mai vazut asa de inalt crescusa. 

S-a dus Petrisor §i muma-sa a ramas plingind. Da pomul tot sa ingrosa 
si in virf cu trei crengi groase. El a apucat-o pe cea din mijloc. A mers el trei 
zile si trei nopti pe craca aia si acolo da de o casuta mica. Bate la u§a: 
' — Cine e? 

— Om bun. 

— Daca e§ti bxm intra ca de nu, dau drumu la ca£elu$a cu dinp de otel, 
te face prau §i te arunca jos din ceri. Da el a spus ca a plecat dupa merele de 
aur. I-a dat pine, azima, brinza si i-a aratat drumul la sora Sinta Vinerea. I-a 
dat sa manince si pe urma nici ei n-a stiut incotro. §i inca dupa trei zile a ajuns 
la Sinta Duminica, ea a zis: 

— Daca e§ti om bun intra, de nu dau drumul la catelusa cu dinti de otel. 
L-a culcat pe un pat de flori pe ramura aceea §i a visat ca s-a deschis 

cerul §i mo§ul i-a dat doua mere de aur in mina. Cind s-a trezit a vazut merele 
de aur linga el. Le-a luat, a multamit la Sinta Duminica, care eria toata albita 
$i a luat merele sa le duca acasa. Da Sinta Duminica i-a zis sa nu bircaie la ele 
pina acasa §i a plecat el pe jos. Mergind el in jos, zice o cioara: 

— Petrisor, Petrisor, tu mergi, da ti-au ruginit merele-n sin. Da el tace 
si n-o baga-n seama. Da a doua oara a bircait la mere n-a ascultat-o pe Sinta 
Duminica. S-a facut ceata, n-a mai vazut nimic, incotro s-o ia. El eria acum 

26 



la locul in care sc desfSccau crengile §i el in loc s-o ia in jos a gre§it directia 
si cind colo, se termina drumul si dadu acolo de un palat mare. Bate la usa 
§i iese de acolo un zmeu. Ce sa zica el acum? 

— Ce cati, baiete? * 

— Sa ma bag argat. 

— Bine, vino la mine argat. Uite ce ai la mine de facut? Eu am trei cai 3 
le dai fin sa manince, ii tasali, si la doua§pe noaptea le dai o tava de jaratec 
de foe. Baiatul a primit ca n-avea ce sa faca ! 

Ii placea zmeului de el ca avea grija de cai. $i intr-o zi zmeul ii spune 
ca are de gind sa mearga la o nunta in pustietati peste mari. 

— Petrisor, eu plec la nunta, tu sa nu scop caii din grajd ca daca eu aflu 3 
de acolo prau s-alege de tine. Da cind a ajuns el la cai, caii au inceput sa vorbeasca : 

— Ei, saracu baiat, daca ar sti el ce sa faca, ar scapa §i el de zmeu, am 
scapa §i noi. 

— Pai ce sa faca? zisa un cal mai tinar. 

— Sa ia 90 de maturi si sa mature de 90 de ori maidanu sa nu ramiie 
fir de pai si atuncea sa ne ia sa ne scoata afara §i pe noi. 

Atunci el a facut a$a: a gasit 90 de maturi, a maturat de 90 de ori si paiele 
le-a adunat, ca paiele strigau la zmeu. A scos apoi un cal, pe al doilea §i cind 
sa-1 scoata pe al treilea, calul a calcat pe un pai si 1-a ingropat la o piatra in 
pamint. Atunci calul a auzit cum chiraie, da calvd i-a zis: 

— Fuga, arunca-te §i au scos arpiile §i au zburat cu Petrisor. Zboara ei 
?i in zbor vad ind3rat o cioara. 

— A, nue cioara, e zmeul ! $i auscos alt rind de arpii ?i mai iut 5 au zburat. 
Ia uita-te ce sa vede? 

— Sa vede o roata de foe dupa noi. 

— Atunci a scos a treia arpie si au trecut otarul. Atimci zmeul a cazut 
§i a murit, facindu-se carbime si caii au scapat cu Petrisor. El drept la ma-sa-n 
batatura. Caii au zis: 

— Ia-ne 3 Petrisor, capestrele si da-ne drumul, da cind oi avea nevoie sa 
scuturi din friul galbin 3 vinat si negru. $i a plecat Petrisor acasa, a ascuns merele 
pe masa si casa s-a luminat de mere. Nu se duce la imparat. Da aude ca s-a 
facut razboi. A venit vestea ca trebuie sa se duca la granita. 

— La6a, ma 3 sa se duca cei mai tari ! 

El s-a suit pe o mirtoaga si s-a impotmolit in imala. Cind tree ostasii, 
vitejii pe linga el, rid ca s-a impotmolit. Dupa aia el a iesit de acolo, a 
zdrancanit din capastrul galbin §i a venit galbina. 

— Petrisor intra in ureichea mea a stinga §i ie§i pe dreapta si a iesit in 
toale de argint, a ardicat arpiile si pe front. $i Lingura-imparat s-a pus pe fuga 
§i-l batu el pe Lingura-imparat de-1 facu loman. Da imparatul ii spime reginei: 
ca im inger a trimis Dumnezau de 1-a batut pe Lingura-imparat. 

El sa duce acasa, da drumul calului. Da unu Furtuna-imparat, declara 
?i el razboi; zdrancane el capastrul negru, sa baga pin urechea stinga §i iese 
pin dreapta, zboara la frontiers §i-l face zob si pe asta. Era in aur imbracat, 
da cind sa intoarce mirtoaga lui, iar in noroi. Soldatii, ofitarimea rid de el. 

— Ce faci, ma, cu mirtoaga, ai fost si tu la razboi, hai? 

— Am fost, ma, am fost. $i atimci imparatul iar a zis ca un inger de 
aur 1-a ajutat. 

Acuma vine $i Ro§u-imparat si-i declara razboi. El zdrancane capastrul 
vinat $i merge la rege 3 da nu-i da calul, fura calul, ajimge la mlastina, iar se 

27 



pun cu ris si batjocura. La urma zdrancani de friu, intra in urechiea stinga si 
iesi prin dreapta, numai in haine de aur, cu pietre nestemate pe el, cu sabie 
de aur, ce stralucea. Cind ajunsa la Ro§u-imparat, il birui si pe asta, da cineva 
il atinsa cu sabia si singera. Mergind pe drum ajunse pe rege ii trase batista 
si se lega la de§ti. 

Regele il vazu si crezu ca el este ingerul; ajunsa iar la mlastina ii lua 
capastru, intra in mlastina cu mirtoaga lui. 

Se face acum nunta la un imparat; il cheama pe rege, regina si o iau si 
pe fata. Da Petrisor cheama calul cu capastrul galbin, zboara in hora si se 
prinde linga Luminita. Da el soarele ca de frumos ! Pe urma el pleaca, da Lumi- 
nita zice: 

— Muma, tinjesc dupa ingerul ala. 

Vine alta nunta in alta tara, merge regele cu regina si cu Luminita si el 
ia friul negru, la fel coboara-n hora, joaca cu ea si dispare. 

— Muma, eu ma imbolnavesc cu gindul la el; are oichii negri ca ai lui 
Petrisor. 

— Bine, maica, tu sa iei o sticla de apa de crin si cind joci cu el sa-i torni 
pe par ca el n-o vedea. 

A treia oara iar nunta 3 a chemat pe vinatul, iar trece prin ureichea stinga 
§i dreapta, iar in toale de aur. Apoi iar linga Luminita joaca si ea cu sticluta ii 
toarna pe par, da pe parul lui a crescut o floare de crin. Lumea vede, dar el nu 
vede la §ale nimic. Iar a dat drumul la cal si s-a dus acasa. Da fata cade bolnava. 
Intr-o zi, gaseste batista regelui cu singe pe ea, o spala, o pune pe gard. Cind 
vad ele, cred ca gainareasa a furat-o. Pe fereasta vad sirmele de aiu: ele luceau 
ca o lampa aprinsa. Atunci s-a dus la rege si a zis ca gainareasa i-a furat batista. 
El se duce. 

— Nu, eu am dat batista ingerului in razboi ! 

Da cum au vazut doua mere de aur pe masa, a zis fata: 

— Sa vina Petrisor sa vedem ce este? 

Cind vine Petri§or el cu crinul crescut in par ! Atunci vad ei ca el e 
ingerul care a biruit armatele. 

— Eu sint ! 

Arata caii sa-i vada si ei. A luat el capestrele, a zdrancanit au venit toti 
trei caii si s-a bagat in ureichile alui vinat, a iesit in toale de aur cu pietre 
nestemate. 

— Vrednic esti, Petrisor, sa iai fata mea, zice imparatul. Da gainareasa 
sta in fruntea mesii, cind colo, ea eria sotie de imparat, ca pe omul ei 1-a omarit, 
da ea a fugit cu copilul la Ciutura-imparat, unde s-a bagat sluga ca sa scape §i 
n-a spus nimic. 

A fost nunta mare si buna. 



ImpAratul cu doi feciori 



A fost odata un imparat §i imparateasa lui, care nu aveau copii. Ce sa 
faca ei, ce sa dreaga ca sa aiba copii ? Au umblat ei pe la toti doftorii, dar degeaba. 
Au dat sfoara in tara sa vina si ghicitori. Un ghicitor le-a spus ca ei au un mar 
in gradina care rodeste numai un mar. Daca ei vor minca din mar, impara- 

28 



teasa va na§te un baiat. Au trimis ei atunci bucatareasa sa culeaga marul, care 
tocmai se copsese. Curata ea marul de coaja §i 11 duce imparatului §i imparS- 
tesei: Maninca ei din mar miezul §i bucatareasa maninca §i ea cojile. La un an 
si bucatareasa si imparateasa nasc cite un baiat, care cre?teau frumo^i ca doi 
braji §i cre§teau impreuna, fiindca se nascusera in aceea§i zi si in acela§i ceas 
si minut. Baiatul imparatului fu botezat Simon iar al bucataresei Gheordache. 
I-a dat imparatul pe amindoi la scoala. Cind au terminat ei ?coala, au fost de 
20 de ani. Umblind ei a§a prin fara, au auzit ca intr-un judet din imparatia 
lor se afla o comuna, unde o dascilita are o scoala unde invafa doua fete pe care 
le tine inchise si ziua si noaptea §i sint frumoase ca soarele. 

Auzind ei treaba asta, vin la tatal lor $i-i cer bani multi sa piece pin tara 
sa vada lumea. S-au dus ei in satul cu pricina §i au tras la o baba linga scoala 
dascalitii. Spun ei babei de ce au venit si ca vrea sa vada cele doua fete 
ale dascalitei. 

Baba le spune ca e greu, fiindca sint inchise, dar ca sa poata intra trebuie 
sa sape o galerie de la casa babei pe sub drum pina la §coala. Sa cumpere haine 
de femeie si sa mearga sa-§i tunda parul fiindca fetele sint tunse. 

A tocmit baba oameni de au sapat galeria pina la $coala, a mai cumparat 
patru cai din cei frumo§i §i iuti ?i apoi a vorbit cu dascali|a ca i-a venit doua 
nepoate din alt sat si ar vrea sa le dea sa inve|e cu fetele ei la §coala. 

Dascali^a a primit sa le aduca la ea sa doarma ?i sa invete, dar intii sa le 
controleze daca sint fete §i nu baieti. Ea a pus intr-un lighean cenuja cernuta 
si le-a cerut ca peste noapte se-?i faca lipsa mica in ligheanul cu cenuja §i dimi- 
neata sa controleze daca-s fete sau ficiori. Se spune ca daca or fost baie;i ar fi 
risipit cenu§a. Feciorul babei Gheordachi mai istet decit Simon, cind auzi, 
lua cu el o |eava de stuf de la baba si acolo o taie in doua ?i jumatate o dete 
fratelui sau si si-au facut lipsa mica prin tava ca si nu se cunoasca in cenu?a 
ca sint baieji. 

Dimineap baba s-a dus la dascalifa §i a intrebat cum sint. Dinsa a spus 
ca sint fete si nu baieji. Traind ei acolo impreuna cu fetele, doua luni, s-au 
destainuit ca ei sint feciori de imparap §i ar vrea sa le ia. S-au inteles sa fuga 
peste noapte, fiindca fetelor le-a placut baietii. Cind doarme dascJlita au plecat 
tofi patru prin galerie pina la casa babei, au luat caii §i-au plecat peste munp. 
Cind sa treaca ultimul munte in virful lui, un pui de pasere a inceput sa cinte: 
a midt sinte^i buni §i frumo?i, dar cind va vep duce acasa, imparatul are sa 
vada nevasta lui Simon a§a de frumoasa, are sa-i faca cafa cu otrava sa-1 otra- 
veasca si sa-i ia nevasta. Daca vei spune asta te vei face stana de piatra » Gheor- 
dache, fratele lui Simon, care cuno§tea limba pasarilor, opri calul si asculta §i 
se intrista. 

Cind au ajuns la al doilea munte, §i cind sa-1 treaca in virful lui, puiul 
de pasare a inceput iar sa cinte: « sinteti frumosi ?i buai, dar cind vep ajunge 
acasa imparatul are sa-i puna otrava in ciorba daca nu poate cu cafea sa-1 otra- 
veasca §i sa-i ia nevasta ». Auzind aceasta Gheordache, a oprit calul §i a ascultat 
mai bine, fiindca Dumnezeu il daruise sa cunoasca limba pasarilor. Simon 
atunci 1-a intrebat: De ce a oprit calul si ce a ascultat. Dinsul i-a spus: 

— Ni?te pui de pasari cintau frumos despre noi. 

Au ajuns la al treilea munte, pentru ca aveau de trecut trei munp, puiul 
a inceput iar sa cinte: 

« Sinteti buni ?i frumosi, dar cind veti ajunge acasa, imparatul are s5 
vada nevasta lui Simon a?a de frumoasa ?i are sa dea drumul la un ?arpe sa-1 

29 



mu§te cind va dormi in camera cu nevasta §i sa i-o ia, dar daca nu reu§e§te cu 
cafea sau cu ciorba ». 

Gheordache a frinat calul a oprit §i a ascultat ce spune puiul. Dupa ce 
au trecut munpi au mers ce au mai mers toti patru calari pe cai si au ajuns acasa. 

Imparatul, de bucurie, a intins o masa $i a pus cafea pe masa sa manince. 
Gheordache a lovit cu genunchiul in masa §i a varsat cafeaua pe masa, s-a 
sculat apoi §i a sarutat mina imparatului §i a zis: 

— Iarta-ma, tata, ca am gre§it de bucurie ca am sosit acasa cu nevestele 
noastre. Imparatul 1-a iertat. Atunci s-a adus piine §i ciorba, iar Gheordache 
a inceput sa vorbeasca tare sa rida de bucurie si ca din intimplare a dat cu cotul 
in masa de a rasturnat toata ciorba din toate strachini. S-a sculat de la mas§ 
§i a sarutat iar mina imparatului §i a zis: 

— Sa ma ierji 3 tatS, ca de bucurie mare ca am luat fetele cele mai fru- 
moase §i nu §tiu ce fac. Imparatul il ierta. 

Sara cind se culcara, Simon §i Gheordache aveau camerele una linga 
alta. Gheordache lua o sabie §i se furisa in camera fratelui sau sub pat §i cind 
veni §arpele pe o gaura din zid ii taie capul §i trase §arpele afara din gaurS. 
Simon, cind s-a trezit a aprins Iumina si 1-a vazut pe fratele sau cu sabia scoasS 
§i i-a strigat ca vrea sa-1 omoare ca sa-i ia nevasta ca e mai frumoasa ca a lui. 

Gheordache i-a aratat c5 i-a fost trimis sarpele sa-1 mu§te sa moar5 §i 
imparatul s3-i ia nevasta. Simon nu 1-a crezut. Atunci Gheordache i-a spus: 

— Eu am sa-|i spun cum este treaba, dar atunci am sa ma fac stana de 
piatra alb5. Simon i-a zis: 

— Spune-mi ca sa te cred. Atunci el i-a spus: 

— Cind am trecut peste intiiul munte, ne-a cintat un pui care spunea: 
« sintep buni §i frumo^i, dar cind vepi ajunge acasa imparatul o sa vada nevasta 
lui Simon a§a de frumoasa, are sa-i faca cafea cu otrava, sa-1 otraveasca sa-i 
ia nevasta. Daca vei spune aceasta §i la altii, te vei face stana de piatra alba. * 
Dar eu am varsat cafeaua cu genunchiul de pe masa §i te-am scapat de la 
moarte. Cind am ajuns la eel de-al doilea munte, iar a cintat: « sintep buni §i 
frumo$i, dar cind ve;i ajunge acasa imparatul o sa vada nevasta lui Simon a§a 
de frumoasa, are sa-i faca ciorba otravitoare, sa-1 omoare §i sa-i ia nevasta »* 
Atunci eu am dat cu cotul, am rasturnat ciorba ?i te-am scapat de la moarte. 

Cind am ajuns la al treilea munte, puiul iar a cintat: (tsintep buni §i 
frumo;i, dar cind vep ajunge acasa imparatul o sa vada nevasta lui Simon a$a 
de frumoasa, are sa dea drumul la §arpe s2-l mu§te, sa moara §i sa-i ia nevasta i. 

Atunci eu m-am ascuns aci §i cind a venit §arpele 5 1-am omorit ?i te-am scSpat 
de la moarte. Pasarea a mai cintat ca daca voi spune ma voi face stana de piatra. 

§i in acel moment s-a facut stana de piatra. Dimineata, cind imparatul 
s-a sculat s-a dus sa vada ce s-a intimplat, 1-a gasit pe Simon cu nevasta sana- 
to§i ! I-a povestit imparatului ca Gheordache a vrut sa-1 omoare §i sa-i ia nevasta, 
dar el s-a facut stana de piatra. Imparatul a luat atunci stana de piatra §i a 
pus-o la poarta ca de pe ea sa incalece pe cal. 

Dup3 un an 5 nevasta lui Simon a nascut un baiat, tocmai in ziua de Pa§ti. 
Diminea;a, cind tocmai imparatul era la biserica, nevasta lui Simon a luat 
copilul, s-a dus la poarta sa-1 dea de stana de piatra sa-1 omoare pentru sufletul 
lui Gheordache. In timpul cind era sa-1 dea cu capul de piatra, Gheordache s-a 
sculat viu, a prins copilul §i-a intrebat-o ce vrea sa faca? 

— Pre sufletul tau vreau sa-1 dau jertfa. El a cerut hainele noi sa se im- 
brace sa mearga la biserica. Dupa ce s-a imbracat s-a dus la bisericS §i a intrat 

30 



in biserica cintind psalt, de la usa, caci era daruit de la Dumnezeu §i cu glas 
din ceruri. 

Imparatul s-a mirat $i a spus la cintareti ca daca era Gheordache n-ar fi 
intirziat a§a de mult cu slujba. Gheordache avea in mina si un stat de busuioc. 
Cind a txecut pe linga impSrat i-a sarutat mina §i i-a dat busuiocul spunindu-i: 

— Cinstit nepot ai din partea lui Simon §i a mea §i trece mai departe in 
strana linga cintareti. Aci a cintat a§a de frumos ca slujba s-a terminat $i impa- 
ratul ramasese pe loc de frumuse|e §i de mirare ca e Gheordache sau e sufletul lui. 

Dupa ce s-a oprit slujba, imparatul a plecat acasa ?i la poarta n-a mai 
vazut stana de piatra §i atunci a in^eles ca el a inviat §i a venit la biserica. 

A venit si Gheordache, §i-a luat nevasta care se ceniise §i au petrecut 
§i poate mai petrec §i azi, daca n-or fi murit. 



FLOAREA GRADINARULUI 

A fost odata un imparat care avea douasprezece fete. §i macar ca erau 
de neam mare ?i vcstit, dar oriunde, fetele multe sint saracie la casa omului. 
Imp5ratul le tinea pe toate inchise la un castel $i in fiecare dimineafa le scotea 
cu rindul sa le plimbe prin grSdina ca sa nu le fure vreun vrajitor ori zmeu 
aciuat prin tufe. In fiecare dimineaja, imparatul le aducea douasprezece perechi 
de papuci de aur $i douasprezece rochii albe de mireasa. 

Fetele le luau, le imbrScau §i pina seara le rupeau, ca faceau mare pagub5 
la casa imparatului. Orice ar fi facut imparatul cu ele, nu le putea stSpini sa-1 
asculte §i pace. 

Un baiat sarac, ce mergea din stapin in stapin, fuge de la boier intr-o 
zi pentru ca nu=-i platea simbria §i se opri drept in fa$a florariei imparatului. 

— Ce te uip, mai gura-casca §i nu vii sa lucri, ii zise mai marele gra- 
dinarilor. 

— Ba cum sa nu viu, stapine, chiar asta este si pofta inimii mele ! Il 
ogodi ajutor de gradinar de flori, zicindu-i: 

— Uite, baiete, ce ai sa faci in fiecare zi. Sa sapi douasprezece razoare, 
sS plivesti douasprezece straturi de flori §i sa le uzi §i in fiecare dimineata s5 
duci la fiicele imparatului douasprezece buchete de flori. 

De aci inainte, cum se varsau zorile, el culegea florile cele mai frumoase 
si le ducea la geamul frumoaselor printese. Fetele voioase, primeau florile, 
il priveau, ii zimbeau §i-i multameau, iar el pleca tot ru$inat, cu capul in jos. 

Intr-o noapte ii vine in vis o zina §i-i spune: « du-te in col{ul florariei, 
ai sa gase§ti o nuia de putregai care straluceste noaptea, s-o stergi bine §i s-o 
pui in pamint. Din ea au sa rasara trei flori galbene. Ele infloresc in fiecare 
noapte intr-o clipa ?i tot intr-o clipa se inchid. Daca ai sa prinzi clipa aia §i ai 
sa sarufi pe una din ele, atunci nu se mai include ?i ramine sa se paleasca. 
Tu s-o inghifi daca vrei sa tefaci nevazut si sa vezi tot ce e pe lume, dar lumea 
pe tine sa nu te vadi ». 

Pinde§te o noapte, pindeste doua, pinde^te noua §i nu poate sa prinda 
clipa ca sa sSrute floarea cind se deschide. Dar o data-i izbute^te $i dupa ce o 
saruta, inghite floarea galbena, se face nevazut si zboara te miri pe unde. 

Dimineata le duce cite o chita cu flori §i busuioc, sa le fie cu noroc, §i 
dup5 ce le d5, iese afara, facindu-se nevSzut. Apoi iar intra in odaia lor s5 vada 

31 



ce indeletniciri au. Isi da el seama ca nu-1 simt de§i sta pe lampa ce atirna pe un 
cinghil de aur in mijlocul odaii. Cea mai mare le porunceste o data celor mici: 

— Imbracati-va, dea sa scoborim sa nu intirziem. 

S-au imbracat cu rochii albe de mireasa, s-au legat una de alta sa nu se 
piarda si pe o seara adinca au scoborit in fundul pamintului. Au intrat prin 
pesteri si tunele pina ce au iesit la un luminis, era aci o alta lume, se vede 
treaba, si-a zis baiatul, care se tinea scai dupa ele. 

Acolo se opresc la o fintina, beau apa, chiotesc si joaca pina ce le prinde 
seara la joe. Coboara incet soarele spre asfintit si atunci abia baga el de seama 
ca padurea are frunzele de argint. N-are rabdare, se-ntinde si rupe o creanga. 
Padurea simte, se-nfurie si se misca sa prinda hotul care a ranit-o dar nu 
vede nimic ! El se urea in virful padurii si scapa. Printesele stau ingrozite la 
fintina, vazind ca padurea are picioare si merge. Apoi se pune o furtuna si da 
un potop de apa, ca abia scapara bietele fete cu viata. 

— Fa, aici nu este lucru curat. Cineva ne-a simtit, zise una dintre ele ! 

— O fi, ca pina acuma asa ceva nu ni s-a intimplat, raspunsera alte surori. 
Se potoleste furtuna, se culca padurea si tac pasarile. Iesi o luna mare 

si frumoasa de se vedeau oamenii lucrind pe ea la ogoare. Ajung la marginea 
unui lac mare §i frumos stralucitor ca oglinda. Acolo la mal le a§teapta doua 
corabii de aur cu patru marinari la fiecare. Se sui si el in corabie si poposira 
la un castel minunat la poalele unui munte de argint stralucitor ca soarele. 
Mai multi flacai le venira in ajutor sa coboare din corabii §i cum pusera piciorul 
pe pamint se incinsera ni$te dansuri drace§ti de-si prapadira §i papucii $i 
rochiile. Isi face baiatul socoteala ca baietii a?tia nu sint oameni, ci mai indata 
sint diavoli sau zmei prefacuti in piele de om. Dupa ce ostanira $i ramasera 
desculte, in niste rize de rochii de li se vedeau pulpele §i joldurile, se-ntoarsera 
precum venisera. Apoi se culcara §i adormira bu§tean. El se duse in grajd 
si adormi de asemeni. Dimineata, cind le aduce florile, strecoara in chita prin- 
tesei celei mai mici ramura de argint rupta din acea padure fermecata. Prin- 
tesa primeste chita, zimbeste si nu zice nimic. 

In seara urmatoare iar pinde§te pina ce inflore§te floarea cea galbena 
si iar rupe o floare, o saruta si o maninca. Apoi iar se face nevazut. Sta in odaia 
lor §i a§teapta sa coboare in alta lums cu ele. De data asta corabierii le due la 
ni§te izvoare cu apa fermecata care dadeau tinerete fara batrine^e omului, 
Beura ele apa, apoi niste flacai le purta cu cintecele pina ce le momi intr-o 
padure cu frunzele de aur. El iar n-are de lucru, rupe o crenguta §i o pastreaza. 
Se cutremura iar padurea, tipa, porne§te sa caute dusmanul si daca nu-1 gase§te 
se pune cu potopul ?i furtuna. Printesele abia scapa cu viata pe sub steiurile 
de piatra. 

— Trebuie sa fie ceva cu noi, nu este lucru curat, zise o fata, 

— Trebuie, dar de hora ?i de petrecere nu ne lasaii, macar de raminem 
in pielea goala, zise cea mai mare. $i iar se pusera pe chiote si joe, de facura 
ferfeni|a papucii, rochiile albe de mireasa. Apoi se intorc acasa. A doua zi 3 
baietul pitula frumos in chita micutei printese, ramura de aur rupta din padurea 
cu pricina. 

In noaptea a treia, sSruta floarea a treia galbena §i o inghite ?i pe aceea, 
dupa care se face nevazut. Fetele iarasi se iau de mina, coboara scari, tree prin 
umele §i pe§teri, se urea pe corabii §i ajung intr-o poiana cu flori albe §i ro§ii, 
linga o padure cu frunze stralucitoare ca diamantele si in loc de lampi, luminau 
mii de licurici pina ce coboara aproape de ei luna. 

32 



Zmeii venira la fete. Le cintara cintece frumoase de se induio§a padurea 
si izvoarele si le poftira sa se marite cu ei. Ele n-au vrut si iar s-au pus pe joe 
si petrecere de si-au facut rochiile zdrente si papucii bucati de iapa moarta. 

Pe el nu-1 rabda inima §i din nou rupe o creanga cu frunza de diamante 
ascunzind-o in sin. Sa fi vazut acum cutremur in padure, vaete si tipete. Copacii 
dadeau cu crengile se aplecau in jos sa omoare pe eel ce-i rupe din trupul ei, 
insa baiatul zboara deasupra si nimeni n-are ce-i face ! Vine cutremur, furtuna 
si iar potop de ploaie ca §i mai inainte. Se intoarsera acasa frinte de oboseala, 
iar dimineata gradinarul, ascunse in chita cu flori, ramura cu frunze de dia- 
mante. Cum i-a dat-o printesa s-a rosit ca racul. 

— De ce va ro§iti, stapina ? Parca v-ati incalzit prea mult la dansul cu zmeii. 

— Dar de unde stii? 

— Ei, stiu eu de undeva ! 

— Dumneata stii sa cinti si sa dansezi frumos? 

— Stiu ! 

— Bine, atunci sa cint eu la ghitara si tu sa joci. Ea cinta si el dansa mai 
frumos decit zmeii. Dete imparatul peste ei dansind si se rasti: 

— Hei, de aceea am saracit ca voi cu dansul si cintecul vostru nu mai 
conteniti de o sa ma duceti la sapa de lemn cu atitia papuci $i rochii rupte. 
De data asta am sa va fac pentru cea din urma oara pantofi de nunta si rochii 
de nunta. Fiecare sa va maritati cu cine va e pofta insa una sa ramineti cu mine 
sa am si eu stilp la batrinete. 

Se lasa iar noaptea si ele s-adunara pe mormintul lui mama-sa ca sa dea 
la noroc, cine sa mosteneasca imparatia si sa ia scaunul de aur dupa moartea 
imparatului. Toate ar fi dorit sa ajunga imparatese. Gradinarul iar se facu 
nevazut, se viri printre ele si facu in asa fel ca norocul sa-i pice micei printese. 
Asa se si intimpla. Ea ramase pe pamint cu tinarul gradinar, iar surorile cobo- 
rira jos in lumea zmeilor si facura acolo nunta jucind pina ce ramasera in 
pielea goala. De acolo niciodata nu s-au mai intors pentru ca poarta le-a inchis-o 
gradinarul si ele s-au maritat cu zmeii. Iar feciorul 3 s-a casatorit cu fiica cea 
mai mica si mai frumusica a imparatului 3 pina ce din gradinar si florar, ajunse 
imparat. La nunta lui tot poporul a fost chitit cu flori din gradinele imparatesti 
si s-a facut o nunta mare 3 cum alta n-a mai fost sub soare. 



FETELE DIN MOARA 

Era un morar si avea trei fete si era bogat. Intr-o zi, a plecat muma 
cu ele la bilci. Tree prin padure si ajung la un loc 3 se-ntilnesc cu un domn 
bine imbracat si domnul a vorbit cu ele ca si cind le-ar cunoaste, 1-ar cunoaste 
si pe morar. Ele au plecat la bilci, iar domnul in alta parte. 'Cind s-au intors 
de la bilci, s-au intilnit cu domnul si le-a zis: 

— Sa-i spuneti domnului morar, ca o sa-i fac o vizita, da el cu inele 
de aur; da muierile zic: 

— Sinteti cunoscuti? 

— Nu zise morarul. 
Si sa dusa. 

— Uite de ce am venit, sa va cer pe fiica a mai mare in casatorie, da 
sa mi-o dati cu mine sa vada si ea averea mea. Fata a plecat cu el cu trasura. 

33 



Merge in padure fata, merge, cind colo, s-abate pe un drum intunecat §i ajung 
la o casa mare. 

— Aci p-e palatele? 

— Da aci ! Da ea a vazut ca lucrul nu este curat ! El facu pe seriosu §i zice: 

— Na cheile colea, ca plec, dupa doua-trei zile vin. Da sa nu intri in 
camera asta, zise el §i pleca. 

— Bine, zise ea §i ramasa aci. 

Fata curicasa sa duce drept la odaia aia, sa vada ce este? 
Cind colo, aci numai capate de fete infipte in japi. A inceput ea sa plinga 
da nu poate fugi ca e incuiata. 

— Ce ai umblat acolo? $i o aduce acolo §i-i taie capul ! Pe urma iar sa 
duce la morar, sa mascheaza §i-i cere fata mijlocie. Zice: 

— Buna ziua, am venit sa cer fata mijlocie, ca ailalta e ferice de ea ! 
Pe urma sa venim cite§i patru sa facem nunta. §i-a dat-o morarul. 

O duce el cu trasura in fundul padurii; se-ntristeaza ea §i i-a dat §i ei 
cheili sa nu umble in odaia aia. $i ea curicasa vede capul lui soru-sa a mare ! 
A pornit sa plinga. Cind vine el iar zice: 

— Ai fost acolo? Te taiem, se duce si o taie §i pe ea. Iar sa preface pina 
o ia §i pe-a mica; au dat-o §i pe-a mica, daea eramai de§teapta sisa face vesela. 

— Ia cheili §i sa nu intri in camera asta. 

A intrat §i ea §i a vazut capetele la surorile ei. Cum sa scape ea de aci? 
Desface §i alte camere §i gase§te numai lazi cu aur, giuvaieruri §i altele. Zice ea, 
scap eu de-aici ! A golit o lada cu pietrele nestemate §i le-a pus in lada si 
deasupra a pus giuvaieruxile. A luat cheia §i a pus-o la fel ca sa nu priceapa el, 

Cind el vine, ea vesela, il pupa ca a venit el. 

— §tii ce, m-am gindit s-o aducem §i pe mama §i tata sa vada §i ei pala- 
tul tau. Am vazut ca ai scumpete mare, sa luam o lada §i s-o ducem s-o vada. 

A pus ei lada in trasura §i s-a dus la ta-su vesela. Ajun§i, au dat lada jos 
§i i-a zis sa mearga $i el acolo; a desfacut ea lada si s-a uitat, da lui muica-sa 
ii face samn sa cheme militia §i casa morarului sa umple de armata ! Cind a 
intrat milipa, fata de§chide lada si sa vad capetele fetelor. §i-l duce pe el mili- 
pa, pe urma o duce pe ea sa vada casa lui. Da el avea o haita de criminali. 
S-au dus acolo § i in cale au ie§it tovara§ii lui cu armile. Au omorit ei din mili- 
peni $i au ajuns criminalii si au legat-o de un pom, fugarindu-i pe alti mili- 
jieni. Cind colo, trece un om cu un butoi in car. 

— Mosule, dezleaga-ma, ca hotii m-au legat. Baga-ma-n butoi. Da 
s-au intors ei la fata, da n-o gasesc. Ajung ei pe mo?. 

— Module, n-ai vazut pe fata? 

— N-am vazut. 

$i-au ajuns acasa §i fata a scapat in butoi. 



1MPARATUL FARA COPII 



A fost odata ca nicicdata, ca daca nu era, nu se povestea. A fost un impa- 
rat care nu avea copii. $i daca nu avea copii, se plingea la top sfetnicii sai §i-i 
intreba, ce sa faca ca sa aiba copii. Sfetnicii il silituiau sa dea sfoara prin tara 
sa caute vraci care sa faca ca imparateasa sa nasca copii. A mai umblat incoace 

34 



§i incolo, pe toate drumurile prin toate parjile lumii $i nu putea afla nimic 
care sa poata face ceva ca imparateasa sa aiba copii. 

Intr-o buni zi, trece un om pe acolo prin comuna unde era imp5ratul, 
caci auzise $i el de povestea imparatului fara copii, §i incepu sa strige: 

— Leacuri de copii, leacuri de copii ! 

Cind auzira oamenii de acolo, sfetnicii $i tot satul zisera: 

— Ce vorba este asta, daca asta are leacuri de copii, numai imparatul 
ar vrea sa faca un copii. Au dat fuga si i-au spus imparatului. Cind auzi impa- 
ratul, zise: Sa-1 aduceti la mine sa vedem, ce leacuri de copii are omul asta. 

Se duce omul la imparat si cu plecaciune zice: 

— Sa traie§ti, inaljate imparate. 

— Buna ziua, ma omule. Ce este? Aud ca dumneata ai leacuri de copii. 

— Da, imparate! Am leacuri de copii. 

— Ce, §i anume ! 

— Uite, marul asta, cine-1 va minca va face un fecior de mare isprava. 

— Bine ! Ma omule ! la imparatul marul, si-1 da imparatesei sa-1 manince. 
Ea zice: 

— Da, multe mere am mai mincat eu §i n-am facut copii, dar din marul 
asta! Da! sa-1 maninc §i pe asta, n-osa fie rau. 

la marul, iese afara cu el in curte, il curata frumos §i se apuca sa-1 manince. 
Dupa ce maninca ea marul, o gloaba de iapa care umbla pe-acolo prin curte, 
vine si maninca si ea cojile. 

Imparateasa nu i-a dat nici o seama ca iapa a mincat sau n-a mincat 
cojile. La un timp, dupa trei, patru luni de zile, imparateasa se simte ca o sa 
fie rost de copii §i zice: 

— Ma imparate ! o sa fie rost de copii, dupa cum ma simt eu. Mare bucurie 
pe imparat, fiindca avea sa aiba si el un fecior acum la batrine|e, ca sa-i mo?te- 
neasca tronul. Trecu cinci luni, trecura sase, trecura opt, la a noua luna se 
aude in toata curtea ca moare si moare imparateasa. 

— Mai, da ce are sa moara? zic unii ! 

Nu mai trece mult si se aude ca imparateasa a nascut im fecior. 

— Baaa ! 

Bucurie mare in toata imparatia ca imparateasa a nascut un fecior. In 
timpul asta, cind imparateasa a nascut un fecior si gloaba de iapa nascu §i ea 
un minz cu un corn. 

Baaa ! Fata si iapa un minz cu un corn. De minune, un minz cu un corn 
nu s-a mai vazut. 

La palatul imparatesc, veselie mare ca imparatul are un copii care sa-i 
mo^teneasca imparatia. Supusii imparatului se intrebau ce va fi cu copilul, 
fiindca copilul crestea si cre§tea si cirlanul. Copilul crescu frumos cu parul de aur, 
un fecior voinic de toata frumusetea. Cirlanul crescu ^i el ji se facumare §i 
nazdravan, ca nu mai putea nimeni sa-i dea de mincare si nici sa puna mina pe el. 

Imparatul porunci slujitorilor sai: 

— Inchideti cirlanul, acolo intr-un grajd undeva si lasati-1 in plata lui 
Dumnezeu. Vedem noi ce o fi §i cu el. Cind avu copilul opt ani se ducea §i 
punea mina pe cirlan, ii dadea de mincare. Cirlanul nu-i face nimic copilului. 
Cind copilul avu ncua ani, se trezi imparatul ca nu-i nici copii, nici cirlan. 
Supu?ii imparatului se intrebau: 

— Baaa ! unde e ccpilul, unde e copilul, nu-i nici calul. Calul, calul, 
dar nu e copilul. Da-i sfcsra-n tara dupa copii. Bietul imparat era cu jale mare, 

35 



n-a avut ce sa mai faca. L-a pierdut din urma pe copil, s-a dus, s-a dus, copilul 
1-au luat zmeii si 1-au bagat sluga la ei acolo §i pe cal 1-au bagat la grajd. Copilul 
ranea la cal si vedea si de alti cai, aducea apa, toca lemne, facea tot ce trebuia 
prin curtea zmeului. Calul era nazdravan. Copilul se ducea linga cal, acolo 
§i se plingea. 

— Mai calule, mai, om mai scapa noi de aci, ori ba, ori zmeul asta 
ne-or minca si oasele noua la amindoi. 

tntr-o buna zi calul ii zise: 

— Noi o sa scapam de aci daca o vrea Dumnezeu §i uite cum: Ne tre- 
buiesc multe lucruri. 

— Ce ne trebuie? zise copilul. 

— Mie nu mi-ar trebui asa multe, dar tie iti trebuie multe. Tu te fa 
barbier si sa barbieresti prin curte. Mai are zmeul si alte slugi si odata si odata 
are sa te cheme sa-1 barbieresti si pe el. Cind 1-oi barbieri sa faci in a§a fel sa-1 
atingi cu briciul si iute sa dai cu batista ta, sa iei singele zmeului. Sa mai iei 
si citeva fire de par tot din barba lui. Dupa aia sa vii la mine si sa-mi spui. 

Dupa aia, copilul s-a declarat barbier. A barbierit incoace si-ncolo, 
pe unul mai bine, pe unul mai rau, pina s-a invatat. 

Cind auzi zmeul caeun bun barbier, l-a chemat la el sa-1 barbiereasca. 
S-a dus copilul si l-a barbierit. S-a facut o data, de doua ori, de trei ori ca sa 
nu banuiasca zmeul nimic. In sfirsit, odata pe cind il barbierea pentru a nu 
stiu cita oara, l-a atins cu briciul. Repede a scos batista, l-a sters, i-a luat si 
citeva fire de par din barba si-a bagat batista in buzunar. 

Zmeul nici n-a bagat de seama lucrul aia. EI bucuros s-a dus si i-a 
spus calului. 

— Uite mai, calule ! am si din singele zmeului si din barba zmeului. 

— Bine ! zise calul, lasa ca tot ne mai trebuie ceva. Tu la care fintina 
te duci si aduci apa? Ce fintini sint? Una este sleita cu arama, alta de jur impre- 
jur cu argint si una cu aur . . . Tu sa te duci sa bagi destiul intr-a cu arama 
§i te legi la deste: unul intr-a cu argint si unul intr-a cu aur, dar sa te legi 
la de§te. Cind te-o intreba cineva, sa spui ca te-ai taiat. Sa bagi seama sa nu 
te vada cineva ca s-a sfirsit cu noi. 

Copilului atit i-a trebuit, s-a dus si a bagat destiul unul intr-a cu arama, 
unul intr-a cu argint si altul intr-a cu aur. La aia cu aur a dat si pe cap si si-a 
facut §i capul tot de aur. Cind s-a dus la cal ! 

— Mai ! zice — bagai mina, am destele si cu argint si cu arama si cu 
aur, da dadui si pe cap ! 

— Ce facusi, ma? 

— Pai ce sa fac, imi facui si capul de aur. 

— Cauta o besica si pune-o in cap. 

El a cautat o besica si a pus-o in cap. De aci inainte l-a numit chelu. 

— Ei ! zice — tot mai trebuie sa avem ceva. 

— Ce mai trebuie sa avem? 

— De acolo unde se culca zmeul, zice — de unde doarme el, de sub 
patul lui, de acolo sa faci tot ce-i putea sa iei o pietricica cit de mica si s-o 
bagi in poznari. Cind le-oi avea pe astea toate, sa vii la mine si sa-i dam drumul. 

El a facut cum a putut si a luat si pietricica aia. 

— Calule, luai si pietricica. 

— Ei bine, gateste-te si la noapte, cind om socoti noi ca toate slugile 
dorm si o dormi si zmeul, tu vii la mine si nu mai pui mina sa ma iei de friu, 

36 



imi tragi capastrul din cap, sui pe mine din grajd §i s-o luam, ca are zmeul o 
iapa balana, care, cit fug en de tare, da aia ma intrece inca o data. Daca ne 
prinde cu aia, e cam rau de noi pina trecem de hotarul zmeului. Cind om trece 
de hotarul zmeului, nu mai are putere asupra noastra. Zice baiatul: 

— Om trai, om muri, noi tot fugim. 

Sara cind au socotit ei ca s-au culcat toate slugile si s-a culcat si zmeul 
§i au adormit, s-a dus in grajd si a tras capastrul de pe capul calului, a inca- 
lecat si-au luat-o la fuga si da-i bataie ! Iapa nazdravana, care o avea zmeul 
a inceput sa necheze. Zmeul a sarit din somn si a fugit la grajd. Zise: 

— Ce-i, balana ? 

— Ce sa fie ? Sai pe mine si intinde-o repede ! 

— Pai ce e? 

— A fugit baiatul, chelul cu cal cu tot si avem timp sa-1 prindem, poti 
sa si maninci, poti sa si bei ca tot trecem de el pina la hotarul tau. Se duce 
zmeul inapoi, ce sa mai manince, ce sa mai bea, lui nu-i era de copil, ii era 
necaz de cal — ca era nazdravan. A pus mina pe iapa si a intins-o dupa el. 
Mina, fugi, da-i bataie si copilul cu calul nazdravan si zmeul cu iapa nazdravana. 

La un timp copilul zice: 
Mai calule, ma arde in spate ! 

— Ei, zice — sa stii ca e zmeul dupa noi. Cind te-o arde rau de tot, tu 
sa arunci piatra aia jos. 

— Mai ! zice — ma arde rau. 

— Arunca piatra. 

Cind a aruncat piatra, s-a facut un zid de piatra. Cind a ajuns zmeul 
la el, s-a pus cu paru pe el, cu pumnu, a ros, a trecut prin »1 si dupa copil. 
Bietul copil a zis: 

— Iar ma arde in spate ! 

— Te arde rau ! ? 

— Ma arde rau ! 

— Arunca firele de barba ! 

Cind a aruncat firele de barba s-a facut o padure deasa, de nici pasarea 
nu putea sa treaca prin ea. Cind a ajuns zmeul la ea, s-a pus si roade, $i roade 
si roade la ea, taie si cu palosul pina cind o trecu. 

— Ei ! zice — mai avem decit singele. Cu aia scapam noi ca nici mult 
nu mai e pina trecem de hotarul zmeului. Iar zice copilul: 

— Mai ! ma arde in spate de nu mai pot ! 

— Arunca singele, ca nici mult nu mai e pina la hotarul zmeului. A arun- 
cat batista §i s-a facut un piriu de singe. Cind a ajuns iapa acolo s-a oprit. 
Zice zmeul: 

— Da-i bataie, balano, ca trece de hotar §i nu mai avem putere asupra lui. 

— Mai da-i §i tu — zice — ca uite, asta acum e singele tau. 
Cind a auzit zmeul ca e singele lui, de ciuda a crapat. 
Cind auzi copilul: 

— Mai zice, auzii o bubuitura? 

— Mai zice, zmeul crapa. $i acum sintem liberi. De aci inainte i-a dat 
drumul si mina si mina pina au dat de livezi mindre, pline de flori si miresme 
— calul zice: 

— E ! ma copile eu ramin aci. Tu sa stii ca aci in comuna vecina este o 
imparatie mare. 

37 



Tu te duci, ia de la mine capastrul asta, te bagi sluga la imparat. El are 
trei fete. Tu sa nu pui ochii, nici pe-a mare, nici pe-a mijlocie si numai pe a 
mica. Cind vei avea nevoie de mine sa scuturi capastrul, ca eu sint linga tine. 

— Binee ! 

Lua copilul capastrul §i pleca. Se duse in sat acolo, cine are nevoie 
de o sluga? 

— Cine sa aiba decit imparatul, zisera oamenii. 

Se duse el, se infatisa imparatului si-1 ruga sa-i fie sluga. 
Imparatul ii zise: 

— Mai baiete, as avea nevoie de sluga si n-a§ avea nevoie, da, zice: te 
bag la gradina de flori ca am un gradinar batrin §i ar fi timpul sa-1 schimbam 
ji sa ramii tu. 

— Bine, imparate. Unde e nevoie, acolo intru $i eu. 
Se duce la gradinar sa-1 puna la lucru. 

— Bine ! ma copile, zice gradinarul, ramii aci cu mine, te inva; aci un an, 
doi ?i pe urma eu plec §i tu ai sa ramii in locul meu sa ingrije§ti de gradina 
impSratului. 

Eee ! stStu el un an de zile, se arata un bSiat destoinic, priceput §i mergea 
de minune ca era o mindrete. Se duce batrinul gradinar la imparat §i-i spune: 

— Marite imparate, sint batrin, nu mai pot, ar fi bine sa ma lasaji s5 
plec ca baiatul care mi 1-ati dat la gradina este foarte priceput, lucreaza bine 
§i gradina este o frumusete cum n-a mai fost niciodata. Daca vre;i sa o vedeti ! 

— Bine ! Nu e nevoie sS merg sa o vad. Sa meargS fetele. 

S-au dus fetele, s-au uitat ?i niciodatS n-au vazut gradina mai frumoasa 
ca acum, plina cu fel de fel de flori ce nu le mai vazusera. Spusera tatalui lor 
de minunapile de flori din gradina $i cerura ca baiatul sa fie mai departe gradinar. 

Fu chemat la imparat §i-i zise: 

— Bine tu ramii de azi inainte gradinar. 

— Bine, impSrate ! 

Statu el cit statu, un an, doi, in care timp in fiecare dumineca imparatul 
se ducea la biserica. La un timp, cind ii veni lui odata bine. 

— Mai, zice, copilul da tot stind eu pe aci calul meu si-o aduce aminte 
de mine ori ba? Scutura capastrul, intr-o duminica pe cind era imparatul la 
biserica, veni calul, lepada b^ica din cap, ramase cu parul lui de aur, sare pe 
cal si face gradina toata praf. In timpul asta, imparatul lasa cite o fata in fiecare 
zi acasa. Fata mica ramasese acasa. Cum face el, cum nu face ca fata cea mica 
il vede. 

— Mai ! cine sa fie asta si ce e cu el? 

Nu zise nimica, se uita bine la el, cum face gradina praf, apoi cum ii da 
drumul calului. Cind vine imparatul de la biserica, trece prin gradina si cind 
se uita, o vede facuta praf. 

— Maaa ! da ce e aici? 

— Imparate, a venit o herghelie de cai si degeaba m-am tinut la ei c5 
mi-au facut-o praf. $i mi-au nipt §i straiele de pe mine ! Erau sa mS ?i omoare. 

— Mai se poate? 

Fata cea mica era pe acolo pe-aproape §i zice: 

— Da, tata si eu vazui, veni toata herghelia, si ce facuuu ! prapadul 
lui Dumnezeu, era sa-1 omoare, saracul ! 

— Iiii ! potopul imparate, da dregem noi alta data, punem iar alte flori, 
sa facem o gradina tot mai frumoasa de cum a fost. Ei, acum fetei celei mici 

38 



ii intra la inima, gradinarul. Gindi ea c3 aici nu e curat. Ca nu e un om de 
rind, dar nu spuse nimanui ?i nici la surorile ei $i-$i zise: 

— Ma asta de face lucrul asta nu-i om prost. 

Cind facu el gradina $i mai frumoasa, in fiecare diminea|5 3 ducea la cele 
trei fete, trei buchete de flori. 

£1 se uita la fetele imparatului $i zise: 

— Ma ! asta mare s-a trecut 3 asta mijlocie e numai buna de maritat ?i 
asta mica e ca gingia. 

Face el trei buchete de flori 3 una trecut5 3 una gata sa treaca §i una numai 
imbobocitS: Le duce $i le da fetelor; pe a trecuta 3 o da la a mare, pe a care e gata 
sa treaca o da la a mijlocie §i a mai frumoasa o d3 celei mai mici. Cind vad 
treaba asta fetele mai mari, dk da aleia mai mici florile mai mindre le iau $i 
dau fuga la tatal lor §i-i spune: 

— Uite ce mi-a adus gradinarul asta. 

— Ce v-a adus? 

— Uite ce floare mi-a adus mie 3 spune a mare, cea mijlocie spune: 

— Uite ! ce flori mi-a adus mie. 
A mica spune ?i ea: 

— Tata, uite ce flori mi-a adus mie. 

— Ei 3 cu omul asta nu e lucru bun, zice imparatul. 

— la chemati-1 incoace la mine. Trimite dupa el si-1 aduc in fa$a 
imparatului. 

— MS omule 3 ce flori ai adus in dimineata asta la fetele mele. Uite, asta 
e trecuta 3 asta e gata sa treaca si asta abia incepe. 

— Imparate sa-mi fie cu iertare. Eu am adus florile asa cum sint fetele. 
A mare e cam trecuta, a mijlocie e gata sa treaca si asta mica e gata imbobocita 
§i eu a§a le-am adus florile. 

Cind aude imparatul zice: 

— Eiii ! ?i asta e o idee buna a omului asta. Xnseamna ca eu am intirziat 
cu fetele mele $i ele s-au ajuns c5 n-au sa se mai marite ! Eu am sa dau sfoara 
in tara ca-mi marit fetele. N-a mai trecut mult $i imparatul a?a a £acut 3 a dat 
sfoara in tara ca isi marita fetele. Dar cum? Sa se stringa toti feciorii, care 
vreau sa se insoare si fetele sa-§i aleagS pe cine vrea. Au venit mulji feciori 
$i s-au sfatuit cum sa faca. Sa dea fetelor cite un m5r in mina $i zice: 

— Fetele le punem sus 3 §i care fata i-o place de baiat sa dea cu marul in el. 
Fetele §i-au luat cite un mar 3 s-au urcat in foi§or $i prin fata lor treceau 

in rind, feciorii. A mare i§i alese unul 3 mai mare, mai frumos 3 a$a cum i-a 
placut, a mijlocie si-alese $i ea altul. A mica cum sta cu marul in min5, trecurS 
to^i feciorii §i nu alese nici unul. 

— Ma tat5 3 tu nu alese§i nici unul ? 

— Tat5 3 nu trecu al meu. 

— P5i unde e al tau? 

— P&i, daca mie nu-mi place nici unul. 

— Ehei ! m5 cu asta avem bucluc. Sa mai treaci o data. 

— Tata, nu trecurS top ! 

— Cum nu trecurf top? 

. — S3 treaca §i din curte. 
Ei, atunci imparatul zice: 

— Toata curtea s5 treaca prin naintea fetii. 
Numai ca ea mai era sus. 

39 



Trecea toata curtea, vacar, porcar, treaca §i gradinarul. El n-avea caciula 
dccit besica aia in cap. Trece si el pe acolo ghebejit. Fata pac ! cu marul in 
cap la gradinar. 

— Au ! capu, au capu. 

— Ce-ai facut ma, intreba imparatul, tu ai gresit. 

— Tata, n-am gresit. De asta-mi place. 

— Nu se poate, zice imparatul. Ii da alt mar si zice: 

— Sa mai treaca o data toata lumea. Mai trece o data si iar il pocneste 
cu marul in cap. 

— Nu se poate, sa mai treaca o data. A treia oara iar trece gradinarul 
si iar il pocneste cu marul in cap. 

— Al tau sa fie, zice imparatul, si iesi cu el afara din imparatia mea. 
Sa te duci unde oi vedea cu ochii. La mine n-ai ce mai cauta. Ma facusi aci 
de rusine cu cea mai cebaluita sluga, cu chelu, n-are nici un fir de par pe cap. 
Isi ia barbatul si pleaca. li stia ea rostul lui. Unde sa duca, unde sa duca, da 
intr-o margine a imparatiei. In marginea imparatiei intra si ea acolo intr-un 
bordei. Cum intra, ce amar gaseste in bordei, mai nimic. Da cu destiu pe pereti 
si-i face de aur, se umple bordeiul cu tot ce trebuie numai si numai de aur. 
Pe afara ramine tot un bordei prapadit. Facura surorile ei nunta imparateasca, 
fara ca pe ei sa-i bage in seama, fara ca sa poata da pe acolo, ca nu i-ar fi 
primit nimeni. 

— Stai pe pace, zise el catre nevasta lui, vedem noi ce facem. Nu trecu 
mult dupa asta §i un imparat vecin pleca cu razboi impotriva tatalui sau 3 ca 
de ce n-a dat fetele dupa feciorii lui. Imparatul isi strinse oastea, venira si cei 
doi gineri cu oastea lor. Atunci zise baiatul catre nevasta lui: 

— Ma, lasa-ma sa ma due si eu. 
Ea zice: 

— Ma, tu nu te duci ! 
El zice: 

— Ma, lasa-ma sa ma due si eu, ca daca nu sint eu acolo sa §tii ca-1 
biruie. Tncaleca si el pe un magar §i se ia dupa ei. Merge ce merge cilare pe 
magar, pina ajimge la o mlastina si se namoleste cu magar cu tot. Trece oastea 
pe linga eh II arata imparatului zicind: 

— Imparate ! uite ginerele ! 

— Lasa, nu mai spuneti de el, lasati-1 aci. Tree ei inainte, se due vitejii. 
Dupa ce tree, el scutura friul, §i magarul se preface in calul lui nazdravan, 
lapada el besica din cap; incaleca pe calul lui, §i zboara ca vintul pina acolo. 
Acolo era in toiul luptei. Intra §i el in lupta aproape de imparat cind gata unul 
era sa-i taie capul, el iute pune mina si-1 taie pe el la desti. Imparatul, cind 
vede cine 1-a scapat ji e taiat la desti, scoate iute batista si-1 leaga. Imparatul 
crede ca-i un inger care i-a sarit intr-ajutor. I-a biruit pe dusmani si au 
pleca t inapoi. Baiatul a dat pe alta parte, a venit si iar s-a inamolit tot acolo 
cu magarul. 

— Ma, asta tot aci este, zise imparatul, cit dinspre partea lui, daca Dum- 
nezeu nu ne trimetea ingerul pe toti ne omora si mie imi lua gitul. 

Iasa §i el din namolul ala si se duce la bordeiul lui. 

Ei, nu mai trece mult si imparatesei i se face dor §i ei de fie-sa. S-ar. duce 
pe la ea si nu s-ar duce, si frica-i era de imparat si ru§ine ii era si rau ii 
parea. Pinalaturmase duce. Cind ajunge la bordei, o cheama afara s-o vada. 
Fata zice: 

40 



— Mama, vina inauntru. 

— Nu intru in bordeiul tau, zice mama. 

— Mama, numai pina la usa vina. 

— Nu intra, vina sa te vad, sa vorbesc cu tine. 

— Vina, mama incoace, pina la usa. 

Face ea doi pasi si intra la usa. Cind sa intre inauntru, numai aur peste tot. 

— Ma, da ce e aci la tine ? 

— Tu nu vezi ce e, mama? 

— Pai cine a facut astea ? 

— Pai chelu aia. 

— De unde are el putere sa faca tot in aur? 

— Iaca ! de unde ! El are si capul de aur si desti de aur, de argint si 
de arama. 

— Nu se poate. 

— Ba e adevarat, mama, 

Cind aude imparateasa, intra la grija. 

— Ma, cum se poate ca eu n-am lucruri de astea in imparatia mea si 
nici n-am vazut la nimeni. Se intoarce imparateasa acasa si vrea sa-i spuna 
imparatului, frica ii era, sa nu-i spunaaaa, sta cu gindul acolo. La o petrecere 
mare, cind imparatul se veselea cu cei doi gineri ai lui, imparateasa ii zice: 

— Ma omule, dar n-ar fi bine, daca ar fi si fata noastra a mica aci ? 

— Unde sa vina aia ca sa ne faca de rusine, zice imparatul. 

— Ea sa vina, el nu ! 

— Ma omule ! ar fi bine sa vina si el ! 

— Nici cum n-are ce cata el aci, nu merita sa stea la masa cu noi. 

— $i ea e fata noastra si el e ginerele nostru si pe urma nici nu stii bine 
cine e el? 

— Bine ! Sa vina numai fata ! Se duce imparateasa §i trimete dupa fata 
sa vina la petrecere. Fata ii trimite vorba prin slujitori §i zice: 

— Eu nu pot sa viu fara barbatu-meu, ca si el este cineva si e mai viteaz 
§i decit tata si decit cumnatii mei care tin pe surorile mele. 

— Pai cum ? 

— Iaca asa, spuneti-i lui tata asa cum va spun eu. Razboiul nu 1-au 
terminat ei si n-au fost ei invingatori §i a fost barbatu-meu. Ma ingerul care 
a venit si a omorit toata oastea aia, si i s-a taiat un deget cind 1-a aparat pe 
tata de nu i-a taiat gitul, barbatul meu a fost. 

— Cum a fost el cind noi 1-am lasat impotmolit cu magaru-n balta la un 
pod si cind ne-am intors, 1-am gasit tot acolo. Ala a fost un inger trimes de la 
Dumnezeu. Merg slujitorii si spun imparatului toata tarasenia. Cind aude 
imparatul toate astea le zice: 

— Mergeti si spuneti-i sa vina incoace si daca el se face asa cum a venit 
in razboi, il tin. Se due slujitorii inapoi si-i spun: 

— Uite, ma: cum e vorba, imparatul spune, ca daca te faci a§a cum ai 
fost in razboi si daca ii arati batista care ti-a dat-o el cind te-ai legat la deste, 
inseamna ca ai fost tu. 

Baiatul le zice: 

— Duceti-va de indata inapoi ca eu va ajung. 

A iesit el afara, a scuturat de capastru si a venit calul si-a lepadat haina 
de pe el, si-a lasat pletele de aur pe spate, a luat sabia, a incalecat pe cal, a 

41 



zburat drept la imparat cu nevasta cu tot. Cind 1-a vazut imparatul, i se 
facu frica §i zice: 

— Ma, cine c asta ? Asta e tot ala care I-am vazut 3 ingerul. 
El a coborit de pe cal cu nevasta $i zise: 

— Sa traiejti, inaltate imparate. Eu sint ginerele dumitale SI mic §i 
fata a mica. 

— Ma, fata da ! dar tu cine e§ti? ca te-am vazut cind am fost in razboi 
cu imparatul vecin. 

— Eu sint, imparate, ginerele d-tale. 

— Pai cu ce dovede§ti? 

— Batista asta o cuno$ti, imparate? 

— Pai asta ar cam fi batista care ti-am dat-o eu, 

— Asta este, imparate, §i eu sint ala care te-am scapat de la moarte. 

— $i acum ce e de facut? zice impSratul. 

— Pai uite ce e de facut ! Sa ne masuram puterile. Daca ginerii a§tia 
ai dumitale va avea puterea pe care o am eu, va face ce fac eu sa fie ei mo$teni- 
torii tronului, daca nu sa piece de unde au venit $i ramin eu imparat in locul 
d-tale. S-a uitat $i el la gineri $i ginerii la el $i imparatul zice: 

— Pai cum sa va masurafi puterile? 

— Uite, eu incalec pe calul meu, $i ei s5-§i dea drumul dupa mine §i sa 
se fie dupa mine. Daca m-o intrece ramin ei, nu m-o intrece, sa nu mai aibS 
nici o pretence la tron. 

— Bine ! a zis imparatul ! 

A ie§it afara, a incalecat pe cal, au incalecat $i ei pe caii lor. Al lui era 
nazdravan. Cind au pornit, al lui vint ! Ai lor, dii-i pe aci, d5-i pe dincolo, ce 
sa-1 mai ajunga. La un timp s-au intors inapoi si au zis: 

— Cu omul 5sta nu ne putem masura, se duse de nu-1 mai vazurim. 
N-au apucat s& ispraveasca vorba bine, ca a §i fost inapoi. 

— Ce fScurap ma cumnapi, de ce nu v3 tinurati dupa mine? 

— Pai nici nu te mai vazuram ! 

— $i atunci ce e de ficut? 

— Pai noi nu mai avem pretentie la tron ?iramiitu mojtenitorul tronului. 
$i asa a fost. S-a facut apoi o nunta mare la care au fost chemati §i parin- 

tii lui, dupa care se afla ca el este fiu de imparat. A fost mare bucurie cind pSrin- 
tii lui i$i gasira fiul §i calul nSzdravan. S-a facut imparat a doua impar5|ii, a 
tr&it in pace $i cu cumnapi lui §i poate ca mai tr&iesc §i azi, daca n-or fi murit ! 
§i incalicai o §ea si vS spusei povestea a§a, $i mai incalecai o matraguna 
fi va spusei o mare si gogonatS minciuna. 



POVESTEA LUI PIPARU$ PATRU 



Traia odata un barbat §i o femeie $i aveau un baiat. Dupa un dmp a 
murit tatal. Dupa moartea tatalui, femeia s-a maritat §i a luat un alt tata la 
baiat. Dupa ce s-a maritat, omul 51a a vrut sa omoare pe baiat ca sa scape de 
el §i a zis catre femeia lui: 

— Femeie, eu nu pot sa sufar copilul tau pe linga casa §i eu am sa-1 omor. 

42 



Femeia fu §i ea de parere ca sa omoare copilul. Vorbele astea le spuneau 
noaptea in soapta pe cind dormea copilul. Pe cind ei vorbeau, el inca nu ador- 
mise, dupa cum crezusera §i auzise tot ce vorbise tatal sau vitreg. Dupa ce 
adormi a visat ca daca maica-sa ii va da un fibr de par din conciu ei cu ce 
sa-§i poata face o pu§ca cu care sa mearga la vinatoare si numai a?a va fi 
bine de el. Dimineata, cind s-a sculat, a rugat-o pe mama lui zicind: 

— Maicuta ! te rog sa fii buna si sa-mi dai un fir de par din conciul 
matale. 

Atunci maicufa sa i 1-a dat. El 1-a pus la umar la mina stinga §i s-a 
rugat a$a: 

— Doamne Dumnezeule ! fa-mi si mie o pu$ca din firupi asta de par 
de la maicuta mea. Atunci Dumnezeu i-a facut pu$ca. Daca i-a facut pusca 
a doua zi a si plecat la vinatoare. In drumul lui i-a ie$it un iepure in cale. $i 
daca i-a ie§it iepurele el a spus: 

— Stai ca te-mpu?c ! ca el nu §tia mai mult decit atit. 
Atunci iepurele i-a zis; 

— Nu ma impusca, Piparu§, te rog frumos, ca am sa-p dau un pui de-al 
meu, si care-pi va fi de mare folos. 

— Bine ! a zis baiatul, sa mi-1 aduci la mine acasa. Daca nu, cu via$ 
nu mai scapi. A doua zi de dimineaja, iepurele i-a adus puiul acasi. El a luat 
puiul si acesta s-a luat dupa el ca un cafelu?. 

In zilele urmatoare a plecat iar la vinatoare, lasind puiul de iepure acasa, 
Daca a plecat la vinatoare, s-a intilnit cu o vulpe. Cind vazu vulpea ii zise: 

— Stai, vulpe, nu mu§ca, dac2 mu?ti eu te impu?c $i ai sa ramii fara 
viafa. Vulpea speriata ii rSspunse: 

— Nu ma impu?ca, voinice, ca am sa-p dau un pui de-al meu, ca a§a 
pui frumo§i am eu, rojii §i vargap, cum n-ai mai vazut sub soare. A doua zi, 
dis-de-dimineafa, vulpea i-a adus puiul, a$a cum se invoise. Pina atunci el 
nu avea nici un ciine afara decit puiul de iepure $i puiul de vulpe care se luau 
dupa el cind pleca la vinStoare. 

A doua zi, a plecat din nou la vinatoare, lasind acasa cei doi pui care 
cre?teau vazind cu ochii. Era bucuros ca acum avea un pui de iepure $i un pui 
de vulpe cu care se juca, a§a cxim se joaca copiii. 

Plecind la vinatoare, in cale se intilni cu un lup §i-i spuse: 

— Stai, lupule, ca eu am sa te impujc. 
Atunci lupul ii zise; 

— Te rog nu ma impu$ca, ca am sa-ti aduc un pui de-al meu, care o 
sa-ti fie de mare folos §i o sa creasca si el pe linga puiul de iepure si de vulpe. 

Auzise lupul ca el avea un iepure si o vulpe. 

— Bineee, a zis baiatul, sa mi-1 aduci la mine-acasa, miine la crapatul 
zorilor. 

$i a doua zi lupul ii aduse puiul- 

I-a lasat pe top trei acasa ?i a plecat iar la vinatoare si cind a plecat, 
s-a intilnit cu cum^trul urs in cale §i ii spune §i lui: 

— Stai, cumetre urs, daca nu stai am s5 te impujc §i ai sa vezi ce blana 
frumoasa am sa fac maicupi mele din blana ta ! 

Ursul s-a oprit §i i-a zis: 

— Te rog, voinice, nu ma impu§ca, ca am sa-p dau un pui de-al meu 
fi o sa-p fie la timpurile grele de mare ajutor. F&ra de el ciinii ceilalp ai tai 
n-au sa poata face mare isprava. 

43 



Zis si facut, a primit puiul de urs si a mers mai departe. 

Tatal sau vitreg nu vedea cu ochi buni lighioanele astea care se gudurau 
pe linga baiat si-1 pazeau, asa ca Ie puse gind rau sa le omoare. Astepta timpul 
sa piece baiatul la vinatoare, ca sa le inchida in cotet §i sa le puie o piatra mare 
la usa, sa Ie faca de petrecanie. 

In acela§i timp voia sa-1 omoare §i pe baiat, dar nu §tia cum? Isi aduse 
aminte ca intr-o padure traiau niste capcauni cu doua coarne in cap §i la pi- 
cioare cu copite de cai. Merse la ei si se intelese cum sa omoare pe baiat. 

Capcaunii se invoira, dupa ce aflara ca vineaza baiatul cu ciinii lui. 

Tatal eel vitreg le spuse pe unde si ca are un iepure, o vulpe, un lup 
§i un urs care-1 apara. Atunci capcaunii ii spusera sa-i inchida in cotet si sa 
le puna o piatra grea la usa. Ca de obicei baiatul pleca iar la vinatoare in padure 
lasindu-si chiar atunci ciinii acasa. Mergind el prin padure se intilni cu cap- 
caunii. Ei il vazura si-i zisera: 

— Stai ca te mincam ! 
Atunci baiatul le raspunse: 

— Lasati-ma numai un pic sa ma urc in copacul asta §i sa-mi cint un 
cintecel sa ma auda vintul 5 ca sa-1 auda maicuta mea ca este eel din urma 
cintec al meu pe care il mai cint. Ei se invoira $i-l lasara de se urea in copac 
si incepu sa strige catre ciimi sai. 

Botezase pe iepure si pe vulpe 5 usureii vintului; iar pe lup si urs 5 greii 
pamintului. 

Puse mina la gura si striga pe aripa vintului; 
Uiu-iu-iu, uiu-iu-iu, na-na 5 
Usureii vintului 
$i greii pamintului !. 
Sariti de ma scapau 
Capcaunii sa-i mincati ! 

— Da-te jos acum sa te mincam, zisera capcaunii. 

El se desculta de opinci, le arunca capcaunilor, iar acestia le roasera 
intr-o clipita. TatSl viterg inchisese ciinii in cotet si le pusese o piatra grea 
la u§a. 

Iepurele care auzi chemarea stapinului zise: 

— I-auziti 3 ca ne striga stapinul ca e la mare primejdie. Vulpea care 
era linga iepure ii lipi o laba peste ureche §i zise: 

— Taci 3 urechila §i lasa-ma sa dorm ca n-ai auzit bine ! 

Dupa ce capcaunii, mincara opincile ii poruncira sa se dea jos sa-1 manince. 
Atunci baiatul se dezbraca de haine si le arunca capcaunilor, care intr-o clipita le 
facura farimita §i le inghitira. 

El in timpul asta striga din nou ! 

— Uiu-iu-iu 3 uiu-iu-iu, na-na ! 
U§ureii vintului, 
$i greii pamintului. 
Veniti de ma scapap 
Capcaxmii sa-i mincati. 

Atunci auzi si vulpea §i zise: 

— Ne striga stapinul fratilor, dar lupul care era linga vulpe ii trinti 
o laba, spunind ca ii strica somnul si ca n-a auzit bine. Dupa ce capcaunii 
mincara si hainele 3 zisera baiatului: 

— Da-te jos sa te mincam, ca nu mai avem rabdare. 

44 



Baiatul, nemaiavind ce sa le dea, i$i taie o bucata de pulpa de la piciorul 
drept si le-o arunca capcaunilor zicind; 

— Uiu-iu-iu, uiu-iu-iu ! 
Usureii vintului 

$i greii pamintului. 
Veniti de ma scapati 
Capcaunii sa-i mincati ! 

Atunci auzi si lupul zicindu-le: 

— Auziti ca ne striga stapinul, hai la el, dar ursul care era linga lup, 
ii trinti o laba de-1 ameti ca nu-1 lasa sa doarma. Capcaunii acum poruncira 
baiatului : 

— Acum da-te jos sa te mincam ca asa ne fu invoiala. 

Baiatul isi taie si pulpa de la piciorul sting si le-o arunca capcaunilor 
§i striga din nou: 

— Uiu-iu-iu, uiu-iu-iu ! 
Usureii vintului 

$i greii pamintului. 
Veniti de ma scapati 
Capcaunii sa-i mincati ! 

Atunci auzi ursul, sari din birlog si zise: 

— Intr-adevar ne striga stapinul. Fuga dupa mine. 

Iepurele nu se lasa si se repezi in usa cu capul, dar isi jupui pielea din 
cap si usa nici nu se misca . . . Se arunca si vulpea si pati si ea la fel. Cind 
se repezi lupul, usa abia se clatina. Acum veni si rindul ursului si cind se repezi 
arunca si u?a si piatra de nu se mai vazura de-a rostogolul. Apoi o luara la 
goana spre padure la stapinul lor, Cind ajunsera, capcaunii se suiau in copac 
sa-1 manince. Cind vazura capcaunii ciinii lui Piparus Petru, se prefacura 
intr-o radacina. Piparus Patru zise ciinilor: 

— Roadeti radacinile astea ca sint capcaunii care au vrut sa ma manince. 
Ciinii roasera toate radacinile, el se dete jos din copac si impreuna plecara 
acasa si-1 mincara si pe tatal sau eel vitreg si rautacios. 

$i de aci inainte Piparus Patru trai pe tara-n pace, ca n-are nima ce-i face. 



CERBUL FERMECAT 

Avut-a odinioara un barbat si c-o muiere multi feciori si fete. Barbatu 
era lenes si nu sirbea la tarina ca toata lumea, in schimb, se ducea la vinatoare, 
cum se duce mita la gaura socitilor si nicicind nu se plictiseste. Omul asta 
de rau ce era, nici came pe el nu avea. In casa toti ii tremurau de frica. Aduse 
intr-o zi un iepure si-i porimci la muiere sa-1 friga. Muierea il fripse in tipsie 
asa cum se cuvine. Dar feciorii erau multi. Venea unul, venea altul si cereau: 

— Muma, da-mi §i mie carne ca mi-e foame ! §i asa, lua unul, lua altul 
si iepurele se gata. Cind a vazut ca nu mai este carne, ce sa faca de frica sa 
n-o omoare barbatul eel rau si veninos ca un sarpe? Sa-si taie sinul si sa-1 
puie-n oala la fiert. 

Veni barbatul flamind si fara vinat de la padure: 

— Gata, muiere, mincarea ? 

45 



— Gata! 

— Vino sa mincam ! 

— Maninca tu ca eu sint cisnovita §i nu ma simt bine. 

El scoase din oala, puse-n blid si minca. Deodata i se para ca maninca 
carne dulce si-o intreba pe muiere: 

— Da ce carne-i asta? 

— Di iepure, ii raspunse femeia ! 

Dar feciorii mai mici n-au de lucru si-i spun ca muma lor de frica ?i-a 
taiat sinii ca sa aiba el ce minca. 
Attmci el zise: 

— Asa-i dulce carnea di om? 

— Eu nu stiu, i-a raspuns muierea. Dupa asta, ce-i mai trasni prin minte : 
sa se-nvete la carne de om. 

— Muiere, noi avem prea multi copii. Hai sa punem un ficior, sa-1 
aranim, sa-1 junghiem §i sa-1 mincam. Asa zisera, a§a flcura. O luara pe fata 
§i o inchisera intr-o cocina §i catara s-o ingrase. Feciorul mai mic raminea 
tot flamind, se tot ducea pe linga fereastra la soru-sa de-i cerea mincare: 

— Da-mi, soro, mincare ca-ti spun de ce e§ti inchisa-n cocina. 

— Da, iti dau, spune di ce? 

— Pe tine te aranesc ca sa te injunghie de Craciun. Fata cind auzi se 
infiora §i se gindi ce sa faca? 

— Fratiorule scump, tu asculta de mine ! Mergi, cauta o piatra de ascutit 
brice, $i un brici, apoi vino miine dimineata cu ele la mine sa-mi deschizi 
§i amindoi sa fugim de aici. Frate-sau, o asculta ?i a§a facu. 

Dis-de-dimineata, pina nu se soils tata-su ?i muma-sa, cei doi copii 
fugira. Parintii, cind in varsatul zorilor, vad ca nu e fata §i nu-i feciorul. Speriat, 
tatal, pleca prin vecini intrebind: 

— N-ati vazut ficiorii no§tri? 

— N-am vazut, au raspuns vecinii. 

Merse el mai departe intr-un catun, alergind dupa ei cu muierea si cineva 
le spuse ca s-au dus incolo pe drumul de cara, copiii. Atunci alergara dupa 
ei intr-acolo. Copiii fugeau, da si ei fugeau dupa copii, pina se apropiara de 
urmele lor. 

Fata vazind ca o sa-i prinda, il ruga pe frate-su: 

— Tu frate, arunca cheptaru. Si se facura ni§te rugi mari incluceati. 
Cind ajimsera parintii se incurcara si se zgiriara in rugi pina ce isi rupsera 
camasile si pielea si-o facura mii de intepaiuri 3 cu rani singerate, insa 
de copii nu se lasau si totuna dupa ei, dupa ei, gata-gata sa-i prinda. 

Cind se vazura copiii iar la spatele lor cu parintii turbati de minie, sa-i 
piarda si sa-i omoare, arxincara cutea si se facura in urma lor mici placi care 
smiciiau. 

Atunci copiii o luara pe un drum si mai lung si se indepartara mult 
de primejdie. Dar tata-sau §i muma-sa dupa ei, ca ogarul dupa iepure, cit 
pe aci iar sa-i prinda din urma. Cind vazura ei ca sint pe urmele lor, aruncara 
briciul si se facura in urma lor ni§te cutite cu taisurile-n sus ascutite de-si 
taiara parintii picioarele si cazura le§inati peste cimpia pe care crescusera cutitele 
ca iarba. Copiii fugira, fugira, pina ce ajunsera intr-o padure si se oprira os- 
teniti linga un izvor. 

— Eu o sa beau apa din izvorul asta, zise sora. 

— Ba eu am sa beau apa din urma cerbului. 

46 



— Ba s5 nu bei, ca cine bea apa din urma cerbului se preface in cerb 
§i ce ma fac eu fara de tine in pustietatea asta. 

— Ba am sa beau si ce-o fi, o fi ! 

$i cum bau, se dadu peste cap §i se pref acu intr-un cerb mare cu coarnele 
cit prajinile, noduroase §i stoloase. Fata cind vazu cerbul incepu sa plinga 
si sa suspine in zadar. 

Intristata si amarita in padure cu alele salbatice o porni incotro zari 
o lumina catra un mic catun de oameni. 

Cind acolo se opri la o ce§mea, innoptind aci de frica. Ce sa faca sa n-o 
mince lupii §i ursii care mi§unau primprejur, sa se suie in plopul de Iinga 
fintina. Tocmai atunci trecea pe acolo feciorul imparatului sa-si adape calul. 
Cum ajunse calul la ce§mea se sperie, iar imparatul nu pricepea pentru ce? 
Qnd se zauita in virful plopului, zari o fata frumoasa ca o zina din povesti. 
Attmci ii porunci: 

— Fata, da-te jos ! In schimb fata nu se mi§ca de loc §i nici nu-i raspundea 
nimic. Vazind el atita nesupunere se duse la palatele sale, puse doi oameni 
cu baltiile ca sa taie plopul §i pe fata s-o doboare jos. Oamenii taiara, taiara, 
pina se-nnopta, caci plopul fiind gros nu pridideau cu taiatul. Asa plecara 
ei acasa la imparatul §i-i spusera ca mai este de taiat inca im neac §i cade plopul 
miine diminea|a. Noaptea, se duse cerbul la plop §i linse, linse pina ce se 
facu plopul si mai gros, iar taietura se vindeca ca §i cind nicicind n-ar fi fost 
infipta secur'ea in trunchiul sau. Cind ajimsera taietorii 51 vazura plopul si 
mai mare iar fata rizind de ei in virf, se speriara si luara la fuga sa-§i piarda 
urma sa nu-i pedepseasca imparatul. 

Potera insa ii prinsa si iar in dimineata urmatoare mersera sa taie plopul. 
Taiara ei, taiara §i seara mai ramase inca un neac §i plopul se pravalea. Ramase 
ca miine sa mai taie pupn ?i sa-i fie pe plac imparatului. Noaptea veni cerbul 
din nou, linse taietura §i plopul se vindecS, crescind §i mai mare. Cind vazura 
dimineata taietorii se suparara §i— i spusera imparatului ca nu e chip de taiat 
plopul, ca ce se taie ziua, noaptea se vindeca la loc, cum se vindeca carnea 
omului, ba si mai gros se face. Asta e o minune si nicidecum altceva, zisera 
speriap taietorii. 

Merse de incerca §i imparatul, dar fara nici un folos. Ce sa faca de aci 
incolo ? Nu mai ?tia ce. Ii dete-n gind ca babele pe toate le-ncurca §i le descurca, 
sa se duca la o vrajitoare girbovita sa-1 ajute ea daca voinicii cu puterea lor 
nu sint in stare. Baba se invoi sa scoboare zina de fata din plop pentru un mic 
bac§i§. Lua de acasa podnita pentru copt piine si facu focul la tulpina plopului. 
Dupa ce se incinta vatra, framinta piinea si o puse pe vatra sa se coaca, gata 
sa puie peste ea podnita. Baba cum era de felul ei vicleana, in loc sa puie podnita 
cum se cuvine, o aseza pe dos incit nu acoperea turta de piine. Fata privea 
de sus din plop si se mira de prostia babii, zicindu-i: 

— Pune, fa muica, tastul cu gardinarul in jos. 

— Cum fa, o intreba baba. 

— Pune dealtminteri, nu cu apucatorul pe pita. 

— Zau maica nu pricep ! $i se prefacu baba ca nu stie sa a§eze tastul 
pe pine. 

Fata vazind-o ca este proasta, ca aceea care pune Iaptele-n oala dar 
intinge pe dinafara, nu mai avea rabdare s-o invete, cobori incet jos din virful 
plopului si aseza ea podnita peste azima. 

47 



— Asa, muica, se coace pinea, dar se vede ca prostia din nascare, lecuire 
n-are. Baba rise de bucurie, iar imparatul cu ostirea sa iesi din padure, prinse 
fata si-i dadu o bacica de bucurie. 

— Tu ai sa fii sotia mea, sa mergi cu mine sa facem nunta imparateasca. 
O lua calare pe calul sau alb inaripat si zbura ca gindul la palatele de marmura 
unde-1 aseptau nuntasii. Si se facu o nunta mare cum numai fetele impara- 
esti au stiut s-o faca. 

Cind veni noaptea cerbul fermecat s-o vada pe soru-sa in plop, sora ia-o 
de unde nu-i. O apuca el dupa urme si ajunse la poarta imparatului. Se repezi 
cu coarnele in poarta cea mare si o rupse. Dimineata, cind se scula imparatul, 
gasi poarta frinta si nu stia de cine. Chema maistori si o dresera la loc. Sara 
inchise poarta si se culcara. Cerbul veni din nou si frinse poarta. Dimineata, 
imparatul iar gasi poarta rupta. Suparat, porunci sa se unga poarta cu smoala 
si sa se lipeasca de poarta raufacatorii care farima noaptea poarta. Cind veni 
cerbul si lovi cu coarnele in poarta imparatului, i se lipira de smoala si ramase 
cu capul lipit de poarta pina la revarsatul zorilor. Imparatul, cum se scula 5 
gasi cerbul cu coarnele lipite de poarta. Il prinse si-1 injunghie fara sa stie 
imparateasa. Cind vazu ea cerbul mort 5 plinse amarnic si pe zi ce trecea, tinjea 
si se ofilea ca o floare. Bucatarii fripsera cerbul, iar oasele le arimcara in gra- 
dina. Toti mincara din carnea cerbului numai imparateasa nu. Din oasele 
aruncate crescu un mar mare si frumos cu merele de aur. Cind se ducea impa- 
rateasa sa culeaga mere, marul isi apleca virful in jos, iar cind se ducea imparatul 
isi inalta crengile si virful si mai sus. Imparatul se supara, chema lemnarii, 
il taie si-1 arse, iar cenusa o arunca in gradina si din ea rasari un trandafir 
stolos cu multi boboci de toate culorile. 

Cind se ducea imparateasa in gradina florile se lasau in jos, iar cind 
se ducea imparatul florile se lungeau in sus, iar spinii se intindeau de-1 inghimpau. 

Imparatul iar se-nvenina de minie, porunci sa se taie trandafirul, iar 
cenusa sa fie aruncata in gradina. 

Din cenusa crescu un calapar frumos, mare si stolos. Cind se ducea 
la el imparateasa lasa florile in jos si din ele curgeau picaturi de lacrimi. Fata 
stia ca sint picaturile de la fratele ei si plingea si ea sarutind florile de calapar. 
Cind venea imparatul sa-i miroasa florile, calaparul crestea inalt ca un copac 
si imparatul n-avea ce-i face. Mirat de asemenea intimplari, intr-o zi, o intreba 
pe sotia sa: 

— Mereu la tine se lasa-n jos marul de aur, trandafirul si calaparul, iar 
la mine toate se-nalta. Pe tine toate te iubesc, pe mine toate ma urasc si nu 
pricep pentru ce? Atunci imparateasa-i raspunse: 

— Maria ta, astea nu sint nici flori, nici meri; sint sufletul fratelui meu 
prefacut in cerbul fermecat, pe care tu 1-ai injunghiat facind un mare pacat, 
de Dumnezeu neiertat. 



OF 



A trait odata un mos care avea noua copii. MosuJ, sarac cum era, s-a 
trudit si pe toti i-a dat la invatatura, numai cu unul din ei n-a a\oit ce face. 
Era tare de cap si nu era bun nici pentru o ceapa degerata. 



48 



$i-a pus in gind de suparare sa scape cumva de el. Sa-1 ia pe prost de 
niina si sa-1 duca-n lume ca sa-i piarda urma. 

Ca sa nu-1 faca de ris cind s-a ridica baietandru §i i-a veni de iasurat. 
A luat traista cu de-ale gurii si-au plecat in lume. 

A rners mult mosneagul cu feciorul, pina ce de osteneala au poposit 
la o fintinS sa bea apa si sa se odihneasca. 

S-a ajezat unchia§ul pe jgheab si s-a pus pe oftat de suparare. In timpul 
Ssta, iata un om necunoscut se iveste in fa$a lui, intrebindu-1: 

— La ce m-ai chemat, mo§ule? 

— Nu te-am chemat, omule ! 

— De ce ai oftat? 

— Asa oftez eu, de inima rea $i necaz ca uite am plecat cu tontu asta 
sa-i caut capatuiala ! 

— Bine bine, dar eu am venit fiind chemat pe nume. jPe mine ma cheama 
Of! Unde te duci cu baietanul asta? 

— Ma due in lume sa i se piarda urma, ca e prost si-i tare de cap si nu 
poate invata ca ceilalti opt feciori ce-i mai am. 

— Mosule, da-mi mie copilul ucenic, pe un an de zile $i daca nici la 
mine nu invata, atunci poti sa dai cu el peste gard, ca niciodata nu va fi in 
stare sa prinda de capatina mai mult deck la mine. 

— Bine omule, fie voia ta, numai sa nu ma inseli ! 

— La anul vii pe jgheab, dai de trei ori cu batu in fintina si zici de trei 
ori Of ! Of ! Of ! Eu am sa te aud si indata ies din fintina si-ti aduc copilul 
teafar precum mi 1-ai dat ! 

Da mosul a zis: bodeaproste ca scapai de dracu si s-a dus acasa. 

Omul i-a luat copilul, 1-a legat la ochi si s-a scufundai: cu el in fintina 
pina in fundul pamintului. De acolo a pornit cu el pe fundul unei ape raari 
pina ce a dat de casa dracilor. Gum a sosit, nu 1-a lasat pe baiat nici sa rasufle 
?i 1-a pus la invatatura. 

Tartorul eel mare il lua la ispiteala. 

— C* stii 3 tu mai baiete, pina acuma. 

— Pai stiu si eu cutare si cutare trebusoara. 

— Lasa, mai flacau, nu-1 invata tu pe dracu sa traga cu pu?ca ! Ca scot 
eu om din tine de-o sa-ti mearga fulgii daca nu ma asculti. 

Baiatul se intrista, vazind dintii si ghearele infioratoare. Apoi il duse 
in tarina diavolilor sa-i sadeasca vie intr-o zi si a doua zi s-o §i culeaga singur. 

li puse-n mini tirnacop, sapa, grebla, cazma $i vita. 

Baiatul iesi afara din casa dracilor, se rezima de un gard §i incepu sa 
plinga. Fiica tartorelui iadului il vazu pe sub sprinceana si cum ii placu de 
mutra lui, se duse la el intrebindu-1: 

— Ge-i cu tine, mai baiete, de ce plingi? 

— Uite, tata-tu 1-a pacalit pe tata si m-a adus aici la talpa iadului ca sa-i 
sadesc vie intr-o zi $i in alta sa i-o coc si culeg. Ori eu nu pot sa fac nimic i 
Nici nu ma pricep §i nici nu pot ! Sus pe pamint eram vestit in prostie, aici 
cum o sa ma descurc eu cu a§a natii de tartori intelepti? 

— Lasa nu te speria ca fac eu in locul tau tot. Numai tu sa-mi spui 
cine te ajuta. Astazi mergem ?i punem via si miine mergem s-o culegem. 
Zis ?i facut. 

A doua zi ia tirna pe mini ?i se duse de culege via §i-i puse imparatului 
diavolilor struguri timpurii pe masa, 

49 



Se mira diavolul si o-nghiti-n sec. 

— Acum sa te prefaci in iepure §i sa te sui in al noualea virf de munte, 
ehe, sus de tot $i sa joci in doua labe §i cit ai bate din palme sa fii dupa mine, 
altfel te arunc ?i te fierb in cazanul cu smoala. 

— Am sa ma due, stapine ! zise el si iar se pomi pe plins. 

Fata iar veni la el, chema duhurile din fundul marilor care-1 prefacura 
iepure $i pe toate le ispravi precum i se poruncise. Mai tirziu 1-a pus sa se 
prefaca in cine si sa manince lupii din padurile dracilor. Iar a plins $i iar 1-a 
ajutat fiica imparatului. 

Mai la urma i-a poruncit sa se prefaca armasar $i sa-i aduca inelul de 
!a capul pamintului, unde o inecase tartorele iadului pe ma-sa pentru ca-1 
in$elase. Fata iadului iar i-a venit in ajutor, au calatorit impreuna si au adus 
inelul tartorelui. De toate aceste ispravi s-a mirat dracul, darn-a avut ce face. 

Odata ramine el singur acasa si da intr-o soba de doua femei spinzurate. 
Una spinzurata de limba si alta de picioare. 

O intreba el pe cea spinzurata de picioare: 

— De ce v-a spinzurat? 

— Fiindca am sarit multe garduri si am alergat mult, iar pe ea fiindca 
a vorbit mult si multe. 

— $i ce-i sinteti voi lui? 

— Muierile lui sintem amindoua. $i pe tine are sa te spinzure. Uite 
in sobele de dincolo, toate sint pline de scafirlii de oameni ! Din ghearele lui 
nici diavolii din balta nu scapa 3 damite tu un pamintean prost. 

— $i ce-ar trebui sa fac eu ca sa scap? 

— Sa-i spui ca n-ai invatat nimic si n-ai priceput de la el nimic ! 

— Asa am sa fac ! Le-a slobozit din spinzuratori pe dracoaice §i s-a facut 
ca nu stie nimic. 

Vine imparaml tartorilor si vrea acum sa-1 puie la incercare daca a prins 
ceva intr-tm an de invatatura. §i-ncepe asa: 

— E-he 3 baiatxile 3 acum iar sa te mai vad cum imi pui vie $i cum o culegi ? 

— Nu §tiu nici s-o pun, nici s-o culeg. 
Dracul cum auzi il lua la bataie. 

— Fa-te iepure ! 

— Nu mai pot ! $i iar il lua la bataie. 

— Prefa-te in ciine ! 

— Nu §tiu 3 stapine, nu §tiu ! Din nou il batu zdravan. 

— Daca nu te prefaci in cal, te omor cu bataia. 

— Omoara-ma, dar nu pot ! Il zvinta in batai si fiindca se implinisc 
anul, il apuca de git si-1 dusa la tata-su, pe jghiabul fintinii auzind Of! de 
trei ori. 

Se tinu de vorba, dindu-i indarat copilul, asa cum 1-a luat. 

— Mosule, tine-ti odrasla ca e neam prost si pune oala-n cap in loc 
s-o puie la foe. Da-i cu el in birlogul lupilor sa scapi de el ca e pacat sa faca 
umbra pamintului. 

Plecara ei spre casa mihnip, iar tata-su dojenindu-1 §i injurindu-1. 
Deodata ii zise el lui tata-su: 

— Tata, uite, vezi, se apropie de noi doi vinatori. Eu am sa ma prefac 
intr-un copoi strengar, alb cu pete negre^ ei o sa ceara sa vinzi copoiul, 
insS tu sa le ceri pe mine 500 lei. Zgarda sa nu le-o dai nici in ruptul capului. 
S-apropiara vinatorii si s-au mirat de copoi. 

50 



— Vinzi, mosule, copoiul? au intrebat ei. 

— ll vind, taica ! 

— Cat ceri pe el? 

— 500 lei ! 

Vinatorii i-au dat pe loc banii §i i-au cerut si zgarda, 

— Zgarda n-o dau ! 

— Lasa ca-1 legam noi si cu o sfoara ! 

Mosul a apucat-o inainte, iar vinatorii de zor s-au afundat in padure 
dupa vinat. I-au dat drumul la copoi sa prinda iepuri. Iese un iepure, fuge 
iepurele dupa ta-su, el alearga, prinde iepurele $i i-1 da lui tata-su, apoi se 
preface iar in baiat asa cum fusese pina aici. 

In drumul lor trebuiau sa treaca pe linga cetatea de aur a imparatului. 
Era un oras mare, bogat si frumos. Atunci el iara§i ii zise lui tatine-su: 

— Tata, eu am sa ma prefac in armasar; cind vom trece prin fata pala- 
tului, tu sa te sui pe mine, imparatul are sa ma vada si i se va lasa inima la 
mine. Sa-i ceri 1000 de lei. Nici in ruptul capului sa nu-i dai capastrul. Ajun- 
sera la marginea ora?ului. Tata-sau il tinea de friu, iar imparatul facea zimbrii, 
uitindu-se la armasar. Iese afara imparatul §i-l intreaba: 

— Mosule, de vinzare ti-e armasarul asta frumos? 

— Nu este, dar pentru un cumparator de neam ca dumneata este de 
vinzare. 

— $i cit ceri pe el? 

— O mie de lei ! 

— Numai atit? 

— Da, numai atit, insa fara capastru ! 

— Ba da-mi ?i capastrele ! zise imparatul ! 
Un negustor se amesteca prin gloata ?i zise: 

— Negustorule, eu iti dau doua mii de lei, daca mi-1 vinzi mie. Daca 
imparatul s-a zgircit pentru nimic, se tocmi cu geambajul. 

— Iti vind calul pe doua mii de lei, dar fara capastru. 

— Mo§ule, iti dau inca pe atit, numai sa-mi dai §i capestrele. Ip dau 
4000 de lei, sint bani astia, nu jucarie. ! 

Alo§neagul se lacomi la bani si vindu §i capestrele. Cui i-ar fi dat in 
gind ca geamba§ul era chiar tartorele iadului, care ie§ise pe pamint sa vada 
ce face flacaul eel prost. 

Baiatul a simtit numaidecit ca dracul este negustorul §i la o nebagare 
de seama, se zbiceste si capestrele sar peste gard in curtea imparatului. Sa 
moara dracul de ciuda. Se vaita de burta §i de ficati, plinge §i ofteaza, doar 
i-o da imparatul, capestrele ! Insa nu i le da de zgircit ce era. 

In fata palatului din capestre crescu o floare alba frumoasa, cum nu 
se mai \azuse pe kme. O vazu imparstul si impameasa, o miiosira $i se 
bucurara. 

Gesmtasul vrea sa cumpere floarea cu tot dinadinsul. 

— Marite imparate, imi vinzi mie floarea asta? 

— N-o vind ! 

— Dau pe ea zece mii de lei, maria-ta ! 

Imparatul laccm §i el dupa bani, ca si tatal baiatului 3 vinde floarea cea 
frumoasa diavolului, ii ia banii ?i vrea sa piece. 

51 



Cind sa se desparta de geambas, din fioare se rupe o frunza si se lipe§te 
pe cizma imparatului. Dracul, care $tia ce este cu frunza se repede s-o ia. 

Imparatul trage piciorul si din frunza icsc o dubla de seminte de mei. 
Dracui iar cu gura sa adune meiul. 

El se ascunse intr-un bob de mei. Se gindea: daca ma inghite diayolul 
sint pierdut. $i tocmai atunci, vede coco§ul seminpele sprinjite §i dintr-o 
lovitura inghite un bob. El pe loc iese din bobul de mei $i se preface in vulpe. 

Cocosul vede vulpea §i fuge. Vulpea alearga, prinde cocojul §1—1 maninca. 
Din bobul ramas in coco? scoate opincile fermecate, se incal^a cu ele §i pleaca 
in lume de-1 procopse?te pe tata-su §i pe toti fratii, cu invatatura furata de 
la dracu« 



POVESTE DE O MUIERE CU UN OM 



Eria un om cu]o]muiere: avea paispe copii $i toti a trait, a crescut mari 
si i-a-nsurat pe toti. Omul cu muierea mai avea si pai§pe nurori §i paispe nepofi, 
asa ca toata nora avea cite un copil. Toti a trait bine zdraveni. Da dupa putina 
vreme pornira sa se imbolnaveasca copiii, care cum sa imbolnareste din nepoti, 
moare, asa murira tot pai§pe, dupa ce murira nepotii porni moartea in nurori, 
asa ca pornira sa saraceasca din pomeni pe cum ie obiciaiu. Murira nurorli 
toate paispe. Tot ingropa omul cu muierea, asa porni boala in eopiii omului $i 
ei murira tot treispe, asa ca ramasa numai omul cu muierea $i un singur copil. 
Aci pe loc se inbolnave?te muierea la om si in purine zile muria si ea. Omul ce 
sa faca? Vindu casa cu maidanul, o ingropa, facu pomana pe obiciaiu nostru. 
Omul lo copilul ce ramasa viu si pleca la odina, drumuind. Omu, el vi- 
seaza un vis asa: « sa ia copilu sa sa duca la mormintu lu Dumnezau, sa boteaza 
din nou copilu, sa-i puna alte nume». Mergind omul cu copilul pe drum in 
padure sa-ntilneste cu un mo? in cale. Mosu intreaba pe om, ii zice : « buna 
calea, baiete », §i intreaba: «und' te duci baiete cu copilu ?» Omul spune la 
mos asa: «ma due la mormintul lu Dumnezau sa-i schimb numele copilului 
ca asa am visat ». 

Mosu spune omului a§a: « tu baiete, nu poti sa te duci pina la mormintu 
lu Dumnezau ca e rau departe, piste ape mari si tu n-ai bani sa platesti, sarac, 
dar da-mi mie copilu sa-1 botez eu ». Baiatul spune la mo? : « cum sa-1 dau 
copilu sa-1 botez, ca ieu nu te cunosc, poatc m-oi fivun dujman si nu-tidau 
copilu sa-1 botez ». 

Baiatu lua copilu si pleca iar la drum la mormintu lu Dumnezau. Mergind 
omu cu copilu la drum pin paduri pustiniacuri, iara sa-ntilne§te cu un altu 
mos in cale si iara mo§u ii da buna ziua la baiat, Baiatu muijamea mo?ului $i 
iatreba mosu pe omul: « unde te duci cu copilul »? Omul spusa ca: « am avut 
paispe copii §i pai§pe nurori §i paispe nepoti, toti a murit, a?a am ramas numai 
eu §i copfiu asta la o odina drumuind, da eu visam asa, sa mi due la mormintu 
Domnului sa sciiimb numele copilului, barem sa traiasca ! ». Mo§u spusa omului 
a?a: « baiete, nu pot sa te duci la mormintul Domnului ca e mult departe piste 
mari §i tu n-ai bani sa platesti ca e§ti sarac, da terog da-mi sa botez eu copilu! », 
Mai mergind pe drum, inca im mo? mai intilni in cale, iar a?a spusa, 
ca si al dintii mo?. A fost Dumnezeu, ama baiatu nu 1-a cunoscut, da al de 

52 



doi mos a fost Svete Aranghel; baiatul vazu ca amindoi mosii tot o vorbafspun 
si baiatu odobri, sa boteze mosu copilu. « Bine, mosule, aicea in padure n-avem 
unde sa botezi copilu? ». Mosu spusa la baiat: «aide tu cu copilu cu mine ca 
eu stiu colia un sat si mergein sa botezi copilu la biserica ». Si tunara in biserica 
cu copilu, il botezara pe nume Traila, sa traiasca. Acuma iesira din biserica, 
baiatul striga numele, unde eu ma due cu copilu, ca eu aicea pe nima nu 
cunosc. Mosu spune la fin: « mergem sa cat o casa sa sezi cu chirie ». Mersara 
pin sat si gasira o casa la un bogatas si nasul vorbi cu bogatasul asa: « dai la 
finul casa la chirie, sa sada in ea ». Bogatul dete casa la fin fara nici o chirie, 
pa face bani. Dupa ce s-a mai cunoscut cu lumea finul, porni sa lucreze pe 
bani, la unul si la altul, dupa vreme mai delungata, iaca vine nasu pi la fin 
sa vada ce face finul? Finul ie om sarac n-are nici scaun sa-1 roage pe nasu 
sa sada; porni finul vorba cu nasul, asa finul sa vaita la nasul: « nasule, mult 
sint ieu sarac dar cum sa fac, sa ma imbogatesc ca vezi cum sint nasule ! » 
Spusa finului a?a: « lesne fa-te un doctor sa lecui lumea ». Finul spune lu nasu 
asa: « ieu n-am invafat de doctor ! » Ama nasu zice: « porneste de te duce pin 
sate si intreaba de lume bolnava ca sa lecui, tu ca esti doctor, sa stii cind oi 
tuna la omul al bolnav in soba, ieu sint acolo, ama pe mine nima nu ma vede, 
decit pe tine te vede toti ». « Finule, fa asa tunind in soba 1-al bolnav, daca ma 
vezi pe mine la picioarele bolnavului, cere de la omul bolnav bani cit vreai 
tu, ca sa scoala. Daca ma vezi, finule, la capu omului bolnav, nu ceria nimic 
bani, finule, am venit sa-1 iau ». 

Finul facu asa cum i-a zis nasul. Umbla ca un doctor multa vreme, 
multa blaga ridica, sa imbogati finul si insura baiatul, pe Traila. 

Dupa citava vreme iaca vine mosul pe la fin sa vada ce face finul ? Finul 
s-a imbogapt, nu mai e sarac ! Vorbind finul cu nasul, intreaba finul pe nasu: 
« nasule, te rog spune-mi mie din ce o sa-mi fie mie moartea mea ! » 

« Finule, sa cat in cartea mea ! » 

Mosu scoasa o carte, porni foaie dupa foaie, si gasi ca finul, moartea 
lui este din ureiche; o sa-1 doara ureichea ! Si intreba cit mai ieste pana atuncia ? 
Nasu spusa ca mai ieste trii ani. Da in carte scrie trii zile. Nasul pleca, de pe 
urma, la o zi noaptea sa pomeneste cu o durere fiiiul in ureiche. Vaitindu-sa 
finul si plingindu-1 finul, sa pomeni cu nastil la capu lui. 

Finul vazu ca nasu §ede la capu finului, finul sa-ntoarsa cu picioarele 
unde i-a fost capul, da nasul iar sa trasa la cap. Vazind finu ca nasu a venit 
sa-1 ia pe finu, vazind ca ie na§ul sprimit sa-1 ia pe finu, finul porni sa-1 roage 
pe na$u asa: « mult te rog, nasule, lasa-ma barem trii zile; mult imi pare rau 
de averea ce am facut, s-o vad, da si am veresie la lume c-am lecuit lumea la 
veresie, sa ma due sa adun veresia ! ». 

Auzind nasul ruga finului, sa mili si-1 lasa trii zile pe finu-su, ii lo 
durerea din ureiche, ramasa zdravan finul trii zile. Ce facu el? Tn loc sa-si 
adune banii, veresia, din sate, iel sa dusa la piat cu mult bani si cumpara 
ce-a fost mai bun cal in piat $i mai gras si mai frumos; dupa aia, mai sa dusa 
si mai cumpara o sabie mare, frumcasa si pe urma mearsa de-si cumpara un 
rind de toale turcesti. Mai lo si un fes, asa de sa imbraca in teak turce^ti, 
cu fesul ro?u in cap si a pkcat calare pe calul aftnvfugind iel de-acasa, sa 
nu-1 mai gaseasca nasu. 

Finu mergind iel pe drum, pin paduri, pustiniacuri, satilneste cu nasi-su. 
In drum nasi-su zice: «oco ! finule, unde te ducei? » Da finu-su incura calul 
cit poate, sa face ca nu-1 cunoaste pe nasi-su si trece repede pinga nasu mas- 

53 



chirit in toale turce^ti. Nu cere sa stic ca ie naju ! Vazind nasu pe fin a§a 
calare pe cal, najul stie unde sa dues finul. Nasal piere de-acia si sa duce 
mult inaintea lui fiau-su si sed* nasu de odini. 

Sta odinind nasul, vazu intru alt I03 ni?te oameni la sapat la ua om 
bogat. Nasu sa dusa la bogatu si sa ruga da bogatasul si-i dea trii lucratori 
sa-i faca o groapa ! Bogatasul ii date trii lucratori, ple:a nasul cu trii lucratori 
pina colea in marginea drunaului unde viae calatorul pe drum. Nasu spusa la 
lucratori asa: «faceti aicea groapa, doi metri de lunga, da uaa de lata, da 
de adinca iar de o metra. Dupa ce facura lucratorii groapa, nasu mlna lucratorii 
iar 1-al bogat. Da nasu sa pi tula colea dupa ua tirsog stolos. Adas t a sa ajunga 
finu-su calare dindarat, cind ajunsa calatoriul aproape de groapl sa spaimlnta 
calu $i nu merge neam inainte, sforaie pe nari. Atuacea calatoriul sa cubari 
di p>e cal jos. « Ce e groapa asta in marginea drumalui de sa spaimlnta calu? », 
da, iar sa gindeste: « bas asta groapa de mine-i gatita » si sa dubara de pe cal 
jos $i sari in groapa, sa culca sa moara, da masura groapa; « bas de mine vine 
groapa », zise. $ezind in groapa, vazu calatoriul la capu lui pe nasi-su si-i lo 
sufletu la calator ! Da calatoriul ramasa in groapa ! 

Atuncea, nasu striga 1-al bogat sa sloboada pe ai trii lucratori sa vina sa 
le plateasca lucratorii. Ei venira si nasu le spusa: «Iote, veni calatoriul pe 
drum si sa spaiminta calu de groapa-asta, cazu calatoriul jos in groapl si muri, 
voi trageti pamint pe el, ingropati-1, luati-i calul, sabia, vindeti-le si imparti{i 
banii frateste. 



GEAMFICHIA §1 CEI NOUA FRAJI 



A fost odata ca niciodata, cind mortii veaeau din groapa sa-si vada fratii 
§i surorile si umblau pe lume de se speriau ?i cocosii la miezul noptii, cind 
sufletele lor fugeau in groapa, atit erau de raulti si cocosii vesteau miezul 
noptii. Erau multi pentru ca la fiecare casa traiau multi frati si surori. 

Asa ca intr-un sat de munte traiau noua frati care aveau o singura sora, 
ce se numea Geamfichia. Ei tineau la sora lor ca la ochii din cap pentru ca una 
singura era la parinti. A crescut ea intre fratii ei si-i iubea intocmai cum si ei 
o iubeau ca sora. Nici unul nu se gindea ca-i va veni si timpul de maritat. 
Intr-o zi se pomenira cu un strain s-o ceara de nevasta. Fratii nu se invoira 
sa-si dea sora din mijlocul lor. Cel mai mic dintre frati, care se numea Dinci 
Costrici, se gindi ca Geamfichia nu va ramine multa vreme cu ei si tot va trebui 
sa se marite, dar nu zise nimic. Cind veaeau alti petitori, tot la fel fratii nu se 
intelegeau ca sa-§i marite sora. 

Azi asa, miine asa, fata crestea si se facea tot mai mare si mai frumoasa. 
Fratele eel mic se tot gindea cum sa faca ca sa-si marite sora. 

Intr-o zi, el zise catre surioara sa: 

— Sora draga, eu am sa te marit departe in Grada Limonia, fara sa mai 
intreb pe fratii mei. 

Cind fratii lui erau plecati, unii la agri, altii la vinuri la lucru, puse pe 
Geamfichia pe cal ?i plecara amindoi in Grada Limoaia unde o lasa pe soru-sa 
la o casa mare, unde traia un flacau chipes si voinic nevoie mare, dar care se 
omora dupa Geamfichia fiindca si ea era chipe§a si frumoasa. 

54 



Frajii cind se intoarsera acasa, aflara dc fapta lui Dinci Costrici. Mersera 
§i spusera mamei lor care statea bolnava in pat, ca Geamfichia a plecat cu Dinci 
Costrici s-o marite departe. Mama se supara asa de tare ca zise: 

— Sa dea Damnezeu sa intre virla in casa mea 51 sa usca tot. Dumnezeu 
auzi blestemul mamei ?i trimise virla. Murira cei noua frati, iar muma-sa ra- 
mase singura in casile vechili. Dinci Costrici, cind muri, ceru voie de la Dumne- 
zeu ca dupa trei ani sa-1 lase sa viasca si sa se intoarca pe pamint sa vada pe 
soru-sa. Dupa ce trecura cei trei ani, Dinci Costrici fese nasalie si-o prefacu 
in cal. 

El invie, se sui pe cal si se duse peste noua munti la soru-sa in Grada 
Limonia. Cind se apropie din picioare prau se-a-aridica si din nor roua cadea 
?i Geamfichia Pitimia la horuri danpil tragea. 

Cind vede roua peste lume, incepura lumea sa fuga la adapost iar ea zise: 

— Stati, nu fugiti, ca s-au apropiat zilele cind frati-meu trebuie sa vina 
sa ma vada. Nu ispravi bine vorba, cind si fratele ei sosi si ea-i spuse: 

— Bine ca veni§i frate dupa trei ani la casile mele sa le vezi. 
Fratele atunci ii raspunse: 

— Sora draga, sa ma ierti ca nu pot veni la casile tale, ca eu tare mult 
ma ingurisesc ca mama suflet trage. Soru-sa plinse ca nu poate veni la casile 
ei, dar el ii spuse: 

— Geamfichia, vii colea pe calul meu si cit mai curind sa plecam ca si 
apucam pe mama cu stiflet. Ea incaleca pe cal ?i chimisira ! 

Qnd sosira la un munte, se auzi cum cinta o pasare care zicea : 

— Doamne, ce nu am mai vazut, vazui mortul ghiu la poarta. 

Dinci Costrici, care stia limba pasarilor, se facu ca nici nu aude, dar 
soru-sa il intreaba: 

— Frate, ce spune puiul de pasare? 

— la ce spune; ce nu am vazut-vazui mortu-ghiu la poarta — ?i zise mai 
departe. Puiul ca puiul, cinta cintecele lui, noi sa ne grabim sa vedem pe mama 
cu suflet. Mai mersera ce mai mersera si trecura si de alt munte si fratele incepu 
sa miroase a mort. Atunci feta-1 intreba: 

— Frate ! De ce mirose§ti a pamint? 
Dinci Costrici ii raspunse: 

— Sora draga, eu cind te-am dat pe tine, fara stirea fratilor, a intrat o 
cearta intre noi ?i ne-am apucat sa ne facem noua case ?i tot eu am facut lut 
51 de aceea miroseste corpul meu a pamint. Tot msrgind ei au ajuns la agrile 
lor ?i cind fata le vazu pirloaza, intreba: 

— Frate draga, de ce toate agrile noastre so pirleaza? 
Atunci Dinci Costrici ii raspunse: 

— Cind te-am dat fara voia fratilor mei a intrat cearta intre noi ?i pinS 
am facut cele noua case, pamintul a ramas nelucrat. 

Cind ajunsera la vinurile, fata iar intreba: 

— Frate draga, de ce vinurile noastre so pirleaza si ale vecinilor so sorbite 
§i el raspunse: 

— Sora draga, eu cind te-am dat pe tine fara sa intreb fratii a intrat 
cearta intre noi si case faceam. Am lasat atunci agrili si vinurile la o parte. 

Dupa ce ajunsera in graduri, fratele ii zise: 

— Sora, sa te desfaci de pe cal si sa te duci la vechile porti de la casa noas- 
tra sa te lase in casa ca eu ramin aici. Ieri cind ma jucam cu firtatii mi-am pier- 
dut davitu ?i vreau sa-1 aflu. 

55 



Fata pleca, iar ficiorul intra-n mormint si calul se prefacu in nasalie. 
Fata se duse la poarta de la vechili-case si striga: 

— Mama, mama, deschide, deschide ! 

— Dar mama zise: 

— Virla ! du-te de la casa mea ca-mi murisi noua ficiori, noua nurori §i 
noua nepoti si incepu sa plinga. 

— Mama, mama, nu e virla, ci sint eu Geamfichia. 

— Pitimia din noua fr ati mai mica? 

— Da . . . 

Mrma, auzind glasul fiicei sale, se duse §i deschise si cum se imbrati- 
§ara pentru totdeauna, murira imbratisate, 5mplinindu-se blestemul mamef, 



POVESTEA TIGANULUI 



A fost cdata un tigsn care avea atitia copii cite gauri sint pe un ciux si 
cu unul mai mult, dar nici fata n-a fost intre ei. 
§i-a zis asa tiganul la nevasta-sa: 

— Draga nevasta, ncua nu ne mai trebuie copii. Primul copil care sa-] 
avem acum sa-1 dam la padure sa fie copilul padurii. 

Si cum a nascut nevasta-sa, a nascut o fetita, a$a de frumoasa a fost ca 
cica, cind venea rasaritul dimineata siatea scarele un ceas pe loc si sa mira, ce 
frumoasa e fata tiganului. 

§i intr-o noapte, s-a pomenit tigEnul ca cineva ii bate la usa. 

— Cine-i, intra ! 
Zice dinafara: 

— Nu vrem sa intrsm, numai iti mai aminte§ti, ca atunci cind va fi nevas- 
ta-ta grea ai zis ca ultimul copil o sa-1 dai sa fie al padurii. 

— O Doamne, Dumnezeule, nu stiu ce e la padurea mea ! Cum o sa dau 
eu fetita mea, da cum o sa-ti dau pe singura mea fetita, daca vrei poti lua 5—6 
copii? Da a zis cineva de la usa: 

— Nu ne trebuie alti copii, ne trebuie fetita aia ! Daca nu ne dai fetita 
asta, am sa iau viata de la toti copiii tai si viata ta. 

— Doamne Dumnezeule, nu stiu cine este, da eu am sa due fata la padure 
acolo unde am spus. 

A luat fata si a dus-o la marginea padurii 3 a lasat-o acolo si a plecat. 

A venit Sf. Maica a padurii si s-a dus in cer cu ea. §i fata cind a fost de 
zece zile, a fost asa de mare cit alta de zece ani. Cind a fost de 14 ani, ea stia 
sa spele, sa ingrijeasca, sa gateasca si i-a spus Sf. Maica la fata ca poate merge 
in 99 de odai, da la a suta sa nu intre, ca daca intra in a suta, atunci ii da drumul 
jos pe pamint de unde a venit. Ea a facut ce i-a zis Sf. Maica. §i intr-un tiinp 
a zis ea: 

Oare ce sa fie in a suta camera, ce o avea Sf. Maica acolo ca sa nu intru 
in ea? 

$i s-a hotarit sa intre in a suta camera. A mers si a deschis usa. Cind a 
intrat inauntru a vazut ca Sf. Dumnezeu sta la o masa si scrie, a dat inapoi 
§i a inchis usa si a plecat. A venit Sf. Maica acasa §i-i spuse: 

56 



— Vezi, maica fetita, ai intrat in odaia a suta, acum te dezbrac si te duci 
pe pamint. 

§i ea cind s-a coborit pe pamint goala, a fost o §ireada de fin si s-o ascuns 
in §ireada de fin si ea a stat acolo §i in timpul 5sta a venit un fiu de impact 
la vinatoare si ca el a avut plan sa se insoare cu o fata a altui imparat in sapta- 
mina viitoare $i voia sa vineze ceva animale pentru nunta, sa aiba carne proas- 
pata. §i copoiul lui a dat de un miros in fin si a latrat. A inceput sa sape cz s-o 
scoata pe fata afara. 

$i ea a strigat: 

— Daca e om cu suflet pe aici, sa ia copoiul, sa nu ma manince, ca si eu 
sint o fata cu suflet. $i atunci a raspuns fiul de imparat: 

*— Cine e acolo? Ca daca o fi femeie tinara 51 sa nu fie de virsta mea., o 
iau ca sora mea, daca e in virsta o iau ca mama, daca e §i mai in virsta o iau ca 
bunica, iar daca-i o fata de virsta mea, o iau de nevasta, ca si eu sint un fiu 
de impSrat. $i oricine sa fie sa iasa afara din fin. 

— A§ ie§i, numai mi-e ru§ine sa ies ca sint in pielea goala. Da-mi ccva 
haine ca sa ma acopar ca atunci am sa ies. 

Imparatul i-a impins paltul in fin la ea. 

$i a luat paltul pe ea $i a ie§it afara din fin si a vazut-o fiul de imparat, 
n-a mai putut-o privi, parca rasarea soarele din obrazul ei. $i a luat-o $i s-a 
dus acasa cu ea. $i-a pus-o intr-o camera singuara, s-a dus la croitorii lor au 
fScut haine frumoase, apoi s-a dus la tatal sau la imparat si i-a spus : 

— Tata ! eu am gasit ceva ce nu-ti poti tu inchipui. Eu nu am sa ma 
insor cu fata logodita, ci cu fata gasita de mine. 

— Sa vad si eu ce ai gasit? Arata-mi §i mie ! 

Au mers si au dus-o in camera la tata-su. Qnd a intrat in camera la im- 
parat era intuneric si fata asa de frumoasa era ca s-a luminat camera. Cind a 
vazut-o tata-su s-a bucurat si a zis sa faca nunta cu asta ?i s-au cununat amindoi. 

Dupa 2—3 saptamini moare imparateasa 51 imparatul: Au ramas ei doi 
tineri si craiasa gravida $i el in fiecare saptamina se ducea la vinatoare. 

In vecinatatea lui statea o moa$a. El a fost la vinatoare, da moasa a ob- 
servat ca imparateasa trebuie sa nasca. §i s-a dus la ea. 

— Fata ! tu n-ai avut copii, da tu ai sa te urci la pod si de acolo iti va 
cade copilul ?i eu ti-1 voi arata. 

S-a urcat sus si-a nascut doi copii. Cum i-a prins pe copii, ea s-a dus 
si i-a ingropat in gunoiul de la grajd si catea avind trei catei mici, i-a luat 
i-a pus in co§ §i i-a dus in casa. Pe ea a dat-o jos. Cind s-a coborit a aratat 
imparatesei ca are trei catei. Ea a plins, da n-avea ce sa faca. Aloasa ii spime 
imparatului ca nevasta lui are trei catei. Atunci imparateasa spune cum s-a 
urcat la pod, cum a nascut si imparatul a intrebat-o : 

— Spune, ce natie, ce femeie esti, ca tu nu stii cum trebuie sa nasti? 

— Eu nu pot sa-ti spim, de unde sint ca Sf. Maica padurii mi-a spus ca 
ramin oarba §i schioapa. $i totusi a povestit ea cum a ajuns pe pamint si din 
ce cauza. 

§i cind ea a povestit ca ea a intrat in camera a o suta, a ramas oarba, 
muta, surda ?i fara miini si fara picioare. 

Atunci a luat-o moa§a, a pus-o intr-un cearceaf si a dus-o la balta fara 
fund ?i-a aruncat-o acolo. $i s-a insurat imparatul cu fata moasii, caci avea ea 
o fata $i voia s-o marite cu imparatul. 

57 



Dupajun an aujcrescut doi brazi din cei doi copii, in iocul unde au fost 
ingropap, ca ajungeau cu virful la cer. 

Mama lor, din ftindul apei, Sf. Maica a dus-o tot la ca in cer. §i dupa 
untimpadatfiecaredincereidteunlucru;lunii-a dato closca cu pui de aur, 
marti i-a dat o furca cu fus dc aur, joi i-a dat puterea inapoi cc a avut-o, vineri 
i-a dat picioarele, miinile §i ochii-napoi ?i vedea, simbata i-a dat parul de aur 
§i Sf. Duminica a intrat in camera ei. $i Sf. Maria a dus-o la loc in fundul apei 
si i-a dat acolo un scaun de aur ca sa stea pe el. $i a fost invoita ca sa mearga 
la usa barbatului ei ca sa-i cinte si sa-i spuna unde-i sint copiii ei ingropati. 
Jn cele trei nopti ea trebui sa cinte la barbatul ei la usa. §i ea in a treia zi 
s-a dus in fata portii cu toate darurile si aiuceputpescaunsatoarca. $inevasta 
imparatului, fata moa?ei a vazut-o pe geam ce femeie frumoasa toarce in fata 
portii §i are o clojca cu pui de aur. Si ea spune: 

— Du-te, mama, cumpara-mi mie furca aia de tors. Iasa afar a moa;a 
cind a vazut-o a recunoscut-o cine-i si s-a dus inapoi si i-a spus cine-i 
femeia aceea. 

— Du-te si cumpara-mi mie furca aia de aur. 

S-a dus moa§a §i a intrebat cit cere pe furca de tors. A spus catre moa§a; 

— Uite, nu-mi trebuie nici un ban, numai deseara sa ma lase sa dnt un 
cintec la ginerele d-tale imparatul. I-a dat furca de aur si i-a spus ca o lasa sa 
cinte la usa. 

Decuseara a inceput cintecul, insa moa§a batrina a pus in vinul lui mor- 
fina ca sa doarma si el sa nu in;eleaga ce cinta ea. A cintat ea despre copiii ei 
si despre ingroparea lor si ca n-a avut ea trei catei, ci doi copii, care sint cei doi 
brazi crescuti pina-n cer. N-a auzit barbatul nici un cintec in noaptea aia. 
A doua noapte ia moasa cloaca cu puii de aur si iar a cintat §i a doua noapte 3 iar 
a bagat la ginere in vin morfina §i a adormit. $i nici atunci n-a auzit nimic. 
Da imparatul asta a avut un batrin care ingrijea gi§tele la pa§une §i a auzit 
cind a zis catre barbatul ei ca mai am o noapte de cintat si daca nu ma vei auzi, 
copiii tai vor ramine tot a§a lemn si eu am sa ramin in fundul apei. §i batrinul 
a auzit §i miine zi cind a venit de la vinatoare imparatul, a venit la grajd si i-a 
spus cele auzite, cum doua nopfi a cintat femeia aceea §i el a baut morfina, 
da cei doi brazi sint copiii dumitale ! Deseara iar o sa cinte §i iar o sa-ti dea vin 
cu morfina, da dumneata sa nu bei. Atunci a spus imparatul: 

— Eu ma due in casa, imi iau o haina plina cu cenu?a §i and s-a pune 
mincarea la masa, ma scutur §i dumneata sa te faci suparat sa rastorni tot ?i 
vinul §i apoi o sa aduca alt vin tot cu morfina §i iar sa te faci suparat pe mine 
si sa te duci sa te culci in camera ta §i peste putin o sa soseasca^nevasta-ta §i 
iar o sa cinte: 

Frumosul lumii 
Mina de fier ! 

A fost un imparat §i imparatul s-a insurat fiind de 24 ani si n-a avut copii 
pina la 48 ani si tot socotea cum se face ca pina acuma nu a avut copii cine sa-1 
mosteneasca? Adica n-a avut copiii la 48 ani, ca pina aci nu gasea medic s-o 
faca pe sotia lui sa nasca. 

Da in vis el a vazut ca va avea un copii ce se va numi Frumosul Lumii, 
care va avea luna in ceafa si rasaritul in frunte. La miezul nopfii s-a trezit din 
somn si cu mare bucurie i-a povestit la nevasta-sa visul. Dupa un timp nevasta 
lui a ramas gravida §i la timp s-a nascut un copii de 9 kg. greutate. Intr-adevar 

58 



ca a avut lvina in ceafa si rasaritul in frunte, a fost chiar Frumosul Lumii asa 
de frumos era. Cind a avut o zi, era mare cit altii de doi ani. Scria $i citea la 
timp de zece zile fara ca sa umble la scoala. Si la un timp tatal lui umbla cu 
suita la vinatoare. $i tatal lui la vinatoare intinde masa la print, a stat sub un 
copac, sub care statuse si unchiul lui pe vremuri si copoiul lui de vinatoare 
s-a apropiat de imparat. A dat portia lui de mincare si ciinele s-a dus dupa 
copac, si de-acolo s-a intins o mina de fier si a luat portia de mincare de la 
ciine. S-a intors ciinele la imparat si a cerut din nou mincare ca-i e foame si 
zice imparatul catre oamsnii lui mai batrini: 

— Ce s-a intimplat cu ciinele asta ca a doua oara sa mai vina sa ceara 
inca o portie de mincare. Si spun sfetnicii: 

— Xmparate, sa nu va fie de mirare ca azi a alergat ciinele foarte mult. 
Atunci i-a mai dat. $i iar asa s-a facut cum a spus, si a venit nevasta. A inceput 
cintecul. Cum i-a luat moasa copiii, cum i-a ingropat in gunoi, ca ei sint cei 
doi brazi si daca nu o va scapa din greutatea asta sa fie el batut de Dumnezeu, 
sa ajungi si tu ca noi in fundul lacului, iar copiii tai vor ramine toti de lemn, 
asa cum sint prefacuti acum in brad. 

El atunci a auzit si a deschis usa si in momentul acela copiii au iesit vii 
din gunoi. El cind a vazut pe copiii lui si nevasta lui s-a mirat nespus. O povestit 
si copiii si nevasta-sa si pe copii si le-a cerut cum s-o pedepseasca pe soacra. 

Pe cea tinara nu ne suparam, n-a fost pe acelasi loc, numai pe cea bitrina 
s-o legi la coada unui armasar, sa urce calare si sa porneasca unde va cadea un 
drob de pecina, acolo se va face un izlaz cu pa§une si vmde o sa cada vm strop 
de singe se va face un piriu, unde va cadea vm drob de os se va face un deal 
mare. $i el a legat-o de coada calului ^i s-a intimplat asa cum a spus ea, iar ei 
au trait mai departe fericiti. 



COPILUL NASCUT CU CARTEA-N MlNA 



A fost odata o pereche de oamsai care n-aveau copii. Se rugau la culcare 
si la de$teptare sa le dea Dumnezeu un copii, ca sint batrini si n-au un stilp 
la batrinete. Azi s-au rugat, miine s-au rugat, pina ce Dumnezeu le-a dat un 
copii. Cind sa se nasca feciorul, s-a nascut cu cartea-n mina. 

Parintii cautau sa-i ia cartea din mini, sa i-o puie sub capatii, dar in zadar, 
el nici mort nu lasa cartea din mina, nici ziuasi nici noaptea. Se puseraa treia 
zi ursitorile. Muma-sa cu grija in spinare n-a inchis ochii toata noaptea, sa 
auda ursitorile cind coboara din cer, ce noroc dau copilului ! 

Venira ele pe vatra focului si-1 ursara ca la opt ani sa-1 fure un duh 
necurat si parintii sa ramiie cu inima fripta. Copilul, cum incepu sa vorbeasca, 
incepu sa citeasca si cine era bolnav, ii citea din carte si indata se inzdravenea, 
de i se duse vestea in lume ca este un mare vraci. Cind mai erau trei zile pina 
sa implineasca opt ani, muma-sa da de veste la toata suflarea din sat, sa vie tot 
natu sa se roage pentru scaparea copilului de la necuratul. S-au adunat cu mic 
cu mare in minastire, satenii si se rugau sa le scape vrajitorul care stie tot ce e 
pe lume ! 

Copilul sta in biserica si citea, iar lumea asculta. Deodata, se umplu ca 
din senin minastirea de sobolani, care incepura sa sara, sa mu?te oamenii $i 

59 



muierile. Copilul sta in mijloc si citea neluind in seama $obolanii. Mai ce sa 
fie cu asta ! Se gindeau oamenii, fara sa se urneasca din loc. Veni a dona seara. 
Copilul ramase tot in mijlocul satenilor, citind. Deodata se umplu minastirea 
de lilieci ! Liliecii sareau pe lume ?i o mu$cau, doar-doar, va fugi speriata din 
minastire. Dar oamenii rabdau orice si de copilul cu cartea-n mina nu se depar- 
tau. A treia sara se implinea opt ani. Acum e acum, isi zicea tot natu in gind 
§i fiecare se astepta la cine stie ce alte indurari si intimplari. Cum se insera, se 
cutremura pamintul. Din cer incepura sa cada trasnete si fulgere care doborau 
§i ardeau copacii. Lumea s-a speriat, dar de copilul minune nu s-au departat. 
A venit atunci, pe neasteptate, un popa, care era duhul necurat, a luat copilul 
in subsioara si s-a facut cu el nevazut. Dupa ce a zburat cu copilul, s-a luminal 
cerul si s-au aprins facliile in manastire. Dar cind se uita lumea, copilul se facuse 
nevazut si nimeni nu stia cum ! ll cautara in zadar peste tot, dar copilul nicaieri ! 
Mai, ce minune o fi §i asta, se mira lumea intristata. Parintii ramasera la usa 
manastirii plingind si oftind zile in sir doar doar, va mai veni copilul indarat. 
Dar copilui nu mai venea. 

Duhul eel rau cum a zburat cu copilul, a incercat sa-i ia cartea cea ferme- 
cata din mina, dar copilul nu s-a lasat. 

Luptindu-se ei printre nori, ii scapa necuratului copilul si cazu pe o 
claie de paie, intr-o arie. Vazind ca nu s-a vatamat, a luat cartea si a plecat la 
intimplare in lume, incotro a vazut cu ochii. Merse el zile $i nopti prin pustiuri 
$i din ce mergea da numai de oase albe spalate de ape ?i arse de soare. Din ce 
mergea, oasele se indesau iar casele din oase erau darimate. Vede intr-o noapte 
numai o casa nedarimata cu o lumina la o fereastra si cu un gard din capete de 
oameni. Ajunse la poarta^ i§i lua inima-n dinti si batu. Deschise usa un mosneag 
cu barba pina la calciie, care mai ramasese pe lume de la potopul eel mare. 

— Ce cauti aid, mai baiete 3 intre oasele astea? 

— lata, m-a adus mosule si pe mine soarta pe-aici. 

Mosul 1-a poftit in casa, iar copilul i-a povestit cum a fost furat de necu- 
ratul. Apoi mosneagul i-a povestit zile si nopti, altele. 

— Aici a fost un oras mare si mindru ca soarele. ImparatuI avea o vraji- 
toare care ii facea toate voile, fiindca era frumoasa. Totdeauna i-a facut pe plac 
§i numai odata nu i-a facut §i ea 1-a blestemat sa dea potopul si cutremurul 
peste el si os peste os sa nu ramiie, asa cum vezi ca este. N-a scapat vietate pe 
pamint ! Numai fata imparatului cea cu parul de aur a scapat ca era prea fru- 
moasa si i-a fost mila vrajitoarei de ca. 

— Unde e fata? A intrebat copilul. 

— Este aici in cssa mea. 

— Lasa-ma s-o vad ! 

— E pacat de tine s-o vezi si sa mori. 

— Macar s-o vad odata $i pot sa mor ! 

— E pacat de frumusetea ?i tineretea ta; pleaca de aici de vrei sa mai 
traiesti, i-a zis cu rugaminte fata. 

— Nu plec, macar sa mor pe loc, a zis copilul. 

■ — Te mai rog odata, pleaca-n lume daca vrei sa te las cu zile. 

— Nu plec si de moarte nu ma tern. 

Fata insa n-a avut ce-i face 3 ca el toata noaptea a citit din cartea cea fer- 
mecata. In zori, ce sa vezi? Se adunara oasele, inviasera oamenii, de dinaime 
?i de dupa potop si ©rasele se ridicasera la loc ! S-a adunat pe linga casa moj- 

60 



neagului dis-de-dimineata o multime strigind si laudind fapta copilului cu 
cartea in mina. 

— El sa fie imparatul, el sa fie imparatul ! Ca el ne-a dat lumina si viata, 
Dupa doi ani i s-a facut dor copilului de muma si de tata. Il rodea dorul §i nu 
putea sta locului. Atunci fata cea frumoasa, fiica imparatului, vazindu-1 mohorit 
?i atit de dorit de parinti i-a zis: 

— Du-te in sat la parintii tai, dar sa vii indarat. Sa-i aduci si pe eiaici ! 
Iar daca nu vor sa vina, sa te uiti prin inelul asta si si le faci palate inalte si 
luminate cum n-au mai fost alte. Sa-i la?i stapini peste ele si tu sa vii sa nu 
m-apuce dorul de tine. Cum i-a zis printesa aste vorbe, el dus a fost. A mers 
cit a mers, un an, doi, pina ce a dat de urmele satului. Cind 1-au vazut parintii 
imbracat imparat, s-au speriat. 

Le-a povestit pajaniile ?i i-a rugat sa vie cu el sa fie fericiti §i toata viata, 
pai sa nu ridice de jos. Tot ii roaga el pe parinti sa piece impreuna la impara- 
teasa sa-?i petrcaca batrinetele acolo, dar parintii in ruptul capului nu vreau 
?i nu vreau. Ce era sa faca acum? Sa ramiie cu parintii, ii parea rau de impara- 
teasa ! Sa piece la imparateasa, i se rupea inima dupa mama si tata ! Dar intr-o 
zi, se hotari sa piece a§a precum s-a inteles cu imparateasa. A luat inelul eel 
fermecat, s-a uitat odata spre soare prin cercul lui §i deodata s-au facut palate 
imparatejti numai din aur ji argint. Apoi a zis catre batrinii sai parinti : 

— Astea sint palatele voastre, sa le stapini ti si sa se mire lumea ?i tara ce 
a fost in stare sa va faca fiul vostru. 

— Ba, taica, zise tata-sau sa ramii cu noi, sa ne bulguim ^i noi de tine. 
Destul am plins §i am oftat de cind te-a furat necuratul ?i te-ai pierdut in lumea 
alba. Dar in zadar, parintii nu-1 puteau indupleca sa ramiie. I§i pregati calul 
eel alb sa-?i ia zborul si sa piece unde-1 chema dorul. 

Fe cind se pregatea el sa piece, un boier il vazu ?i se mira de palatele 
ridicate pentru ai sai parinp. Il ruga in genunchi sa intre in palatele sale sa-i 
vada bogatiile si mai la urma sa se ospateze imparatejte. 

Baiatul n-avu incotro, se duse in casa boierului. Aci fu poftit la o masa 
numai cu bunatati ?i purcei fripti. Ca sa-i fure inelul ii puse in vin afion ?i-l 
adormi, de puteai taialemnele pe el. I-a scos inelul din de§ti si pe brate 1-au dus 
slugile la parintii sai. Cind s-a pomenit a doua zi, era in bordeiul tatalui, caci 
palatele se pierdusera. Boierul s-a bucurat ca numai el are palate, iar inelul 
fermecat 1-a pus bine. Ramase baiatul suparat in pragul bordeiului gindindu-se 
la printesa lui. Ea s-a uitat prin alt inel si 1-a vazut cum sta mihnit, iar inelul 
fermecat in chesaua boierului. Stind suparat numai cu citiva galbeni in punga, 
se pomeneste cu doi arapi negri buza^i, care i-au adus alt inel de la imparateasa. 

Sufla odata in inel, se uita prin el §i iar rasar ca din senin palate mindre 
imparatejti numai din axir ?i argint. Iese lumea la rascruci, se mira si vine iar 
boierul, sa se mire ?i el. Il vad argafii, sar pe el, ii iau inelul fermecat, il burdu- 
jesc bine, fringindu-i oasele. i?i lua dupa aceea ramas bim ?i dus a fost. Pe drum 
popose§te linga un izvor sa se odihneasca,trage la o umbra, pripone§te calul ?i 
adoarme. Arapii se dusesera de mult sa-i spuie imparatifei ca-i vine imparatul. 

In acest timp, boierul pitis, pitis, pina ce-i fura a doua oara inelul din 
de§ti. Qnd se pomeni din somn, inelul fermecat nicaieri ! Mai, cine sa-mi fure 
inelul fermecat? Se gindea el si nu stia ca tot boierul eel viclean era eel care-i 
purta simbetele. Imparateasa iar privejte prin alt inel fermecat si-1 vede suparat. 
Trimise din nou doi arapi, care-1 prind pe boier, ii dau o bataie buna ?i-i 
iau inelul. 

61 



Baiatul incaleca $i zboara spre fara unde era sotia lui imparateasa. Mer- 
gind el a;a zile, saptamini $i luni de zile, iata ca se-milne§te cu doi lautari, 
care-i graira: 

— Imparate luminate, faca-p domnu multa parte, de mertic, de sani- 
tate ! De trei ani de and drumuiti s-a abatut un imparat rau vecin, peste im- 
parapa voastra ?i peste trei zile vrea sa faca nunta sa va ia imparatija cu sila, 
sa-i fie mireasa. Ne-a robit pe top cu armata lui §i sintem la grea incercare. 

Qnd auzi una ca asta se supara si mai rau, dadu pinteni calului $i ajunse 
cu lautari cu tot. Pornira lautarii sa cinte ca la nunta. Imparateasa lui mergea 
spre minastire plingind, linga imparatul eel strain ?i ingimfat. El cum ii vede 
coboara de pe cal, scoate sabia §i-i taie capul imparatului strain. Multimea 
se bucura $i de data asta facu el nunta mare ca-n pove?ti de se duse vestea 
peste mari $i jari. 

$i traiesc si azi in pace, 
Ca n-au imparatii ce-i face • 



BROASCA - ROASCA 



a fost odata, ca niciodata, pe cind mergeau ciinii cu colaci in coad5, 
curgea laptele girla, iar lupii durmeau cu mieii la tirla. 

Cick a fost un om sarac, ce-si inchidea poarta cu paru ?i gardu cu malu. 
Avea omul trei ficiori, frumoji ca trei bujori, dar de saraci ce erau nici o fata 
din sat nu-i lua in seama, a$a ca le trecu vremea baietilor, iar tatal nu le purta 
nici o grija. 

Intr-o zi, eel mare, pe nume Dinu Fat-Frumos §i-a luat inima-n dinti 
$i i-a zis: 

— TatS, poate tu m-ai blastamat, ori ursoaica m-a ursat de-am ramas 
eu neinsurat? 

S-a intristat batrinul auzind infruntarea $i i-a raspuns: 

— Mai Dumitre Fat-Frumos, care-n lume n-a mai fost. Taica nu v-a 
blastamat, nici ursoaica n-a ursat, cind oi zice pelinita sa pui mina pe polita 
trei suliti 3 taica, sa luati cu ele in cer sa dati. Unde sulita-o fugi Mireasa-acolo 
veti gasi ! 

Se urcara cei trei frati pe im munte, intinsera arcurile, slobozira sagetile-n 
vazduh $i pornira-n cautare. Fratele mijlociu §i eel mic gasira sulitele intr-un 
sat apropiat, facura nunta §i se capatuira, insa Dumitru Fat-Frumos, nu-§i 
gasea nicaieri sulita. I$i lua ramas bun di la tata, di la frati, di ]a cumnate ;i 
pleca la drum, in lume sa-si cate sulita ! Mergea pe ro$u-mboiestrind, tot de 
sulita-ntrebind. Insa pe cine-ntreba, nici verba sa-i dea de urma sulipi. Merse 
el mai departe spre soare rasare 51 se-ntilni cu un mosnesg cu barba alba, de 
matura pamintul. 

— Buna calea module ! 

— Muljam tale, nepotule ! ce mergi pe rosu plingind, din cchi negri 
lacrimind? 

— De trei ani $i jumatate, povirnii pc asta parte cat sulita picata, n-o s-o 
aflu niciodatS ! 

62 



Mo§u ii raspunse c5 i-a vSzut acum un an sulifa intr-o dunineaja in 
coadele mirilor, in rasaritul soarelui; la cea salca cocotata ce sti cu burta pe 
apa, sta sulija pe o piatra ! 

Se intrista el auzind ca suli|a i-a cazut pe o piatra $i ca asta e usrita 
tui, trebuind sa faca nunta cu o piatra. 

— Oi sarac de maidi-mea, piatra este scrisa mea ! zise el. 

DupS ani §i ani, ajunsa la sala culcata cu burta pe apa. Cind colo pe 
salca, o broasca verde ca iarba, cu solzii de aur strSlucitori, ii s5ri drept pe 
opinca §i-i zise: oac, oac, oac ! cu tine-o s£ mS-mpac ! 

El de suparare puse piciorul pe ea, gata s-o striveasca. Ea incepu sa 
chiraie $i toate broa§tele mSrii sSrira pe el. Daca vazu ca n-are noroc pe lume, 
sari pe cal ?i fugi unde-o da Dumnezeu, numai sa scape de ea. Ajunse la o f in- 
tina, adapa calul §i se culca la umbra sa se hodincasca de atita drumuiala. Dupa 
ce se trezi mare-i fu mirarea §i supararea, vazind broasca urita §i bobo§ata 
linga el. Incepu iar sa se vaite §i sa plinga: 

— Oi sarac de maica-mea, broasca este soata mea; cum s5 merg in sat cu 
tine, sa fiu eu de ris pe lume ! 

CS tu esti o bobo^atS, de picioare-ncradinata, iara eu sint Fat-Frumos, 
care-n lume n-a mai fost. 

Mergea calul-mboiestrind, iaia broasca fopaind ji dupa ei, pina ce le 
sari in obor. Cind il vazu tata-sSu ca vine din coadele marilor impreuna cu o 
bobo§ata, urita si-ncracanatS lu5 securea ?i-l dudai de acasa pe Dumitru Fat- 
Frumos. Se lasa'noaptea §i Dumitru veni pe furi? in grajd de se culca in ieslea 
calului. Broasca il vazu suparat ji-ndurerat, dar nu se lasa de el. Se apropie, 
corconi odata s-o auda din fundul pamintului muma-sa Salomia ?i aceasta 
indatS se facu la picioarele ei. Atunci Boasca-Roasca incepu sa se jeluiasca la 
stapina pSmintului, zidndu-i: 

— Pin'se vars5 zorili, tu sa-mi faci conacili, cu argint le poleie§ti, ele-n 
soare sS luceasca, FSt-Frumos sS ma pofteasca ! 

Aduna muma ei, toata suflarea apelor ?i zidi conace, palate, ce nu s-au 
mai pomenit pe lume. Apoi lu3 cheia fermecata, $i-i deschise cojile raminind 
o craiasS frumoasa, sub soare mai aleasa. Cind se varsara zorile, Dumitru Fat- 
Frumos, se pomeni intr-im palat stralucitor ca soarele ?i cu o zinS frumoasa 
§i rfmbitoare linga el. 

— Cine esti tu zina zinelor, frumoasa frumoaselor; ca eu am fost sortit 
deunazi, sa am o broascS urita s5-mi fie ursita? 

— Eu sint Broasca-Roasca, aceea riioasa, bobo§ata §i-ncracanata de care 
fugeai de ru§ine ! De acum n-ai sS mai fugi, ca trebuie sa ne pregatim de nunta. 
Se pregatira ?i facura o nuntS pe sub soare mai frumoasa §i mai aleasa de ajunse 
vestea ?i la urechile impSratului. 

Pe cind le era lumea mai draga, se pomenira cu lancieri si imparatul, 
sa-1 traga la socoteala ?i la ispiteala: 

— Mai Dumitre FSt-Frumos, care-n lume n-a mai fost ! Sa-mi faci 
palate frumoasa; ale mele mai aleasa ! $i-n faja de palate, stele de pe cer picate ! 
Cu sir de pruni influriti ca argintu polei|i. Sa orbeasca soarele. Sa-1 lase picioarele ! 

Dumitru cum auzi porunca incepu sa plinga ?i sa suspine, a§teptind ca a 
doua zi, sa i se taie capul de catre calaii imparanilui. Cine poate ispravi pe 
lume asemenea minuni, se gindea el. L-a prins Broasca-Roasca suspinind §i 
1-a intrebat ce are pe suflet, ori nu-i mai place de ea ?i vrea sa-?i ia lumea-n cap ? 

63 



— Taci Dumitre Fat-Frumos care-n lume n-a mii fost, cit traiejte muma 
mea, de nimic nu te grijea ! 

Il astepta pe Fat Frumos pina ce adurmi iar in cumpana noptii, lua 
inelul adus de la talpa apelor, privi odata pin el, vazu tot ce se zbate pe sub 
pamint si-i facu samn lui muma-sa Salomia sa-i vina in ajutor ca se afla la 
mare strimtoare. Veni muma-sa pe pamint $i-i ispravi tot ce-i poruncise imoa- 
ratul. Imparatul cind zari palatele poleite, cu pruni infloriti, ramase inmlr- 
muxit. De rautate tot nu se lasa si-i porunci sa-i aduca toalele lui taica-su cu 
car^ s-a cununat si din lume a plecat ! He, he, dar taica-su de cind putrezise ! 
Ce era sa mai faca acum ! Isi da sama ca i se cere sa faca lucruripeste putinjele 
omenesti numai sa-1 omoaresi sa-i ia pe cea pe care i-o daruise soarta. Incepu 
sa ofteze si sa se intristeze. II vazu Broasca-Roasca si din nou il intreba ce alte 
necazuri il pasc sa-1 scape de ele. 

Cind auzi ea, ii rise: 

— Haa, haa, ha ! ce mai cere si-mparatul; i-nfig eu in cojoc acul ! 
Cum se apropie de cumpana nopfii, iar se uita pin inelul fermecat sa 

vadi pe muma-sa Salomia. Acolo toate lighioanele pamintului misuna §i cata 
de lucru sa faca minuni. Muma-sa cum o vaza, sari sus pe fata pamintului 
si afle porunca. In varsatul de zori, Dumitru Fat-Frumos, se ducea in traista 
cu toalele de la nunta tatalui imparatului, sa i le dea imparatului Barba-Rosie. 
Clad il vazu imparatul ca ?i pe asta a ispravit-o cum se cuvine, turbS de mtnie, 
di: n-avu incotro si ascunzindu-§i minia zise: 

— Mai Dumitre Fat-Frumos, care-n lume n-a mai fost, iti dau toata- 
mplratia, in schimb, tu sa-mi dai sotia ! 

— Imparate luminate, sa ai noroc de saaatate si mai purine pacate. Eu 
ni schimb broschita mea, pe toata-mparatia ta. Ca nu-ti ?ade cu ea bine, E 
buboasa, e riioasa si la ochi e fioroasa. Dar daca ti s-a lasat inima la ea, am sa 
mi invoiesc 3 numai daca te-nsori cu ea §i la nunta porti hainele cu care s-a 
dus pe lumea ailalta, raposatul tata-imparat. 

Se invoira si se pornira ca la orice nuata mare, forfotelile, rinduielile si 
chernarile de nuntasi, cu trimbije si tobe. 

Dar cum se imbraca imparatul in toalele purtate de tata-sau pe cealalta 
lume, se aprinse palatul si arse imparatul de viu. 

Asa ramase in palatele stralucitoare Dumitru Fat-Frumos si Broasca- 
Roasca si ajunse imparat, piste lume-adevarat; traia cu broschita-n pace, ca 
n-au dusmanii ce-i face ! 



FIICA FLORILOR 



'*A trait odata o fata saraca, fara muma ?i fara tata. Fata era frumoasa cu 
parul de aur si fata mindra ca soarele. Pe unde pasea, pe-acolo cre?tea iarba 
si infloreau bujorii si trandafirii. O chema lumea pe locurile sterpe numai 
ca sa creasca in urma ei florile. $i tot ce raminea in urma ei era numai miros 
si flori cit vezi cu ochii. 

Se mira lumea si se bucura de puterea pe care o are fata asta frumoasa 
s5 creasca pe urmele ei floricele ?i ochesele si sa moara danacii dupa ele. 

64 



A trecut cica odata pe acolo imparatul §i a vazut-o cu ulcioarele la fin- 
tinS; cum a zarit-o, i-a cazut fata la inima, ca nu mai avea stare la culcare §i 
nici pofta de mincare. 

Incaleca armasarul alb $i drept la fintina aceea se opri, a$teptind sa vie 
la apa fata cea frumoasa, Fata florilor, cum o poreclea el. Cum ajunse fata cu 
ulcioarele, el nici una, nici alta, ii zicea de-a dreptul: 

— Fetito, §tii ca-mi e?ti draga si vreau sa-mi fii mireasa ! 

— Vai de mine si de mine, cum se poate una ca asta? Eu sint o fata 
saraca si sint singura pe lume numai cu mine si cu Dumnezeu ! 

— Chiar de aia imi place de tine si vreau sa ne cununam; sa se mire 
lumea si tara de frumusetea §i bunatatea ta. 

Ii facu imparatul rochii frumoase din fir de aur si matasa, papuci din 
linarie poleiti cu argint si o impodobi cu pietre scumpe. 

Sosi imparatul cu nunta§ii sa-§i ia mireasa §i pe unde mergea ea cre§- 
teau bujori si trandafiri. Calea era lunga ?i se vazura deodata in neguri, de-ti 
dadeai cu de§tele-n oichi. Deodata, s-aprinsa pe cer un luceafar §i le lumina 
calea pina la palatele de cle§tar ale imparatului. 

Dupa ce s-a ispravit nunta, a trimes-o imparatul intr-o zi sa se plimbe 
cu matusa-sa ?i veri?oara-sa. Vizitiul le-a dus undeva intr-o padure frumoasa 
cu cerbi ?i caprioare, cu licurici ?i pasari cintatoare. 

Au intrat mai adinc in padure, pina ce s-au ademenit dupa fragi ?i 
cuiburi de pasarei, apoi bunica lor a zis: 

— Da-i si lui verisoara ta sa incerce rochia ta de mireasa. Sa vedem 
cum o sa-i stea ! 

— Se poate vara-mea, sa nu-ti dau tie rochia mea de mireasa? Poftim ! 
$i i-a dat rochia. 

Atunci bunica si veri§oara a pus mina pe ea, i-a scos ochii, au legat-o 
?i aruncat-o intr-o groapa plma cu urzici. Tipa biata imparateasa, dar ce folos, 
cine sa-i vie in ajutor? A ramas acolo in glodul broastelor multa vreme, chi- 
raind si olicaind. 

Cind se intoarse vizitiul, imparatul vazu ca pe unde trecea trasura cu 
veri§oara ei ce samanau ca doua floricele 3 iarba se palea ?i trandafirii se ofileau. 

— Mai, ce sa fie asta, i§i zise imparatul. Nu este lucru curat ! 

In vremea asta in groapa se zbatea de moarte imparateasa adevarata. 

Pe la un timp trece intr-acolo o baba cu o tirna pe mina sa culeaga 
bureti ?i ciuperci. Aude-n vilcea in jos chirait. 

' — Cine e$ti, fa, acolo ? Daca esti fata, fata sa-mi fii toata viata, iar de-i 
fi fecior, sa-mi fii fecior toata viata. 

Fata §i de-ar spune ceva nu poate de lesin si de groaza ce o apucase. 
Sta §i numai suspina. 

Baba coboara pe fringhie de matasa jos la imparateasa si cind aci vede 
o fata frumoasa intre bujori §i trandafiri, plina de noroi ?i cu singe pe fat5 
?i-ncolo, toata-n pielea goala ! 

Scoate baba fata din prapastie si umple tirna cu trandafiri. Insa impara- 
teasa nu mai vede nimic ! O ia baba de mina $i o duce la o pasare maiastra 
zidndu-i sa zboare ?i sa-i aduca in cioc apa fermecata din fintinile cerului, ca 
este o imparateasa mindra orbita de o bunica ?i o verisoara. Ca daca se va 
duce ii va inverzi ciongarul ?i iar va capata frunze ca altadata. 

I?i lua vint pasarea maiastra §i se duse la poalele cerului unde erau finti- 
nile cu apa fermecata. Aduse apa, picura in fiecare vedere §i deodata iar se 

65 



facu ziua pentru imparateasa ! Dar cind se vazu in pielea goala, iar incepu sa 
plinga. 

Atunci baba ii zise: 

— Lasa, maica, nu te mai olicai §i dolicai, vezi cum pling pasarile §i se 
apleaca florile de mila ta? Am sa te due eu la izvoarele neincepute §i am sa 
te fac frumoasa. 

Ajunse acolo, o spala si din florile de trandafiri §i bujori ii facu cit ai 
bate din palme, o rochie mindra sa-ti dai sufletul pentru ea. 

Apoi se dusera la casa din padure a matu§ii. Cum intra fata, in casa 
crescura numai iarba si flori. 

Dupa aceea a trimis-o pe baba sa vinda flori imparatului si sa strige : 

— Trandafiri pe ochi, trandafiri pe ochi ! 

Imparatul i-a cumparat florile si s-a dus la un riu sa se spele pe ochi 
cu trandafirii ca sa-i mearga bine si cum s-a spalat pe fata i-a cazut §i lui 
§i imparatesii ochii in apa. 

Matusa a luat ochii, i-a legat in basma §i s-a dus la fata cea frumoasa 
din padure. A-nceput imparatul sa se vaite si mare tristete s-a abatut peste 
toata imparatia. 

Fata Florilcr 1-ar lasa orb pe imparat, dar n-o rabda inima §i sa duce 
cu baba la fintina cu apa moarta §i fintina cu apa vie. Iau un troc cu apa 
moarta si altul cu apa vie. O invata pe baba sa bata la poarta imparatului si sa 
se prefaca in vrajitoare. Maiusa ia apa moarta si apa vie si drept la imparatul 
se opreste. 

— Ce vrei dumneata? zise imparatul eel orb, mihnit pina la maduva 
oaselor. 

— Am auzit ca te vaifi de lipsa de vdere, eu am leacuri si vreau sa-ti 
pun ochii la loc. 

Il spala cu apa mcarta, ii puse ochii la lec in scafirlia capului, apoi ii 
spala cu apa vie si-i veni vederea. 

O ruga sa-i dea vederea §i imparatesei. $i cind sa o spele cu apa vie 
cazu trocul jos si se sparse, a§a ca ramase imparateasa mai departe, plingind 
si chiraind. 

— Ce-mi ceri, doftoroaie, pentru marea bunatate, a intrebat-o imparatuL 

— Nu-ti cer nimic, decit calul eel bubos din grajd ce trage sa moara 
de slab. $i ma rama§esc cu maria-ta ca intr-o saptamina p-1 aduc gras ca 
un pepene. 

Imparatul 5i dadu mirtoaga cu care facuse vitejii in razboaie §i nu-i 
veni sa creada in spusele matu§ii. Lua baba calul de dirlogi si incet, incet, 
ajunse la casa ei pitulata in padure ! Cum 1-a bagat in obor, a iesit Fata Flo* 
rilor §i a-nceput sa cinte de rasunau vaile. Crestea iarba si rasareau florile pe 
unde pa§ea aceasta faptura omeneasca. 

Calul cum auza glasul ei, minca pina se umfla ca foalele si intr-o stamina 
de zile se facu frumos, gras §i tinar. Apoi se duce la imparat §i-i zice sa vie 
sa-$i ia armasarul ca-i doboara gardurile. 

— Cum se poate, matuse, glume§ti ! Mai daunazi il tineam in proptele 
si acum te vaiti ca ma da de belele? ! 

— Asa este, maria-ta 3 cal ca al dumitale nu se afla pe fata pamintuluL 
Pun capul la ramasag ca nu-1 poti prinde de dirlogi. 

— Hai sa vedem. 

66 



Incalecara pe niste cai vineti $i se oprira in padure la casa singuratica. 
Calul fugea prin obor §i nici un ostean nu se incumeta sa se apropie, pe toti 
ii lovea cu copitele sau ii minca cu dintii. 

Atunci matu^a a strigat sa vie Fata Florilor sa-1 prinda. A coborit fata 
cea frumoasa si i-a dat calul. El indata a recunoscut-o ca este sotia lui. I-a 
cazut in genunchi si i-a cerut iertare luind-o din nou la palat. 

— Nu face nimic, dar sotiei tale ticaloase trebuie sa-i dam vederea si 
macar o povata. 

— Eu zic s-o ucidem ! 

— Eu zic nu, a zis Fata Florilor. 

Au incalecat toti pe cai si s-au oprit la palatele poleite cu aur, straluci- 
toare ca soarele. 

— E, verisoara, vino sa-ti pun ochii la loc si sa vezi din nou lumina lui 
Dumnezeu ! Tu mi-ai luat si ochii si barbatul. Eu iti dau in schimb si ochi 
si barbat, caci a§a se cuvine sa fim oameni pe pamint si nu fiare ! I-a spalat 
ochii cu apa moarta, apoi cu apa vie si i-a venit vederea. 

— Acum vezi, verisoara buna? 

— Vad si te rog iarta-ma ! Sint o pacatoasa ! 

— Iertata sa fii de la mine si de la Dumnezeu, dar nu stiu daca te va 
lcrta imparatul, care este asa de bun ! 

Uite se ofilira florile, se uscara copacii, grinele si secara izvoarele, de 
cind tu ajunsesi prin faradelegi imparateasa, 

$i acum o povata: nu fa rau altuia, ca tie ti-1 faci ! Sa inveti ca lucrurile 
rele sa le scrii pe valul apei ce curge la vale si sa le uiti fara sa te gindesti la 
razbunare, iar facerile de bine sa le scrii pe piatra sa invete lumea sa faca bine. 

Atunci in casa imparatului iar rasari soarele si in cuprinsul imparatiei 
sale din nou crescura florile, inverzira copacii, se pornira izvoarele sa curga 
si pasarile sa cinte. 

Ferice de imparatul care isi alege o asemenea nevasta : 



CELE TREI ROADE DE AUR 

A fost un baiat orfan, necajit si pe deasupra lepros. Intr-o zi, a luat 
ulciorul $i s-a dus la apa. Aude un glas din adincul fintinii nedeslusit. Aseaza 
urechea pe fintina si asculta iar. Cineva de jos din fund striga: 

— Pina ce nu te vei duce in tara fermecata sa iei cele trei roade de aur, 
n-ai sa te vindeci de lepra. Cum auzi, parca cineva-1 inalta-n sus de bucurie. 
Incinsa sabia, lua sacul de merinde si calul §i se duse-n lume. Ca sa ajunga 
in tara fermecata, a trecut peste trei prapastii, peste trei vai cu zine, care omoara 
calatorii si-i prefac in stana de piatra. El a trecut peste trei ape mari la mij- 
locul noptii cind apele dormeau si a ajuns la gradina cu poamele de aur. Aci 
zinele pazeau pomii, care ziua infloreau si noaptea se coceau. A pindit pc cind 
era cumpana noptii, cind toate apele si sufletele de pe lume tac, a furat trei 
mere de aur, le-a pus in sin si a plecat. Trece peste toate apele, muntii si 
vaile teafar. Ajunge la o fintina sa adape calul. N-are rabdare si vrea sa vada 
cum arata merele de aur. 

Cind scoate marul, din el sare jos o zina frumoasa ca soarele de pe cer 
$i striga: 

67 



— Apa, apa, apa ca mor. Cum striga a treia oara cazu jos si muri. El se 
intrista, o ingroapa si pleaca mai departe. 

Ajunse iar la fintina. Iar descaleca, adapa calul si din nou scoase un mar 
sa-1 vada. Din nou, din mar sari jos o zina frumoasa cu parul lung de aur §i 
incepu sa strige: 

— Apa, apa, apa ca mor. El n-apuca sa-i dea apa ca zina cazu jos si 
isi dete sufletul. Plinse el dupa zina, dar ce era sa faca, o ingropa linga fintina 
§i merse inainte. Ajunse din nou la o fintina. Adapa calul, apoi il priponi in 
apropiere. Ar vrea sa se uite si la eel de-al treilea mar de aur, dar se teme 
sa nu pateasca ca mai inainte. Lua apa-n gura si stropi marul din sin. Asa se 
gindi el ca este bine si asa a si fost. Gum a stropit marul, din el a rasarit o 
zina frumoasa, parca ar fi fost picata din soare. Zina ramase cu el si-i spuse 
sa se spele pe fata cu apa din acea fintina, ca este apa din tara fermecata. Gum 
se spala capata o piele frumoasa alba ca laptele si pieri lepra. Merg ei impreuna 
pina ce ajung aproape de satul lui. Ea ii dete pungi cu aur ca sa-si cumpere 
trasuri si cai si sa vie cu argatii s-o ia de la fintina din marginea satului. Baiatul 
isi ia calul, i§i cumpara palate, cai, trasuri §i argati si se intoarce la zina. Cind 
acolo, zina murise si-n locul ei il astepta o |iganca. Ce se intimplase? Pe cind 
zina se urease intr-un pom deasupra fintinii, vine o tinara tiganca cu ulciorul 
sa ia apa. Vede in oglinda apei un chip frumos de fata cu parul de aur, mai 
frumoasa decit lumina soarelui. figa^LC 3 P™ ac i nu *&& vazuse oglinda §i 
credea ca ea este atit de frumoasa. Lasa ulciorul la fintina si alerga la mama-sa 
spunindu-i ce odrasla frumoasa are, indt se va putea marita dupa fiu de 
imparat. Mama-sa, o vrajitoare care facea maghii i?i dete cu parerea ce este 
§i fugi cu sufletul la gura la fintina. Cind pe o creanga de copac se odihnea 
o zina cu parul de aur. 

— Ce stai cocotata ca o gaina in virf de copac, fetito? zise tiganca. 

— Astept pe mirele meu sa vie sa ma ia ! ii raspunse zina. fig^ai 
auzind ca este vorba de o procopseala, dobori zina, o omori si o arunca prin 
buruieni. In locul zinii se cocota pe creanga fata tigancii. Cind veni mirele cu 
tobe si lautari sa-si ia mireasa si s-o duca la palatele cumparate, nu este zina. 
Sus pe creanga copacului era o tiganca urita. 

— Tu esti miresa mea zina? ii zise baiatul mirat. 

— Da, eu sine ! Uite ce par frumos de aur am, atirna ps spinare. $i 
se uita in oglinda apei din jghiabul fintinii. Cind se vazu neagra si canita pe 
fata de pacerneala neagra isi pierdu firea si cazu gramada peste pietre de isi 
dadu sufletul. 

De din vale auzi glasul zinei, care inviase pentru ca un arici ii adusese 
iarba fiarelor si i-o pusese peste ran!. 

Baiatul, cum o vazu, o saruta de bucurie, se duse cu fata la-mparat sa-i 
cunune si facu o nunta mare si mindra, cum se facea odinioara in povesti. 



MERELE DE AUR 



A fost odata un om care avea trei feciori, frumo^i si toti voinici. Singura 
lor avere era un mar care rodea poame de aur. In fiecare noapte cit au fost 
copiii mititei, marul era pazit de tata. Dupa ce crescura mari copiii, le veni 



68 



rindul lor, mai ales ca tatal imbatrinise si cineva ii fura in ultima weme 
merele de aur. 

Pomul acesta era fermecat. Nici imparatii nu aveau noroc de a§a ceva. 
El dimineata infiorea, la prinz lega, la chindie se cocea $i noaptea se culegea. 

Isi aduna tatal feciorii intr-o zi si le zise: 

— Ei, taica, vedeti bine ca eu am imbatrinit, mai vad ca prin ciur, a$a 
ca o blestemata de fiara in fiecare noapte imi fura merele de aur si eu nu 
sint in stare, nici s-o vad nici s-o prind. A venit rindul vostru sa va-ncercati 
puterile si cine va pune mina pe gadina aia, al lui va fi pomul cu merele de aur. 

— O prindem, o prindem ! raspunsera intr-un glas toti feciorii si indata 
ce veni seara incepura pinda. 

Mai intii fu la rind feciorul eel mai mare. El isi lua sacuiul cu nuci, 
brinza §i pine, i§i ascuti cutitul, pregati un ciumag si se aseza sub mar la 
pinda. Da noaptea era pe atunci mai mare decit acuma. 

Statu el cit statu si pe la mijlocul noptii il apucara ni§te fiori, pe urma 
un somn il dobori la pamint si adormi. Cind se destepta din somn, ia merele 
de unde nu-s. 

Pleca el trist la tata-su si-i povesti din fir in par intimplarea, plingind de 
necaz ca fiara salbatica le-a furat merele de aur. 

Veni in sara urmatoare rindul celui mijlocas. Pregati si el merinde ca 
fi nene-su mai mare, lua ciumagul si cutitul si o porni la treaba. 

El fiind mai istet decit primul, tot timpul da ocol pomului de aur ca 
sa nu«l doboare somnul. Ocoli el cit ocoli, dar pe la mijlocul noptii, cind pe 
pamint coboara si se plimba toate duhxirile necurate, adormi sleit de oboseala 
sub pomul de aur ! Cind se crapa de ziua ia merele de unde nu-s ! 

$i lui ii furase gadina cea salbatica merele de aur. 

Jn zadar plinse el de ciuda ca 1-a furat somnul, ca tata«su ii zise cu 
mihnire mare in suflet: 

— Ei, taica, cit am mai fost eu cu ochi buni §i brat sanatos, fiara salbatica 
n-a cutezat sa se apropie de pomul cu merele de aur. Dar acum de cind va 
paziti voi averea pe toate le fura, fiindca voi nu sinteti buni de nimica. 

— Tata, sa-ncerc si eu ! zise eel mai mic si daca nu voi putea nici eu 
dovedi, inseamna ca asa ne-a fost noua soarta, sa nu mai vedem merele de aur ! 

Feciorul eel mic isi lua merinde §i ciumagul, iar in loc de cutit ceru 
de la tatal sau sabia. Ascuti el bine sabia si scoase din pamint un maracine de 
inaltijnea lui pe care-1 infipse bine in pamint. Se aseza cu barba deasupra 
maracinelui si cum cucaia putin da cu barba-n maracini si sarea in sus, pina 
ajunsa la mijloc de noapte, cu fiorii de moarte ! 

Atunci somnul il apasa la pamint ca o piatra de moara, insa maracinele 
il facea sa tresara de fiecare data, tinind strinsa sabia-n mina. 

Deodata auzi un vuiet, un fosnet si la lumina lunii vazu aprcpiindu-se 
un balaur cu noua capete. Cum venea el scotea limbile rosii varsind para de 
foe la dreapta si la stinga, apoi se apropie de pomul cu merele de aur si incerca 
sa fxire merele. 

Feciorul eel mic trase cu sabia si-i taie pe nesimtite trei capete. Baiaurul 
nici nu simti caderea capetelor crezind ca si acest fecior doarme ca si ceilalp 
doi. Ridica' cele §ase capete sa culeaga merele de aur iar feciorul' eel mic, 
se repezi §i trase cu sabia doborind inca trei capete. 

Baiaurul se-nfurie ?i cind cu capetele, and cu ccada 3 cauta a«l lovi pe 
voinic. Dar voinicul se dadu dupa tulpina marului de aur §i cind il izbi inc2 

69 



o data cu sete ii taie $i celelaltc trei capete; gadina raminind moarta pe loc # 
El aduna ccle noua capete si alearga in revarsat de ziua sa-i vesteasca intimplarea 
lui tata-su. 

Cind il vazu tatal sau alergind ii grai: 

— Ei, taicule, ce facusi? 

— Am omorit balaurul cu noua capete, uite-le si i le arata. 

— $i mcrelc de aur sint in pom? 

— Sint, tata, nici un mar n-a putut fiara sa fure, ca sabia mea i-a dovedit 
puterea. 

Merse tatal sa vada isprava si cind vazu pomul incarcat cu merele de aur, 
zimbi de bucurie, iar fiara fu incarcata in cara si dusa la padure unde fu 
aruncata in foe sa-i piara urma $i neamul si sa se sature de singe. 

Apoi batrinul, simtind ca i se apropie sfirsitul isi aduna feciorii zicindu-le: 

— Iaca simt ca muma voastra ma cheama sa ma odihnesc linga dinsa. 
N-am nici o avere sa va las in afara de pomul cu merele de aur. fi-1 las 
tie, mo?tenire, desi esti eel mai mic, fiinca cu mintea si bratul tau ai dovedit 
ca poti apara cu cinste averea stramosilor nostri. S-o stapinesti sanatos ! 

Apoi batrinul inchise ochii si-?i dete duhul, iar feciorul eel mai intelept 
si viteaz stapineste si azi pomul cu merele de aur. 



UN OGHI RlDE, ALTUL PLlNGE 



A fost odata un imparat care avea trei copii voinici si frumosi. Imparatul 
se purta aspru cu ei si nicicind n-au cutezat sa intre in odaia lui. Copiii au 
luat seama la ochii tatalui si tare s-au mirat vazind ca unul ride si altul plinge. 
Mult timp s-au sfatuit ei cum sa afle taina asta, dar n-au izbutit. 

Atunci eel mai mare isi lua inima-n dinti si intra in odaia cea mare a 
imparatului. Feciorul cum pasi pragul ii zise tatalui: 

— Sarut miinile, tata-mparate ! 

— Ce cati in odaia mea? De cind esti n-ai indraznit sa intri 51 acum cum 
de ai indraznit? 

— Tata, iarta-ma, am venit sa te-ntreb, de ce la dumaeata un ochi ride 
si altul plinge, ii raspunse baiatul eel mai mare. 

Atunci imparatul, suparat, lua un cutit de pe masa si arunca dupa el 
fara a-1 nemeri. Baiatul, de speriat, nici nu le-a spus celorlalti ce a zis impa- 
ratul si le-a zis doar atita: 

— Duceti-va ?i voi sa vedeti si sa auziti. 

S-a hotarit eel mijlocas sa incerce si el sa afle taina ce le rodea inimile 
si-i tinea ca pe ghimpi. A deschis usa de aur si a zis: 

— Sarut miinile, slavite tata-mparate ! 

— Da ce cati de dimineata la mine, ca de cind esti n-ai cutezat a-mi 
pasi pragul iar acuma te vad plin de-ndrazneala. la spune ce este? 

— Tata, am venit sa te rugam sa ne spui si noua, de ce la dumneata 
un ochi ride, iar altul plinge? 

— Afurisitule ! §i luind un cutit il arunca in copil ca fu cit pe-aci sa 
i se-nfiga-n inima daca nu se da la o parte. A fugit §i el speriat fara sa poves- 

70 



teasca frajilor patania, zicindu-i celui mic sa mearga si el sa-§i vada visul 
cu ochii. 

Cind a intrat aha data eel mic, s-a inchinat aplecindu-se pina la pamint 
in fata imparatului, zicindu-i: 

— Sarut miinile marelui imparat 51 tat a. 

— Ce cati, baiete, la mine fara voia mea, ca de cind te-ai nascut, nu 
fi-au calcat picioarele pe la mine §i acum te-ncumeta§i sa-mi calci porincile ! 
Lua un cutit si ca si la ceilalfi il arunca cu minie sa-1 strapunga pe fecior. 
-Cufitul s-a infipt intr-o blana pe care o avea u?a. Copilul, suparat, a luat 
•cutitul $i 1-a aruncat inapoi infigindu-se in masa imparatului. 

Imparatul a ramas mirat de curajul feciorului si muljamit ca areun 
fecior indraznef, ii zise: 

— Bravo, baiete, se vede ca ai singe de imparat in tine, esti tinar, fru- 
mos si viteaz, pot sa-mi pun nadejdea in tine ! 

Acum iti voi povesti si pentru ce un ochi ride si altul plinge ! $i-ncepu 
a-i spune : Vezi tu pomul acela din mijlocul gradinii palatului ? 

— Vad ! 

— Acest pom noaptea inflore$te, noaptea se coc poamele de aur. La 
jnijlocul noptii inflorejte, iar la coco$i se coc merele de aur si tot atunci 
cineva vine §i-mi fura roadele §i de aceea pling ca nu gasesc omul care sa 
prinda hopiL 

Un ochi ride pentru ca pomul face flori ?i roade, iar celalalt plinge 
:fiindca pier pina la ziua poamele. In zadar am pazit nopti de-a rindul sa 
prind zinele care ma fura in fiecare noapte ca m-am lasat paguba?. Nu le-am 
putut nici vedea, nici prinde. 

Acuma este rindul vostru sa va-ncercap norocul §i cine va prinde hotul, 
va mo§teni tronul imparajiei. 

Zis $i facut 5 feciorii se rinduira sa pazeasca pomul, incepind cu eel mai 
mare. Se imbracara acesta in foale de zale $i arme grele ?i pazi toata noaptea, 
vazu pomul cum inflorejte, dar dupa mijlocul nopfii adormi, iar zinele coborira 
nestingherite, umplura co?ule^ele cu fructele de aur §i se-naltara spre ceri. 

A doua seara ii veni rindul celui mijlocas. Vazu §i el cum inflore§te 
pomul, dar ca prin minune adormi dus si nici nu vazu cine-i furase merele. 

A treia seara veni rindul celui mai mic. El i§i lua sabia, se aseza sub pom 
§i de jur imprejur pusa maracini. La mijlocul nopfii vazu cum inflore?te pomul, 
cum leaga $i apoi cum se coc poamele. Cind dadura poamele in pirg, el adormi 
din picioare, dar cind c5zu jos se infepa de maracini §i se ridica. Atunci, deo- 
data auzi un filfiit de aripi ?i din cer se cobori imbracata in rochie de aur 
stralucitoare ca soarele o zina, cu \xa coj pe mina, care-i zise: 

— Ioane, Ioane, mai bine sa te fi batut Dumnezeu sa fi murit cind te-a 
pascut, cind ajunse$i tu sa ma prinzi si sa-u fiu sotie. 

Tatal tau, toata via^a m-a urmarit sub acest pom sa ma prinda, dar n-a 
putut ?i de aceea un ochi ii plinge, iar altul ii ride. lata, manincS din aceste 
mere ca sa nu mai mori niciodata $i sa traie?ti cu mine cit o vesnicie. Baiatul 
minca un mar si-i venira puteri nevazute de parca era gata sa zboare spre soare 
$i stele. 

Dupa ce se crapa de ziua, merse cu zina cea maiastra la palatul tatalui 
.sau, ducindu-i un co$ cu mere de aur. I-a dat un mar batrinului sa manince 
51 indata ce a mincat i-a suris si ochiul ce plingea, apoi a inceput a intineri 

71 



batrinul. Mult s-a bucurat imparatul ca fiul eel mic este iste| §i a pus mina 
pe zina cea frumoasa ca sa-i fie mireasa. 

$i se pregatira de nunta. Nunta fu mare si vestita incit s-adunara aci 
toti imparatii de pe pamint. Toti erau mulfamiti, numai mireasa zina cerului 
nu era in toate voile. Nu-i placea felul cum se fac nuntile aid pe pamint. 
De aceea ii si zise ginerelui: 

Sotioare^ tu stii ca eu nu sint din lumea asta. Eu sint invatata satraiesc 
nu cu paminteni, ci cu alte fiinte. De aceea, eu acum imi iau zborul spre stele. 
Tu sa nu ma cap in alt loc decit in spatele soarelui unde dogoareanu este mare 
si se poate trai. Dupa ce ma voi da de trei ori peste cap §i voi prindearpii, 
tu sa rupi o pana din arpia mea, iar cind vei dori sa zbori catra mine, s-o 
arunci spre pamint si vei prinde arpii si putere de a zbura. 



POVESTEA CU POARCA 



Ni§te oameni aveau o poarca si ei gasira un bordei cu paie; poarcaface 
zece purcei, unul era mai frumos. Purceii s-au facut de vinzare, de taiat.A 
venit vremea si la al zecelea purcel si el a vorbit: 

— Tata, pe mine nu ma taia ! 

§i nu 1-a taiat, da el creste si sa face frumos, de drag sa te uiti la el 
si intr-o zi i-a spus: 

— Tata sa te duci impetit la fetita imparatului si sa-i ceri fata desotie. 

— Cum o sa-i cer eu fata? 

— Zici asa 5 tata 5 ca nu te taie si s-a dus ! Ajuns acolo s-a ploconit 
§i a zis: 

— Am venit impetit pentru baiatul meu porcul. 

— Bine, da cum ai indraznit ? 

— I-am spus ca ai sa-mi tai capul, da ce sa fac? 
Attmci imparatul a zis ca e ceva la mijloc ?i a zis: 

— Sa vii cu baiatul la mine, cu porcul. §i a venit cu porcul, a intrat 
porcul, da porcul era frumos de mimine ! 

— Iote, imparate Iuminate, asta este porcul meu. 

— Cum ma, tu vorbe§ti? Mai intii sa faci pod di la tine pina acasa la 
mine, pina la palatul meu, pod de aur, atunci ip dau fata. EI s-a dus acasa la 
el. Casa lui a facut-o palat, da podul 1-a facut noaptea. §i i-a dat fata. Fata 
nu vrea, da imparatul o sili sa faca acolo nunta. 

Dupa nunta, imparatul a plecat acasa. Da porcul ziua era pore, da 
noaptea, da pielea jos de raminea un Fat-Frumos. $i se due ei la palat §i poves- 
teste ea ca noaptea porcul se face frumos, ca Fat-Frumos. 

Muma-sa a invatat-o: 

— EI cind duarme^ tu sa faci focul in cuptor si sa-i artmci pielea-n foe, 
s-o arzi. 

Ea a crezut ca a$a e bine, a ars cuptorul, a aruncat-o, da putoarea a umplut 
casa de miros. Cind s-a trezit din somn a zis: 

— Ah nenorocito, ce-ai facut? Sa stii ca ai sa umbli dupa mine pina oi 
rupe noua parechi de opinci de fier, atit ai sa nacaje§ti. El a plecat acasa, 
care s-a prefacut in bordei, fara podul de aur §i i§i pierde urma ! Ea a ramas 

72 



acolo §i a a§teptat ca doar o veni. A facut ea opinci de fier §i mergind in Iurgis 
§i-n curmezi$ 3 pina a rupt noua parechi de opinci §i a ajuns la Sinta Vineri 
$i a intrebat-o unde este omul ei ? 

— E-n mijlocul padurii, intr-o gramada de buturoagi si s-a dus si 1-a 
gasit in buturoagi, ca acolo isi facusa casa. Mergind ea pe drum 3 nascuse ccpi- 
lul §i cu el in brata s-a dus. Cind a vazut el, a zis: 

— Vezi, ti-am spus eu sa asculti? 

$i-au plecat acasa §i au gasit iar palatele facute la loc si podul si iar 
au ramas sa traiasca fericiti. 



DOVLETELE 



Traia un mos §i-o baba si n-aveau copii, dar tare mult ar fi dorit sa aibe 
§i ei un copil, ca sa se bucure'la batrinete. $i au hotarit sa piece, sa cate ceva 
si ce vor gasi sa fie narocul lor, sa-I aduca acasa. 

Baba a gasit o saminta de dovlete; s-au intors zicind: 

— Mo§ule, aide acasa, ia-|i toiagul ca am gasit saminta de dovleie si 
oi s-o punem in pamint. $i unde sa-1 puna, sa-1 puna in coltul casii. L-au udat 
§i a crescut un vrej mare $i a facut un singur dovlete mare. Mosu il vede si-i 
da cu piciorul, intrebind-o pe baba sS-1 rupa, sa-1 coaca. 

Intr-o zi, cind i-a dat mo§ul cu piciorul, i-a raspxms cu grai omen esc: 

— Nu-mi da, mo§ule 3 cu piciorul, ia-ma-n casa ca sa-ti fiu fecior. 
Azi a§a, mine asa, pina mosu ii spune babii. 

— Babo, ia vezi ce e cu dovletele asta ca-mi vorbe§te in grai omenesc. 
S-a dus baba, 1-a vazut ca vorbe§te, 1-a Iuat §i 1-a dus in casa. I-a pus in 

colpil cajii a§ternut de astrucat dovletele. Intr-o noapte, se treze§te mo§ul §i 
vede un dovlete de toata frumuse|ea. A trezit-o §i pe baba §i l-au vazut 3 dar 
n-au zis nimica ! A doua zi de dimineata dovletele ii zice babei: 

— Muma 3 eu vreau sa ma-nsor cu fata tarului nostru. 

Babii i-a fost ru§ine, cum o sa-i spuie ea ca vrea sa-nsoare un dovlete cu 
fata tarului? Dar dovleacul nu a lasat-o-n pace, n-avea pace pina nu i-o 
cata mireasa ! 

S-a dus la imparat si i-a spus: 

— Am venit in petit, sa-mi dai fata dupa dovletele meu; i-a povestit 
cum s-a nascut dovletele. farul, stiind ca asta nu sa poate, a zis: 

— Bine, babo, uite, dau fata, daca intr-o zi §i o noapte sa-mi construiasca 
o §u§ea, pe de o parte ?i alta numai cu pomi de aur $i argint de toate felurile, 
cu poame, unii sa-nflureasca, altii sa imboboceasca, unii sa aiba poamele coapte, 
altii sa aiba poamele legate. 

Baba, cind a auzit, sa-i vie rau 3 a plecat §i s-a dus la dovlete 3 dar dovletele 
a intrebat-o: 

— Ei, muma, ce ti-a zis tarul? 

— Lasa, muica, n-ar trebui sa mai stii 3 si i-a spus ce i-a cerut tarul. 
Atunci dovletele a zis: 

— Culca-te, muma, ca noaptea multe sa pot intimpla, noaptea inteleapta 
mai este. Cind baba s-a trezit dimineata, a ramas muta de uimire 3 vazind ca 
tot ce ceruse farul erau indeplinite. 

73 



Dovletele a rugat-o din nou sa se duca la tar si sa-i ceara fata, farul i-a 
cerut sa-i faca un caste] din clestar si sa fie mai stralucitor decit al imparatului 
cutare. S-a-ntors ea la dovleac si i-a spus ca nu-i da fata daca nu-i facepalatul 
de clestar. Dovletele a raspuns la fel si dimineata a vazut palatul de clestar 
cind s-a trezit. 

Iar a trimis-o la tar, iar a refuzat-o tarul si-i spune ca nu-i da fiica decit 
daea-i face o calea§ca din aur §i pietre scumpe cu roate de aur, trasa de cai 
neintilniti pe lume, cu potcoave de aur, cu hamuri de diamante. 

A venit acasa baba si-i spusa ce i-a mai cerut tarul $i a treia zi s-a dus 
cu caleasca de aur la fiica tarului si s-a facut nunta, dar el era tot dovleac, da 
fiica tarului tot suparata si plingea. Da imparateasa ii spunea: 

— Lasa, mama, nu plingea ca poate n-o fi dovlete, daca a putut sa faca 
atitea minuni. $i or facut-o mireasa, au urcat-o in caleasca, iar dovletele: tafalog, 
tafalog pe linga caleasca de aur, pina au ajuns la castel. $i-a luat mireasa ra- 
mas bun de la rude, iar sara pe intuneric in odaia de nunta a intrat un Fat- 
Frumos cu parul de aur ! Da ea a zis ca e maritata cu dovletele. Atunci el i-a 
povestit ca el este dovletele §i ca este blestemat de o vrajitoare §i va trebui 
sa-si duca povara. Increzindu-se craita, el a adus cojile de dovlete si asa 
sa-ntimpla in fiecare noapte. Ziua, dovlete, noaptea, Fat-Frumos I. 

Dupa o stamina vine muma ei s-o vada; a-ntrebat-o cum o duce? Ea 
mukamita, a raspuns ca el nu este un dovlete, este un Fat-Frumos. Ziua e 
dovlete, da noaptea, Fat-Frumos. Muma-sa a sfatuit-o sa se scoale de noapte, 
sa incalzeasca tastul §i sa bage covetile de la dovlete in tast si sa le arda. $i a 
doua zi cind omul ei durmea si a copt covetile. Cind a mirosit el cojile, s-a 
trezit §i i-a grait: 

— Vai, ce-ai facut, te-ai pierdut pe tine si pe mine; eu eram blSstamat 
sa stau noua zile de la omunie dovlete, dupa aceea ramineam pe vecie Fat- 
Frumos. I-a pus la burta un cere §i a incins-o, ca Dumnezau a blastamat-o 
sa nu poata na§te pina nu o pune el mina pe cere. 

Da printesa era grea si n-a putut naste ?i a plecat sa-1 cate si s-a intilnit 
cu o baba in padure. 

— Unde ai plecat, maica? 

— Sa-1 cat pe barbatul meu, a zis ea. 
Baba era Sinta Vinerea §i i-a zis: 

— Maica, eu nu stiu, dar am sa-ti dau \m dar si am sa te trimit la Sinta 
Simbata. I-a dat darul o clota cu §ase pui de aur si i-a aratat drumul. A mers 
cit a mers, au trecut patru-cinci ani, da ea fara sa nasca copilul §i a ajuns la o 
baba care torcea din furca, tort din lina de aur, cu fus §i furca de aur. I-a dat 
binete si i-a spus ca vine de la Sinta Vinerea, care o roaga sa-i spuna daca nu 
stie ceva despre omul ei. Baba i-a spus ca nu $tie, da i-a dat si ea un dar, ca 
poate Sinta Duminica il va gasi si i-a dat in dar furca cu fusul, ca s-o recunoasca 
omul ei. A trimis-o la Sinta Duminica, care lucra la o risnita si macina ceva 
boabe de aur. A intrebat-o si ea i-a spus ca el este in vale intr-un sat, casatorit 
acolo cu o prinjesa si a invatat-o sa se duca la fintina, la care printesa ia in 
fiecare zi apa, sara. Da ea pune lucrurile ca sa se vada si sa nu i le vindS dupa 
spusele Sintei Duminici. Doar sa ceara noaptea sa doarma linga barbatul 
printesei. Si s-a dus la fintina §i a facut asa, s-a dus apoi la omul ei si a adurmit 
si nu a trecut cu mina peste ea. A doua noapte la fel, n-a putut sa nasca, pentruca 
in fiecare sara muierea lui il adurmea. In a treia sara n-a mai venit la fintina 
printesa, ci o slujnica, de a cerut morisca, ultimul dar ce-1 mai avea, ea i 1-a dat, 

74 



dar printului sa nu-i mai dea mincare acasa si a adurmit fiecare, asa ca el n-a 
mai adurmit §i a inceput sa-1 strige pe nume si sa-1 mingiie, iar el s-a trezit si 
a trecut mina peste muierea lui adevarata si cordonul a plesnit si copilul s-a 
nascut. Atunci prin^ul si-a dat sama cine este. Dimineata s-a dus la a doua lui 
muiere si i-a spus cum s-a chinuit noua ai de zile, pentru a naste, iar printesa 
a doua fiind buna la inima, a intales si nu s-a suparat si 1-a lasat sa piece cu 
daruri multe in tara lui. 



DINU FAT-FRUMOS 



A fost odata un mos si o baba, incovoiati de ani, fara copii. Stateau mih- 
niti si asteptau Dumnezeu sa le ia sufletuK 

' tntr-o dimineata s-au vorbit sa piece in lume. Unul la apus, altul spre 
rasarit si prima vietate ce le va iesi in cale, aceea sa le fie copil. 

Mosul o-apuca pe deal, iar baba spre vale. xMosul nu a gasit nimic, iar 
baba a gasit un pui micut de sarpe. L-a pus pe o frunza de caftalan si a strigat 
mosul de pe deal si s-a dus cu puiul acasa sa-1 creascii, ca sa le fie copil si ajutor 
la batrinete. 

Mai intii l-a pus in lingura cu lapte. Dupa ce a crescut l-a pus in stra- 
china, din strachina-n oala si din oala in ciubar. 

A crescut puiul de sarpe mare si din ciubar l-a pus in stran, iar din stran 
intr-un ardov mare cit o odaie. 

Chiar atunci sarpele ajunsese de douazeci de ani, tocmai bun de insurat. 
§arpele scoase capul pe vana ardovului si-i zise lui muma-sa: 

— Mama, mi-a venit vremea de insurat, ma apuca fiorii si simt cum tot 
ma perpelesc ! Ia-ti toiagul si du-te impetit la fiica-mparatului. 

— Vai de mine, muica, cum o sa cutez eu sa cer pe fiica imparatului sa 
se marite dupa fiul meu, care nu e om ca top oamenii, ci e ala mare spurcatS, 
e un sarpe mare cit bivolul. 

— Muma, nu e nimic, tu numai du-te §i-i spune imparatului ca eu sint 
un sarpe. 

Isi lua baba toiagul si desaga si hai pe cale pe drumul al mare la paiatele 
imparatului impetit. Tremura inima-n ea de frica si de rusine. La urma urmei, 
ce-o fi o fi, isi zise ea si se duse. O luasa inainte cu curaj. 

Cind ajunse la usa-mparatului, ii povesti din fir in par cum l-a gasit 
pe sarpe si cum l-a crescut. Iar acuma n-are ce se face, o vrea mireasa tocmai 
pe fiica-mparatului, zor nevoie ! Tmparatul, cum auzi, nu se supara cu nimic, 
dar ii ceru: 

— Sa te duci, babo, la fiu-tu si sa-i spui ca o dau pe fata mea sl-i fie 
mireasa, dar sa-mi faca de la mine pin' la el drum de aur sa merg cu caruta 
de argint pe el. 

Sa-ntoarsa baba multamita si-i spusa sarpelui ce-i pofteste sufletul impa- 
ratului daca vrea sa-i dea fata. 

Dar ce-mparatul poruncea, sarpele-ntr-o noapte fursea. Iar o mina pe 
baba la imparatie sa-i dea fata si sa vada drumurile poleite cu aur. Tmparatul 
insa nu vrea sa-i dea fata si-i cere sa-i mai faca o minime si mai mare si anume 

75 



un palat mai mindru si mai inaltca al lui. Pe dinauntru poleit, dinafarazugravit, 
Iar se-ntoarse baba la sarpe si-i spuse cum sta tara§enia. 

Noaptea §arpele lesi din butoi, chema toti serpii pamintului si ridica 
palatul mai lucitor decit soarele si decit luna. 

Cind o ispravi si pe asta, imparatul n-avu ce sa mai faca §i-i dete fata. 
In zadar piinse fata, ca hotarirea imparatului era luata. Mersera §i ei ca toata 
lumea de se cununara la manastire, iar omenirea se minima de ce vedea. O 
mireasa frumoasa ca o zina, se marita cu o ala, cu cirtojul in ardov. 

Cind se lasa noaptea, ie§i sarpele afara, de trei ori se suci, se-ncolaci, se 
dete peste cap, se invirti §i ramase luminos si frumos ca nn adevarat Fat-Frumos ? 
care-n lume n-a mai fost, nici calare, nici pe jos ! Mireasa il privea ca pe un 
soare; nu-i venea sa creada ochilor despre cele ce-i vedea, parca soarele rasarea. 

Cum cintau cocosii, ginerele eel frumos intra in camasa de §arpe si iar se 
prefacea in ala mare care se-ncolacea peste ardov si ziua se baga inuntru de 
parca ar fi intrat in fundul pamintului. 

Iara seara cind venea, iar din ardov afar' ie§ea, camasa o lepada, de trei 
ori se-ncolacea, de trei ori se invirtea si mai mindru raminea, ca soarele stralucea, 
iar fata se bucura. 

Si-asa se-ntimpla in fiecare seara, pina ce intr-o zi dis-de-diminea;a se 
scula fiica-mparatului cu noaptea-n cap, facu focu-n vatra si o napadira gindu- 
rile, sa ia camasa barbatului si s-o arda-n foe, ca asa e muierea nemernidS, 
n-are de lucru, pofteste si la urda de curca si la lapte de cue. 

Fat-Frumos cind se vazu ramas fara camase, suparat ii zise: 

— Cata afurisita, esti o dracoaica impodobita, numai coarnele-ti lipsesc ! 
De ce m-ai nenorocit pe ast pamint blestemat? 

— N-am stiut ce fac, iarta-ma ! 1-a rugat nevasta-sa. 

El insa ii d5 un pumn \irtos peste nas si peste cama§a lui arsa picara 
trei picaturi de singe. 

— Singele asta spurcat sa nu se ia, pina ce eu nu ma voi intoarce dupa 
noua ani de zile la tine. Noua ani si jiimatate copilul sa nu-1 nasti ! Sa te chinuL 
burta sa-ti creasca, si blestemul sa se implineasca ! 

Pleca Fat-Frumos la capul pamintului, la scursorile apelor, la-mpara- 
teasa zinelor. Noua ani si jumatate ramase in tara zinelor §i a florilor. 

Dar nevasta lui de dor si de greu nu se mai putea fine, isi blestema zilele 
?i suferea. Trecea anu, burta ii cre§tea, cercul mi-1 pimea si nu ispravea. Punea 
until, punea doua cercuri, punea frate pin* la noua. La noua ani §i jumatate, 
de greu nici ca se mai putea ! Biata de ea intreba pe soare, soarele de-o-auzea, 
raze indrepta, pamint lumina si ei ii vorbea. 

$i de-aci-mi pleca, pe cai mi-apuca, la vint se ducea, §i ea mi-1 ruga, 
din gura-i zicea: vinte eel mai mare, vinte fratioare, pe unde-ai umblat n-ai fi 
oare-aflat, pe al meu barbat, care m-a lasat? 

Sarmana nevasta cum auzea, incepea de plingea cu lacrimi de singe doar 
1-o-ndura pe Dumnezeu sa n-o mai patimeasca. 

Dumnezeu de sus o vedea, de ea se-ndura, cobori pe o seara de aur din 
cer si-i dete: o clota de aur cu cinci puisori toti de aur, o virtelnita de aur si 
cu o motca din fire de aur. $i-l ruga pe vint s-o ia pe-o aripa si o lua vintul sa 
colinde pamintul in lungis si-n curmezis sa-1 cate pe Fat-Frumos. 

Peste noua zile si jumatate vintul se opri la o poarta mimmata de palat, 
in jur numai cu flori si trandafiri. $i aci o lasa vintul si se-ntoarse §i el la casa 
lui, spunindu-i ca in palat sta barbatul ei. 

76 



Se ajeza la poarta §i incepu sa invirta la virtelnita adunind motca din 
fire de aur, iar clo§ca cu puii pigulea pe linga ea. 

Imparateasa zinelor dis-de-dimineata dete o raita pe la poarta in plim- 
bare. Cind vazu closca cu pui, i se lasa la pui si de dragul lor nu mai putea. 
Atunci zina o intreba: 

— Cit sa-ti dau pe clo§ca cu puii de aur, frumoaso ? 

— Nimicaj ia-o daca-ti place, numai sa mi-1 arati si mie sa-1 vad pe impa- 
ratul ! Fat-Frumos ie§ea afara, pe nevasta-sa o vedea, dar n-o cuno§tea ! A 
doua zi, ie§i iar la poarta cu virtelnita adunind firele de aur. Imparateasa zinelor 
o vede, se mira §i-i zice: 

— Frumoasa virtelnita ! Citi bani imi ceri, atitia iti dau. 

— Nu-ti cer nimica ! Ia-o, numai sa mi-1 dai pe imparat sa stau de vorba 
cu el o noapte. 

Zina lua virtelnita si a§a se invoira indata. Noaptea veni imparatul si se 
culca cu dosu la ea, iar ea de greu nu mai putea, durerile facerii o apucara si 
din gura a§a-i zicea: 

— Dine, Dine, Costandine, 
Intinde mina-ncet la mine; 
Sa nasca fiul din mine, 
Fiul facut cu tine ! 
Barbatu-su insa tacea si nimic nu-i raspundea. 
Atunci ea din nou il ruga: 

Ai, ma Dine Costandine, 
Fie-ti mila si de mine, 
Intinde mina peste mine, 
Sa nasca puiul din mine, 
Fiul eel fScut cu tine ! 

Abia atunci-n^elegea, mina peste ea-ntindea, cercurile imi plesnea, iar 
copilul se nastea. 

§i era asa frumos cum in lume n-a mai fost. Domnul de sus ii vedea si 
el mi se bucura ! Daca vintul imi venea, aripa o intindea 3 ei copilul si-1 lua, pe 
arpie s-aseza si prin nori ca imi zbura, la coadele marilor si la cimpul florilor. 
Pe zine le parasea si copilul si-1 crestea, blestemul s-adeverea. 



ANDREI 



Andrei, baiat sarac, s-a bagat la imparat argat cu pusca pentru mmcare 
de vinat. Sa vineze in padure ce pofteste imparatul: iepuri, golumbi, iribite, 
mistreti. Merge Andrei intr-o zi si gase?te o pasare pe creanga, o gugustiuca. 
Intinde Andrei pusca s-o impuste, ea se roaga: 

— Stai, Andrei, nu ma impusca ca daca nu m-oi impusca are sa fie ferice 
de tine cit oi fi tu viu pe lume. Andrei a pus anna la picior si pasarea a scapat. 
Da girlita ii spune sa ma iei acasa la tine ! A luat-o acasa. Cind s-a dus cu ea 
acasa, a pus-o la fereastra ca asa a cerut ea: 

— Pune-ma la fereastra. (2nd vezi ca cucai, sa dai cit poti cu pumnu-n 
aiasa, o sa te gaseasca mare noroc. 

77 



A pus-o acolo, sr cind ea a cucait, a dat cu punmul in masa si ea s-a spe- 
riat si s-a prefacut in femeie frumoasa, ca ea alta nu s-a mai vazut pe pamint. 

— Andrei, eu nu sint pasare, eu sint fata de imparat. Cum putusi sa ma 
capeti sa dai de mine? Sa m-asculti, si sa vezi ce bine o sa fie de tine ! Auzi, 
noi aici n-o sa putem trai la imparatul; sa te duci sa faci o coliba ch de proasta. 
Aici sint multe slugi. Acolo vii la coliba ta, te spal, te cirpesc, te aranesc, asa 
ca la casa noastra. El a ascultat, s-a dus deasupra de sat, a facut o coliba, a 
luat-o pe Maria, si-a dus-o la coliba lui ! Da el tot I-a ascultat pe imparat si 
i-a adus vinat. Insa el doar dormea la nevasta lui in padure la coliba ! 

— Mai Andrei, omul meu, fiinca primesti piata de la imparat, du-te-n 
piata ia-mi doi metri de cadafea, arnici 5—6 motche, ca sa cos si eu ziua sa 
nu ma plictisesc. 

— Bine, Mario, cadafeaua a fi scumpa si arniciu la fel ! 

— Mai ia niste bani pe o luna inainte de la imparat si du-te la tirguit ! 
Se duce Andrei la imparat mai cere bani pe o luna inainte si se duce 

la piata si-i cumpara cadafea, arniciul si i-a dat in mina la coliba. 

Ea a inceput sa coasa, a cusut dupa voia ei. Andrei nu s-a amestecat. Dar 
imparatul nu stia nimic. Ea a cusut citeva luni de zile, dar fara sa stie ce face 
Maria. Maria umpluse somotul de cusaturi pc cadafea. Cind a firsit de n-a 
mai avut ce sa mai coasa, i-a spus: 

— Andrei^ miine e piata, ia chilimul asta si du-te-n piata. Sa bap doi 
pari in pamint si sa-1 pui cu fata unde tuna lumea-n tirg. El asa a facut. Lumea 
s-a oprit si nu s-a mai bagat in piata si s-a impins om pe om, muiere pe muiere, 
sa vada ce e acolo. Da i-a spus Maria lui Andrei: daca te-ntreaba cit costa, 
tu sa zici, tu, sa-mi dai cit vrei, eu nu cer nimic ! A$a a si facut. Atita lume 
s-a oprit ca nima n-a mai intrat in piata. Nima nu-1 intreaba ce costa. Da Andrei 
se uita. Lumea se uita, mirata de frumusetea chilimului. Vine aghiotantul 
imparatului prin piata. El ca mai mare vrea sa vada de ce e lumea gramada. 

Se baga $i-l vede pe Andrei sluga lui. 

— Ce, mai Andrei, tu e§ti cu chilimul? Cine 1-a cusut? 

— Maria mea de la coliba ! 

Cind se uita mai bine sa vada ce e cusut de e toata lumea cu gurile cas- 
cate? $i ce credep ca era? Era palatul imparatului, iar pe scari, imparatul cu 
imparateasa, dar Ia spa tele lor el, aghiotantul. Mai in vale vede curtea,in laturu 
gradina cu mere, pere, gutui, turme de oi, herghelii de cai, vaci grase, giste, 
curci, caii imparatului. Pe de Iaturi scrie armata imparatului: infanteria, cava- 
leria, artileria, muzica militara. Mai incolo Iivezi, piraie, paduri, tarini, bucate, 
lucratori pe semanaturi si mai departe un munte cu orase 3 cu poduri, mari, 
oceane, pestii de mare, cerul cu stelele, luna cu soarele. Toate orasele si padu- 
rile cusute pe chilimul ala. O sa-1 intrebe iar pe Andrei: 

— Ce costa, Andrei ? 

— Mi-a spus muierea care-1 vrea el sa-1 pretuiasca si cit imi da atit iau. 
Aghiotantul sta uluit si-1 priveste ce n-a mai vazut zice: 

— Andrei^ eu din capu meu iti dau 2000 de taleri de aur. Andrei a luat 
banii si s-a dus la coliba si i-a dat Alariei. 

— Mario, il lua aghiotantul pe 2000 de taleri. 

Aghiotantul se duce cu chilimul la imparat si la imparateasa. Cum vede 
imparatul frumusetea asta, statu si se gindi: 

— Ce mina, cc minte putea sa le faca pe astea ? 

— Maria, muierea lui Andrei ! 

78 



— Da-mi-1 mie eu iti dau 4000 dc taleri pe el. $i i-a dat banii. Dar aghio- 
tantul face socoteala ca se duce §i comanda altul de 2000 taleri §i-i ramine §i 
cu ci§tig. $i face ea alt chilim, $i comanda chilimul. Cind acolo a troncanit 
la u$a: tronc, tronc, tronc si a pasit peste prag cu piciorul, unul inauntru si 
altul afara. Dar cum ea era a§a de frumoasa, nu a mai ?tiut sa traga picioarele, 
nici sa vorbeasca, a ramas intepenit, stana de piatra. Insa ea 1-a cunoscut 
cine era: 

— Hai, intra ! Dar el e impietrit, nu se misca ! 

Ea 1-a mingiiat ca doar o intra. A bagat ea de seama ca el si-a pierciut 
mintile 51 abia atunci a bagat piciorul din launtru si 1-a tras afara §i nu i-a mai 
spus de ce-a venit ca uitase la ce-a venit ! Se-ntoarse indarat. Cind s-a dus la 
imparat si iar 1-a slujit, a uitat de toate. Insa de atunci nu mai maninca, nu-i 
mai e foame. Se napirlejte cmul, slabeste. 

— Ce, mai aghiotantule, ai slabit rau ! 

— Hei, maria-ta, este ceva. 

Au trecut doua stamini si nu maninca nimic. Sta bolnav. ll intreaba 
imparatul ce are, 

— tmparate, sa spun. Chilimul ce 1-am vindut 1-a cusut Maria si am fost 
la ea sa cumpar altul si cind am vazut-o cit e de frumoasa, n-am mai stiut pe 
ce lume sint si pe toate Ie-am uitat, nici chilim n-am poruncit. Cind oi vede-o 
ai sa mori ! Cind te gindesti ca e muierea la o sluga prapadita, muiere pe care 
n-o au imparatii ! Cind ai vedea, ai sa cazi si ai sa mori ! $i tot asa el a slabit 
$i e gata sa moara. 

— Imparate, si dumneata daca ai s-o vezi, ai sa mori. 

— la sa ma due s-o vad, ca doar n-o fi asa cum zici ! 

§i s-a dus s-o vada si imparatul. Da imparatul mai cu autoritate, dar si 
el cum a pasit si cu un picior afara si altul inauntru. EI sta inlemnit, nu stic 
nici inainte, nici inapoi, sta cu ochii beliti. 

— Vino, sa bei o cafea ! 

Dar el a tras piciorul afara §i s-a inters indarat. Vine si aghiotantul dupa 
el, dar nu-1 intilneste. S-a intors si s-a culcat in pat. 

— Ce e, imparate, intreaba aghiotantul. 

— Ce e, ce nu e, ai direptate. Asa frumusete nu e pe pamint. 
Au mai trecut zile si-! cheama pe aghiotant. 

— Mai aghiotantule, tu cum 01 sti sa-1 omori pe Andrei, s-o iau eu de 
muiere. Eu imparat sa n-o iau cind mi se poate? In zece zile sa-1 omori pe 
Andrei, asta-ti cer. 

Aghiotantul ce sa faca? Altfel il spinzura pe el? N-are incotro. Au trecut 
6—7 zile, opt, vine a de zece si el sa gindeste cum si de ce sa-1 omoare pe 
Andrei. Dar de sila n-a mai putut si a iesit pe drum. A intrat in cafenea si 
pune capul intre palmi §i se gindeste ce sa faca? Da, un betiv cu toale rupte 
pe el, beat, da cu pumnu in masa. Se uita la aghiotant cum sede trist si zice : 

— Bine ma, tu ofitir, aghiotant, di ce nu esti vesel ca mine? Na dc bea. 
Plata ai, tinar esti, om mare esti, ce stai trist? 

— Fugi mai, incolo, ca tu nu stii ce griji am eu. 

— Ce griji ai tu cind esti bogat. Da-mi mie un pahar de vin ca-ti spun 
eu ce ai si te vindec de tristete. Zau da-mi ! 

— Fugi de-aci. 

— Da-mi vinul si ai sa vezi. Aduce vinul negustorul, bea. 

79 



— Hei, mi-ai dat un pahar de vin, 1-am baut, ia sa-mi spui dirept ce 
grije ai, ce-ai patit? El s-a gindit §i i-a spus tot cum e treaba. Bepvu ii spuse: 

— Ce-ti poruncejte el, cind §i el poate sa-1 omoare ca nima nu-1 trage 
Ia socoteala. Du-te de-i spune sa-1 cheme pe Andrei imparatul. Atunci impa- 
ratul sa-i spuna lui Andrei: 

— Du-te, Andrei, peste noua mari si noua Jari, ca este un mirtan intr-un 
lemn inalt, un mirtan care vede tot ce e pe pamint. §i nhna nu-1 vede. Pe top 
i-a mincat, i-a omorit §i pe Andrei o sa-1 manince. 

Se duce aghiotantul §i-i spune ca nu-1 omoara. 

— Omoara-1 dumneata si da-i ordin sa-ti aduca mirtanul care a mincat 
luna de a facut munti de oase §i cimpii de capete de oameni. Imparatul il cheama 
pe Andrei: 

— Andrei, du-te si omoara-mi mirtanul peste noua mari §i noua fari, 
ca daca nu, te due la spinzuratoare. 

Andrei s-a inters trist seara acasa la coliba. Il ruga sa cine dar nu mai cina. 

— Ce e cu tine? 

— Hei, Marie, imparatul imi cere sa-i aduc mitul de peste noua mari 
§i noua tari. 

— Culca-te si fara fioare, ca sara e capul plin de ginduri, iar dimineaja 
e mai limpede. S-a culcat si se scoala dimineata. Zice ea: 

— Du-te la fierari la pgani sa faci trei bite: de fier, de arama §i de o;el, 
sa vii cu ele la mine. 

Andrei s-a sculat, a facut bitele trei si a incalecat calul §i ia bitele §i pleaca. 

— Vezi, ai un bit de fier, o$el si altul de arama. Sa ispitesti din lume pe 
unde e drumul spre mirtan; sa nu zminte?ti drumul. A incalecat si sa dusa ! 
Da i-a mai dat si un peschi sa-1 aiba la nevoie: de o sa-si piarda capul sa se 
spele si sa se stearga si sa gindeasca la ea. 

— Mirtanul are sa sara cum te-o vedea. Tu te aperi cu bitul de fier. 
Daca se fringe al de fier, sa-1 iei pe-al de otel ?i daca si el s-o fringe sa-1 iei 
pe-al de arama ca el nu se fringe, el se-ndoviga. Cu bitu asta, al de arama, ai 
sa-l dobori §i ai sa-1 duci la imparat sa-1 vada. 

Incaleca calul, ia bitele si se duce. Pe drum, pe cimpii, dealuri, mimp si 
ajunge la o rascruce. Un drum la dreapta, altul la stinga, da altul dreptinainte. 
Incre drumuri o piatra bagata-n pamint si-D piatra scrie in trii locuri, triiscri- 
sori asa: « drumasule, pina aid, ai drumuit bine, da de aici incolo, daca apuci 
la dreapta, ai sa pierzi capul, daca apuci la stinga ai sa pierzi calul, daca o tii 
dirept inainte ai sa te insori. Hei, acuma ce sa faca? Ce-ar face oricine s-ar 
afla in Iocul lui Andrei? De, unde s-o apuce? Sta el §i se ginde§te: s-o ia Ia 
direapta, pierde capul si fara cap nu se poate. Daca o ia la stinga, pierde calul 
si fara cal ce naiba mai face? S-o ia drept, n-a plecat sa se insoare ! Dar ce sa 
faca? S-a gindit ca e mai bine drept, ca doar nu-1 pime nima cu sila sa se 
insoare. Asa r amine cu capul ?i calul §i tot e mai bine. $i-a luat-o drept inainte, 
ce o fi, o fi ! S-a dus drum indelungat pina a ajuns la o casa, casa btma, pusa 
peste drum, jumatate intr-o parte, jumatate in alta §i drumul trece prin u$a 
casii. Da casa are o usa; deasupra de u?a scrie: « Gisa, intoarce-te cu selile 
Ia mine ». Omul cum citeste, casa se intoarce de-a-ndoaselea si mai are un geam 
de sticla mare. Cind priveste-n geam vede o muiere cu dinti lungi ascutip de 
zmeoaica lungi, da paretele de sticla, nasul de un pas, ochii cit roata carului, 
miinile cit prajinile, picioarele ca birnele. El a belit ochii la ea: 

80 



— Hei, neparticitule, de cind te a§tept ca n-am mincat nimic de trei 
zile: da-te jos de pe cal. Se da jos, dar acolo mai erau capete de cai §i de oameni. 
S-a speriat. A legat calul si ea 1-a luat inuntru, 1-a bSgat intr-o soba. 

— Dezbraca-te ! $i s-a dezbracat. Tuna in albie §i scalda-te sa te am de 
cina. Se scalda el, a tunat in albie si s-a spalat bine. Atunci si-a adus aminte 
de pe§chir §i s-a sters cu pe§chirul. 

— Mii biiiete, de unde ai tu pe§chirul? Peschirul e de la mine, baiete ! 
De unde-1 ai? De la Maria fiica mea? ! 

Eu cunosc peschirul. Bine ca nu te mincai, muica ! Stai, §terge-te. $i 
vine imbracat in toale mindre de aur, dar prefacuta in muiere mindra §i vine 
cu toate mindre de el. 

— Na, muica, de imbraca-te ! Se imbraca si se iau la vorba. El a povestit 
tot cum a fost. Ce cati aici? El s-a plins de porunca imparatului. 

— Muica, nu te teme, eu te indirept la mirtan. $i sa treci peste mare. 
Iji dau de aici o oala cu lapte, sa iei calul cu tine. La mare sa la§i calul in padure 
si sa dobori in marginea Dunarii cu oala-n mina de lapte. Sa strigi de trei ori : 

— Cu§a, crechetusa ! De trei ori. 

Si are sa iese din mare muma mea. Ea este o broasca mica. Sa-i spui 
de unde vii si unde mergi. Ea are sa se umfle cit plastru de fin ?i are sa te 
treaca marea. Sa iei oala de lapte pina sa vie ea sa aiba ce minca ! Cind iesi 
dincolo la mal se face mica; sa dai cu ea in oala. Acolo ea o sa manince §i iar 
la intoarcere o sa se umfle §i o sa te aduca pe unde-ai plecat. 

El s-a dus cu oala si a facut cum i-a spus. A lasat calul, a luat bitele si 
cum 1-a vazut pe mirtan, 1-a batut cu bitul de fier, s-a frint apoi cu eel de otel 
§i i s-a rupt apoi cu eel de arama ?i 1-a darimat. L-a luat $i indarat pe broasca 
peste mare la imparatul cu mirtanul viu ! A venit cu mitu ?i i 1-a dat imparatului. 

Imparatului nu i-a fost de mit ci de Maria, Ce sa faca? Il cheama pe 
aghiotant. 

— Ce fac, a tunat dorul in mine si nu mai pot dupa ea. Omoara-1 ca 
«Lfel te omor eu pe tine. Se duce^el in cafenea $i acolo iar betivu se leagana 
si cade peste mese. 

— Ce, iar stai trist? 

— Iar a dat ceva peste mine. Iar mi-a poruncit sa-1 omor pe Andrei. 

— Da-mi un vin ?i-ti spun ca imparatul trebuie sa-1 omoare, ca e servi- 
torul lui, nu al aghiotantului. 

Se duce iar 51-i spune de ce nu poate sa-1 omoare. 
Imparatul iar il cheama pe aghiotant: 

— Cum oi putea pina miine sa-1 omori pe Andrei. 

— Mai bine omoara-1 dumneata, ca e omul dumitale ! 
Il cheama imparatul pe Andrei: 

— Andrei, pina acuma, iti poruncesc sa te duci pe lumea ailanta, la tatal 
mt\i 3 sa-i spui sa dezbrace toalele ce i le-am dat eu pe toamna de pomana. 
$i sa te intorci cu ele la mine. Daca nu te duci, nu mai scapi viu. Andrei se 
intristeaza si se duce la Maria. 

— Ce e, Andrei, cu tine? Si-i spune despre tatal imparatului din 
cealalta lume. 

— Nu te supara, ca sara e plina'de gindurij iar dimineata e pluiS de n|- 
dejde ! A tors ea toata noaptea §i a facut un ghem. 

Maria i-a mai spus: sa te duci la imparat si sa-i spui: 

81 



— Imparate, n-o sa ma crezi ca am fost pe lumea cealalta. Da-mi un 
om de incredere ca sa vada ca am fost. Imparatul pe cine sa-1 dea, il da pe 
aghiotant. $i-au plecat ei amindoi cu ghemul in mina 1-au aruncat pe cimpie 
si ghemul a mers de-a tafaloaga pina la groapa, intr-un oga§ mare. S-a furi$at 
ghemul pe un drum mare, mindru. Aud ceva dudaind si pocnind. Se pomenesc 
cu o caruta plina de piatra trasa de imparati, care au judecat strimb pe pamint. 
$i-i bat cu biciurile dracii de scapara scintei din pielea lor. Cind acolo, la car 
il vede si pe tatal imparatului la jug, in fata lui el zice in gluma : 

— Hei, fratilor ! Ce stati ! Uite asta mi-e un cunoscut am ceva treaba 
cu el ! 

— Hei, fratele meu, spune mai repede ce ai de spus ca-n urma e tarto- 
rele al mare si ne-o bate ca nu facem §i noi planul si nu putem sa traim. 

— Ma rog, de voi, frati, otira, ba§ daca va grabip, va dau pe asta pe 
aghiotant pina va intoarceti. $i-l da §i-l injuga si da-i cu bicele pe aghiotant 
de-1 zmintesc. 

— Imparate, dezbraca-te repede §i da-mi toalele ca le cere fiu-tau si i 
le da. Vin dracii si-1 dejuga pe aghiotant §i-l injuga pe imparat §i se due 
cu carul, iar ei se-ntorc cu toalele indarat dupa ata ghemului. 

— Na, imparate, ce mi-ai poruncit ti-am fursit. 

— Hei, voi cine stie de unde le-ap luat? 

— Tntreaba-1 pe aghiotant ce-a patit de la draci. 

Aghiotantul i-a aratat coa stele frinte. Insa imparatului nu-i e de toale 
ii e de moartea lui Andrei ! 

Imparatul slabeste, nu mai maninca si iar il cheama pe aghiotant. 

— Sa-1 omori pe Andrei ca nu se poate altfel. 

Iar se duce in cafenea aghiotantul $i sta trist, citov. Iar vine betivul 
?i-i spune: 

Iar te-ai intristat. Da-mi un pahar cu vin si-ti spun ce-a poruncit? 

— Du-te si spune sa-i dea ordin lui Andrei sa plece-n lume sa-ntrebe, 
sa ispiteasca, sa-1 gasesasca, pe du-te-ncolo nu stiu unde, adu pe-aia nu 
$tiu ce? Du-te-n colo, nu stiu unde, adu pe-aia nu stiu ce?! Cum Naum? 

Andrei vine acasa trist. Maria il cunoaste pe fata. 

— Ce e Andrei? 

— Mi-a dat grija mare iar. 

— Ce? 

— Sa ma due sa-i aduc: « du-te-n colo, nu stiu unde, adu pe-aia nu 
§tiu ce ! ? Cum Naum ? » 

— Hei, Andrei, abia acuma am ajuns la strimtoare mare. Ca eu nici 
n-am auzit de asta ca ai mei au fost zmei. Nu stiu daca oi putea sa scap 
capul tau. 

— Culca-te, ca e mai cuminte dimineata decit seara. S-a culcat si miine 
zi s-a sculat. 

A luat calul si a plecat, da i-a zis Maria: 

— Du-te dar cu cine te-i intilni intreaba: 

— Du-te-ncolo, nu $tiu unde, adu pe-aia nu stiu ce? / 

Cum Naum ! Intreaba si ispiteste ca de-aici incolo vine lucrul greu. 
A mers pina s-a pomenit prin pustietap, a ratacit. Da de o poteca-ntr-o padure. 
Vede ca a mers ceva pe ea, dar se vede ca e umblata, ajunge la o poienita, 
acolo un lemn rotat, dar sub lemn o mogildeata neagra, culcata la pamint, 

82 



muicaaa e suflet de om ! Cind acolo o baba culcata cu fa;a-n jos. Striga la ea 
se-ntoarse, da nu are decit un ochi in cap. Se uita unul la altul: 

— Ce e, copile, cu tine de ma gasisi aicea pe mine? 

— Hei si mie-mi pare bine ca te vad, poate-ai vazut, ai auzit : « du-te-n- 
colo, nu §tiu unde? Adu pe-aia nu §tiu ce? Cum Naum?» 

— Hei, maica, eu sint aici stapina, peste toate lighioanele §i n-am auzit 
de aste nume. Dar daca vrei sa-ntrebi o sa adun toate juavinele sa le-ntreb. 
El s-a mai lini§tit. I-a-ntrebat daca §tiu: « Du-te-ncolo » ! 

— Uitati-va, sinteti toate? Cind colo vine §i aratul. 

— De ce cind am strigat n-ai venit cu ceilanji ? — N-am putut ca am dat 
de un om si m-am luat la taina cu el. S-a jeluit ca n-are bere §i mincare, da 
slujeste la imparatul cu toata snaga lui. 

— Cum n-are ? 

— Nu-i da imparatul? Ce slujba are? 

— Il striga imparatul a§a: « Cum Naum, fuga sa faci mincare de ri§- 
nita de morisca. El se mai intinde astalele §i pune bunatatile, nu-i satura. 
$i dupa ce maninca zice: 

— Astringe-te mincare, adunati-va mese. Dar nu se vede nimic §i-l 
cheama Cum Naum. De-ar gasi alt stapin ar pleca. Andrei aude. N-are casa, 
n-are toale, doar pe imparat il sluje§te. 

— Deloc sa-1 iei pe Andrei sa-1 duci acolo la Cum Naum. Ara£ul s-a 
dus §i el pe nispina in pustietate la Cum Naum — era intre niste grabari intr-o 
pustie si acolo se opresc: 

— Aici nu e nimic ! 

— Baga-te-n grabar si striga: 

— Cume Naume, iesi afar' la mine. Aratul s-a intors §i el a uidit singur. 
Striga el: 

— Cume Naume, ie§i incoa la mine, asa cum te-a invatat aratu. Da Cum 
Naum nu se vede. 

— Iata-ma, aicea sint. 

— Pai nu te vad. 

— Nu cutez sa ma arat. Ma vede imparatul. Dar daca vrei iti dau sa 
maninci. S-a pomenit cu un astal incarcat de bunatati. 

— Maninca, Andrei. 

— Cume Naume, iesi la mine la masa. 

— Nu cutez, eu doar lucru, dar nu maninc. Imparatul ma vede. 

— Las' ca nu te vede! $ezi de maninca. 

— O sa ma omoare ! 

— Nu te spun eu. Cine te mai vede? 

— De ani de zile il slujesc si nu-mi da mincare. De-ar fi bun $i sa ma 
roage ca tine ce l-a§ mai pazi. 

— Bine, §ezi cu mine ca nu te spune nima. 

— Ce cati aici? 

— Am venit dupa tine. 

— Hei, ce-a§ mai pleca ! Numai sa-mi dai mincare. Vezi pe mine nima 
nu ma vede si fac orice. Apoi a mincat. 

— Bodeaproste ca ma saturai §i eu odata. Vrei sa fii tu stapinul meu ? 

— Vreau. 

— Plec cu tine. Lasa-ti calul §i te due eu zburind sus in vint, numai sa-mi 
dai sa maninc. 

83 



A lasat calul $i 1-a luat Cum Naum in spinare; a suflat peste el si 
nici el nu se mai vede. 

— Vezi, noi zburam peste tari si peste mari, unde ratacesc in lege alte 
neamuri. Fac demincare si ne ospatam. 

A?a au zburat pina la un loc. Atunci tree peste o mare si-i spune Cum 
Naum lui Andrei : 

— La mijloc de mare, Andrei, ne dam jos, acolo-n mare sa vede ora$ 
cu cafenele, lautarii cinta ?i faci ce vrei tu pe pamint. Are sa vie englejii cu 
vapoarele, ei au sa vada cafenelele si lumea mtndra si au sa zica: 

— Ce e asta? Ca am trecut pe aici si nu era nimic ? Dar tu ai sa fii gazda. 
Englejii au sa te intrebe: 

— $i noi am trecut pe aici dar nu era nimic, era apa. 

— Al cui e orasul? intreba marinarii. 

— A raspuns Andrei. Dar cum Naum era tot cu eL Eu il am pe Cum 
Naum care face ora$e pe apa. Tu sa ml vinzi englejilor daca ma cer. Au sa-ti 
dea bani cu vapoarele, dar tu sa nu ma vinzi pe bani, numai sa ceri trei lucruri 
de la ei: o secerita mica, o britva $i o pistalca. Pe alea ei n-o sa vrea sa le dea. 
Daca dau, ma vinzi, daca nu-ti dau, nu. 

— Bine, dar tu ma lasi pe mine, Cum Naum? 

— Nu te las, ca tu m-ai saturat pe mine. Eu o sa-i las, o sa zbor iar dupa 
tine, dar tu sa strigi in tot ceasul : Cum Naum ! 

Vin englejii cu vapoare sa vada orasul, negustorii, cafenelele ! Andrei 
sta pe schelS, priveste: 

— Care e gazda aici? 

— Noi tot am trecut pe aici §i n-am vazut asemenea ora§ frumos. 

— Nu vrei sa-1 vinzi, avem vapoarele pline de bani. 

— L-as vinde dar nu pe bani. 

— Dar pe ce ? 

— Imi dati trei lucruri: o sacurita mica, o britva §i o pi$talca. 

— Pe alea nu le dau. 

— Nu-mi dati, nu vi-1 dau ! 

— Unde este el ? 

— Cheama-I ! 

— Cume Naume, oamenii a$tia flaminzi vreau sa se ospateze cu astalele 
pe apa. Tirrrr ! si pun astalele pe apa pline cu bunatati. Dupa ospat au vazut 
ce poate. 

— Cume Naume, striga Andrei de pe apa. Cum Naum a suflat peste 
or as $i orasul a disparut. 

— Cume Naume, fa orasul la loc, cu palate luminate. 

Iar a facut ora§ul la loc. I-au dat cele trei lucruri si au plecat intii englejii. 

— Cume Naume, plecam cu vapoarele? 

— Hai, ca aici e vai de voi. 

Andrei a luat cele trei lucruri ?i a plecat si el. $i ca pe apa merse inainte, 
dar uneori dorm. Cum au adormit, Cum Naum fuge la Andrei. 

— Andrei, uite-ma aici. 

— Cume Naume, nu te intrebai ce e cu cele trei lucruri? 

— Cind intorci securita cu gura-n sus iese armata cita frunza §i iarba, 
cind deschizi britva iese armata cu pistoale cit vezi cu ochii, dar pistalca * 
muzica armatei. — $i daca cineva face ajutarc cu securita ii bate pe toti. Ni- 

84 



mem nu i se poatc impotrivi. Merg cu tine, dar nu la imparatul tau. Au coborit 
pe o cimpie unde avea imparatul mo§ie. S-au dat jos §i 1-a intrebat: 

— Andrei, ce palate vrei aici? De aur, argint? $i-a facut palate stralu- 
citoare ca soarele. S-a dus vestea-n lung §i-n lat cS a venit pe mo§ia lui si a 
ridicat palat mai mindru ca al lui. A venit $i a vazut ca e al lui Andrei. 

— Andrei, sa vii sa-mi sluje§ti mie. 

N-a vrut sa se duca. A venit imparatul cu voisca sa-1 bata sa-i ia pala- 
tele. Dar Cum Naum intoarce securita §i iese armata, deschide britva aha 
armata, cinta din pi§talca, vine muzica militara ?i-l calca pe imparat. 

— Andrei, nu ma omori, vreau sa fiu §i eu sluga la tine cum ai fost tu 
Ia mine, ca de aveam minte sanatoasa, duceam o viata mai frumoasa ! Dar 
a§a cu lacomie, Doamne, Doamne, nu se stie ! 



PICATA din cer 

A fost un imparat vestit peste lume, care se insurase ?i era trist si poso- 
morit fiindca imparateasa lui nu avea copii. $i sta el de se topea din picioare 
de grije si necaz, fara nadejdi §i bucurii. 

Dar pe cind nu se mai a§tepta la nimic decit la moarte, iata ca impara- 
teasa cea frumoasa-i ramine greoane §i a§tepta sa nasca un prune de vita impa- 
rateasca. 

Veni timpul si nasca; dar nu putea sarmana, chinuindu-se in zadar. 
Trecu o zi, trecura doua, uecura noua si nu-1 putea face pe prime ?i gata. 
Trimisa imparatul dupa descintatoare §i vrajitoare, dar cu neputin|a. Pina 
cind copilul ppa in pintecele mamei sa-i dea drumul. 

Mama-sa-i facu vrerea sa vie pe lume grabnic si cind ii va veni vremea 
de casatorit sa se insoare cu o fata care sa nu fie: 
Nici din mama, nici din tata 3 
Numai zina din cer picata. 

Cind zise aceste cuvinte, nascu un copil frumos cu parul de aur §i ochii 
stralucitori ca doi luceferi. Intreaga imparape se veseli trei zile, trei saptamini, 
trei luni §i trei ani de marea fericire ce dase peste vcapul imparatului. 

Cele trei ursitoare venira si ele ca dupa obicei §i bine il incondeiara, 
pe fiul imparatului. 

Cit cre§teau alti copii intr-un an, el crestea intr-o zi 3 asa ca in curind 
ii veni vremea de insurat. 

Trimisa slugi si ostire in cele patru cornuri de lume sa-i gaseasca fata 
frumoasa precum i-a facut vrerea maica-sa la nastere 3 dar tou se-ntoarsera 
cu fe|ele triste si capetele plecate. 

Daca vazu el ce vazu, lua sabia si traista cu merinde si o porni la intim- 
plare in lume. Merse, merse, luni ?i ani 3 prin sate §i ora^e, prin tari §i peste 
mari, insa fata pe plac nicidecum nu gasea. 

Ce sa faca? Hai sa treaca printr-o pustie mare fara apa, bintuita de 
vinturi, nisipuri si prin care misimau serpi si balauri. 

Dupa multe chinuri, sleit de puteri, ajunsa la o margine de imparatie, 
oprindu-se la o fintina sa-§i potoleasca setea. 

Cum bau apa, ii venira puterile la loc. l?i arunca din intimplare privirea 
pe ramura unui arbore din apropierea cumpenii fintinii. Cind colo sus, sta 

85 



o fata in haine de sarbatoare, frumoasa, frumoasa, ca intreg copacul §i apa 
fintinii straluceau de maretia ei. Un soare scinteietor parca poposise sa se odih- 
neasca o clipa pe ramura. Era o zina ! Ea il privi §i ii zimbi, apoi il intreba: 

— Pe cine cauti, voinice, prin aceasta salbatica pustie. 

— Pe tine te caut, pe zina zlnelor, fata ce nu este nici di-o muma, nici 
di-un tata, numai din cer picata. 

— Eu sint aceea $i aid te-a§tept de cind mi-a venit vremea de maritat 
nemi^cata. Bine ca soarta fi-a indreptat calea pe aceste meleaguri pustii ca 
altfel eram blestemata sa ma prefac in sarpe de nisip, ca sa ma tirasc nefericit 
toata viata. 

Isi imbratisa el aleasa inimii si se intelesera ca trebuie sa se pregateascii 
de nunta. Dar zina asa fusese blestemata ca numai din acest loc pustiu trebuie 
sa fie luata cu nuntasii mirelui. 

Pleca el in graba la imparat, vestindu-i marea bucurie §i pornind cu 
nuntasii ?i mare alai spre acele tinuturi seci pirjolite de arsita soarelui si fara 
apa. Un an merse la dus, si altul la intors, iar dintre nuntasi abia jumatate 
mai ramasera in viafa. 

Zina picata din cer ramase ca o faclie stralucind in acel copac singuratic 
lasat de Dumnezeu sa strajuiasca pustiul in bataia vinturilor salbatice. 

Ca sa-i puie piedici in calea casatoriei, tartorele iadului trimise pe lume 
o vrajitoare, o pganca, batrina, numai cu un dinte-n gura. Vrajitoarea o ade- 
meni sa coboare de pe ramura ca sa-i dea babii apa ca e sarmana, chinuita 
de caldura de jaratec a pustiului §i sa-i fie mila sa-i scoata o galeata cu apa. 
Se induio?a zina picata din cer si cobori pentru intiia oara pe pamint, calcind 
porunca zinei cerului ca numai dupa ce va veni mirele cu nuntasii sa puie 
piciorul pe pamintul trecator si in§elator. Dar ea de mila uita o clipa povefele, 
cobori pe nisipul care ardea ca focul ?i se apleca sa scoata apa babei. Baba 
atunci o impinsa in fintina si o ineca. Cerul se-ntuneca si tocmai atunci sosira 
nuntasii cu mirele eel frumos, cu ve?minte numai de aur si argint. 

Baba a?eza pe ramura in haine albe de mireasa pe fiica-sa, o tiganca 
oache§e si frumoasa, dar nu ca zina cea picata din cer. 

Mirele nu lua seama ca-1 a§tepta o aita mireasa si porni de aci spre zarile 
imparatiei sale, cu alai §i veselie, dar intr-un vas lua apa pentru drum din 
fintina si cind colo, in galeata prinse o mreana cu solzi de aur §i argint, incit 
la soare te puteai uita, dar la ea ba. O duse cu grije si o crescu intr-un ele§teu 
anume facut de tata-su. 

Imparatul §i imparateasa mureau de dragul acestei mrene de aur si 
chema top imparapi si stilpii pamintului sa vie sa vada minunea dumnezeiasca. 

Se mirau fefele imparate§ti si nu le venea ochilor sa creada cele ce vedea. 

T'iganca la toate aste intimplari era numai ochi §i urechi. I§i da ea seama 
ca zina picata din cer n-a murit §i ca-i poarta cine stie ce pocinoage. De aceea, 
nici una, nici alta, cu gura toata ziulica pe bietul print sa taie mreana de aur 
si s-o friga pe carbuni ca altfel ii ard ficatii de pofta de mreana. Ce sa faca 
bietul prinf de atita cicaleala? Nu avu alta scapare decit s-o taie si s-o friga 
pe carbuni. A?a ?i facu. Chema o baba prinsa mreana din ele§teu, o taie ?i 
o minca tiganca firipta. Dar babii i se dadura porunci un solz sa nu scape pe 
piriu cind va spala-o ca unde-i va sta picioarele acolo-i va sta capul. Dar oricit 
de bagatoare de seama au fost slujnicile, un solzi§or a picat la fund ?i nebagat 
in seama s-a dus purtat de ape pina ce valurile 1-au aruncat la un tarm in acea 
mare imparatie. 

86 



Cmd colo, intr-un revarsat de zori din solzul de aur crescu un mar 
stolos cu mere de aur si alaturi un palat stralucitor de cle^tar. Cum auzi de 
una ca asta imparatul, cu printul si tiganca, pune-te neica pe drumuri istovi- 
toare sa vada alta minune ! Erau cu adevarat lucruri frumoase ca-n povesti. 
La soare se mai putea omul uita, dar la mar si la palat, nicidecum. 

figanca insa traia ca dracu pe dracila. Nu mai avea astimpar. Avea ea 
presimtiri rele si cauta din vreme sa ia masuri, Dar vorba aceea, de ce-i era 
frica nu scapa. $i se puse pe capul printului si al imparatului sa taie marul, 
iar merele de aur sa le dea la porci ca sint vrajite si dupa cum i s-a aratat ei 
in vis marul este piaza rea pentru imparatie. Ce erau sa faca sarmanii, ca de 
gura babelor si a muierii nici dracu nu te scapa. Gasira omul potrivit sa taie 
marul. Tocmai atunci, pe o raza de lumina Maica Precista, nemaiputindu-i 
rabda mojiciile 5 trimise o cersetoare jos pe pamint imbracata in zdrente, abia 
tinindu-se intr-un toiag si se ruga de padurar sa-i dea o ramura sa-si faca 
umbra sub arsita de foe a soarelui. 

Lemnarul care ciopirtea la pomul de aur si-1 facea gramezi sa-i dea foe, 
nefiind vazut de nimeni, de mila ii dadu o ramurea din pomul de aur. 

Baba puse ramureaua in sin si linga un izvor cu apa rece cu surcele $i 
crengi i?i flcu o coliba sa n-o manince fiarele salbatice din padure. 

Ramura de aur din mar o aseza cu luare-aminte la cap 5 temindu-se 
sa nu i-o fure niscaiva raufacatori. 

Cind colo, dimineata linga cersetoare sta o fata frumoasa ca o zina din 
povesti. Batrina o binecuvinta si plecara ele la claca sa despoaie porumbul 
imparatului de foi si chica. Zina picata din cer ca sa nu-i fie vazuta fata aseza 
pe fata un voal alb 5 asa ca nimeni nu-$i da seama ca este picata din cer. 

La claca veneau numai fete, una si una, care mai de care mai frumoasa, 
cu glas frumos si pricepute la spus basme si povesti. 

Jn fiecare seara, povestea o fata. $i la o luna le venea o data rindu. Cine 
nu stia sa povesteasca, imparatul chema un calau imbracat in rosu minjit cu 
singe si-i lua dintr-o lovitura capul. 

Toate fetele se-ntreceau care mai de care sa rosteasca povesti mai fru- 
moase facindu-i pe plac imparatului si printului. 

Mai la urma i-a venit rindul zinei picate din cer. 

Desi i s-a dat porunca sa arunce voalul de pe ochi ea a refuzat ordinul 
imparatului. Atunci imparatul suparat a cerut sa i se taie capul pentru nesu- 
punere. Zina insa 1-a lini§tit zicindu-i sa aiba rabdare s-o lase si pe ea ca sa 
spuie o poveste, cum le-a lasat si pe celelalte fete si dupa aceea-i poate 
lua capul. 

Zina §i-a inceput povestea a§a: 

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost un crai 
imparatesc vestit frumos ca soarele ?i cum i-a venit vremea de casatorit a scos 
calul din grajd si a pornit in lume, in lungi§ si-n curmezi§ sa-si caute aleasa 
inimii. Dar cu cit mergea, cu atita se ostenea in zadar. O zina din cer ascunsa 
sub poala unui nor vedea toatea acestea ?i pe cind prinpil era gata sa piara 
singur in pustiu cobori pe ramura unui arbore, iar printul ii vazu chipul maret 
in fintina. Apoi a zarit-o in copac si dupa cum le era scris de ursita, se infele- 
sera sa vie cu mare alai s-o ia pe cea zina: 

Nici de-o mama, nici de-un tata, 
Numai din cer picata. 

87 



Zina fu insa inselata de o zgripturoaica de tiganca, mare vrajitoare, care 
o ineca pe zina, iar nunta se facu din nebagarc de seama cu fata pgancii. 

De aci incolo povesti pe rind si cu tile intimplarile petrecute, fSra nici 
o zminteala, spre marea mirare a prinpilui si a imparatului. 

Dupa ce s-a terminat firul povestirii, si-a aruncat valul de pe fata, iar 
ei au ramas incremenip de frumusejea ei. Era cu adevarat picata din cer de 
frumoasa ce era si atunci a grait : 

— Eu sint zina picata din cer ! Acum putep sa-mi taiati capul ! 

— Cum o sa-ti taiem capul, fata tatii, a zis imparatul, tu e$ti lumina 
ochilor §i viata noastra. Capul sa-1 taiem celei ce ne-a in§elat prin mestesugite 
siretlicuri, iar fiul meu de-abia acum sa se pregateasca de nunta. 

Pe zavracioaca o legara de patru armasari si o rupsera in bucap, iar nunta 
craiului si zinei picata din cer se porni de cind se punea luna si uidea ca 
secera: si tinu trei zile, trei luni, trei ani si trei sute treizeci de ani. 



FATA BABII 



A fost odata un mo§ si mosului i-a murit baba si-a ramas cu o fata. 
Ce sa faca mosul, coco§ul, sa-§i ia alta muiere ! $i ia o muiere mai tinara. 
Femeia asta avea §i ea la rindul ei o fata ! A§a se pomeni mo?ul pe vatra la 
batrine|e cu doua fete ! Fata mosului era vrednica, cuminte §i blinda ca o 
mielusica, iar fiica muierii sale rea, lenesa si proasta. Intr-o sara 3 pune ea miinile-n 
solduri §i-i zice mosului: 

— Mosule, daca vrei sa mincam impreuna dintr-o lingura sa-ti iei fata 
si s-o duci in padure ca maninca mult. Ce sa faca bietul om, incepu sa cada 
pe ginduri. Ba s-o duca, ba sa n-o duca, ba sa ramiie cu fata, ca sa-i dea cu 
piciorul la muierea cea rea. Se framinta zadarnic sarmanul ca de muierea 
tinara nu se putea dezlipi, cum nu se dezlipeste scaiul de oaie. Isi lua fata 
de mina si-i zise: 

— Taica, ne-a batut Dumnezeu, hai sa mergem in padure sa culegem 
burep, ca nu mai avem de-ale gurii cu seceta asta. Mersera ei cit mersera 
imprexma ?i intr-adins mo§ul se departa §i-o lasa in voia soartei. Xipa ea in 
zadar prin padure, dar nimeni nu o auzea, numai frunzele se cutremurau 
de plinsul ei si de mila ei. Ajunse la o rascruce de drumuri. Incotro s-o ia? 
Asta era greu de stiut ! Hai s-o ia drept inainte. Merse cit merse si dadu de 
o fintina impotmolita de nisip si namol. — Fata mare, fata mare, zise fintina, 
vino de ma curata ca la nevoi iti voi da apa sa bei. Fata sumete minecile si 
curata la repezeala fintina. 

De aci pleca iar drept inainte catre miazazi. Cind colo, pe urma ei, abia 
se tirade o catelusa, bolnava si plina de bube. — Fata mare, fata mare, fii blinda 
si miloasa, curata-ma si pe mine de bube, ca abia imi mai trag sufletul si poate 
vreodata la nevoie, iti voi fi de vreun ajutor. S-a oprit, a curatat catelusa de 
bube 3 a spalat-o frumos si a mers tot inainte. Ajunse la un cuptor de pine, 
care gifiia de cenu§a si gunoaie. 

— Fata mare, fata mare, zise cuptorul de pine, curata-ma de cenusa 
ca ti-oi da pine calda. Fata a sumes minecile si a curatat cuptorul de gunoaie 
si cenusa. Merge ea inainte sa afle im corn de tara cu suflet de om, dar nicaieri, 

88 



nimic, doar nemarginita pustietate si singuratate. Se opre§te sub un parde 
ostanita §i aude parul plingind. 

— Fata mare, fata mare, fie-ti mila de mine. Mai am citeva ramuri cu 
frunze 51 ma maninca omizile, scapa-ma de la moarte $i curata-ma de omizi, 
ca-ti voi da vreodata pere. Fata se urea in par si il curata frumos de omizi, 
se plinse $i ea parului ca n-are pe nimeni §i o dor picioarele, apoi pleca inainte, 
in voia soartei. Intr-o noapte vede ea undeva in padure o scinteie himinind. 
Cind acolo da de o casuta in padure. Bate la usa bucuroasa ca a dat de picior 
de om. 

— Cine bate, intreba un glas de femeie. 

— Eu, fata cea cuminte §i pierduta ! 

— Intra, maica, eu sint Sfinta Duminica, stai 51 conaceste la maica, 
poate vei fi ostanita §i flaminda. 

— Sint, Sfinta Duminica, de ani de zile bat cai necuncscute in padure, 
dorm in copaci de frica fiarelor si ma hranesc cu ierburi. Sint blestemata de 
Dumnezeu sa n-am 51 eu noroc pe lumea asta. 

— Lasa, maica, nu te vaita de norcc ! Ai sa vezi tu ca cineva de sus, 
are grija de oamenii buni la suflet. Se spala fata, cina $i se culca, adormind 
bustean, dupa atita cale. Dimineata se scula, iar Sfinta Duminica ii zise: 

— Fata mamii, eu ma due la manastire, sa ma rog, tu ramii sa dai mincare 
la orataniile mele. 

— Sfinta Duminica, mergeti fara zabava, ca am eu toata grija casei. 
Deschise la curtea cu pasari, le anmca boabe, iar la §erpi le dadu lapte. Cind 
se intoarse de la manastire Sfinta Duminica, gaseste casa curata, maturata, 
zugravita, pasarile §i jiganiile satule. 

— Maica Sfinta, scoate-ma la lume si la tara din pustia asta si am sa-ti 
fiu roaba toata viata ! 

— Te scot, maica, insa mai intii sa-mi cauti in cap, ca de mult nu mi-a 
atins mina de fecioara, vita de par. Se a§ezara pe pragul casei si fata incepu 
sa-i caute in cap. Maica ii spuse: 

— Sa ai grija, maica, eu Em sa adorm in poala ta, tu sa ma la§i sa dorm 
si sa visez. Peste noi va trece o apa mare neagra ! Sa te |ii bine de prag sa nu 
ne ia apa $i sa nu te sperii. Mai la urma va trece o apa alba. Atunci sa ma scoli, 
ca altfel amindoua trecem pe valuri in alta lume. Fata a§a facu precum i s-a 
spus. Trecu peste ele o apa neagra cum este pacura, ea se ingrozi de asemenea 
apa dar se pnu bine §i torentul n-o misca din loc. Dupa accea, se abatu o apa 
frumoasa alba 3 cu valuri line §i pesti de aur 3 frumcasa ca cerul instelat. O de$- 
tepta din somn pe Sfinta Duminica si aceasta se scula ca dupa o calatorie lunga 
de zeci de ani. Cum se scula, lua fata-n brate si o arunca in riul acesta alb. 
Fata tipa ca se-neaca. 

— Nu te teme, fata mamii, prinde acuma ce vrei tu din valuri: pestisori 
de aur, fluturi sau cutii pline cu lucruri. Fata prinse o cutie si ie?i la mal. Cind 
se \iita in oglinda, era alba ca zapada, iar parul ei stralucea ca aurul. Era acum 
asa de frumoasa, incit soarele se oprea in loc ?i o privea rivnind la chipul ei 
nemaiintilnit. Isi lua cutia si pleca spre un ochi de padure cu Sfinta Duminica. 
Aci i se arata calea §i o porni iar singura. 

Merse ea vreme lunga sa-i ajunga, pina cazu ostenita de foame si de 
sete. Parul o vazu chinuindu-se ?i-i zise: 

— Fata mare, vino §i astimpara-ti fcamea. Isi astimpara foamea si cu 
puteri noi porni mai departe. 

89 



Pe drum o apuca iar foamea $i o parasira puterile. Cuptorul o vazu chi- 
nuindu-se §i o striga: 

— Fata mare, fata mare, nu ma mai cunosti? Vino de mSnincS pine, 
ca tu m-ai curatat de cenu§a ! Fata se satura de pine si se duse inainte. 

Ducindu-se inainte ii iese-n cale o catelusa cu o salba de pietre scumpe 
si margele. Ii intinde salba §i dadu sa treaca un riu. Cind dincolo de riu, niste 
lupi urla, se rinjesc la fetita si vreau s-o manince. Catelusa latra de zor, sperie 
lupii si fata trece riuL 

Multa vreme a fugit de-aci incolo cu catelusa dupa ea, pina ce o podi- 
dira apele de oboseala si cazu ostenita. Dupa ce se odihni, aude un glas din 
padure: 

— Fata mamii, fata manii, vino sa bei apa ca tu m-ai curatat de nomol. 
A baut apa, s-a racorit si a mai mers o zi, pina ce au cintat cocosii si a iesit 
dintre s51baticiunile padurii. S-a vazut lumina printre tulpini de copaci si 
a alergat bucuroasa la tata-su. Cind a deschis cutia, acolo, numai aur si argint; 
numai pietre pretioase, de luminau noaptea ca ziua. S-a mirat muma vitrega 
si fara zabava ii zise fiicei sale sa porneasca si ea pe urmele ei sa se procopseasca, 
precum s-a procopsit fiica mosului. I-a aratat poteca si s-a dus. Pasarile, copacii, 
florile, toti simteau ca ea are suflet rau 3 de aceea tremurau de frica ei. O vazu 
o fintina sleita si-i ceru s-o curete, iar ea o infnmta si intinse pasul grabita 
dupa podoabe. 6 ruga o catelusa s-o curete de bube, ea lua un bit si o alunga. 
Plinse im cuptor de piine ca este infundat de funingine §i de cenusa si-i ceru 
s5-l curete, iar ea se facu surda. O mai ruga si parul plin de omizi sa-1 curete 
ca se usuca 3 il afurisi si nu se abatu de lacoma ce era. 

Ajunse in cele din urma la o casa. Batu in usa si-i deschise Sfinta Dumi- 
nica. Se odihni aci si se satura de bunatati ca drumul i-a fost greu §i lung. 
A plecat Sfinta Duminica la manastire si a rugat-o sa aiba grija de pasari 
§i de oare, sa le dea apa si mincare. Ea incalzi mlatul asa de mult ca arse gitul 
pasarilor, serpilor si napircilor. Cind sosi acasa, se plinsera pasarile si toate 
jiganiile din oborul ei ca le-a ars gitlejurile. Maica se supara ?i tacu. O puse 
pe fata sa-i caute-n cap daca vrea sa se intoarca la lume si la tara. Ii cauta-n 
cap ?i nu-i gasi nimic. 

— Sa ai grija, zise Sfinta Duminica, ca are sa treaca peste noi o apa 
mare alba. Tu sa te tii de mine si sa nu ma scoli din somn; numai cind va 
trece o apa neagra sa ma scoli. 

Trecu un suvoi de apa alba ca spuma de mare, fata se sperie, dar n-o 
destepta pe Sfinta Duminica. 

Cind trecu apa neagra, o destepta. Fata ie§i din apa, neagra cum este 
catranul, iar Maica alba cum a lasat-o Dumnezeu. De pe riul negru culeasa 
o lada mare de lacoma ce era. Sfinta Duminica ii arata poteca si pleca acasa. 

Pe drum inapoi o apuca foamea §i seta. Parul nu-i dadu pere §i o batu 
cu ramurile, cuptonil nu-i dadu pine si spuza-i umplu ochii. Catelusa o latra^ 
nu-i dadu salba de aur si lupii o mu§cara. Fintina nu-i dadu apa; toate se 
revarsa din jgheab si-i seaca izvorul. 

Ajunse acasa neagra, rupta §i flaminda ca vai de ea cu lada cea mare pe 
spinare gifiind de bucurie, ca-i duce lui maica-sa pietre pretioase si 
bogatie mare. 

Cind o intimpina muma-sa, dadu im chiot de bucurie. Se vedea cea 
mai bogata si fericita muiere din lume. Ca nu cumva sa ia ceva din averea lor, 

90 



fata pe furi§ deschisa lada. Din lada sarira $erpii si napircile, le supse singele 
si le minca de vii. 

Fata mo$ului cea cuminte, ramase cu bogajiile primite, se marita dupa 
un Fat-Frumos, facu o nunta mare, incit §i azi nunta§ii chefuiesc, cinta si 
joaca-n hora de-§i rup caldiele, de aceea ramasera to|i desculp. 



MO§UL §1 BABA 

A fost odata un mos cu o babS §i cu o fata. La un timp ii moare baba 
mo§ului §i ramine mo§ul numai cu fata. Mo$ul insa cit de mos, dar nu putea 
fara de muiere §i se-nsura cu o baba. Baba avea si ea o fata. §i de colo, pina 
colo, ajunsera mo§ul cu baba §i cu doua fete pe vatra. 

Stau ei cit stau §i intr-o zi ii zice baba mo§uIui: 

— Module, sa-p dai fata-n argape daca vrei sa maninci dintr-o lingura 
cu mine. Mosul, ce sa faca? Sa se desparta de fata ii e greu. Pina la urma ii 
zise fetii sa piece in lume sa-§i cate de lucru la vreun stapin. I§i lua fata sacuiul, 
furca §i fusul ?i o lua-nainte plingind. Merge ea, cit merge §i cind colo ajunge 
la niscaiva porci, mul^i imo§i, fugind si coicaind pe cimpie dupa Iaturi calde. 
Porcarul o vede pe fata §i-i zice; 

— Du-te, fata, de-ntoarce porcii ca-|i voi da un purcel cind te vei in- 
toarce pe-aici. Ea alerga, intoarse porcii §i se grabi pe drum mai departe. Merse 
cit merse §i intilni un vacar cu o cireada de vaci. Pe unele le apuca strechea 
si fugeau de parca ar fi scapat de la cutit. Vacarul vazu fata §i-o ruga: 

— Alearga, fata, alearga, de-ntoarce vacile, ca-ti voi da o junincS cind 
te vei intoarce. Ea le-ntoarse ?i prelungeste calea inainte sa-§i cate un stapin. 

Cind colo, aci dete de o turma de oi. Nijte oi se rasfirara pe cird §i fugira 
de parca-ar fi capiate. 

— Fata, du-te de-ntoarce oile, zise pacurarul, ca-ti voi da o mielu§ica 
atimci cind te vei intoarce. Ei nu-i fu lene, alerga de-ntoarse ?i oile, pe urma 
pleca-nainte. Merse iar cit merse §i dete de o herghelie de cai, iuti, naravasi 
si neimblinziti. Ciobanii cum o zarira o rugara: 

— Du-te de-ntoarce caii ca-ti vom da cind te vei intoarce un cirlan, 
bun de-ncalecat. Fata-ntoarse caii §i hai inainte. Merse ea, merse, cale limga 
sa-i ajunga pina ce se opri ostenita sub un mar intr-o gradina. Marul o vazu 
si o ruga: 

— Vezi, fata mea, lumea la umbra mea sta §i se racore§te, iar toamna 
merele mi le culege §i la nimeni nu-i da-n gind ca am ?i eu frunze ?i mS use, 
daca omizile ma maninca. Fie-p mile de mine si culege omizile de pe ramurile 
mele $i cind te vei intoarce pe aid am sa-p dau mere sa maninci. 

Fata se urca-n mar, ii piguli de omizi ?i pleca-nainte. Era vara calduroasa, 
cu mare zapuseala. Se apleca sa bea apa dintr-o fintina. Fintina insa n-o lasa 
zicindu-i: 

— Vezi, fata mea, top se apleaca ?i beau apa din fintina, dar unul nu 
ma cura^a de imala ca ma-nec de tot ! Hai, tu, inima buna ?i arane$te-ma de 
imala ca-ti voi da apa rece cind te vei intoarce pe aid. Arani fintina de imala, 
bau apa rece si prelungi dnunul mai departe. Indata dete peste un cuptor 
cu pine cu vatra parasita plin de cenusa. Vru sa caute o pita, dar cuptorul 
ii grai: 

91 



— Fata draga, toti cer sa le coc pine, dar nimeni nu ma cura^a, nimeni 
nu-mi §terge vatra. Curata-ma tu, daca vrei sa-ti dau pine cind te vei intoarce. 
Il curafa si pe asta §i pleaca mai departe. Ajunsa intr-o pSdure mare ?i frumoasa 
cu izvoare §i poiene cu flori. Acolo, un mo? cre§tea ni§te ale in ni?te lazi. Se 
tccmi aid sa araneasca alele mo§ului sa le dea apa §i mincare, nici prea calda, 
nici prea rece. 

Odata se intilni in padure cu o batrina fermecatoare care-i spuse sa 
ia seama ca in lazile noi create §erpi §i napirci, iar in lazile batrine create vietati 
de pe linga casa omului si cind ii va iesi sorocul sa ceara de la mos o la da batrina 
sa nu ia una noua. Fata aranea alele padurii §i lua seama cum §erpii si napircile 
intrau in lazile noi, iar celelalte in lazile vechi. Trecura anii si veni vremea 
sa ia simbria $i sa piece. Intr-o zi mo§ul ii zise: 

— Fata mea, cuminte ai fost, bine m-ai slujit, alege-ti o Iada dintre cele 
care-ti vor placea mai mult §i sa-ti fie de alal ! 

— Eu imi aleg lada asta batrina, raspunse fata. Cum si-a luat Iada, i-a 
pupat mina stapinului §i s-a dus indarat. Avea cale lunga si grea de mers- 
Soarele ardea farina sub picioare de-i frigea talpile, iar tilharii tineau calea 
calatorilor pe la colnice. Gilatorii zaceau lihnifi de foame §i de sete pe carare 5 
gata sa-si dea duhul, dar fata mergea-nainte cu gindul la Dumnezeu. 

Ajunse la cuptorul de piine pe care-1 curatise, ?i acesta o chema: 

— Fetita, feti§oara, 
Cu cosita galbioara; 

Cu ochi plini de lacramioara, 
Ia-ti si tu o azmioara ! 

Fata dadu spuza la o parte, i?i lua o azima §i pleca mai departe, infule- 
cind din azima cea calda. 

Ajunse la fintina cu apa curata, pe care o aranise de imala. Fintina o 
zari §i grai : 

— Fetip ce porti mult dor, 
Adapa-te la izvor; 

Ca sa ai tu sanatate. 
Mult mertic si bunatate. 

Fata bau din izvorul fintinii, saruta fintina ca n-a uitat-o, $i i-a dat zor 
inainte. Merse, cit merse si o zari marul, incarcat de mere mari, ro$ii-aurii, 
pe care-1 curajase de omizi. Marul cum o vazu din departe-i facu cu o ramurea 
semn sa se abata sa culeaga un sin de mere. Drumeata nu statu mult pe ginduri, 
umplu sinul cu mere, multami de bunatate §i hai inainte. 

Trecusera ani de zile de cind pornise la o asa cale lunga, sa-i ajunga, 
cale mare, fara de zare. La o vreme ostenise de tot si cazuse le§inata, cu 
picioarele zgiriate$i talpile pline de rani $iba§ici. Cum facea doi pa?i cadea. 
In zadar se opintea sa mearga ca o lasasera picioarele. Era pierduta-n pustie- 
tati, tocmai buna s-o manince pasarile cerului §i alele. Dar tocmai cind isi 
pierduse nadejdea, o ajunse o herghelie de cai, rasarip ca din pamint. Muma 
hergheliei ii zise: 

— Fata buna, fara de muma, 

Alege-ti un calusel, 

Sa zbori ca vintul cu el. 

92 



Aleasa un cal miadru §i voinic, se urea in seaua de aur §i-i dadu pintenu 
Merse ea, merse, cind atingind cu copitele paountul, cind amestecindu-se 
cu norii si iar scobori pe pamint sa se hraneasca. 

Cum ajunse la o turma de oi, pacurarii ii detera o oaie. Ea lua 
oaia si merse-nainte. Nu mai avea mult §i se apropia de bordeiul ei. Se-ntilni 
cu un gelep, care mlna la tirg o cireada de vite care-i grai; 

— Hai fetito, feti§oara, 
la in dar o vacujoara; 
Ca sa-ti fete o viti§oara, 
Sa-|i umpli obor de oara i 

Fata lua o vaca, mulfami la stavari 51 o porni tot inainte. 

Mai avea putin §i ajungea acasa. In cale se-ntilni cu ni?te porcari care 
pazeau o mirie cu porci. Porcarii ii dadura §i ei drept muljamire o purcelu§a, 
ea o lua, le mul^nai si se grabi sa ajunga dupa cintatul cocojilor. Coco§ii cum 
o vazura sarira pe garduri $i dadura de veste sa se stie cine vine, batind bucurosi 
din aripi §i cintind: 

— Cucuriguu, maguu ! 
Vine fata mo§ului, 

La argeaua dosului, 
Injolata, imblagata, 
De aur e incarcata; 
Cu blaga legata-n spate, 
§i cu vitele de-o parte ! 

Cind auzi una ca asta muma-sa, ^mastioai-sa, o seca la ficati vestea 
cocosilor. Lua o palcata §i dupa ei prin maidan s5-i zvinte-n batai: 

— U§i, u§i, u$i ! 
Pina-n ziua sa te u§ti; 
Ca zo-mi esti mincinos, 
Afurisitule coco§ ! 

§i nu inceta sa blesteme cocosii de pe mahala sa-i ia holera §i sa-i fure 
noaptea vulpile. Fata mo§ului cum ajunse, puse lada jos, o deschise §i ce 
credefi ca era innuntru? Numai aur §i argint, podoabe nenumarate. Daca 
vazu ma§tioana-sa o avere asa de mare, ramase muta §i nauca §i zor nevoie 
s-o miie si pe fata ei sa se procopseasca. Fata ei cum auzi de unde a capatat 
atitea avere, nici nu-si mai lua ramas bun. Iji lua un toiag, disagii cu mincare 
si o zori-nainte. 

Ajunse la miria cu porci, porcarii rugara sa le-ntoarca porcii, ca sa-i 
dea un pore cind s-o intoarce. Ea i-a dracuit cu porci cu tot vazindu-§i de 
drum, ?i gindind la avere. Ajunse la cireada de vaci. VScarii o rugara sa 
le-ntoarca vacile ca-i dau o vac5 cind s-o-ntoarce, Ea se minie, ii dr5cui §i afurisi 
si din cale nu se opri. Merse ce merse §i ajunse la turma de oi. Pacurarii 
o rugara s5 le-ntoardi oile ca-i vor da o miorija cind se va-napoia. Ii dracui 
si pe a§tia §i merse-nainte. Cind colo dete de herghelia de cai. Stavarii o ru- 
gara sa le-ntoarca caii, ca-i vor da un cirlan cind s-o-ntoarce. Ea-i lua in ris, 
afurisindu-i cu cirlan cu tot si-i dete grabindu-se-nainte. Se opri sub un mar 

93 



plin de omizi. Marul o ruga sa-1 curete de omizi, ca se usuca, iar cind se va 
inapoia-i va da mere sa manince. Fata a dracuit marul §i $i-a vazut de drum. 
Marul daca a vazut-o atit de rea si de indaratnica a blestemat-o si el: 

— Drum batut ca bumbacul, 
Unde-oi ajunge sa-ti fringi capul; 
Drum batut ca fuiorul, 
Unde-oi ajunge sa-ti rupi picioruh 

Ajunse la o fintina-necata de imala. O ruga fintina s-o curete de imala 
daca vrea sa-i dea sa bea apa cind se va-ntoarce. Ea o-nfrunta §i pe fintina 
si merse setoasa si flaminda-nainte, lacoma dupa avere. Mai la urma urmelor 
se opri la cuptorul de piine, moarta de foame. Cuptorul o ruga sa-1 curete 
de cenusa, ca-i va da piine calda si buna, cind se va-ntoarce. Ea insa izidi 
cenu§a de pe vatra cuptorului, iar piinea de sub spuza se prefacu in scrum, 
ca nu putu gasi nici o coaja de piine. Iar pleca si de aci dracuind si bleste- 
mind prin glionjane §i spini pina ce ajunse la o padure mare, un'de stapi- 
nea un mosneag multimea de ale in lazi inchise ca sa nu fuga. Se tocmi la 
mo§ pe o lada sa-i slujeasca un an de zile. Dupa ce i s-a ispravit sorocul mo- 
sul i-a zis sa-§i aleaga o lacra din cele ce le avea. Ea, s-a sucit, s-n-virtit, pina 
ce s-a hotarit. A pus ochii pe lada cea mai mare si mai noua. Mosul i-a dat-o, 
a legat-o-n spinare si a plecat la muma-sa fericita de atita bogatie. Dm- 
mul e lung si greu. Ajunse la cuptorul de pine, ceru o pita, dar cuptorul 
ii azvirli cu cenusa-n ochi de o orbi. Ajunsa setoasa la fintina cu imala, vru 
sa bea apa, dar fintina o umplu de imala. Se opri sub marul stolos cu merele 
mindre, coapte-n pirg, vru sa ia mere, dar marul o lua la bataie lovind-o cu 
ramurile, darmite sa-i mai dea si mere rumene sa manince ! 

Ajunse la herghelia de cai, ceru un cal ca nu mai poate merge, caii 
o lovira cu copitele de-i frinsera oasele ?i-i rupsera toalele. Ajunse la turma 
de oi si se ruga de ele sa-i dea o tira de lapte ca moare de foame. Berbecii insa 
n-o lasara §i o burdusira cu coarnele, de o dadura de-a dura prin tarina, gata- 
gata sa-i sparga lada cea frumoasa. Ajunsa la cireada de vaci, vacile o cunoscura 
si parca le apucase strechea, fugeau, se bro§caiau §i cu coarnele o impungeau 
de-si rupse picioarele. Tiri^-grapis, ajunse miria cu porcii. Porcii cum o zarira 
o-ncoltira si cu dintii gata s-o rupa-n bucati. Abia scapa si de aia si a doajuns 
acasa toata rupta, singerata, cu oasele frinte, mai mult moarta decit vie. 

Cocosul cum o vazu, sari pe o leasa si cinta: 

Cucuriguu, maguu ! 
Vine dracuu, 
Toata rupta, 
$i bStuta ! 
Baba cum il auzi, grai: 

— Fugi, coco?, 
cocolo?, 

ca te taie mo? ! 

Coco§ul insa batea din aripi §i vestea din bordei in bordei intimplarea 
cu fata cea rea ! Cum tuna fata-n casa, muma-sa alerga dupa fata si deschise 
lada. Cum o deschise, fi§nira in toate partile jerpi, napirci, iar pe ele le minca 
§i le morfecara, pan'-se saturara. $i a?a pe cei rai ii saturara de avere, iar 
alele de atunci se liberara $i nu mai traira-n lada ! 

94 



MO$U $1 BABA 



A fost vrodata vrun mos cui i-a murit baba si a ramas vaduvoi cu o fata. 
El a luat alta baba care a avut iar o fata, 

Baba noua a minat pe mos sa-si dea fata ca sluga. Fata merge pe drum 
si ajunge la niscai porci. 

— Du-te, fata, intoarce porcii, cind te vei inapoia o sa-ti dau un pore. 
Ea intoarce porcii ?i pleaca mai departe pe drum. Ajunge la vaci, iar o 

mina sa-ntoarca vacile, ca, cind se va intoarce o sa-i dea o vaca. Ea le intoarce, 
prolungea§te drumul. Ajunge la oi, iar o mina sa-ntoarca oile, ca, cind sa va 
intoarce o sa-i dea o oaie. Ea le intoarce si pleaca. Ajunge la cai, o mina sa-i 
intoarca ca, cind se va intoarce o sa-i dea un cal. Ajunge la marul cu mera: 

— Cura-ta-ma, fata, de omida ca, cind te vei intoarce o sa-ti dau mera 
sa maninci; ea il curata de omida. Ajunge la fintina cu apa: 

— Ranea§te-ma, fata, de imala ca, cind te vei intoarce o sa-ti dau apa 
rece sa bei. 

Ea o raneaste si prolungeaste mai departe. Ajunge la cuptoru cupini: 

— Curata-ma, fata, de cenusa ca, cind te vei intoarce o sa-ti dau o pine 
sa maninci. 

Ea il errata de cenusa si pleaca; ajunge la vrun mos cu care sa tocmeaste 
sa-i fatuiasca niscai lazi cu ale carora sa nu le dea apa nici prea calda, nici 
prea rece. Vro baba invata fata: 

— Fata mea, tu sa iai sama in care lada sa baga alile alea. 

Ea ia sama §i vede ca serpii intra in lazile cele noi si spune babii. Baba 
i-a spus cind va pleca sa ia o lada veche ca aia i-a fost plata. Cind ea i-a iesit 
sorocul sa pleace acasa, stapinu i-a zis: 

— Ia-ti, alege-ti o lada si pleaca. Ea ia o lada veche si pleaca. Ajunge la 
cuptoru cu pini si-i da o pine; ajunge la fintina cu apa, bea apa; ajunge la marul 
cu mera, ii da mere; ajunge la erghelia cu cai, ii da un cal, ajunge la turma cu oi, 
ii da o oaie; ajunge la gelepul cu vaci, ia o vaca; ajunge la miria cu porci, ii 
da un pore. 

Cind doajunge acasa, cocosul a cintat: « cucurigu, vine fata mosului, 
intolata, imblagata, cu blaga in spate si cu vite dupa ea. » 
Muma-sa mastioaica striga : 

— Cccos, lovi-te-ar colera, ca nu stii nimic. 

Cind intra fata-n casa si deschide lada care e plina de blaga de aur. Cind 
vede mastioaica asa aveare si atita blaga, mina pe fica-sa si ea sa slujeasca sa 
aduca bogatie. 

Fata ma§tioaicii pleaca, ajunge la porci, iar asa o mina sa intoarca porcii, 
ca, cind sa va intcarce o sa-i dea un pore. Ea n-a vrut. Ajunge la vaci, o mina 
sa-ntoarca vacili, ca, cind sa va intoarce o sa-i dea o vaca. Ea n-a vrut. Ajunge 
la oi, iar o mina sa le intoarca ca, cind se va inapoia o sa-i dea o oaie; ea nu 
vrea. Ajunge la cai, acolo o mina sa-i intoarca ca, cind sa va napoia o sa-i dea 
un cal. Ea nu vrea. Merge mai departe, ajunge la marul cu mere, care o mina 
sa-1 curete de omida ca, cind sa va intoarce o sa-i dea meara sa manince, ea 
n-a vrut. 

Ajunge la fintina cu apa rece, o mina sa o raneasca de imala ca, cind sa va 
intoarce o sS-i dea apa rece sa bea. Ea nu vrea. Ajunge la cuptorul cu pini 
care o mina sa-1 curete de cenusa ca, cind sa va intoarce o sa-i dea pine sa 

95 



manince. Ea nu vrea. Mai la urma a ajuns la stapinul la care a servit sora-sa 
vitrega §i acolo sa tocmeaste sa slujeasca un an de zile pe o lada pe care va vrea 
s-o ia cind va pleca, din cele pe care le pazea§te. 

Cind a plecat, a luat o lada noua, gindind ca in aia e mai mare blaga. 
Ajunge la cuptoru cu pini, care o umple de cenu§a, ajunge la fintini, care o 
umple de imala, ajunge la marul cu mere, o bate cu crengile, dar nu-i dk meara 
sa manince. Cind ajunge la cai, ei o bat cu copitele de toata o rup. Ajunge la oi 3 
o impung berbecii cu coarnele. Ajunge rau, ne bine la vaci; vacile daucu coar- 
nele in ea. Cind ajunge la porci, porcii toata o incol|asc cu dinjii $i or vrut sa o 
manince de tot. Abia a scapat de acolo si abia doajuns acasa toata rupta si 
omorita §i singeroasa. Coco?u iar cinta: 

— Cucuriguuu, vine fata babii, toata rupta si batuta, dar cu lada plina 
de ale. 

Baba zice: 

— Ici, coco§, ce stii tu ! 

Cind fata tuna inlauntru, baba alerga §i deschide lada din care ti§nesc 
in toate parfile plin de §erpi, lupi, ursi, mistreti si alte ale. De atuncea au ramas 
alili libere, dar pina atuncea au fost inchisa. 



TREI FRATI IMPARATI 



A fost odata un om sarac care avea trei copii $i atit de sarac era ca nu se 
temea de tilhari ca-i vor smulge averile. De aceea el se purta ca omul: 
eel ce n-are nici haina, 
nici la inima vreo tajna J 

tntr-o zi, simji ca-i vine sfir§itul, isi aduna copiii pe linga vatra §i-ncepu 
a le da pove;e, doar-doar, ii va invata cum sa scape de saracie. §i incepu bietul 
rata a le grai de la inima ca sa le mearga drept la minte: 

— Heeei, copiii mei, saracia cind s-a-ncuibat pe vatra, e ca o stana de 
piatra ! $i eu as vrea saracia, lucia, sa nu se tie de voi, precum o viata s-a tinut 
de mine, ca scaiul de oaie ! Nu vreau sa va aud intrebmd-o miine, poimiine: 

— Saracie, ce-ai cu mine? 

— M-am avut cu tat-tau bine, 
$i nu ma-ndur nici de tine ! 

De aceea, plin de amaraciune, acum, la despartirea cea mare, ii blestama 
pc fiii sai, sa n-aiba parte de noroc si sanatate, daca vor mai aprinde focul 
pe vatra bordeiului, ci sa-§i ia fiecare traista-n bat si s-o urneasca in lumea 
alba sa-§i caute norocul si binele fiecare, dupa priceperea lui. 

Tatal i§i dadu sufletul impacat in miinile lui Dumnezeu, iar ei pustiira 
casa, lasind-o numai cu un cotoi pa vatra §i astfel plecara-n lumea alba. 

Trecura peste munti §i vai, riuri $i pustiuri, cautind demincare si pome- 
turi, ca sa nu piara de foame, caci era o mare foamete. Cind se oprira intr-un 
munte sevorbira sa faca focul ?i-l minara pe fratele eel mic dupa lemne si 
surcele prin padure. Fratele eel mare si mijloca$ul se intelesera ca nemaiputind 
rabda de foame, cum s-o atita focul sa puie mina pe eel mic, sa-1 taie si sa-1 
friga-n frigare la foe si apoi s3-l manince. 

96 



Cel mic, nici nu visa ce soarta-1 pa§te ! Insa adunind surccle prin padure, 
vazu in zare o casa mare, cu feresti in soare. §i se gindi el ca la o casa a§a 
mare §i frumoasa, trebuie sa fie §i ceva mincare, caci tare flaminzi erau. 
Se-ntoarsendarat la fratii lui §i le spuse noutatea cu casa cea alba-n zare. Fratii cei 
mari cum auzira ca pot gasi de-ale gurii, lasara cufitele-n teaca §i nu-I mai 
taiara, grabindu-se la casa cea parasita din padure, poate vor da peste ceva de 
mincare. Cind ajunsera la poarta, bat in zadar ! Casa era pustie. Nimeni nu 
raspundea ! Intrara inauntru, aci tipenie de om ! O masa Iunga la mijlocul 
ca§ii goala. Ce sa se faca ei osteniti §i flaminzi ? Sa se a§eze la masa de oste- 
neala. Dar cum se a§ezara pe sandalii §i cu coatele pe masa, deodata, masa se 
umplu cu bunatati. Numai purcei fripti, prajituri, cafele si supe. 

Cei mari, cum vSzura atita bel?ug se crucira si se mirara ca ce sa fie asta ?: 
Dar de mincat se temeau. Cel mic insa ii imbie: 

— Fratilor, ce stati, hai sa mincam, ca de-o fi sa murim n-o fi mare 
paguba. Din pustiul asta nici dracul nu ne scapa ! Si se a§ezara pe mincare si 
pe bere pina ce se saturara bine gata sa le crape burtile. Cind vrura sa piece, 
in mijlocul casei veni un mos cu barba alba pina-n pamint zicindu-Ie: 

— Uite, copii, mincarati si baurati, dar bani nu platirati ! Asa o sa stati 
aid un an de zile. La sfir§itul anului bani n-o sa va cer, ca §tiu ca nu-i aveti, 
dar o sa va pun sa raspundeti la trei intrebari. Daca veti raspunde; bine va fi, 
daca nu veti raspunde, o sa va tai, o sa va omor ?i o sa va maninc fripti. 

Cind auzira copiii ce-i asteapta li se facu parul maciuca-n cap si-ncepura 
sa tremure de frica. Cel mai mic §i mai iste; la minte se gindi, zicindu-le: 

— Fratii mei, ia sa stam noi sa mincam §i sa bem, ca mare e anul §i pina 
la anul, ori moare magarul, ori piere samarul, dar una tot se-ntimpla. Fratii 
se-nvoira si cazura pe ginduri ce-ntrebari ar putea sa fie alea si ei sa nu le 
nimereasca. Asa stau, se gindeau, mincau, beau si se plimbau. Dar zilele tre- 
ceau §i anul se-mplinea. Intr-o zi veni mosul zicindu-le: 

— Copii, un an ati sezut la mine. Un an v-am aranit, si v-am omenit ! 
Acum a sosit vremea sa-mi broditi vorbele miine si bine sa va ginditi ! Daca 
o sa-mi raspundeti bine inca un an am sa va mai tin sa va aranesc ca pe copiii mei. 

Fratele cel mic cind vazu ca mai este o zi pina se-mplineste sorocul, zise: 

— Mai fratilor, hai sa fugim, ca mo§u asta ne prapade^te. Fratii cei mari 
se temura si nu fugira. Ramasera noaptea-n casa sa-si vada norocul Ia ziua. 
Cel mic, temindu-se peste noapte sa nu-1 manince mo§ul, pleca pe furi§ §i se 
culca sub un stejar mare stolos. Noaptea zburara §i se lasara pe copac trei 
pasari maiestre. Fiecaxe incepu sa se laude cu ispravile facute. Una din ele zise: 

— Eu am puiat boala intr-o fiica de-mparat si acum imi am cuibul in 
trupul ei. §ed degeaba §i maninc din ea, iar de Iecuit toti vracii din lumea 
nu fac nici o isprava. O alta pasare maiastra nerabdatoare o intreba: 

— Bine, soro, dar tu nu spui unde-i leacul ascuns ? 

— Leacul, leacul este de negasit si de nebanuit, chiar subt spinzura- 
toarea imparatxilui. Acolo este o pata de singe de om. Din singele ala cre§te o 
floare galbena. Floricica-nflore§te la mijlocul noptii. Daca ar §ti zavracioaicile, 
doftoroaicele s-o pazeasca noaptea si s-o culeaga inainte de a se face ziua 
cind se-nchide floarea, ar scalda-o §i vindeca fata !. Dar a§a, sapa si lopata ! 
Copilul era numai ochi §i urechi, toate auzea §i pricepea. O alta pasare maiastra 
incepu sa se laude astfel: 

— Eu am adunat toate izvoarele din cutare imparatie §i le-am incuiat 
bine, bine, sa moara de sete si foame oamenii. Imparatui a cazut la pat de 

97 



necaz. A chemat mesteri si ingineri sa sfredeleasca maruntaiele pamintului ca 
sa izvorasca apa. Dar in zadar s-au straduit ca la toti le-a taiat capetele $i a 
zidit o cula mare din capete de ingineri sa ramiie de pomenire, daca va pieri 
omenirea din lipsa de apa. Acuma nimeni nu mai cuteaza sa caute izvoarele de 
apa ascunse. Staii toti si pier cu zilele de sete, oameni, vite, pasari, iarba, paduri> 
tot se usuca si nuroai vintul suiera a pustiu. Una dintre pasari, dornica de a 
afla care este cheia slobozirii izvoarelor, o-ntreba: 

— Spune, soro> cum se poate gasi cheia de slobozirea izvoarelor, daca 
te lauzi ca stii atitea? 

— Subt vatra imparatului sta ascunsa de mine cheia cu care se deschid 
izvoarele. Dar cum imparatul nici nu viseaza ca sub vatra este leaganul izvoa- 
relor, o sa-i dea popa cu cadelnita la cap, ca n-are-ncotro. 

Cea de-a treia pasare maiastra auzindu-Ie laudindu-se, porni si ea sa-si 
arate scofala: 

— Voi ati facut, ce ati facut, insa eu v-am intrecut. Am prins de un an 
trei in§i, trei copii. I-am aranit degeaba de un an si miine ori scapa, ori pier. 
Am sa-i intreb trei intrebari 3 trei vorbulite, daca le-o zgodi bine va fij de 
nu> am sa-i maninc de vii. 

— Ce ai de gind sa-i intrebi? zise una. 

— Ascultati ce o sa-i intreb: 

Din ce ati mincat un an de zile? Daca vor raspunde din scafirha lui 
tata> e bine. Pe urma: 

— Din ce ati beut vin si apa un an de zile ? De vor raspunde din pot- 
coava de cal 3 iar e bine. Si mai la urma urmelor o sa-i intreb: 

— Cu ce ati mincat bucatele si mincarurile un an de zile pe de-a boda- 
proste? De vor raspunde cu destili lui tata, au scapat. Iar daca n-o brodi-o 
sarmanii 3 avem sa-i mincam si sa ne veselim. Pasarile maiestre^ mai zburara 
prin copaci, isi pigulira aripile si se pieptanara 3 pe urma-si luara zborul si se 
dusera. Copilul sta jos pitulat^ cu inima cit un purice de frica sa nu-1 simta 
maiestrele si sa-1 omoare. Acum rasufla usurat si se-ntoarse la fratii sai. Cind 
ajunse la ei, astia mai mult morti decit vii. Se gindeau la ziua de miine cind 
nu vor putea raspunde si-i va minca mosul. Cum ajunse eel mai mic le grai: 

— Stati, mai 3 ce va perpeliti asa 3 ascultati la mine 3 eu am sa raspund 
si pentru voi. Am aflat taina ! Daca n-ascultati de mine sintem pierduti. 
Ati auzit? 

— Am auzit! ii raspunse fratii ca niste glasuri mai mult stinse. Cum 
s-a crapat de ziua., mosul a intrat pe usa gata sa-i intrebe^ asa precum le-a 
fost intelegerea. 

— Mai copii^ v-am aranit pina acuma 3 v-am dat de toate ielea, toate 
bunatatile 3 dar voi din ce ati mincat, cind ati mincat?! Copiii incremenira 
si tacura ca niste muti. 

— Din scafirlia capului tatalui nostru, raspunse indata eel mai mic si 
eel mai istet ! 

— Tacij mai baiete, nu te grabi^ unde ai vazut tu scafirlia lui tata-tu. 
mort si-ngropat cine stie unde . . . 

— Ba din ea am mincat sa stii. Ziceti si voi mai fratilor ca mine. 

— Asa> e mosule 3 din scafirlie am mincat. 

— Bineee, sa nu va para rau ! Insa cum si fratii intarira ca asa e 3 mosul 
innegri intr-o parte, de sus pina jos. Dupa asta mosul iarasi ii intreba: 

98 



— Eu v-am dat de ati beut din pahare mindre, iar voi sa-mi raspundeti, 
cu adevarat din ele a{i beut? 

— Am beut din potcoava de cal, ii raspunse eel mic cu hotarire. 

— Unde ati vazut voi potcoava de cal ? Luati aminte, ca de nu chibzuiti 
bine, de vii o sa fiti mincati. 

— Ba asa este, raspunsera si ceilalti doi natantoci. 

Cum graira fratii, mosneagul, de necaz, innegri si pe cealalta parte de 
sus pina jos si uidi cu totul negru ca smoala. 

— Heeei, copii, mai ramase unaaa ! V-am dat de ati mincat cu furculija 
§i cu linguri, voi spuneti-mi cu ce ati mincat? Fratele eel istet, in graba-i 
raspunse : 

— Am mincat cu destili lui tata. 

— Mai, ce prosti ! Unde ati vazut voi destili lui tatal vostru mort de 
atit ani si putrezit? Voi amindoi nu dati crezare la narodu asta, nu-1 vedeti 
ca este smintit? 

— Ba este adevarat, cu destili lui tata am mincat, mai intarira si ceilalti 
doi frati, tremurind de frica. 

Mosul cum auzi si pe-al treilea raspuns, incepu de se umfla, se umfla, 
mult, mult si deodata plesni atit de tare ca rasunara muntii si se misca pamin- 
tul din furca lui. Din mos se facu praf, pulbere si tarina neagra, iar casa lui 
se risipi in cele patru vinturi. Copiii se pomenira azvirliti tocmai in munte, 
risipiti prin copaci cu cite un stei de piatra in mina. Cind se desmeticira ca 
dupa un vis urit, se vazura intre munti pustii si steiuri de piatra, pe care 
misunau serpi si balauri. 

Se-nchinara lui Dumnezeu c-au scapat cu viata si au coborit de pe 
virful muntelui in vale. 

Colindind ei $i umblind prin munte dupa pometuri, fratele eel mic, 
iar se pierdu de cei mari. 

Rataci fara rost zile si nopti fara sa-si gaseasca fratii. Intr-o zi se slobozi 
intr-o joaca mai in jos, auzind o larma mare, cu batai si injuraturi. Ce-o mai 
fi aici? Se intreba bietul copil si cobori sa vada. Cind in japca, vede trei 
cocosi rosii mari si dolofani, cu crestele aplecate, cu pintenii-nodate. Cum ii 
zari ramase-ncremenit. Asa ceva nici in vis n-ar fi putut sa vada. Cocosii erau 
mari cit oamenii, sareau unul pe altul cu cioacurile cit teglicele, cu picioarele 
cit crecanele, cu penele aurite, cu capete zdrobite. Copilul isi lua inima-n dinti 
puse mina pe o moaca ?i sari sa desparta cocosii. 

— Stati, mai fratilor, ce va certati, ce va mincati, seama v-o luati ?i va 
impacati? Unul dintre ei plin de singe cu penele zdrentuite ii raspunse: 

— Noi sintem trei frati, in japca blestemati, sa traim, sa ne batem ?i sa 
murim. De trei ani ne batem, de trei ani ne certam si nici cind pace n-avem, 
pe trei lucruri fermecate, de tata la moarte lasate. 

— Ce lucruri nene, v-au ramas, de va ciocnip §i singerati parca ati fi 
niste turbati, far 1 de minte scapatati ! Atunci un alt cocos, tantos cu pinteni 
de aur la picioare-i zise: 

— Baiete, logofete, trei lucruri ne-au ramas, pe vrajba am pornit, rau 
ne-am razboit ! 

— Spuneti odata ce lucruri va-nvrajbira, ce lucruri capul vi-1 ciocanira? 

— Asta-i una sabie, cu a doua o chesa si niste foale invechite, de la 
tata-s mostenite. 

99 



— Nu vad ce scumpete zace in dananaile astia, vechi si imputite, de nu 
fac doua parale ? ! 

— Ba fac ! zise un alt coco§. Cind vei lua sabia-n mina toate o§tirile din 
lume ti se aduna-n fata gata sa porneasca la lupta, §i ce gindesti, aia faci cu 
ostirile. Calci in picioare orice imparatie, orice avutie o iei cu sila §i nici un 
imparat nu cuteaza sa zica impotriva o vorba. Ba te mai si lauda ca trecind 
prin foe si sabie omenirea, ai eliberat-o de la tiranii, ce nu sint §i nici n-au fost. 

Iar chesaua fata bani. Cum o scuturi si te gindesti sa se umple de poli 
de aur, ea indata face bani, asa ca, niciodata nu sta goala, cum nu sta omul 
fara griji. 

— Da foalele, ce e cu foalele, nene? intreba nedumerit copilul. 

— He ! cu foalele nu este un lucru prea mare. Cum vei vedea ca esti 
la strimtoare, te sui calare pe foale si zbori ca vintul si ca gindul la capul 
pamintului, in slava cerului, ori la talpa iadului. Unde gindesti, acolo ajungi. 
Daca vazura cocosii ce vazura, il rugara pe copil sa le-mparta el, ca un om 
cinstit lucrurile pe direptate. Copilul lua lucrurile si chibzui ca bine i-ar 
prinde ele la nevoie. 

— Hai sa scoborim mai in jos in Valea Plingerii, linga acel riu minu- 
nat, bun de adapat dar §i de scaldat, 

— Hai ! Si cum ie?ira din japca cobori copilul cu cocosii in Valea Plin- 
gerii. Ei ramasera pe tarmul riului iar el se a§eza pe foale in mijlocul riului. 
Dupa asta le grai: 

— Voi sa va grabiti, iute sa-naintap lucrurile sa le luati. Cine ajunge 
intii sabia o ia, cine ajunge al doilea, cheseaua de bani, iar al mai din urma 
foale ciuruite, foalele invechite. 

El le facu semn sa porneasca cocosii, falo§ii, o pornira, dar cum se repe- 
zira §i s-apropiara, el ridica sabia si gindi pe rind ca fiecare sa se prefaca intr-un 
stei de piatra si sa ramiie pe vecie la fundul apei. Asa gindi, asa se si facu. 

Asti trei cocosi se vedeau a fi coco§i, dar ei erau trei zmei care se 
certau pe lucrurile ce le lasase tatal lor. 

Cum ramase singur, pusa mina pe sabie, baga cheseaua-n sin, se a§eza 
pe foale §i se gindi unde sint fratii lui pierduti. Dar cum porni intr-acolo, 
in Valea Plingerii, navalira zmeii, balaurii, napircile, pasari cu cioc de otel, 
gata-gata sa-1 piarda si sa-1 inghita de viu. El cum se vazu la strimtoare, se 
a§eza pe foale, ridica sabia si cum dete o data si gindi toate fiarele astea sa 
se prefaca-n steiuri de piatra negre, toate incremenira pe vecie, asa cum 
copilul eel istet gindise. Acum pleca sa-i caute pe fratii pierduti. Cum se 
gindi $i ajunse la fratiorii lui flaminzi §i rupti ca vai de ei. Mai intii le spuse 
tot, cum e rindul, mai pe urma le zise sa se suie pe foale, sa se tina bine 
ca o sa zboare in slava cerului. 

Dar cum zburara peste Valea Plingerii, alti zmei, alp balauri cu falcile-n 
cer §i altele-n pamint, ii fugarea scotind foe si para, gata sa-i inghita. Copilul 
eel mic cum ridica sabia le taia capetele, din zori §i pina-n inserare, pina ce 
pe Valea Plingerii curgea acum un riu de singe de zmei si de balauri, iar dea- 
lurile §i cimpiile erau pline numai de carne de ale spurcate. Nu se mai auzira 
vaiete §i urlete si toate alele salbatice isi gasira pieirea in Valea Plingerii. Valea 
Plingerii rasufla linistita §i de aci incolo pe luncile cu florile, sosira ciobanitele 
sa-?i pasca oitele. Se bucurara cei trei frati, dar deodata tresarira amintindu-si 
eel mic, de cele auzite de la pasarile maiestre despre printesa cea de pe patul 
de mcarte. Se suira calari toti trei pe foale si cit se gindi al mic, atit tinu 

100 



calatoria ! Deodata mai iute ca vintul zburara si se pomenira la palatul de 
cle§tar stralucitor ca soarele, unde tragea fiica-mparatului sa moara. 
Cum pusa piciorul pe pamint, batu la poarta palatului. 

— Cine e§ti, tu mai pu§tiule ! il intreba rastit un osta§ inarmat din 
talpi pina-n dinti. 

— Eu sint un doctor §i viu s-o lecuiesc pe fiica-mparatului. 

— Du-te, mai baiete, pe pustie, ca te-aude-mparatul §i-ti pune §i tie 
capul uite colo-n cula aia-nalta zidita numai din capete de doftori §i doftoroaie. 

— Eu te rog sa ma la§i pe mine sa intru la-mparatu, ca stiu eu ce spun. 

— Bineee ! sa nu-p para rau daca ti-oi pierde capul. 
Veni ofitarimea si-I dusera la-mparatul: 

— Imparate-luminate, faca-ti domnul multa parte, de noroc, de sana- 
tate, eu ma prind asa cum ma vezi mic pipernicit sa-ti scol fata de pe boala 
si sa nu-ti cer nici o para chioara. Imparatul si curtenii sai, socotira ca ast 
copil glume§te sau e-ntr-o ureche. Insa copilul nu se lasa §i-i da-nainte ca daca 
n-o va putea vindeca, sa pofteasca imparatul sa-i ia §i lui capul si sa-1 aline 
pe virful cetatii zidita numai din capete de oameni doftoriti. Imparatul se-nvoi 
si-i dete trei zile, sa faca dovada §tiintei sale. Cum veni seara merse de culese 
floarea ce inflorea o data pe noapte din singe sub spinzuratoarea imparatului, 
o pusa-n sin si merse s-o scalde pe printesa cu ea. Cum o scalda o data fata 
capata ro?eata-n obraji §i chip de om inviat din morp. A doua seara de sub 
alta spinzuratoare pindi pina-nflori floarea, o culese ?i iar o scalda pe prin- 
tesa. Printesa capata via$a si glas sa graiasca. A treia noapte mai culese o 
floare $i inca o data o mai scalda si fata se-nzdraveni de-a binelea, de parca 
n-ar fi fost bolnava niciodata. 

Imparatul se bucura foarte de isprava istetului copil si-i zise: 

— Mai baiete, baietele, pentru faptele mari ale tale, iji dau fiica de 
mireasa, sa-ti fie sope-aleasa, iar in marele palat, sa fii chiar imparat ! 

— Imparate §i-naltate, prea esti bun si-mi dai de toate ! Eu sint fiul 
eel mai mic, nu ma pricep la nimic ! Mai am doi fratiori mai mari §i s-or minia 
?i m-or blastama, c-am luat-o-nainte si nu ne-am insurat pe rind, precum ne-am 
facut pe rind. S-ar cuveni sa-p marip fiica dupa fratele meu mai mare §i nu dupa 
mine eel mai mic ! Strajele mersera in oras pe la dughene de-1 chemara pe 
fratele sau mai mare sa fie mire. Si se facu o nunta mare §i frumoasa ca-n 
pove§ti, precum numai la crai §i-mparati se poate face. Fratele eel mic ?i 
mijlociu n-au timp de pierdut. Se pusera pe foale §i zburara ca gindul in 
tara insetata unde erau incuiate izvoarele. Cum gindira se pomenira in acea 
imparape arsa de dogoarea soarelui, vitele §i oamenii lingeau roua ce le-o mai 
da Dumnezeu dimineaja. Intrebara lumea din cetate daca de multi ani nu mai 
au apa §i spre mirarea lor, aflara ca de peste un veac izvoarele au secat, iar 
viata se stinge cu fiecare zi ce trece. Palate $i ora?e mari ramin pustii. 

A doua zi, copilul eel istej nu mai putea rabda nici el de sete §i drept la poarta 
imparatului se opri si ceru sa-i vorbeasca. Imparatul il primi, iar baieja§ul ii grai: 

— Slavite-mparate, mare-luminate. Vad ca imparapa ta este topita de 
ar$ita soarelui. Pier vite, pier oameni, piere viaja ! Eu ma leg, ca un inginer de 
izvoare ce sint, sa va slobod izvoarele §i iar sa avep apa §i viata ca odinioara. 

— Mai baiete, vezi tu cetatea aceea-nalta, e facuta numai din capete 
de ingineri de paie ca de-ai de tine. Mai bine vezi-p de cale sa n-am pacate 
§i cu un fecior necopt ca tine. 

101 



— Imparate-luminate, eu nu ma tern de moarte ! Eu am venit hotarit 
sa scap lumea de la sete, sa-i dau apa cu izvoare si sa creasca florile iara. $i 
se-nvoi imparatul sa-1 lase sa descuie izvoarele incuiate. Porni baiatul prin 
palat, prive$te-n deal, prive§te-n vale, da-i §i prin oborul imparatului, se face 
ca-ncearca, cauta si nu gaseste capatiiul. 

Imparatul dupa el, ginde$te ca asta e mic, dar e inginer istet. Nici prin 
gind nu-i trecea ca el este un bondoc de om, ce nimic nu §tia ! Mai la urma 
se opri linga duvar la vatra focului a§a cum auzise de la zinele maiestre. 
Ridica pliocii de piatra si sapa in vatra focului adinc. Oamenii sapara si pornira 
sa curga izvoarele. 

— Vezi, marite imparate, aici sint legate, innodate §i-ncuiate izvoarele 
din imparatia ta. De-acum inainte vor porni izvoarele sa curga in toata tara. 
Ca prin farmec, toate fintinile, toate lacurile, riurile cu izvoarele, se umplura 
cu apa si incepura sa curga la vale spre marea bucurie a imparatului. Atunci 
imparatul, plin de drag si de bucurie ii zise: 

— Asculta, mai baiete, fiindca este treaba asa, ca descuiasi izvoarele, 
se umplura marile, inverzira cimpurile, inflorira florile ?i viata-mi lumina§i 
da si-mparatia-mi luasi ! Si de-acum pina-n vecie s-o stapinesti tu cu fiica 
mea, care o sa-ti fie mireasa $i-mparateasa ! 

— Ba, marite imparate, ca am un frate, m-o batea si m-o certa, ca el 
e mai mare si nu se-nsoara, iar eu ma leg la cap cind nu ma doare. Noi 
trebuie sa ne-nsuram pe rind precum ne-am nascut. Sa-1 chemati pe el $i 
lui sa-i faceti nunta. 

Cum il gasira gura-casca prin oras, il chemara la palat §i-i spusera ca e 
ginere si va fi-mparat. Alijlocariu casca ochii, credea ca viseaza, dar nunta 
si veselia-ncepu si tinu luni si ani, iar el tot nu-ntelegea prin ce minune 
i-a pus tocmai lui Dumnezeu mina-n cap. 

Fratele eel mic n-are rabdare sa petreaca si sa veseleasca. Isi incinse 
sabia, ascunse chesaua fermecata-n sin se urea pe foale si zbura peste cimpii 
si-imparatii pina ce se scobori tumite la capul pamintului la niste palate mindre 
imparatesti de marmora si de clestar. 

N-are de lucru si trage la o crisma sa ia ceva de-ale gurii. Cind la crisma 
fiica-mparatului juca carti cu vm curtean inzorzonat, imbracat numai in toale 
de aur si de argint. Mai si se mira copilul de printesa ca se joaca la carti prin 
birturi. Ce-ar fi sa intre-n vorba cu ea si sa se joace cu ea. Tocmai ofiterul 
de la curte golise portofelul si plecase suparat. Ia s-o-ntreb eu nu joaca cu mine ? 

— Vad ca va place jocul de carti si mie-mi place dar daca n-am cu cine 
juca, stau §i rabd. 

— Ai bani? 

— Am. 

— Hai sa jucam, zise printesa. Si se pusera pe joe frate sa-i faca de petre- 
canie paralelor. Pina diminea^a fiica-mparatului pierdu tofi banii. Dar ea lua 
seama ca punga baiatului fata bani, indata ce nu mai avea. Cum sa faca ea 
sa-i fure chesaua cea fermecata care fata bani ! Pune la cale cu crismariu sa-i 
dea vin sa bea sa-1 imbete pina §i-o pierde de tot mintile. $i crismarui se puse 
pe cl cu vin vechi de noua ani si baiatul de bucurie ca i-a luat toti banii craitei, 
hai cu ea la bautura: 

Bea cu oala 
Sa fuga boala, 

102 



$i cu ploschita 
Sa-si ude gurita ! 

$i a§a beu cu sete pina-si ineaca pipota, de cazu lat la pamint. Fiica-mpa- 
ratului atit a§tepta. Cum il vazu, baga mina-n sinul baiatului si-i fura che- 
saua cu bani. Vru sa piece, dar necuratul n-are de lucru de-§i viri coada si 
o-ndemna sa-i ia sabia cu care infrunti ostirile lumii si foalele cu care zbori 
ca vintul si ca gindul. Ca sa nu simta ca 1-a-nselat i-a pus la loc alta chesa, 
alta sabie §i foale, asemanatoare ca picaturile de apa. Baietasul dormi un somn 
bun §i se scula aminat, cind printesa hehe, de mult se dusese la palat. 

Cum se scula vru sa-ncerce sabia. O ridica-n sus §i gindi sa se adune ostire 
cita frunza si iarba, dar ostire ioc. Ii furase sabia si alta la fel ii pusese la loc. 
Cind vazu una ca asta, simti cum il lasa picioarele. Hai sa-ncerc si chesaua 
daca mai fata bani ! Da de unde, in zadar o scutura ca parale nu mai fata ! 
Tiii ! zise el in gindul sau, §i pe asta mi-a luat-o ! Sa crape de ciuda, nu 
alta ! Ce-i mai raminea de facut ? Sa se urce pe foale si sa zboare la palat 
sa se plinga. Dar cum se sui pe ele, foalele nu mai au nici o putere sa 
zboare ca odinioara. De-acum se vazu pierdut si se gindi la vorbele lui 
taica-su, ca mintea de-ar creste pe toate cararile, ar paste-o magarii. Plingea 
de necaz §i-§i da cu pumnii-n cap fara rost. 

De-acum sarac si gol pusca isi lua lumea-n cap si pleca la voia-ntimplarii 
unde o da sorocul si norocul. Umbla din sat in sat, din catun in catun, cersind 
de mincare. Toalele, i se rupsesera de se facusera ferfenita pe el. Ii era rusine 
sa mai treaca-n halul asta prin lume. Dar e mai bine sa mearga-n munte si sa-si 
caute de-ale gurii ca jiganiile salbatice prin paduri. 

Urcind §i scoborind pe potecile neumblate ale muntilor, deodata gasi 
un mar cu mere neobisnuit de mari si frumoase. Hiii ! isi zise el, bine ca 
eel putin am ce minca, sa nu mor de foame ! Dar cum musca dintr-un mar, 
sa vezi dracia dracului, ii crescura coarne ca la tap. Cind vazu una ca asta incre- 
meni de frica. Colac peste pupaza, asta-mi mai lipsea isi zise-n gind baiatul. 
Ce sa faca acum sa scape de coarne ? Se suci, se-nvirti, dar coarnele-i atirna-n 
cap, ca la un tap. N-are ce sa faca, trebuie sa rabde si sa le poarte daca asa 
1-a pedepsit Dumnezeu ca n-a avut minte sa-si pastreze lucrurile ca ochii 
din cap. Acum sa sufere ! Ridica mina de coarne si merse prin padure speriind 
ca o aratare cerbii si caprioarele ce se adunau la izvoare sa-§i stimpere setea. 
Mergind dupa izvoare cu apa curata de munte, in cale dete de un par, incarcat 
de pere. De sete lua o para, o minca si-i cazura coarnele jos, parca le-ar fi 
luat cineva cu mina. Heeei, dar fiindca la minte era istet 3 lua seama ca din 
mere ies coarne, din pere pica coarnele, ca si cind n-au fost. Stai, frate-meu, 
daca-i a§a ca-i vin eu de hac printesei, s-o usture la ficati, daca a cutezat sa-mi 
fure lucru§oarele mele ! Se-ntoarse la mar, umplu sacuiul de mere, iar sinul 
de pere. De aci pleca drept la curtea-mparatului. Se plimba prin fata palatului 
si striga ca negustorii, doar, doar, o veni §i fiica-mparatului sa cumpere si sa-i 
vie de hac. §i cum mergea si se-nvirtea striga: 

Hai la mere, 
Hai la pere, 
Hai la mindre floricele ! 

Fiica-mparatului, n-are iar treaba. Ridica capul peste gard sa vada ce 
vinde baiatul. El cum o zareste o recunoaste si mai tare striga sa-i iese sufletul 
din bo$ogi. Printesa cind vazu merele mari §i frumoase nu-i paru rau de bani, 
patru galbeni numara si umplu sortuL Ii dete lui ta-su si ma-si si toti se mirara 

103 



de asa mere frumoase mari si aurii. Fiecare in palat sedea-n ogeacul lui cu slu- 
gile lui. Printesa cum musca din mar ii crescura coarnele ca la tap. Degeaba 
tipa, in zadar se zvircolea, ca de coarne nu scapa. De ru§ine se ascunse sub 
pat; sta acolo pitulata zi si noapte sa n-o vada imparatul si sfatuitorii acestuia. 
Mare rusine cazuse pe capul ei. Imparateasa veni in odaia lui fie-sa s-o vad&, 
dar n-o gasi. Lua si ea dintr-un mar si-ntr-o doara mu§ca din el. Cum mu§ca 
ii crescura coarnele. De rusine fuge si ea sub pat sa n-o vada imparatul. Cind 
pe sub pat se gasi cu fiica-sa si ea ca naiba-ncornorata. Stateau aci ca slutele 
§i ca mutele. Le cauta slugile, da nu le gasesc. Zarva mare ! A fost furata 
imparateasa si fiica de niscaiva zmei isi dau cu parerile doftoroaiele si vraji- 
toarele. Porni imparatul sa le cate. Cind in odaia lor vede marul pe masa si 
musca de sete si inima rea din mar. Cum musca, indat-i crescura coarnele ca 
la tap. Incepu sa traga de ele sa le rupa dar in zadar. De rusine sa nu-1 vada 
generalii si mare^alii in halul asta, tisti si el sub pat ! Cind acolo, sotia si fiica, 
amindoua cu coarne. Incepura toti sa se vaite si sa-1 blesteme pe acel copil 
afurisit care i-a pacalit. 

Daca vazu imparatul ca n-are ce se face, ca la deal e greu, iar la vale-i 
rau, isi dojeni muierea si fata sa iese de sub pat, ca doar n-o fi cu banat sa stea 
tot pitulati cu coarnele-n cap: 

— Hai, bre 3 iesiti, zise-mparatul, ca n-avem ce ne face ! De-acum ne-am 
facut de pomina si Dumnezeu de niscaiva pacate ne-a pus mina-n cap. Iesira 
si femeile ascunzindu-si de rusine fata. 

Ce era sa mai faca sarmanul imparat ? Dete veste prin lume ca se cauta 
doftoroi si vrajitori care sa le taie coarnele. Se ivira o multime. Caci la mama- 
liga mare, vin multe haimanale. Dar cum le taiau §i mai mari cresteau. La 
citava vreme, destul de aminat veni si copilul eel istet, dar de data asta nu 
mai era imbracat in haine ponosite si zdrenturoase. Se imbracase frumos, parca 
era pui de vraci. Isi puse-n poznare doftoriile si veni la-mparatu sa-i doboare 
coarnele. 

Mai intii, si-ntii, imparatul il pofti in palat il cinsti si-1 omeni ca pe un 
doftor priceput, cum se parea. Dupa aceea, baietasul zise: 

— Marite-mparate si prea luminate, toti avem pacate ! Eu nu voi putea 
sa va dobor coarnele daca mai intii n-o sa va spovedesc. Daca nu o sa ascundeti 
nimic si o sa va marturisiti pacatele, atunci eu o sa pot lucra si coarnele or cadea. 
Altfel nu facem nimic ! 

Trecu intr-o alta odaie §i-n taina se puse sa-1 ispiteasca pe imparat ce pacate 
a facut. Imparatul, ca orice imparat este fara de pacat ! N-o sa-si recunoasca 
el ca are §i pacate. Si asa se vedea pe fata ca este un mincinos. Veni rindul la 
imparateasa. $i asta la fel de mincinoasa, ca oprea apele-n loc si soarele, cu 
prefacatoriile si minciunile. O scoase afara sa intre fata cea cu pricina. Se 
uita la ea si-o-ntreba, parca ar fi fost calugare nu copil. 

— Spune-mi frumusel; ai vreun pacatel, pe eel sufletel? 

— Vai de mine, Doamne, sint curata baiete, ca roua dimineata, ca stea- 
ua-n cer, ca strugurile din vie, ca Maica Stamarie. El o vazu si pe asta ca e 
dintre alea ce daca spune adevarul se-mbolnaveste. O scoase afara zicindu-i 
ca e mincinoasa si printesa stiindu-se cu musca pe caciula iesi. 

Pe urma iar le grai la top trei: 

— Fac cea din urma-ncercare, cinstite fete-mparatesti, de nu-mi spuneti 
adevarul gol-golut, in loc de coarne pe cap o sa-mi purtati coarne ca necuratul 
din balta si sa luati aminte bine ca: 

104 



Minciuna a umblat, 
cit a umblat 

si-acum i s-a-nfundat ! 

Si ca sa le arate ca toti sint mincinosi, le dete la fiecare cite o lingurita 
din zama de mere si cum beura coarnele le crescura mari ca la cerb. Cind 
se vazura ei in halul asta, de voie de nevoie, intrara pe rind in odaia latural- 
nica sa se spovedeasca in fata baieta§ului . 

Imparatul din fir in par spuse cum 1-a omorit pe frati-su ca sa-i ia locul, 
cum a spinzurat oameni sau pe altii i-a-nchis §i lasat sa moara de foame intre 
ziduri. Pe urma a spus cu cine s-a tinut §i tot ce god a mai pacatuit. Dupa asta 
1-a poftit afara §i-a venit imparateasa. 

Imparateasa marturisi ca din pricina ei a murit cutare general, cutare 
om invatat si mai la urma spuse si cu cine din palat s-a pnut fara sa afle-mpa- 
ratul. Vazind ca si ea a spus dirept o pofti afara sa intre la spovedit si 
frumoasa printesa. 

Craita-i zise ca ea este fara de pacat ca florile cimpului, ca Maica Pre- 
cista. Mai la urma-i marturisi ca are totusi pe suflet un mare pacat. $i-i povesti 
din fir-in par cum 1-a-mbatat pe un copil sarac, i-a luat chesaua care fata bani, 
i-a luat o sabie $i ni§te foale. Atunci baiatul a mai intrebat-o: 

— Asculta, fata, mai tii tu lucrurile alea ? 

— Le tin, cum sa nu ! 

— Stii tu la ce sint bune? 

— $tiu ca doar chesaua puiaza parale din senin dar de alelante 
n-am habar. 

— Uite ce-p zic eu. Daca vrei sa-p fie bine §i sa ai noroc in viata sa nu-1 
in§eli nici pe-al sarac, nici pe-al bogat §i cind vreodata copilul ala, iti va cere 
lucrurile sa i le dai, ca sint ale lui. A§a sa faci ! 

— A§a voi face ! Ie§ira-apoi afara-ntr-o odaie mare luminoasa, numai 
cu pietre scumpe-mpodobita. 

Lua sticluta cu zama de pere si la fiecare-i dadu o linguri;a. Cum inghi- 
tira coarnele picara. Cind vazura minunea, sarira-n sus de bucurie, iar impa- 
ratul incepu sa joace strigind: 

Hopa, hopa, 
joaca popa, 
niniu 
si cu dascalu ! 
Dupa ce se desmetici, zise catre baieta§: 

— Mai baiete, logofete, de-acum sa-mi fii ginere, dau fata mea sa-p 
fie mireasa si-apoi imparateasa ! Ca o armata de doftori mari nu ne-au doborit 
coarnele, iar tu cu zama dintr-o sticluta, facusi minuni ! E§ti baiat istet, om 
de mare pre; ! 

— Slavite-mparate §i iar luminate, ca sa le faci bine, fa §i pentru mine, 
la nunta sa-mi vie, din dalba-mparape, cei doi frap, ce-mi sint imparap, la 
margine de pamint, unde n-ap fost nicicind. Imparatul trimise o§tire si corabii 
in cele doua-mparapi sa vie §i fratii lui sa se veseleasca la cea nunta-mpara- 
teasca ce n-o mai fi pe lume alta. Pina sa se pregateasca de nunta, el fuge 
din palat 51 cumpara ni§te toale ponosite §i zdrentuite, ca s-o-ncerce pe mireasa 
daca e om, ori e pore de cine. 

Trecu pe la poarta palatului, descult §i zdrenturos, cerind strajerului 
s-o cheme pe fata-mparatului ca are sa-i spuie ceva. Abia au chemat-o la ast 

105 



coate-goale pe craita. Dar pina la urma tot au adus-o. Cind a vazut-o a §i-n- 
trebat-o : 

— Maria-ta 5 ma mai cunosti ? 

— Ba, te cunosc. 

— De unde ma cunosti ? 

— Din sara aceea cind am jucat carti impreuniL 

— Frumos din partea unei imparatese sa ma-mbete si sa-nsele un copil 
sarac, ca sa-i fure lucrurile? Spune, asa e? 

— Asa e ! Te-am imbatat si te-am inselat, dar sa ma ierti. 

— Te iert, daca-mi intorci lucrurile mele. 

— Ti le-ntorc. Si fata se tinu de cuvint. ll lua in palat si-i dete sabia, 
chesaua si foalele. El ii multami. Lua sabia-n mina si se gindi sa se umple 
curtile si tirgurile de ostire ca sa petreaca de nunta lui si se umplura. Pe urma 
trecu prin fata ostasilor si scutura chesaua, ca sa adune ostirea parale sa se pro- 
copseasca si ostasul ca destul e de amarit saracul. Dupa aia se sui pe foale, ii 
arata printesei inelul primit de la ea de logodna si-i zise: 

— lata eu sint ala pe care m-ai inselat si tot eu sint ala care ti-am pus 
coarne-n cap, ca sa te-nvat minte sa nu mai inseli. Daca ma mai vrei sa-ti 
flu sot 5 spune-mi ca sa zbor sa-mi aduc fratii la nunta. 

Ea il privi cu uimire si-i grai: 

— Vai iubitul meu mire, cum sa nu te vreau, vorba mea e sfinta si este 
legamint inaintea lui Dumnezeu pentru mine ! Du-te si sa vii repede ca ard 
de nerabdare sa te vad pe veci linga mine, stapinul acestei mari imparaui. 

Baiatul se sui iar pe foale si cum se gindi zbura ca gindul si ca vintul 
la fratii lui imparati si tot ca gindul se-ntoarse la nunta cu ei tot calari pe foalele 
fermecate inainte de a se-ntoarce ostirile si corabiile trimise de tata-su. Si 
de aci inainte unde se porni o nunta frumoasa ca-n povesti, la care sosira si 
jucara si fratii lui ajunsi si ei imparati prin istetimea lui, precum si tot norodul 
si toti craii si-mparatii lumii. De cum se punea luna noua^, jucau nuntasii 
si se veseleau 5 pina raminea alinata pe cer ca o andrea. Si da-i naintecu: 

Hopa, tupa ! 

cit tine nunta ! 
chiote si trai ! 

patruzeci de ai ! 
Si poate ca tinerii-mparati, se vor veseli si nuntasii chiui, si astazi ! 



PIPILCUTA 



A fost odata 
ca niciodata . . . 
ca de n-ar fi ! 

nu s-ar povesti. 
A fost undeva departe un om lucrator care toata viata a fost argat mun- 
cind pe la unu, pe la altul, fara sa agoniseasca vreo avere. In maidanu lui avea 
doua-trei gaini si un cocos frxxmos, tantos §i voinic de-ti era mai mare dragul 
sa te uin la el, cutcurezind. 

Omul traia ca pe vremuri in saracie, dar se-ntelegea bine cu muierea si, 
in scurt timp, avura o fetita frumoasa cu parul stralucitor ca soarele. Fetita 



106 



cre§tea, iar lumea se mira de frumusetea ei. Pe fata au botezat-o Pipilcu^a. 
Pipilcuta nu numai ca era frumoasa, dar era §i vrednica. Toata ziua lucra §i 
mai putin se juca. De mica invata sa gateasca, sa tese §i sa toarca, lumea o lauda 
iar danacii cum scoasera capul, pusera ochii pe ea, gata s-o ceara. 

Unele dintre varuicele ei se mindreau ca sint prietene cu ea, iar altele 
o urau pentru cinstea §i cuminjenia ei. 

Cum era obiceiul pe atunci, fetele se adunau seara la claci; cind la una, 
cind la alta pina torceau lina §i ciltii. Fetelor le placea sa fie impreuna, fiindca 
la claca povesteau, cintau, se jucau $i veneau dupa ele sa le mai stringa danacii. 
Pipilcuta nu se ingrijea de baieji, avea ea grija casei §i a furcii. 

S-a intimplat sa fie claca la o varuica. Fetele cele rele o pismuiau pentru 
vrednicia si cuminjenia ei §i se vorbira in taina, sa-i poarte simbetele. Facura 
legamint ca pina la miezul noptii sa fur?easca toate caierele de lina, iar cine va 
ramine pe urma, aceleia sa-i moara muma §i sa i se prefaca vaca neagra. Pipil- 
cuta stiindu-se vrednica torcea, neluind in seama nebuniile celorlalte. 

Fetele se intreceau care mai de care sa-§i termine caierele de lina §i de 
mij;e mai indata. Dar nici Pipilcuta nu se lasa, mai ales cind stia ca este pus 
pret pe capul mumei. Da zor si nu prididea cu lucrul fara a lua in seama ca 
celelalte fete arunca lina din caiere dupa use, pe subt pat §i o pitula unde pot. 

Pe cind tragea de zor cu gura din caier iar fusul i se invirtea ca un titirez, 
deodata varuicele ei aruncara fusele, furcile goale, iar Pipilcuta ramase incre- 
menita vazindu-se cea de pe urma. Isi lua fusul §i furca §i pleca plingind acasa. 
Cind ajunsa in pragul casei striga: 

— Muma, deschide ! 

— Muu ! . . . muu ! . . . Muu ! . . . ii raspunse un glas din casa. Era un glas 
ca de vaca. Fata se spaminta si nu-i veni sa creada, cind auzi cum bate cu 
coarnele-n usa. Dupa ce se deschise u§a, iesi din casa o namila de vaca neagra 
care mugea infiiriata, darimind si spargind tot ce-i iesea in cale, pina se duse 
la iesle in grajdul vitelor. 

Tata-su nu se temea de vaca, ci dimpotriva o tesela cu grije, ii a§ternea 
paie in cohere, ii da apa si o aranea cu multa bagare de seama. Dar Pipilcuta 
ramase trista si abatuta; plingea §tiind ca a ramas fara muma pentru ca §i-a 
fiursit cea din urma lucrul. Nu-§i putea ierta acest mare pacat care o chinuia 
facind-o sa verse multe lacrimi. 

Tatal ei nu stia cine a facut sa vie moartea s-o ia pe sotioara lui si s-o 
prefaca in vaca neagra. Pipilcuta stia dar nu cuteza sa-i spuie nimic. 

Cu timpul, Pipilcuta se impreieteni cu vaca ! Incepu sa stea de verba 
cu ca sa se inteleaga ?i afla ca nu este vinovata de moartea mumei. 

Ar fi trait ea §i asa cu muma-sa prefacuta in vaca neagra, cu coarne mari 
ascutite, daca tata-su intr-o zi, nu se insura cu o alta muiere. $i nici asta n-ar fi 
fost prea mare lucru daca muma ei vitrega nu-i facea doua surori pe care ea 
a trebuit sa le legene, sa le dea lapte de capra, sa le spele, sa le cirpeasca si 
cite altele, pina crescura mari impreuna. 

Odata vaca neagra a vrut sa le ia pe surorile Pipilcutii-n coarne sa le 
omoare, dar tata-su le-o scapat. De atunci muierea ii da zor lui tata-su sa taie 
vaca, sa faca din ea pastrama si din piele foale. Tatal Pipilcutii tot amina $i 
nu vrea s-o taie. Muierea daca vazu se prefacu intr-o zi ca pleaca cu fetele. 
Necajit bietul om ii fagadui ca are s-o taie. 

Auzind Pipilcuta toate pregatirile de moarte 3 merse la muma-sa si-i 
spuse, tot ce avea de spus. Vaca cea neagra auzind ii zise: fata mea, tu nu 

107 



trebuie sa maninci din carnea mea ! Sa adui toate oasele, sa le ingropi la tirla 
din deal sub radacina de buturugi gaunoase iar coarnele sa le la$i putin ie§ite 
afara din pSmint. Cind cineva te va certa, te va bate, ori te va chinui, tu sa vii 
la mine, sa dai cu nuiaua de trei ori in coarnele mele si eu am sa-ti vin in aju- 
tor. Ai inteles ! 

— Inteles, muma ?i iar plinse. 

Dupa ce taiara vaca, Pipilcuta aduna cu grija oasele §i coarnele, le ingropa 
sub buturuga cea mare. 

Da muma vitrega o punea la munci grele, n-o lasa sa se hodineasca si 
lucra pina la miezul noptii. O batea si la hora nicicdata n-o lasa. Muncea 
sarmana ca o roaba si tot n-o multumea. 

Intr-o duminica, cu naravul dracului in ea, i§i lua fetele si pleca la hora 
sa se veseleasca. Inainte de a pleca, varsa in vatra focului in cenu§a o banita 
de fasui si-i spusa sa-1 aleaga, sa aduca apa $i sa faca de mincare pina se intoarce 
cu fetele de la hora. Pipilcuta n-adasta mult si-alerga la muma-sa. Dete 
de trei ori cu nuiaua in coarne si muma-sa-i trimeasa o multime de fete 
mari, baieti si neveste si pe-a fuga aduna tot fasuiul din cenu§e, ii facu 
de cina si-i adusa apa. 

Apoi se intoarsa din nou la muma-sa, ii dadu iar in coarne cu bitu si 
lumea care o ajutase intra din nou in scorbura. Muma-sa ii scoasa apoi niste 
toale frumoase de matase si dupa ce o premeni, Pipilcuta capata arpii si zbura 
pina aproape de hora. Pe cap purta basma de borangic stralucitoare, camasa 
alba cu flori alese si dantela, cu pistelci negre cusute cu trandafiri de aur, 
papuci albi, iar la git cu margele §i salbe. Ochii danacilor erau indreptap numai 
la Pipilcuta. Vinise in ziua aia la hora feciorul imparatului. Se prinsa in hora 
linga feciorul imparatului. Dupa hora, zbura la trunchiul gaunos, lasa toalele 
scumpe intorcindu-se acasa rupta si zdrent\n*oasa asa cum se purta. 

Cind sosira acasa, sturorile vitrege incepura s-o batjocoreasca aruncind 
cu cenu§a spre dinsa. Ii povestira ca au vazut pe fiul imparatului jucind cu o 
zina, privea la ele si ridea. 

— Tu ai de lucru si bineinteles ca n-ai cind sa mergi la hora, ii zise 
muma vitrega. Pipilcuta la toate astea asculta cu nepasare. 

In duminica urmatoare, muma vitrega pleca iar la hora cu fetele, inainte 
avu grija sa-i dea lui Pipilcuta noua caiere de lina pline cu bondreci sa le 
treaca prin darac, sa le toarca pina ce se-ntoarce, sa mai faca pe deasupra 
mincare, sa aduca apa, sa araneasca toate oarali din curte §i abia dupa aia, 
sa mature prin casa. 

Pipilcuta indata alerga la muma-sa, dadu de trei ori in corn cu nuiaua 
si numaidecit mumasa ii trimisa in ajutor fete mari, muieri, neveste care 
murisera de curind, §i pe-a fuga ii toarsera caierele de lina, ii adusera apa in 
galeti, dadura la oratanii §i venira de sa bagara iara§i in scorbura de unde 
ie$isera. Dupa aceea, muma-sa ii scoase din nou alte toale §i mai mindre de 
matasa. Papuci frumosi cu fir de aur, fusta ca o gradina de flori, iar camasa 
stralucitoare ca cerul instelat. 

Fiul imparatului veni iar prinzindu-se in hora linga Pipilcuta. Top ochii 
erau atintiti asupra lor. Parul ei sclipea ca firele de aur, stralucea ca soarele, 
iar zimbetul ei de o bunatate fara pereche. Pipilcuta juca frumos §i nu vorbea 
ci numai ridea. 

Cum tacura lautarii, Pipilcuja i§i lua zborul lasindu-i mumei vestmintele. 
Pleca acasa facindu-se ca dichise§te prin tinda. 

108 



Muma vitrega ramase mirata de vrednicia Pipilcutei, isi lua fetele la 
bataie ca ele nu tore un caier de Iina intr-o stamina in timp ce Pipilcuja toarce 
noua caiere intr-o sara. 

A venit o mare sarbatoare §i se facu iar hora-n sat. Venira fete din multe 
sate, din alte tari, care mai de care mai frumoase, fiindca §tiau ca vin fii 
de imparati sa-si caute mirese. 

Surorile i se gatira frumos in rochii noi, in papuci de lac, iar muma 
vitrega ii dadu porunca Pipilcutii sa adune un sac de porumb §i altul de linte, 
rasturnati de inat in cenu§a, sa toarca zece caiere, sa vinture porumbul, sa spele 
lintea §i s-o usuce, sa aduca apa, sa adape vitele sa dea la gaini, sa faca de mincare 
si rinduiala pin casa. Dusmanele plecara la hora, soarele se lasase spre 
asfintit; mai are cit o roata de car pina apune; atunci Pipilcuta alearga la 
muma-sa plingind: 

— Muma, au plecat la hora si mi-au dat de lucru ca sa nu fursesc o 
luna de zile. 

— Nu te teme, fata mea, ii zise muma-sa, indata, toate vor fi gata. 

Din scorbura iesira fete, baieti, muieri nenumarate, care alergara ca 
gindul la treaba. Unele incepura sa gateasca, altele sa adune boabele de porumb 
si linte, unele vintinrara si spalara, altele adapara vitele si toarsera, apoi plecara 
la iuteala de se bagara in scorbura la muma-sa. 

Pipilcuta dadu din nou cu nuielusa in cornul mumii si vaca neagra ii 
dadu alte primenele si mai frumoase cu papuci din fir de aur, fusta din fire 
de aur si de argint, cama§a de matasa impodobita cu flori. De aci isi lua zborul 
si ajunse inaintea surorilor vitrege in sat la hora. 

Fii de imparati jucara tot timpul linga ea. O priveau si se minunau de 
frumusetea ei. Dupa ce se termina cu hora, vru sa zboare la scorbura mumei 
sa-i duca hainele indarat ca sa i le puie-n lacra, dar tocmai cind sa se ridice, 
fiu unui imparat vru s-o prinda si abia-i putu scoate din picior un papuc. 
Pipilcuta ramase cu un singur papuc §i zbura la scorbura. Muma-sa n-o certa 
cind ii aseza pe coarne toalele ale scumpe. 

— Am pierdut un papuc, muma, zise. 

— Lasa, fata mea, ala ti-aduce naroc. 

Da fiul imparatului a §i pornit din bordei, in bordei, din casa in casa, 
prin imparatie sa incerce papucul ca sa-i fie sope acea fata pe al carei picior 
se va potrivi papucul. 

Sa opri o trasura de aur trasa de patru telegari toti cu arpii mari. Tele- 
garii sforaiau §i faceau praf pamintul de sub picioare; din nari le ie§ea foe, 
iar din ochi scintei. 

Pipilcuta matura pin casa, cind muma vitrega o lua cu de-a sila, o urea 
in pod, indesind-o ca pe un capatii cu pene intr-un uloi plin cu cenu?a. Biata 
fata nu schinci. Tacu si ramase-n pod nestiind nimic din cele ce se 
petrec afara. 

Nebuna crezu ca imparatul a venit sa-i ceara in casatorie pe una din fete. 

— Fiti bineveniti in casa noastra, marite imparate. Fetili mele va 
a§teapta, sint frumoase ca soarele, vrenice §i curate nevoie mare. Imparatul le 
privi §i vazindu-le despletite, mucoase §i somnoroase, lorite ca muma padurii, 
scoate dintr-o straita de argint un papuc alb cu fire de aur si zise: 

— Am venit sa incerc papucul asta. Asara la hora am jucat cu o fata 
frumoasa; fata a zburat iar eu abia i-am luat papucul. 

109 



— E papucul fetei mele, alei mari, zau ce samana cu papucul ei nevoic 
mare, slavite imparate ! la sa-ncercati sa vedeti ! 

— Sa-ncercam, raspunse-mparatul. 

Fata cea mare s-apropie, i§i sterse cu podul palmii nasul si-ntinse piciorul 
sting, gros si noduros ca un butuc. Piciorul botocanos nu intra in papuc nici 
cu virful, da-mi-te cu tocul. 

— Hai incercati, maria-ta, ca ieri i-a intrat, acum o mai fi crescut fetita ! 

— Nu vezi, femeie, ca nici vorba, nu-i intra nici labele, vrei sa stric o 
frumusete de papuc? 

In timpul asta fata cea mica sa primenisa in rochie alba de mireasa, cu 
margele si grimna la mina, insa tot mucoasa si urita ramase. 

— La mica se potriveste fiindca papucii astia i-a purtat mai mult ea 
decit soru-sa ! 

— Lasa-ne-n pace, femeie, ca stim noi ce vrem, nu ne inveti dumneata I 
lata ca si piciorul asteia e prea mare ! 

— Ba mai incercati, bunule imparate, ca papucul a fost de la fata mea, 



■*5 



Curtenii bufnira-n ris, fetele se rusinara si se ascunsera dupa usa, iar 
naroada ii da cu cleanta inainte ca papucul a cazut de la fata ei numai ca impa- 
ratul e rau si nu vrea sa faca direptate. 

— Ai inca vreo fata ? 

— Nu mai am nici o fata, maria-ta ! 

— Atunci sa mergem dar, curteni ! Si cind imparatul sa se suie in trasura 
si caii erau gata sa piece pe poaita, zbura un cocos cu pene rosii, galbene §i 
verzi, cu o creasta rosie ca singele si cu o coada mai mare decit o secere, batu 
de trei ori din arpii cintind : 

Cucuriguuu, magu, 

Pipilcuta este-n pod, 

Ascunsa dupa obod; 

In butoiu cu cenusa, 

Plinge Pipilcuta, plinge ! 
Cocosul sari jos, se dadu de trei ori peste cap si dupa aia i§i lua zborul 
si intra sus in deal in scorbura copacului. Fusese muma Pipilcutii, care se 
ingrijea ca un inger pazitor, de soarta ei. 

Imparatul auzind glasul cocosului se mira cum de §tie sa vorbeasca o 
pasare asa de frumos. Baba incepu sa tremure de frica, o apucasera frigurile 
mortii. I§i smulgea de ciuda cu dintii unghiile de la miini §i singele cura. 

— De ce-ti dirdiie dintii-n gura, muiere, hai ne arata ce ai ascuns in pod ? 

— Iarta-ma ca de frica nu v-am aratat-o ! Pipilcu|a este o fata urita, 
murdara, plina de bube, paduchioasa si lene$a. Deaia a si fugit in pod ca sa 
n-o vedeti §i pedepsiti pentru necuratenia in care-si face veacul, pentru rochiile 
ei ce curg zdrente din ele, pentru ca sa nu-i vedeti picioarele botocanoase, 
mari si urite in care nu ar intra cizma barbateasca da-mi-te un papuc. 

Acuma, muma Pipilcutii ii trimisese pe sus cu o intreaga oaste, alalt 
papuc din fire de aur, o rochie alba cu razele soarelui, tesuta de paienjenii 
pamintului ^i-mpodobita cu stele de aur; care eria atit de fhimoasa, incit prin 
acoperisul casei strabateau razele de lumina, ca ji cind din podul casei ar fi 
rasarit soar ele ! Pe cap suratele pamintului care murisera nemaritate, ii asezara 
o coroana din diamante §i rubine ce varsau raze incit se lumina podul casei. 

110 



Imparatul ii ceru muierii sa se urce-n pod s-o scoboarc jos. Rautacioasa 
se preface ca se urea in pod dar se intoarce zicindu-i: 

— Nu vrea, marite imparate, se fereste ticaloasa ! V-am spus eu? Doar 
va vreau binele, maria-ta ! 

— Bine, daca nu vrei, ma urc eu ! 

Cind incepu imparatul sa se suie, scara se lumina, iar cind ajunse la 
gura podului de stralucire nu putea privi in sus. Dupa ce se freca bine la ochi, 
linga cosul casei vazu o fata subtirica parca ar fi fost trasa pintr-un inel, cu 
parul cazut pe spate in valuri de aur, cu ochii blinzi albastri ca cerul, cu o rochie 
alba mai subtire decit o pinza de paianjen, impodobita cu funigei de aur care-ti 
luau ochii, incit la soare te puteai uita dar la Pipilcuta ba. Fata ramase 
nemiscata ! In timp ce imparatul sta incremenit locului si tulburat. Imbatat 
de infatisarea ei minunata uita pentru ce s-a urcat in pod si deodata hotarit, 
se-ndrepta spre Pipilcuta, mai frumoasa decit o zina din povejti. Cind vru 
s-o imbrati^eze de bucurie, ca a gasit o sotie pe plac, abia atunci vazu ca 
tine in mina un papuc alb pe care ar trebui sa-1 incerce. Cum insa ii placuse 
atit de mult de Pipilcuta se gindi ca s-ar putea ca papucul sa nu se potriveasca 
si atunci ar insemna sa paraseasca o fata asa de frumoasa ce nu vazuse de-a 
lungul si de-a latul imparatiei sale. Pipilcuta ii vazu papucul pe care el il viri 
in buzunar si-i zise cu un glas ca de inger: 

— Pentru ce nu-1 incercati ? Datoria mariei voastre este sa incercati 
papucul si la fetele bogate si la cele sarace si la cele urite ca mine si la cele 
frumoase ca ale mumii mele vitrege ! Dati-mi-1 sa-1 incerc, asa cum I-ati dat 
la toate fetele din imparatie ! 

— Ma tern ca nu se va potrivi 3 iar eu ma multumesc sa te iau sotie pc 
tine asa cum esti ! 

— Nu te teme, maria-ta 3 incearca-1 si abia atunci ai dreptul sa ma cer 
sa-ti fiu sotie. 

Imparatul trcmura de teama, scoasc papucul si cu sufletul la gura il 
incerca. Papucul nu numai ca se potrivea de minune dar si se semana cu celalalt. 
Atunci imparatul fu atit de fericit, incit zvicni bucuria in el asa de tare ca isi 
lua mireasa de mijloc si o saruta. 

Incepu sa sara in sus de fericire, sa joace cu Pipilcuta, nebagind de 
seama ca se afla in pod incit isi umplu capul de cucuie, din loviturile in capriorii 
si birnele podului. Podul de jocul lor mai, mai era sa cada-n capul rautacioasei 
si al curtenilor sai. Unii fugisera pe-afara de teama sa nu li se darime podu-n cap. 

Atunci, imparatul isi lua mireasa de mina si incepu sa scoboare. El sco- 
bora, iar Pipilcuta pe urma. Cind Pipilcuta fu in gura podului, casa se lumina 
ca de un soare, iar muma vitrega fu apucata de frigiuri §i, speriindu-se, se im- 
piedica de caldarea cu laturi fierbinti pentru porci, cazu in caldare de se opari. 

Imparatul isi lua mireasa 3 o sui in trasura de aur si se pregati de plecare. 

Muma vitrega vazindu-se plina de rani si oparita 3 dindu-si seama ca e 
cu sufletul gata sa-i iasa, dadu foe casei de ciuda ca i s-au dat peste cap 
socotelile. 

Pipilcuta ajunse la palatul de clestar, de la marginea marii albastre, 
unde imparatul facu o nunta mare si frumoasa, care tinu trei luni si trei sapta- 
mini, numai in cintece, chef si voie buna. 

Si iata cum se rasplati fata lucratoare si intaleapta si cum se prapadi 
in flacari lacomia si nedreptatea. 

Ill 



VACA NEAGRA 

A fost odata un om si c-o muiere care traiau fericiti iubind-o nespus pe 
fiica lor cu parul de aur. 

La un rind de vreme, se abatu ciuma prin satul lor §i-i lua viata mamei 
frumoasei fecioare. Dar cum mama o iubea mult pe fiica ei, ruga pe stapinul 
eerului sa nu-i duca sufletul laolalta cu cei morti ci sa-i ingaduie a se intrupa 
intr-o vitica ce se nascu la moartea acesteia. Stapinul eerului si al pamintului 
chibzui ca e dreapta cererea sarmanei ji-i indeplini dorinta. 

Vitica era neagra, dar frumoasa §i zburdalnica ca un copil. Fetifa cu 
parul de aur o pastea pe plaiuri cu flori mirositoare si izvoare, jucindu-se 
impreuna, ca doi copii. 

Fetita lua capul vitelusei intre miini imbrati§ind-o si sarutindu-i ochii 
si gura ii povestea cum a venit ciuma si i-a rapit ce a avut ea mai scump pe 
lume, mama. 

La rindul ei vitelusa plingea si lacrimile i se prelingeau de-i ardeau 
obrajii. Fetita crestea si se facea tot mai mare si frumoasa iar vitelu§a 
ajunse vaca. 

Tatal fetii ramas fara muiere, se insura cu o femeie vaduva, care avea o 
fata de seama frumoasei cu parul de aur. 

Mama vitrega insa o ura pe sarmana orfana vazind-o cit e de frumoasa 
si de cuminte, faja de fiica ei care pe linga ca era urita ca muma padurii, mai 
era neascultatoare si lene§a. 

Ce se gindi vipera-ntr-o zi? S-o puie la munci istovitoare si s-o omoare. 

Si-i dadu sa toarca intii zece caiere de lina intr-o noapte. Tata-su 3 muma 
vitrega si sora vitrega mincara si se culcara, iar frumoasa cu parul de aur ajunsa 
de-acum o zdrenturoasa, merse la vaca neagra ii lua capul in brata si-ncepu 
sa plinga. 

Mare-i fu mirarea, cind vaca ii vorbi cu grai omenesc zicindu-i: 

— Nu plinge scumpa mea, ca eu sint mama ta 3 iti vad suferinta §i de 
aceea m-am prefacut in vaca neagra ca sa te ajut ! Adu-mi tu lina ca eu u-o 
tore ! Frumoasa cu parul de aur auzind ca vaca neagra este mama ei §i mai 
rau o podidira lacrimile. 

Apoi 3 ii aduse caierele de lina si la ziua i le §i arata toarse scorpiei de 
mama vitrega. Femeia asta cind le vazu, parca tiu*ba de ciuda. Intr-o alta seara 
ii dadu sa toarca un caiere de lina, de zece chile de lina. $i de data asta vaca 
neagra ii toarse lina si la ziua mama cea vitrega ramasa impietrita vazind ca 
fata este atit de indeminatica §i nu i se impotrive§te poruncilor. 

Isi puse in gind sa-i dea sa toarca un car de mita intr-o alta noapte. 
$i frumoasa cu parul de aur ii aduse ghemele de lina mirindu-se foarte de 
minunea asta zgripturoaica de mama vitrega. 

Stai, isi zise rautacioasa ! voi afla eu cine o ajuta pe zdrenturoasa asta 
de fata ! 

$i intr-o alta zi, ii porunci sa toarca un car de fuior de cinepa, pindind-o 
toata noaptea cum lucreaza. 

La mijlocul noptii fata lua fuioarele de cinepa si le duse la muma ei, 
vaca neagra care le toarse cu coarnele la iuteala. 

Vicleana de muma vitrega vazind-o ca toarce in grajd cu vaca neagra, 
merse la barbat zicindu-i: 

112 



— Omule, daca tii la mine, am sa te rog sa-mi faci voia mea si sa tai 
vaca neagra? 

— Da de ce, mai muiere, ca Iapte berechet da, frumoasa este, grasa este 
si nici un rau nu face ! 

— Rau nu face, da are de gind sa faca, ma prostule ! Tu nu te uiti ce 
privire are cind se uita la fata mea si la mine ? A§a ca ori tai vaca, or eu plec 
din casa ta. Din doua una. Azi vreau sa mi se aleaga, ori e laie ori balaie, ca 
n-o mai pot suferi-n ochi. 

Auzind frumoasa cu parul de aur ca-i va taia-o pe mama-sa, merse plin- 
gind si-i povesti vestea cea trista. Vaca neagra, auzind, ii grai: 

' — Maica, daca ma va taia, tu sa furi parul din coada mea si sa-1 ascunzi 
in salteaua ta, iar coarnele sa mi le-ngropi in grajd sub iesle. Oasale sa le aduni 
si sa le-ngropi pe lunca cu flori, aproape de izvorul unde ne jucam impreuna 
ca doi copii, iar din carne sa nu maninci ! 

I se fScu pe plac rautacioasei femei si taiara vaca neagra. Fata nu uita 
sa duca la buna indeplinire dorinta mamei sale, vaca neagra. Ascunsa coada 
in saltea, coarnele le-ngropa sub iesle oasele pe masura ce se aruncara, le aduna 
si ingropa unde-i placuse la vaca neagra sa pasca. Apoi iar incepe cu noi chinuri 
si osinde muma vitrega. $i dadu alte caiere de lina sa i le toarca. 

Frumoasa zdrenturoasa lua caierele de lina, mergea la iesle si cum plin- 
gea, mama ei, vaca neagra, venea, o mingiia si Iuindu-i caierele i le torcea si 
astfel scapa de cearta acrei mame vitrege. 

Odata, s-a intimplat ca mama cea vitrega sa dea peste coada de vaca 
ascunsa in saltea si rastit o intreba pe zdrenturoasa : 

— De ce ai ascuns coada vacii in saltea, prapadito ? 

— Mi-e dor de mama mea §i de aceea am ascuns-o, raspunsa fata. 

— Las' ca o sa-ti arat eu ! $i iar incepea cu chinurile fara de sf irsit. 
Cind cu torsul linei, ori mitelor si cu ciltii. Dupa ce le termina pe toate astea, 
incepea cu altele. Ii da orez amestecat cu volbura si neghina sa-1 curete apoi 
mei cu neghina si cenusa sa-1 aleaga si cite altele ! Ea sta linga gramada de 
orez sau de mei §i plingea gindindu-se la vaca neagra. 

Atunci vaca neagra venea, o mingiia §i-i spunea: 

— Taci, fata mamii, ca pina la ziua toate poruncile vor fi implinite si vei 
scapa de pedeapsa ! Merse ea la imparatul furnicilor, aduna toate furnicile 
pamintului si la iuteala orezul cit si meiul se afla curatat. 

Cind vedea muma-sa vitrega atita indeminare, o apucau boalele si furia, 
ca n-avea cum s-o mai chinuiasca ! $i cadea la pat de zacea de amaraciune ca 
nu se poate razbuna a§a cum ii da puterea si dorinta, caci, vorba aceea, mai 
indata poti tamadui pe un nebun, decit pe un indSratnic de inversunare. 

Si orice incerca ea impotriva blindei si inteleptei fetite nu putea duce 
la buna indeplinire. 

S-a intimplat odata, ca o fata imparateasca, un print Fat-Frumos, sa 
'dea o serbare, la care putea veni si bogat si sarac. S-a dus la joe mama cea 
vitrega cu fiica-sa imbracata in rochii frumoase §i stralucitoare, nadajduind 
ca frumosul print va pune ochii pe fiica ei. 

Ce sa faca acum frumoasa zdrenturoasa ? S-a intolit cu o rochie mai veche 
si scapatata si a alergat si ea la joe cum fac toate fetele in astfel de-ntimplari. 

Frumosul print, indata ce o vazuii placu si o chema la joe. Dupa aceea 
temindvi-se de mama ei vitrega ca o va certa, spunindu-i vorbe grele de ocara, 

113 



fugi acasa. Printul o urmari, iar ea in graba i?i pierdu papucul din 
piciorul drept. 

In seara a doua nemaiavind papucul ramase acasa plingind. 

Mama vitrega cu fiica ei mersera din nou la joe si mai frumos imbracate, 
insa printul nici nu le baga-n seama. 

Dadu el veste in toiul jocului ca pe acea fata o va alcge sa-i fie mireasa, 
care §i-a pierdut papucul pe care-1 arata multimii. Atunci fetele se-mbulzira 
fiecare a-§i incerca norocul cu pantoful, dar spre dezamagirea lor la nici una 
nu se potrivi. 

Se scremu si fiica mamei vitrege, dar fiindu-i piciorul mai mare ramase 
fara noroc, trista. 

Printul necunoscut, trimeasa vorba in toate parple imparatiei ca va 
porni din sat in sat, in cautarea celei rinduite de soarta. Auzind vicleana de 
muma vitrega, una ca asta, merse la niscaiva vrajitori si-i taie din piciorul 
eel drept fiicei sale, carnea pina la os, doar se va potrivi pantofiorul pierdut. 

Mare-i fu §i ei dezamagirea atunci cind ajunse printul la casa lor si 
incerca pantoful. Pentru nimic in lume nu intra. In zadar o apucara sudorile 
pe rautacioasa mama vitrega incercind, ca totul fu cu neputinta. De necaz 
isi dau cu pumnii-n cap. Atunci printul intreba ca daca mai are in casa si 
alte fete, la care se-ntelege ca ele raspunsera ca sint singure, nemaifiind si 
altele. Apoi^ frumosul print isi vazu de cale, iar ele ramasera tinguindu-se. 

Intr-o zi, se nemeri frumoasa zdrenturoasa cu galetile la apa si chiar pe 
aci trecea suita imparateasca. Printul merse la fata sa-ncerce pantofiorul, iar 
aceastalasa galetile fugind speriata. Dupa ce fu prinsa i se vorbi care este rostul 
pantofului si ea nu avu incotro incit printul incerca pantofiorul, care se potrivi. 
de minune pe piciorul zdrenturoasei. 

Printul se bucura ca aleasa inimei sale este atit de gingasa si frumoasa 
cu parul de aur, incit de indata merse la parintii acesteia spre a o cere de mireasa. 
La care muma cea vitrega ii raspunse: 

— Marite-mparate, n-avem fata de maritat, iaca asta e fata de marital 
nu prapadita aia zdrenturoasa. 

— O fi si dinsa de maritat, insa eu o aleg pe aceasta, fiind mai zdrentu- 
roasa, dar pe pofta inimii mele si nu pe brezaia dumitale. 

Fat-Frumos o lua atunci de mireasa pe frumoasa cu parul de aur si 
facu o nunta imparateasca de se dusa vestea peste noua tari $i noua mari; 
iar mama cea vitrega ramasa plingindu-se si zvircolindu-sc de ciuda, ca o gaina 
jumulita de vie. 

§i a§a rautacioasa se prapadi si se topi, ca ceara de para focului, iar fru- 
moasa cu parul de aur, cu rabdarea trecu marea, ajungind imparateasa. 



PIELEA DE MAGAR 



A fost un crai si o craita care aveau o fetita cuminte si frumoasa. 

Intr-o zi, se imbolnavi regina §i-si dadu sufletul. Inainte de a muri, 
lasa cu limba de moarte o dorinta catre so^il ei. Sa se insoare dupa moartea ei 3 
cu^acea fata frumoasa la care i se va potrivi condurul ei din piciorul drept. 

114 



Imparatul ramase trist si fetita asemenea. Trecu o vreme si mai marii 
tarii se pun pe capul imparatului sa se insoare si gata. Da craiul n-are incotro. 
Iau ei condurul craitei si pornesc sa-i cate potrivire prin tari si mari, dar 
nu gasira. 

Craiul, care numai la casatorie nu se gindea, se bucura. Catara pe rind 
fetele de boieri, de plugari si mai la urma roabele si ninic. Se lasa o tristete 
peste dregatori si o bucurie peste imparat. 

Intr-o zi, fetita lui se joaca prin palat, da de condur si-1 vira in picior. 
Condurul se potriveste de minune. 

Cind vazuxa dregatorii minunea, se bucurara si zisera ca sint scapati. 
Sa se insoare imparatul cu fiica-sa ca asa i-a fost scris. 

Imparatul nu vrea si nu vrea, iar fiica lui cind a vazut, a cazut bolnava 
de nu s-a mai pomenit din plins. 

A vazut-o ingrijitoarea ei cum se topeste ca turta de ceara si a invatat-o 
sa porunceasca trei rochii. Una de argint, alta de aur si aha numai din pietre 
nestemate. 

Zis si facut ! Si s-a apropiat vremea de nunta. 

Cind toate au fost gata sluga a imbracat-o in piele de magar, i-a pus 
rochiile frumoase intr-o traista si a dus-o pina a trecut granita in alta imparatie 
de i s-a pierdut urma. 

A mers ea singura plingind si suspinind prin paduri si printre salbaticiuni 
pina ce a vazut intr-o noapte un palat mare si frumos. A batut la poarta si i-a 
raspuns o muiere: 

— Ce cauti noaptea, fetito, la portile imparatului ? 

— Caut de lucru 3 maicuta, sa ma aranesc. Sint fata saraca ! Ia-ma si pe 
mine argata ! 

A luat-o bucatareasa imparatului de mila si intr-o sara de sarbatoare 
si-a cerut voie sa iasa si ea in oras pentru scurt timp. A lasat rochia din piele 
de magar 3 s-a imbracat in rochia de argint si s-a dus la joe acolo undevenea 
si imparatul. 

Imparatul, cum a vazut-o i-a placut de ea si a jucat cu ea de bucurie. 
Apoi cind i-a placut mai mult imparatului, ea s-a furisat prin multime si a 
fugit imbracindu-se iar in piele de magar. 

Alta data iar s-a cerut de la bucatareasa sa se duca in oras. Lasa pielea 
de magar si se imbraca in rochia de aur. Cind o vazu imparatul, numai cu ea 
juca, numai cu ea glumea si numai la ea privea. 

Cum o scapa din priviri putin imparatul, ea fugi facindu-se nevazuta. 
Se imbraca din nou in rochia de magar si nimeni nu banuia ca ea ar putea fi 
atit de frumoasa ! 

A treia oara, imparatul isi puse in gind sa dea o serbare mare sa vie tot 
poporul doar, doar, va veni si ea. 

S-a imbracat de data asta in rochia de pietre nestemate, ca era atit de 
frumoasa, incit la soare te puteai uita, dar la ea ba. 

Cind a vazut-o imparatul, a chemat-o la masa lui si i-a pus in desti un 
inel de logodna, luindu-i inelul ei in schimb. Acum craiul §i-a pus in gind sa 
nu-i mai dea drumul, ci s-o duca drept la palat ca sa faca nunta cu ea. 

Fata insa nici ea nu se lasa usor. Gaseste timpul potrivit §i-i scapa ca printre 
de§te imparatului. Se duce la odaia ei, se imbraca in piele de magar ca nimeni 
sa nu stie cine este. Cind s-a vazut imparatul singur si fara inel, a cazut bolnav 
la pat. A trimis dregatorii de la domnie sa incerce inelul, poate vor da peste 

115 



fata cea frumoasa. $i au luat-o din sat in sat, din ora§ in oras §i n-au gasit cui i 
se potrive§te inelnl ! 

Au plecat prin alte Jari §i imparatiij dar fara dc rost ca n-au gasit nici 
acolo fata. Mai la urma cineva n-are de lucru si zice sa se incerce inelul la 
roabe si la argatele palatului. A?a au §i facut, insa n-au gasit nimic. Mai la 
urma, pe cind imparatul tragea sa moara, bucatareasa imparatului zise c5 are 
si ea o fata urita imbracata in piele de magar. 

Cum o vSd mai marii imparapei, incearca inelul si ca prin minune i se 
potrivi ! O dusara in fata imparatului, dar imparatul cind o vazu in piele de 
magar rise ca nu este ea §i iar cazu bolnav la palat. 

Mama imparatului lua fata cu binisoru, o pusa sa se spele §i sa se imbrace 
in rochia cu pietre pretioase, apoi o dusa la palatul imparatului. 

Imparatul cind o vazu, sari in picioare ca vindecat de privirea fru- 
moasei fete. 

— Ea este, zise el, o imbratisa de bucurie §i se facu o nunta mare, care 
tinu o luna §i o saptamina, de cind se punea luna si se uidea ca secera. 



GlSCARITA 



A fost odata ca niciodata, un imparat vestit, care traia fericit cu impa- 
rateasa §i fiica lui frumoasa ca o zina picata din cer. Printesa semana cu mama-sa, 
cum seamana doua picaturi de apa. 

La o vreme se-mbolnavi rau imparateasa si simtind ca-i va iesi sufletul, 
chema la iertaciune pe-mparat si pe fiica, graindu-le: 

— Eu simt ca sfir$itul imi este aproape. Tu, imparate, ramii vaduv. 
A? avea dupa moartea mea, daca te mai insori inca o data sa cauti o femeie 
care sa-mi semene mie. Daca nu vei gasi, nici sa nu te-nsori. Si cum vorbi, 
sufletu-i ie§i, iar imparatul si fiica ramasera tri§ti §i indurerati cu intreg norodul 
din marea lor imparatie. 

Nu trecu mult si-mparatidui ii veni de-nsuratoare. Trimise in intreaga 
imparatie sa-i caute mireasa, sa-i semene la fosta imparateasa. Plecara soliile 
prin cetap, ora§e si-n sate, colindara imparatia in lung si-n curmezis, insa fara 
nici un folos. Alireasa a§a cum dorea imparatul nu se gasea. 

Pe imparat, ca un om stat si bine mincat il apucara frigurile dupa nevasta 
si zor-nevoie sa trimita sute si mii de solii cu potretul imparatesii ca sa-i gaseasca 
una asemenea, colindind pe alte imp5rapi §i alte mosii. 

Se imbracara soliile imparatesti numai in aur ?i argint §i colindar5 lumea, 
insa mireasa la fel de frumoasa, asemenea imparatesii nu gasira. Se intrista 
imparatul §i se imbolnavi, caci negasind mireasa asemenea fostei imparatese, 
o sa ramiie vaduv toata via^ §i fara muiere. $i cum sta el in jelful imparatesc 
cazut pe ginduri, i§i zise in sine: vai de boierul ce se roaga mojicului, mai 
bine-mi cautam eu mireasa §i mi-o gaseam. Pleca §i el in lume de caut3 in zadar; 
caci el cauta una §i da peste alta. Istovit §i amarit se culca in pat sa moara de 
ciuda nu alta. Cind mai lu5 o data-n mina potretul imparatesii baga de seama 
ca numai fie-sa-i seamana. Sari-n sus de bucurie si o chema indata spunindu-i 
ce a poftit pe patul de moarte mumi$-sa : 

116 



— Iaca, n-am gSsit in lume imparateasa asemenea ei in afara de tine. 
O fi asta vreun semn dumnezeiesc, te iau de muiere. 

— Doamne, inaljate-mparate, deie-ti Domnul multa parte, de mertic, 
de sanatate; unde s-a vazut §i s-a pomenit, sa ia tatal pe fiica si fiica pe tatS. 
Ca va fi pScat, il lucru blastamat §i mai bine moarta, decit maritata ! Incepu 
biata printesa sa plinga si sa tinjeasca, cum tinjesc florile batute de bruma 
toamna. Intr-o zi, o vrajitoare o vazu cum se ofile?te, ii ceru trei parale sa-i 
ghiceasca norocul. Ii ghici, dar printesa n-o crezu. $i o ruga sa-i dea o povata 
ca sa scape din ghearele-mparatului. Atunci vrajitoarea-i zise: 

— Du-te la-mparatul si cere-i daca vrea sa-i fii mireasa sa-ti faca rochie 
§i papuci din pele de puree — inele, margele si bratara din aur $i vei vedea ca 
n-are sa poata §i ai sa scapi. 

Ii multumi printesa si pleca cerindu-i imparatului sa-i duca la 
indeplinire dorinta. 

Imparatul porunci curtenilor si generalilor, osta?ilor, croitorilor §i ciz- 
marilor, sa plece-n lume, prin oboare, prin birloage, prin bordeie ?i argele sa 
adune pureci, sa argaseasca ?i sa croiasca pentru printesa rochie §i papuci 
pentru nunta cum n-au mai fost pe pamint si pe subt pamint. Se facu o vilva 
mare si-ntreg poporul pleca la claca sa-i caute pureci, pina ce-i indeplini 
dorinta printesei. 

Cind vazu printesa rochia §i papucii, ramase uimita si se mira cum de 
este cu putinta asa ceva ! Dar incepu sa ofteze si sa se tinguiasca ruglnd-o pe 
vrajitoare s-o scape de napasta. 

— Sa-i spui imparatului sa-ti faca rochie din pinza de aur si ai sa vezi 
ca ai sa scapi. 

Se-ntoarse la-mparatul §i-i spuse dorinta crezind ca nu o sa i-o poata 
duce la indeplinire. 

Imparatul aduna pe loc marimile, le porimci ^i-ntr-o zi rochia ?i papucii 
erau gata. Cind vazu printesa ca §i a?tia sint gata §i mai rau se-ntrista ?i mai rau 
se puse pe plins §i pe jelit, de parca avea mortul pe masS, gata de dus la groapa. 

Vrajitoarei i se facu mila de ea si cu ghicitul, cu cersitul i$i facucale 
iar pina la poarta-mparatului, sfatuind-o de asta data sa-i ceara sa-i aduca rochie 
din raza de soare §i papuci din raze de luna. Asa ceva e cu neputinta sa-i faca 
?i se vedea scapata ! Dar imparatul dete vestea-n $ara, ca jtimatate din imparape 
ii va da aceluia care-i va aduce rochie pentru nunta printesei facuta din raze 
de soare §i papuci din raze de luna. Plecara voinicii, pe cai inaripati, inaljin- 
du-se-n vazduhuri, altii minati de aripa vintului eel mare, spre casa zinelor 
si spre casa zmeilor din cer, cautind sa le fure asemenea rochita §i asemenea 
papuci. Dupa multa a?teptare i se aduse imparatului tocmai ce ceruse. De data 
asta printesa nu mai avea ce sa mai porunceasca sa-i faca si se vedea pierduta. 
Vrajitoarea iar isi facu drum si-n taina mare-i ?opti printesei sa-?i lege intr-o 
pinza toate rochiile si papucii de nunta ?i noaptea sa fuga, ca lucrurile ce i le-a 
facut imparatul, au sa-i aduca noroc. Printesa nici gind sa se pregateascS de 
nunta. Intr-o noapte-§i lua bocceaua cu lucrurile cele minunate, se imbraca 
intocmai ca o fata saraca, prinse de un toiag sa se apere de rai, se minji pe fa|a 
cu funingine ?i dadu birul cu fugitii. A mers, a mers, pina ce a trecut in alta 
imparatie. Acolo s-a sucit, s-a-nvirtit, tot pe linga palatele-mparate?ti pina ce 
intr-o zi un curtean o tocmi giscari^, la gistele imparatiilui. Toata ziulica se 
plictisea printesa cu gi§tele pe cimpie ?i se chinuia sa le scoata din balta. Ea i§i 
tinea lucrurile scumpe pirulate intr-o sura de paie §i cu gi§tele umbla zdren- 

117 



turoasa si murdara ca vai de ea. Intr-o mare sarbatoare, imparatul, care era un 
flacau chipe$, frumos ?i voinic, gata de casatorie, porunci sa se faca la curte un 
mare bal §i sa fie chemati si imparapi din lume cu fiice §i rudenii sa-si aleaga o 
sotie sa-i fie pe plac. 

Giscarita, auzind de bal, ca orice fata o ardeau talpile sa se duca §i ea la 
joe. Ca sa piece noaptea trebuia sa-si ceara voie de la bucatareasa. Isi lua inima-n 
dinti §i-i ceru voie: 

— Maicuja, fii buna, da-mi $i mie voie sa merg la balul imparatului* 

— Cum, giscarito, ai innebunit de tot, sa te duci la un bal tocmai tu o 
fata-n zdrente ?i murdara ca scroafa din cotet, sa ne faci de rusine ? ! Ea pleca 
plingind in odaia ei gindindu-se ce-i mai ramine sa faca. 

Celelalte slugi dupa ea s-o ademeneasca sa mearga la bal cu ei: 

— Giscarito, mergi cu mine sa te joe la noapte, ii zice un fecior apoi 
altul si altul. La rugile lor ea se facea ca e proasta si le raspundea: 

— Nu stiu, n-am vazut, nu stiu, n-am vazut. Si cine a auzit, n-a crezut ! 
Daca o auzeau graind asa flacaii de la grajdurile imparatesti rideau de ea zicind 
in batjocura: 

— Las-o, ba, ca-i nebuna din rastoaca, 

tot ea cinta, 

tot ea joaca ! 
Vazind ea ca bucatareasa n-o ia-n seama ba o mai si infrunta, isi ia inima-n 
dinti si intra la imparatul: 

— Inaltate, imparate, 

Faca-ti Domnul multa parte, 

De noroc, de sanatate ! 
Am venit sa te rog sa-mi dai si mie ca la o fata saraca si proasta voie sa 
merg diseara la bal ! Imparatul cind o auzi si o vazu in halul acela murdara si 
ciufulita ii trase o palma ?i-i porunci sa vada de giste ca n-a tocmit-o sa joace-n 
hora. Fata pleca mihnita, dar nu-si pierdu nadejdea. Cind afara, bucatareasa 
incepu s-o ia la trei pazeste pentru cutezanta ci sa intre la-mparatul de capul ei 
fara voia mai marilor curteni: 

— Ai, fa, ce ai innebunit, sa ma faci de pomina fata de imparat ca n-am 
grija de slugi, cind tu nu trebuie nici prin fata sa-i trcci maritului imparat. 
Daca se lasa noaptea si nimeni n-o mai baga-n seama, pe sub ascuns merse la 
sira de paie, scoase incet din bocceaua ei, rochia §i papucii din piele de pureci, 
isi puse cercei cu pietre scumpe stralucitoare, inele si bratari, se spala si se 
facu frumoasa ca o zina. 

Pe cind era jocul in toi, iar la bal sosisera fiice si craiese imparatesti, care 
mai de care mai frumoase, doar-doar, pe ele va pune ochii imparatul, iata ca 
deschise usa giscarita §i pasi incet in multimea ce se veselea si chiotea de bucurie. 

Numai imparatul sta trist pe un scaun de aur la o masa, nefiindu-i nici 
una dintre craiese pe placul inimii. Dar cindo zari pe giscarita in prag, deodata 
i se insenina fata si fara sa vrea alerga la ea dindu-i mina sa coboare scarile. 
Multimea casca ochii la frumoasa necunoscuta mirindu-se de rochia si papucii 
minunati, dar si de pietrele pretioase de la cercei, inele §i margele. Tot timpul 
imparatul a dansat cu giscarita si de frumoasa ce era o sorbea din ochi, neputind 
sa-si mai azvirle ochii si la alte fete frumoase venite de la mari departari pentru 
a-si gasi aici norocul. Ea stia sa se poarte frumos si-i vorbea numai frumos 
si cu tile de-1 facea pe-mparat s-o pretuiasca si mai mull. 

118 



La un timp o-ntreba: 

— Frumoaso, de unde esti ? 

— De la Palmi§ ! 

— Las'ca te caut eu miine la Palmis. Vom veni calari in satul tau ?i nadaj- 
duiesc ca parinpi tai te vor da sa fii mireasa imparatului. Ce zici? 

— Poate ca da, poate ca mi ! Doar stiti inaltimea voastra cum sint parintii, 
care vreau sa-§i marite fetele pe aproape ! 

— O sa-i aduc §i pe ei la palat §i tot n-am sa te las. 

Cam pe la cintatul cocosilor cind balul era-n toi, giscari|a fuge fara ca 
imparatul sau slugile sale sa bage de seama. La §ira de paie i§i a§eza hainele 
si podoabele si din nou se imbraca in toale rupte si zdrentuite de nu-ti venea 
sa arunci nici mucii pe ea. Imparatul cind se vazu singur, ramas cu buzelc 
umflate isi puse in gind, ca va rascoli pamintul, il va da cu fundu-n sus si cu 
susu-n fund §i tot va gasi-o el pe fata cea frumoasa de la Palmis. A doua zi 
cauta pe harta satul Palmis, care lipseste. Trimise atunci ostirea s-o caute pe 
fata si din iad de-o fi sus pe pamint s-o scoata si sa i-o aduca. Plecara o§tirile 
in lungis §i-n curmezi?, de rascolira fa^ lumii in zadar. Cind soseau acasa, 
curtenii si ostenii cu vesti proaste, top erau tri§ti ca le taie-mparatul leafa si 
nici capetele nu indrazneau de rusine sa le ridice in fata imparatului. $i rapor- 
tau: ca-i laie, ca-i balaie, ba ca-i una, ba ca-i alta, fara una nu e asta ! Numai 
giscarita sta de matura curtea imparateasca si-i ridea inima de ispravace-o 
ftcea. Imparatul cazu la pat de trist si de necaz. Un sfatuitor mai in|elept 
il scoase din incurcatura, povatuindu-1 sa faca un alt bal si sa cheme pe toti 
imparatii si pe toate craiesele lumii ca intre ele trebuie sa dea de frumoasa fata 
necunoscuta, cu rochia din piele de pureci. 

Baietii de la curte iar incepura sa dea tircoale pe linga giscarita, ca lupul 
pe linga tirla, indemnind-o §i ademenind-o sa mearga cu ei la balul imparatului. 
Dar ei ziceau, ei auzeau. Mai la urma-n batjocura-i graiau: 

— Baba-i surda 

ca a mincat urda ! 
Giscarita din nou merge la stapina slugilor, la bucatareasa, rugind-o 
frumos s-o lase sa mearga la balul imparatului. 

— Fugi, fa, nu vezi ca taci ca o muta ?i te porp ca o sluta, tu esti de nasu- 
mparatului sa te duci la un bal ca de-al de asta ? ! Aici vin fe|e-mparate§ti §i 
imparatese, nu mucoase ca tine ? Dar cum vad, caprei ii pica coada de riie §i ea 
tot in sus o tine. Fugi fa si §terge-ti mucii ca nu e§ti tu pentru bal. Si o impinsa 
afara ca pe o naroada aflata-n cer§eala. 

Dupa atita dascaleala, ea ramase ca mai inainte. Pe-o ureche-i intra, pe 
alta-i iesea. Pindi pina ce strajerul pleca de la u§a imparatului si buzna in palat 
la maritul imparat: 

— inaltimea voastra, dati-mi voie si mie la balul de deseara, ca am aflat 
ca vin baieti frumo?i? Imparatul tocmai isi tragea cizmele. Lua cizma si 
azvirli-n giscarita de suparat ce era. 

— Sa te duci unde-a dus mutu iapa si sa nu te mai vad in fata ochilor, 
ca pun slugile sa te tunda, auzi? Fata lasa capu-n pamint si nu scoase o vorba. 
Pleca ru§inata, dar facea tot ce-o taia capul. Se spala, se scalda ?i se imbraca de 
asta data si mai frumos in rochia si papucii din pinza de aur. La git puse alte 
margele, alte bratari §i inele, alte podoabe stralucitoare-n parul ei balai. $i 
pleca asa tiptil tiptil, fara s-o simta nimeni la balul imparatului. 

119 



Imparatul sta trist, de parca era lovit de pra§tie si nu stia cine 1-a lovit. 
Sta posomorit si-si facea planul, ca tiganul cum sa nu-i mai scape din miini 
frumoasa necunoscuta. Dar in zadar astepta ca fata a§teptata, nu mai venea. 
Pe cind isi pierduse orice nadejde, iaca intra si necunoscuta. Tot palatul se 
lumina de stralucirea ?i podoabele ei care luminau ca Iiimina soarelui. Toti 
imparatii, imparatesele $i craiesele ramasera cu gurile cascate la ea. Giscarita 
era cea mai frumoasa si cea mai aleasa. Imparatul cind o zari i§i zise in gind: 
asta-i si mai frumoasa decit aia de la Palmi§. §i se jura ca n-o sa-i scape. O pofti, 
la masa lui $i toata vremea dansa cu dinsa povestindu-i cite-n Iuna si-n stele, 
iar ea citeodata-i raspundea: 

— A§a e, imparate, zise necunoscuta : 
Pasarile se momesc cu graunte, 
Fetitele cu vorbulite ! 

$i tot natu cade-n lat, 

Cind cere minte de la-ailanti ! 

Ascultindu-i cuvintele-ntelepte, imparatul si mai mult o iubea, de i se 
scurgeau ochii dupa ea. Aseza pinde ca sa o urmareasca ce face. Imparatul se 
simtea alaturi de frumoasa fecioara venita din popor> de parca ar fi in al noualea 
cer. Incepu s-o coase si s-o descoase, ca sa vada din ce neam este §i din ce loc ? 

— Sint din neam 

Ce trage-n ham ! 

§i din spita 

far* de vita ! 

Din Cizmisi 

Unde-1 izbisi ! 

— Ahaa ! va sa zica e§ti din Cizmis ? Acolo am sa mi te caut §i sa mi te 
cer parintilor sa-mi fii mireasa, sa-mi fii craiasa, peste Iume mai aleasa. 

— Inaltate imparate, faca-ti Domnul multa parte 3 de noroc de sanatate 
si de muiere barbata, ca ea-n lume nu-i alta. Mi te vad infumurat, parca te-ai fi 
imbatat. Mai bine masoara de multe ori si croie$te o data sa nu ni se intimple ca 
celui din poveste, cind un imparat 1-a-ntrebat: 

— Mai chiorule, vezi tu acu-n \ r irful surii ? 

— Acu-1 vad, maria-ta, dar §ura ba ! 

Imparatul, ca-mparatul, era dus cu gindurile-n alta parte si ce-n|elegeau 
peretii §i tobele, injelegea ?i el. $i-n mijloc de noapte, cind se-ntimpla toate T 
frumoasa fata din Cizmi?, se strecura prin multime si ca o naluca se facu neva- 
zuta ! Imparatul cind vazu, porimci generalilor, ofiterimii, ojtirii, sa i se caute 
frumoasa fata in satul Cizmi? si sa i se aduca nevatamata la palat. In zadar 
se ostenira, degeaba se-nvirtira, ca de fata nu dadura, 

De data asta imparatul cazu bolnav la pat si se topea ca un muc de lumi- 
nare, de dorul frumoasei fete necunoscute din Cizmi?. Acuma isi da cu pumnii 
in cap ca n-a pus mina pe ea cind a putut, dar fara folos. Dorul il usca ?i la 
fata se pirlea vazind cu ochii. Ce erau sa fiaca sfetnicii ? Toti dadeau din colt 
in colt §i nu gaseau leac. Pornira dupa ichimi, babe ?i vrajitoare si vorba aceea : 
« mai putin leac, dar babii un colac ». A?a i§i irosea el cu mai marii imparatiei 
dupa leacuri. Imparatului nu-i iesea din minte. 

Alta scapare de la boala nu era, decit sa faca im nou bal, poate va veni 
din nou frumoasa necunoscuta §i de data asta jura ca nu-i va mai scapa, cum 
nu-i scapa socitele din gheare motanului. 

120 



$i dupa obiceiul imparajilor, da-i frate cu alt bal, alte cheltuieli, alti 
imparap, imparatese $i printese, venite de pe intreaga fata a pamintului. 

Baietii de la grajdurile imparate?ti, herghelii, pacurarii ?i porcarii, mer- 
sera la giscarija rugind-o pe rind §i fiecare sa mearga cu ei la bal. Giscarita 
facea pe proasta. 

Flacaii vazind-o intr-o ureche, o credeau zurlie de tot §i cu toata frumu- 
setea ei o lasau in pace sa ramiie acasa cu gistele ei gilcevitoare. Pe partea ailalta > 
nici ea nu se da batuta. Mai intii cerea voie sa mearga la bal, de la bucatareasa. 
Bucatareasa o lua la goana cu Iinguroiul eel mare plin de zeama. Ea nu se Iasa. 
Facea ce facea ?i drept la usa la imparatul. 

— Marite-mparate, deie-ti Domnul sanatate si noroc la imbatate, lasa-ma 
$i pe mine la bal. 

— Sa-ti pui lacat la gura ?i fiare la picioare si-n palat sa nu mai calci, cu 
toale din gainati, tuni in case de-mparati, n-ai putin obraz pe aid sa nu mai 
calci? Apoi suparat lua un bit si o Iovi cu el in spate. Fata mihnita, fugi 
afara suparata. 

Imparatul pleca mai devreme s-o astepte pe frumoasa necunoscuta. 
Sta la intrare 3 isi holba ochii si-si fringea gitul in zadar. Necunoscuta nu venea. 
De necajit ce era, parca-i tuna si fulgera, iar ghineralii si mai marii curtii tre- 
murau de frica temindu»se sa nu faca imparatul vreo pozna nefiind in toate 
apele lui. Toti imparatii, imparatesele cu craitele jucau ?i se veseleau, numai 
tinarul imparat tinjea si se-ntuneca de inima rea. Deodata, in prag cine rasare 
pe nea?teptate? Tocmai giscarita ! Palatul se umplu de strSlucire cind necunos- 
cuta fata pasi praguL Rochia si papucii ei din raze de soare luminau ca soarele 
in miez de vara. 

Intreaga suflare o sorbea din priviri de mindra ce era. Unii o asemanau 
cu luceafarul, alpi cu stelele, iar imparatul de bucurie i?i pierdu mintile. li 
iesi inainte, ii saruta mina si o pofti la bal. N-au lasat un joe sa le treaca si 
sa nu-1 danseze impreuna. Iar la cintatul cocosilor a pus straji s-o pazeasca 
sa nu-i mai scape. Intrebata de e fiica de-mparat, ea a raspuns ca nu e fiica 
de-mparat si nici de vita boiereasca. Este o fata saraca, far' de mama, far' 
de tata, crescuta din piatra ! 

Imparatul a mai intrebat-o din ce sat este ca sa stie unde s-o caute daca-i 
va mai scapa. Giscarita i-a raspuns ca este de la: 

Bitis, 

Biti? 3 

Pirporis, 

Imparate, Optsaris ! 
Imparatul nu-i lua in seama glumele, cautind a-i face toate voile iar 
ca sa fie mai sigur de ea schimbara inelele. De acum ridea ?i se veselea impa- 
ratul ca si cind era sigur ca frumoasa fata este a lui. Dar la cintatul coco?ilor 
giscarita pacali pe imparat si garzile, iesind pe o fereastra din palat fara ca sa 
fie vazuta. Asa pieri pentru a treia oara, iar imparatul ramase adinc indurerat. 
De data asta cazu bolnav §i era a?a de trist si abatut ca numai ce nu-i ie?ea 
sufletul. Venira doftori si dofcoroaie de la capatul Iumii dar leacul nu-1 gaseau. 
Se duse vestea-n imparatie ca trage-mparatul sa moar§. Sc catara toate fetele 
din Bitis si din imparatie care aveau inele, doar pe cele din palat le uitara 
si de urma fetii nu dadura. Giscarita auzi §i ea ?i parca-i picri pofta sa se joace 
cu soarta imparatului si sa-si zica in gind: lasa-1, lasal-1, pe-mparat, 

121 



sa fie §i suparat, cind crede in ai bogati, nu se uita 1-ai saraci ! Dar de-acum 
socotea ca destul 1-a chinuit si cauta sa afle imparatul adevarul. Intr-o zi,cind 
i se pregati cafeaua, intra la bucatareasa giscarita pe nesimtite §i lasa sa-i cada 
inelul dat de irrparat in cafea. Bucatareasa lua cafeaua si merse sS i-o dea 
imparatului. Imparatul sta betejit slab si ghebejit gata-gata sa dea ortul popii. 
Se zbatea bietul om ca pestele pe uscat si traia f3ra nadejde ca dracu-n apa 
mica. Cind sorbi cafeaua, zari la fund inelul lui. 

— Cum a rasarit inelul in cafeaua mea? o intreba imparatul mirat. 

— Nu stiu, Maria-ta ! 

— Cum nu stii? 

— Iaca nu stiu, in bucatarie nimeni n-a intrat ? 

— Daca nu afli cine a pus in cafea inelul, sluga necredincioasa, miine 
vei merge la spinzuratoare in mijlocul tirgului. Bucatareasa vazind ca n-are- 
ncotro recunoscu ca numai giscarita a intrat putin in bucatarie. Mai marii 
palatului o adusera pe giscarita, desculta, rupta si murdara. Cind o vazu impa- 
ratul o intreba: 

— Tu ai pus inelul in cafeaua mea? 
Atunci giscarita raspunse: 

— La o asa intrebare se cuvine si un raspuns bun. Da-mi ragaz Maria-ta, 
sa ma gindesc un ceas, ca sa-ti dau raspunsul potrivit. Giscarita pleca la sira 
de paie, scoase rochia din pinza de raze de soare si papucii din pinza de raze 
de luna, se spala frumos, se dichisi si intra in palat. Cind o vazu imparatul, 
mai frumoasa ca o floare de primavara, ii venira puterile, sari la ea de-o 
imbratisa cu dragoste si sete. Dupa asta se facu nunta mare imparateasca, 
iar giscarita, spre mirarea tuturor ajunse craiasa si va fi traind si acuma feri- 
cita cu imparatul ei; iar eu incalecai pe-o sea, de va spusei povestea asa. 



CERBUL DE LA BALTA 



A fost odata doi frati imparati. Unul avea copii, dar celalalt nu avea. 
Cel fara de copii era trist si ingrijorat gindindu-se cui ii va ramine imparatia 
dupa moartea sa ! $i se gindi sa-i ceara un copii de suflet de la frate-su. Fara 
zabava merse deci §i-i ceru: 

— Fratioare, da-mi si mie un copii sa-mi mosteneasca imparatia ! 

— Bine, frate, vad ca n-ai avut rod si ca sa nu ni se piarda neamul, 
din cei trei copii ti-1 dau pe eel mare ca sa-ti fie de folos tie si imparatiei. 

Pleca fratele mulpimit a$teptind sa-i trimita pe fiul eel mai mare. A§tepta 
el o zi, o saptamina, o luna, un an §i crai§orul nu venea ! De ce nu venea ? 
Iaca intrase pe ginduri bietul imparat si nu-$i putea da cu socotelile ce se 
, intimplase. 

Fratele eel cu trei copii, il lua pe al mare, il imbraca in haine straluci- 
toare numai din aur si argint, il arma din dinti pina-n picioare il sui pe un 
cal alb $i-i arSta calea spre noua imparatie. 

Imparatul incaleca si el pe alt roib si pe drum ocolit ajunse inaintea 
fiului sau la podul de arama. Cind acolo se prefacea ca este o ala mare cu 
dintii rinjiti si sabia ridicata gata sa-i ia zilele aluia care va cuteza sa treaca 

122 



peste podul eel mare. Copilul eel mare cind il vazu se-nfricosa foarte, incepu 
sa tremure, intoarse calul indarat si se duse dirdiind de frica la tata-su, care 
pe alta cale ajunse si mai indata la palat. 

Il asculta pe fiul eel mare povestindu-§i patania $i-si dete seama ca nu 
e bun sa fie imparat. De aceea il rosti pe eel mijlocari si-i dete drumul inainte. 
Pe alta parte si el i-o lua iar inainte si ie§ea iar la podul de arama. Iar se 
imbraca in toale de ale fioroase si iar se spaiminta si feciorul mijlociu fugind 
acasa. Imparatul pe alta cale, i-o lua inainte si-1 a§tepta ingrijorat la palatele 
de aur. Copilul ii povestea taina cu fiara de la podul de arama §i groaza ce 
1-a apucat, iar imparatul trist a dat din cap, vazind ca nici acest copil nu pretu- 
ieste o ceapa degerata. S-a lasat pagubas §i de asta si cazu bolnav pe patul 
de moarte, vazind ce copii fricosi poate sa aiba. 

Cel mai mic insa nu se lasa mai prejos si vru §i el sa-si incerce norocul. 

— Tata, da-mi un cal si palos si eu omor fiara de la podul de arama ! 
Numai lasa-ma sa-mi incerc si eu norocul. 

— Taicutule, te las, numai cumpaneste bine ce greutati te asteapta. 
Mai intii sa nu uiti ca e vai de capul incoronat, ca treburile imparatiei de 
capul lui se lovesc, iar tu esti un nemintos, care crezi ca tot ce zboara se 
maninca ! 

— Tata, eu ma due cu credinta-n Dumnezeu si am sa birui ! 

Atvmci imparatul mi-1 rosti frumos ca de plecare pentru cale Iunga sa-i 
ajunga. Pe de alta parte el ii iesi inainte la podul de arama, fara ca sa simta 
ceva feciorul sau. Din nou se-mbraca intr-o piele de fiara salbatica ce urla ca 
turbata la sosirea micutului craisor. Crai§orul isi lua vint si cu roibul sari peste 
fiara gata-gata sa-i ia capul de la trup. Atunci imparatul arunca blana si striga 
la feciorul sau sa se-ntoarca: 

— Heiii Petreeee ! intoarce-te o tira-ndarat, ca tata vrea sa-ti dea citeva 
povete sa-p prinda bine la drumul greu si lung. Copilul intoarsa capu si se 
opri din cale mirindu-se ca in loc de o fiara salbatica vede pe tata-su ! 

Imparatul il imbrati§a de bucurie si-1 sfatui cit o fi ?i or trai sa se 
fereasca de omul rosu, sa n-aiba-ncredere-n el si sa nu descalece calul. Pe 
deasupra-i mai dadu $i pielea cu care i-a spaimintat la podul de arama: 

— Na-ti-o si cind ti-o fi vreodata mai greu sa nu uiti sa te arunci pe 
ea §i asa o sa scapi de napasta. De-acum mergi cu Dumnezau si sa auzim 
de bine. 

— Iti multamesc, tata, si-ti voi dovedi ca sint vita de imparat viteaz 
si neinfricat ! $i pleca de-aici inainte singur pe locuri prapastioase cu ale, 
salbaticiuni si oameni rai, iar el singur ! Merse el, merse si chiar la calea 
jumatate, il apuca o sete pe inima, ca nu mai putu rabda si scobori de pe cal 
sa bea apa dintr-un bunar ! Mai intii lega el calul de stinghia bunarului si 
cobori in jos pe o scara, de beu apa. Dupa ce beu apa se-ntoarse-n sus. Cind 
privi vazu in capul scarii pe omul rosu rizind ca un smintit ca 1-a pacalit. I-a 
luat scara §i 1-a lasat sa moara-n fundul fintinii, la-ntuneric ! 

Incepu el sa ofteze ce-o sa se faca? De ce nu 1-a ascultat pe tata-su? 
Dar in zadar, omul rosu il avea la mina ! Puteau sa-i putrezeasca oasele jos Ia 
racoare, dar daca-i devenea sluga putea vedea si lumina zilei ! De aceea, 
omul rosu ii grai: 

— Baiete, eu iti vreau binele. Nu sint un mincinos ca alti oameni. Iti 
pun scara sa iesi la Iume, daca-mi dai calul cu armile tale si toalele tale. Iar 

123 



de-acum inainte tu e?ti sluga mea, iar eu sint Patru, fiul eel mic de imparat. 
Daca te invoie§ti, graieste ! 

— Ma-nvoiesc ! Omul rosu ii pusa scara, ii lua mai intii armele, hainele 
scumpe si se sui pe calul imparatesc. De aci inainte Patru mergea pe picioare 
descult, iar omul ro?u calare ca un mare crai$or de la rasarit. Dupa ani de 
calatorie pe jos 3 iata-i ajunsi la cetatea mare imparateasca stralucind de 
marepe ca soarele cerului. Statura locului si se minunau de cele ce vedeau. 
fmparatul le deschisa porfile de aur si-1 saruta pe omul ro?u crezindu-1 ca 
este nepotul sau din vi^a imparateasca. Pe sluga insa nici n-o baga-n seama. 

Ca sa nu-1 omoare omul ro$u 3 Patru il asculta ca o sluga credincioasa, 
fara sa cuteze a-i trece nici pe dinainte, necum sa-i intoarca vorba.Treceau 
anii §i el ii asculta cum asculta cinele pe stapin. 

Pe la un timp s-auzi ca la o balta mare s-a abatut un cerb cu coarnele 
numai pietre scumpe ?i ca face multe rele. Omoara-n cale tot ce este vietate : 
oameni, boi 3 bivoli, cai 3 oi, catiri ?i cite altele ! 

A trimis imparatul osta?i ?i c31areti, cu arcuri, sulip ?i toghii sa omoare 
cerbul de la balta 3 dar toti cum s-au dus acolo s-au prapadit. Omul rosu 3 ca 
sa scape de sluga, il ruga pe imparat sa-1 trimeata pe Patru sa omoare cerbul 
de la balta. 

Patru fiind silit n-are ce se face $i se duce. Pleca el oftind ?i lacramind, 
gindindu-se ca nu mai are aici nici o scapare. Pe drum o muiere batrina il 
vede lacramind si-i iese inainte intrebindu-1 : 

— De ce plingi mai baiete? Pleca el sa-i spuna tot necazul. Atunci 
muierea auzind cum sta taina ii grai: 

— Petre, e drept 3 cerbul multa floare omeneasca a bagat in pamint. Tu 
sa ma asculti daca vrei sa scapi. Sa sari gardul la mine-n ograda, sa rupi o 
floare de pe stratul de viorele si daca vei scapa de ciinele meu, scapat vei fi 
§i de cerbul de la balta. 

Sari el gardul in ograda, rupsa o floare si cind sa sara gardul indarat, 
un ciine mare negru se repezi sa-1 rupa-n bucap. Arunca pielea ce i-a dat-o 
ta-su, ciinele se-mpiedica-n pielea fermecata, iar el scapa teafar. Incepu de aici 
incolo sa capete curaj si nadejde ca are sa omoare cerbul. 

Muierea-i dete pielea cea fermecata ?i-l mai inva|a sa sape o groapa 
adinca Iinga balta. In groapa sa faca un om. Pe om sa puie pielea cea vrajita. 
Sa ia gida, in virf sa-i puie un ac. Cerbu va veni sa se scalde ?i sa-1 ocheasca 
atunci cind se va intoarce cu capul catre groapa drept la capul pieptului. 
unde zace casa sufletului. 

Cerbul era fiara mare cu coarnele ajungind prin virfurile copacilor ?i 
cu o gura mare cit o ?ura. Se cutremura pamintul cind trecea spre balta sa 
bea apa, sa se scalde. Dupa ce se scalda se-ntorcea cu fata spre voinicul din 
groapa. Patru trasa cu gida ?i-l lovi la partea stinga, chiar la casa sufletului. 
Cum il lovi fugi spre un deal mare cu pielea fermecata intr-o mina. Cerbul sorbi 
apa din balta §i o azvirli dupa Patru ca sa-1 doboare. Dar el se prinsa de tul- 
pinile copacilor si apa sa-ntoarsa cu pietre mari §i copaci la vale 3 fara sa-1 
sminteasca din loc. Cerbul insa cu gida infipta in cap nu-1 lasa. Cind fu gata- 
gata sa-1 ajunga ii arunca in fa^a pielea cea fermecata, cerbul se-mpiedica 
de un ciutac, cazu ?i muri. El ii taie capul ?i-l duse imparatului. Se mira impa- 
ratul de curaj ul slugii ginerelui sau 3 iar omul eel ro?u se bucura ca de-acum 
inainte cerbul de la balta n-are sa-i mai omoare ostea lui Verde-mparat §i el 
va putea face nunta cu frumoasa craiasa a acestuia. 

124 



Dar pina la Verde-mparat, era cale lunga sa-ti ajunga. Cine s-a dus 
acolo, viu nu s-a mai intors. Pe cine sa-1 trimita atunci impept? Doar n-o sa-si 
puie viafa la cercare omul ro§u ! Sa-1 trimita pe argatul sau. 

Pleca el posomorit dar cu credinja-n Dumnezeu. Mergind el zile ?i nopti 
ajunse la o farina mare unde arau plugurile brazde man ?i adinci, iar un om 
Ie inghijea §i tot se vaita ca moare de foame. Patru sta-n loc 51 se crucea 
de cele ce vedea. 

— Te miri de mine ? MirS-te mai bine de ala care a omorit cerbul de 
la balta! 

— Cerbul di la balta eu 1-am omorit ! 

— Atunci sa stii ca eu sint Flaminjosul ! Ia-ma cu tine ca-ti voi fi de 
folos. §i-l lua cu eh MerserS ei ce mersera, cind colo, detera de un om voinic 
cit un mai. Noua piraie-i curau in gura si el sta §i se vaita ca nu mai poate 
de sete. 

Patru cind zari minunea se-nchina de cele ce vazu, iar omul setos ii zise : 

— Ce te miri, ba, de mine. Mira-te mai bine de ala care a omorit cerbul 
de la balta? 

— Eu sint acela care am amorit cerbul de la balta ! 

— Si eu sint ala ce ma numesc Setosu. Ia-ma cu tine ca-ti voi fi de folos., 
ma voi adapa pe unde voi da de riuri si izvoare. 

Plecara de-acum trei in?i pe cale, pe carare, far'de pic de demincare. 
Cind in cale un om imbracat in noua cojoace, sta de se zgribulea ?i dirdiia 
de frig inconjurat de toate parple de foe §i tot striga cit il pnea gura ca nu mai 
poate de ger §i mai cerea alte cojoace. Patru ramase loculiii mirindu-se: 

— Doamne, Doamne, ce sa mai fie ?i asta, se vaita de ger, in mijlocul 
focului imbracat in noua cojoace? 

— Ce te miri, ce te-nduri ! Mai bine te-ai mira de voinicul ala care a 
omorit cerbul dc le balta. 

— Eu am omorit cerbul de la balta. 

— Atunci eu sint Frigurosu ?i merg cu tine, poate-ti voi fi cindva de folos. 
De-aci inainte pleca impreuna cu: Flaminjosu, Setosu si Frigurosu, 

la un noroc ! 

Nu mersera mult ca vazu pe o cimpie un galigan de om cu ni§te picioare 
lungi cit prajinile, iar minili cit rijchitoarili. Alerga dupa un iepure speriat 
de pe cirtog si-1 batea cu palma peste fund sa fuga mai repede. Se oprira-n 
loc top mirindu-se: 

— Doamne, ce o mai fi si asta ? Lunganul il auzi, se opri din fuga si-i grai : 

— Baiete, nu casca gura, nu te mira de mine, mira-te de ala care a omorit 
cerbul de la balta? 

— Eu sint ala care am omorit cerbul de la balta. 

— Atunci, sa ?tii ca eu sint Fugila, ia-ma cu tine ca poate-ti voi fi vreo- 
data de vreun folos. 

L-a luat si pe asta ?i au pornit-o tot inainte. Cind la un timp se opresc 
mirindu-se de un om care prindea musca, ii da drumul §i iara§i o prindea. 
Omul asta il vazu ca se mira ca un copil, graindu-i: 

— Ce te miri, baiete ! Mai bine te-ai mira de ala care a omorit cerbul 
de la balta. 

— Eu sint ala care am omorit cerbul de la balta, ii raspunsa Patru. 

— Daca tu esti ala, eu sint Muschila-Ochila, ia-ma cu tine ca-ti voi fi 
odata de folos. 

125 



$i de aici inainte pleca baiatul cu: Flaminjosu, Setosu, Frigurosu, Fugila 
§i Muschila zis Ochila, drept la Verde§-imparat. 

— Cum ajunsera li se deschisera portile cele mari imparate§ti, iar Verde§- 
imparat din tinda de sus le grai: 

— Sa stiti ca eu fata nu voi da-o decit daca la o masa imi veti minca 
noua cuptoare de piine, noua berbeci fripti §i pe deasupra inca un bou mare 
in frigare. Iar de nu veti minca, capetele vi le voi taia, de s-or duce pomina. 

Cind auzi Patru, deodata se-ntrista si-ncepu sa plinga ca stia bine ce-i 
poruncea imparatul nici in ruptul capului nu are ce sa faca ? Mincaciosu insa 
cum il vedea oftind se strica rizind §tiind ca n-o sa-i ajunga bunatatile nici 
pentru o masea. 

Imparatul porunci de li se adusera cele noua cuptoare de piine, cei noua 
berbeci fripti §i un bou alinat in frigare. Mincaciosu cind se arunca pe cuptoa- 
rele de piine le facu praf dintr-o imbucatura, iar pe berbeci si pe bou ii inghiti 
parca ar fi mincat o pipota de gaina. Dupa asta-i veni foame si incepind sa 
strige ca lesina de foame de-nghiti niste depozite de munitii de la strajerii 
imparatiei. De nu-1 oprea imparatul era gata sa-i inghita ostirea toata ! 

Se mira imparatul ca asemenea mincacios nu mai vazuse si nici auzise. 
Insa tot nu se dadu batut si porunci sa scoata din pivniti noua ardoave de vin 
vechi si de nu le vor bea 3 capul le va taia. Setosu puse gura la cep si le beu 
dintr-o sorbitura pe toate; apoi incepu sa se vaite ca moare de sete. Alerga 
in vale la un riu $i-l sorbi dintr-o-nghiptura. Toti curtenii ramasera cu gurile 
cascate si cu ochii holbati la namila, temindu-se sa nu le sece toate riurile 
si toate marile. Setosu de necaz ca n-are ce sa mai bea se puse pe doagele si 
cercurile de la ardoave si pe toate le minca parca ar fi mincat ocoaje de piine. 

Imparatul speriat il opri: 

— Stai, ba> ca te pomeni ca vrei sa bei izvoarele apelor si marilor sa lasi 
omenirea sa piara de sete? Ogoieste-te ca ridic toate armatele sa lupte cu tine 
si nu ne lasam batuti. Daca vazu el ce vazu se aseza locului, dar cind arunca 
o gura de apa peste un regiment de ostati fu cit pe-aci gata-gata sa-i inece. 

Imparatul cind vazu cu cine are de-a face, s-apuca cu miinile de par 
§i-si smulse barba. Suparat, porimci sa-i insele la noapte si sa-i culce intr-o 
soba mare de tuci. Noaptea soldatii de jur imprejur aprinsera noua cara de 
lemne ca sa-i arda de vii. Pina la ziua mai adusera inca noua cara cu lemne 
groase sa faca cenu§a nu friptura. 

Cind noaptea, focurile ardeau de duduia pamintul, Gerosu sufla ca moare 
de ger. Dimineata se scoala imparatvd cu noaptea-n cap sa-si vada isprava. 
Cind deschisera usa mare-i fu mirarea vazindu-i pe toti suflind in palme si 
batind pintenii de frig. 

Imparatul Verdes se facea ca nu e suparat, insa nu stia la ce greutati 
sa-i puie, doar-doar le-o taia capetele. Iaca ce-i mai trasni prin minte: 

— Unul dintre voi sa se-ntreaca cu imparateasa mea la fuga pina la Mun- 
tele al Mare. Ea sa alerge pe o iapa nazdravana, iar eel ce se incumeta, sa fuga 
pe jos. Dintre ei iesi afara Fugila. 

Imparatul dete semnalul de incepere a intrecerii. Imparateasa zbura-n 
vint ca o naluca 3 iar Fugila cu doua ulcioare goale-n mina pasea leganat fara 
graba. Mai la urma lungeste pasul, ajunge el mai intii la fintina, umple ulcioa- 
rele, se-ntoarce la iapa, o bate cu mina peste fund pe iapa si-i zice sa grabeasca; 
apoi se-ntoarce voios la-mparatul sa-i dea apa de izvor din munte sa bea. 
Imparateasa se-ntoarse tirziu, cu iapa frinta de oboseala. 

126 



Imparatul daca vedea §i minunea asta, mai-mai sa nu-i crape fierea-n el 
de usturimea de la ficati. Pina acum toate poruncile le dusera la indeplinire 
si trebuia sa le dea fata sa-i fie mireasa omului ro§u, ce se da drept om de vita 
imparateasca ! Insa Verde§-imparat tot nu vroia s-o dea decit cu de-a sila. 
Dorea intradins sa-i pedepseasca pe asti natarai veniti impejit sa le ramina 
doar oasele-nsirate pe garduri. $i iar ii mai veni un gind negru. Noaptea sa sc 
culce fiica imparatului sub un mar de aur aproape de Patru §i daca in zori 
va pieri din acel loc, le va atirna capetele-n pari sa sperie ciorile din vie. Mai, 
ce-o mai fi si asta se gindira ei tremurind de spaima ! Peste noapte fiica-mpa- 
ratului se prefacu-n zina ?i pe o aripa de vint zbura-n cer. Muschila-§i lungi 
miinile pina sus aproape de bolta cereasca, trase zina pe pamint §i o culca linga 
Patru Fat-Frumos, care-n lume n-a mai fost. 

In varsatul zorilor sosi imparatul zimbind pe sub mustata, ca de data 
asta, nici tartorele de la talpa iadului nu-i mai scapa. Cind colo, zina dormea 
linga Patruta Fat-Frumos ! 

Nu-i venea sa creada ochilor imparatului ce vedea? I se parea ca viseaza, 
dar nu era din pacate vis. Si turbat de minie nu mai putu pune friu gurii §i 
da-i inainte cu sudalme §i vorbe urite fata de tinara printesa §i Patruta 
Fat-Frumos. 

— Bine, craita, asa te-am invatat eu, a§a te-am crescut eu, asa m-asculti 
tu de-mi mincasi zilele la batrineata ! Eu am crezut ca imparatul are armasar, 
dar vad ca a iesit din el magar ! Ce rusine ! Te-ai pus linga un terchea-berchea, 
trei lei perechea ! 

In zadar printesa se vaicarea si-i arata ca ea a zburat in slava cerului, 
dar ca omul eel cu miinile lungi a prins-o 3 ca el §tia una si buna, ca fata lui 
e nebuna ! 

Dupa ce toate poruncile fura indeplinite iar imparatul nu mai stie ce sa 
mai nascoceasca ca sa nu le dea fata, Patruta Fat-Frumos, se scula, facu pleca- 
ciune in fata marelui Verdes-imparat, zicindu-i: 

— lata, inaltate imparate, ca tot ce ne-ai poruncit ti-am indeplinit. 
Ce mai vrei sa-|i mai facem ca sintem gata. 

— Nu mai vreau nimic, baiete ! Voi pe toate le-afi izbindit macar ca n-am 
crezut. Acum ce sa mai fac ? O sa ramin fara de odrasla mea, singur, singurel 
cu motanul in vatra focului. 

— Atunci da-ne fata s-o ducem precum am primit porunca de la Rosu- 
imparat ! 

— Mai baiete, nici in ruptul capului, nu dau fata dupa Ro§u-imparat, 
care-i pui de drac, far' de par pe cap, cu trei fire-n barba, nu e om de treaba. 
El te-a in§elat, calul u-a luat, tu 1-ai ascultat, c-asa i-ai jurat ! Eu toate-am 
ghicit de la inceput ! Acum du-te sa vie unchiul tau imparatul cu omul ro§u 
ca eu ma pregatesc de nunta, ce n-a mai vazut lumea de cind este lume, iar 
pe fata, o s-o dau eu dupa eel ce se cuvine s-o dau ! 

Se-ntoarsa Patruta Fat-Frumos cu ortacii sai §i-i spusa unchiului toate 
cele intimplate din fir in par, numai una n-o spunea, aceea ca el este nepotul 
sau, crai?or de vita imparateasca si nu omul rosu, hain si rau la suflet, bun 
numai pentru in§elat. 

Se rostira toti curtenii dupa obrocul imparatesc, imbracati in staie albe 
de aur §i argint, numai sluga omului rosu in toale ca de argat. 

Cind ajunsera la Verdes-imparat se lumina curtea de atita stralucire 
si bogatie. Numai cintece, joe si veselie, la palatele de clestar ale imparatului. 

127 



Printesa se imbracase asa de frumos, ca la soare te puteai uita, dar la ea 
ba. Insa mulpmea de crai si imparap chemati la nunta nu vazusera o mireasa 
mai frumoasa. Era mai mindra dedt o zina picata din cer. Omul rosu se umfla-n 
pene ca un curcan ?i zimbea pe sub mustaja ce n-o avea, de spin ceera 3 
ca prin viclesuguri ajunse-mparat ba si la-nsurat. §i in gindul lui isi zicea: 

— Leleee 3 vulpe batrina mai sint ! Nimeni nu ma-ntrece pe lume. 
Toti ma cred cineva ! Asta e tactica nu jucarie ! Toate imi merg ca pe roate 3 se 
mingiia el cu asemenea ginduri. 

Deodata 3 sunara trimbiple de aur si nunta$ii pornira la manastirea cu 
noua turle, cu noua clopote §i cu nouazeci §i noua de popi, sa se incoroneze 
si sa se cunune tinara craiasa, pe lume aleasa, cu omul ro§u. 

Pe cind gemea biserica de suflare omeneasca 3 numai curteni 3 crai si 
imparap, Verdes-imparat se ridica de pe scaunul de aur si grai: 

— Voi nouazeci si noua de-mparati, cu capete-ncoronati si neincoronati. 
Numai unul dintre voi este hot ! 

— Care, cine, cum ? isi dadura cu coatele imparafii suparati la auzul 
acestor cuvinte. 

— Stati 3 fratilor si nu va mirati ! Toti sinteti imparati ! numai unul de 
aid se da ca e de vi{a imparat, cind pe altul 1-a-nselat ! Nid nu e viteaz, numai 
face pe viteazul. O vulpe vicleana impopotonata in straie-mparatejti, care 
1-ar vinde si pe tata-su ! El se §tie acum. Priviti fata lui galbena ca ceara. Pri- 
viti-1 cum tremuxa de frica. §tie ca-1 a§teapta afara o tapa in care sa stea infipt 
pina i-o ciuguli corbii carnea ca sa-si mintuie sufletul eel rau si fara de legile 
sale. Mai priviti-1 pe acest viclean imparat ca nu-1 mai vedeti ! 

Nuntasii top, parca era un facut, toti cu ochii pe omul ro^u-galben si 
tremurind ca piftiile iarna-n furculita. Cind se vazu ca in§elatorul era omul 
eel rosu si nu mai incapea nici o indoiala, impSratul mai intreba o data : 

— Patruta Fat-Frumos, tu esti eel inselat, tu esti nepotul imparatului ! 
Tu sa spui cum sa piara eel ce te-a osindit sa-1 slujesti prin viclenie fara mila 
si fara sa simta ce e pacatul. 

— Inal|ate imparate 3 daca e pe direptate 3 sa nu-1 chinuiti prea mult 3 
patru armasari salbatici sa-i sfirtice trupul in patru colpiri ale pamintului, 
ca sa piara neamul omului ro§u si eel viclean. 

0§tirea prinse pe omul rosu, il despuie de toalele imparate§ti, il batura 
si-1 hulira 3 ca pe lupul schiop care a mincat turma de oi 3 apoi 1-au legat de 
patru cai salbatici §i trupul lui rupt s-a dus in patru parti ale lumii, sa-i piara 
urma^ sa-i piara vita. 

Patruta Fat-Frumos s-a imbracat in straie imparate§ti 3 iar unchiul sau 
a plins de bucurie ca Verde§-imparat prin intelepdunea sa a aflat adevarul 
§i i-a scapat nepotul din robia acelui om videan. 

Dupa ce nunta§ii au rasuflat u§urati ca dupa o dreapta judecata, s-a 
facut cununia lui Patruta Fat-Frumos cu frumoasa printesa §i s-au incoronat 
amindoi ca imparati a intregei lumi. 

§i s-a pornit o nunta cu chiote $i veselie, de cind se punea luna §i pina 
uidea ca secera. S-a chefiiit si petrecut numai in cintece si jocuri, o zi §i-o sap- 
taminS, o luna si ani de zile, c-am fost si eu la nunta lor, pe cind eram copil 
micsor. 



128 



COPILUL SI DRACUL 



Departe, departe, unde soare rasare, traia un om cu o mviiere care aveau 
un copil. Muierea eria rea ca o scorpie. Toata ziulica se certa cu barbatul ei. 
Bietul om tot ce facea nu eria bun. Vazind ca nu se poate-ntelege cu muierea 
isi lua lumea-n cap si pleca la-ntimplare-n lume. Merse el cit merse, trecu 
piste mari si tari $i mai urma dete de-o |ara unde traia o imparateasa vaduva. 

El merse drept la-mparateasa §i sa plinsa spunindu-i necazurile lui. 
Pina la urma omul se baga-n casa la imparateasa. 

De chin §i inima rea omul i§i lasa la muierea lui cea cu suflet de napirca 
si copilul, care era cuminte si tare ascultator. Cind ajunsa copilul mare de 
merse la §coala, to{i copiii-1 batjocoreau ca este fara tata §i sarac. 

Toate batjocurile astea nu-1 smintira Insa pe copil de la-nva|atura. El 
invafa bine si dascalii de la §coala il laudau pentru cumintenie §i vrednicia lui. 
Dupa namneaz, mergea cu oile, cu porcii, ajuta la munca dmpului lui muma-sa 
si facea tot felul de treburi, pe care le facea un om mare. 

Vazind el ca-n satul lui nu este loc de nici o procopseala, ca dealurile 
erau sterpe §i pamintul numai pietris de nu dadeau nici im rod, vazind ca a 
ajuns la virsta cind se va putea singur descurca-ntre straini, ceru di la muma-sa 
voie sa plece-n lume sa-1 cate pe tata-su. 

Muma-sa se-mpotrivi, ama in cele din urma ii dete-nvoirea ceruta spu- 
nindu-i sa se fereasca sa mearga insa pe drum cu un om cu foale verzi si mus- 
tata, ca acel om este dracu. 

$i pleca copilu-n lume si merse, pina ce-i iesi dracu-n drum. Dracul 
era imbracate in foale verzi §i cu musta^. 

— Unde mergi, baiete ? il intreba dracu. 

— Cam de lucru si nu gasesc, raspunse copilul. 

— Iaca ca-fi gasesc eu ! 

— Nu e nevoie de ajutorul dumitale, ma descurc eu §i singur. 

Dracul ramasa-n urma §i-l ajunsa iar din urma. El vazind cum e-mbracat 
ii dete-n gind ca nu e om curat, ci e drac §i iar il infrunta pe drac nevoind a 
calatori-mpreuna. Da baiatul trebui sa mearga luni §i ani, catindu-1 pe ta-su 
§i dracul din nou il ajunsa din urma si-i spusa : 

— De-acum inainte tot de oameni ca mine vei da, a$a ca degeaba te 
fere§ti. 

— Eu sint copil sarac §i dorul de tata ma trimite-n lume sa-1 cat, te-a? 
ruga sa nu-mi faci rau ! 

— N-am facut rau la nima, da-mi-te fie, un calator atit de necajit. 

Si baiatu sa-mprieteni cu diavolul §i merse impreuna cale-ndelungata. 
Mincau impreuna, beau impreuna §i sa hodineau impreuna. 

La o vreme mergind ei a§a printr-o pustietate fara de apa ?i subt o dogoare 
a soarelui de sa putea coace oul in nisip, ajunsara sleip de vlaga la o ciutura. 
Dracu baga-n ciutura galeata §i scoasa apa de beu §i sa satura; cind veni vre- 
mea baiatului sa bea $i el, nu mai ramase apa §i galeata se desfacu de sangi 
si cazu-n fintina ! 

— Daca vrei sa bei apa trebuie sa scobori in ciutura, iar eu te voi ajuta. 

— NadSjduiesc ca ai mila de im om care de zile-ntregi n-a sorbit un 
strop de apa. 

129 



— Ai incredere-n mine ca-n fratele tau; scoboara numai, zise dracul. 
Baiatul scobori din piatra-n piatra pina ajunsa jos in fundul ciuturii si 

beu apa cu pofta. Dracu il privi si-i zise: 

— Baiete, eu sint cu adevarat diavolul si trebuie sa-mi fac si eu datoria 
asa cum am porinca de la dracii mei cei mari. Tu nu $tii, copile, ca noi sta- 
pinim Iumea $i nu este Iucru pe lume pe care sa nu-1 putem face ? Daca vrei 
sa mai pop iesi la lumina, fagaduie§te-mi ca nu-i vei spune lui tata-tu ca esti 
cu adevarat fiul lui atunci cind il vom gasi. Mai jura-mi ca-mi vei da inelul 
de la tatal tau cind te vei sui sus din ciutura. Mai esti dator sa faci tot ce-ti 
voi porunci eu 5 fiindu-mi toata viata argat. insa poti sa afli ca-ti dau dezlegarea 
sa-i spui tatalui tau ca esti cu adevarat fiul sau numai daca s-ar intimpla sa mori 
$i dupa aia sa-nviezi. Ai auzit? 

— Auzit §i primesc, ca n-am incotro. 

Sarmanul baiat de-acum era drac, iar diavolul era fiul ce-si cauta tatal 
pierdut. Ie§i afara din ciutura 3 scoase inelul primit de la muma-sa si i-I dete 
diavolului a apoi pornira din nou in lume. Dupa scurt timp ajimsera la palatul 
de marmora albastra al imparatului ce se afla tumite la marginea-mparatiei 
§i aci aflara ca imparat eria ba? tatal baiatului. 

Cum ajunsera la-mparat 3 el i se-nfatisa aratindu-i inelul ce-1 schimbase 
la logodna cu intiia sa sotie. Se bucura nespus de mult imparatul de sosirea 
fiului sau §i cum nu avea alti fii sa grabi sa-i spuna ca el va fi mo§tenitorul 
scaunului imparatiei. Cind auzi asta diavolul sa bucura a iar adevaratul fiu 
sa-ntrista abia stapinindu-sa sa nu plinga. Diavolul capata ca fiu de-mparat 
toale-mparatesti §i-ncepu sa dea argatilor ponmci, care de care mai grele §i 
mai nastru?nice. Cine nu indeplinea poruncile era condamnat la moarte. 

Imparatul ii spusa-ntr-o zi fiului sau, adica diavolului, ca este timpul 
&a-l insoare §i ca cea mai potrivita mireasa ar fi fiica xmui imparat dintr-o tara 
mare §i bogata a unde nu este iarna si este tot timpul numai primavara ?i vara. 

Fiul imparatului chema pe baiatul devenit diavol §i-l trimisa sa pefeasca 
fata-mparatului de la miazSzi ?i sa fie cu bagare de seama ca altfel unde-i stau 
picioarele ii va sta ?i capul. 

Baiatul diavol incepu sa faca pregatiri de plecare-n petit. Insa intii el 
pleca la vinatoare. Lua arcul de aur al imparatului, vru sa vineze iepuri. Pe 
inina a luat luntrea ?i a plecat pe Timoc sa pescuiasca. Cind colo, sub o radinea 
prinsa xm pe$te cu solz de aurel ! Pestele se zbatea ?i plingea, iar din gura 
cuvinta : 

— Voinice, nu ma omora, ca sint fiul imparatului pe$tilor si de vei lua 
un solz de aur, mult te va ajuta cind vei fi la nevoie. Voinicul lua un solz §i lasa 
pejtele de aur in apa. 

Dupa aceea, mergind pe dmp la vinatoare de pasari, vru sa ia din zbor 
un vultur mare, ama pasarea-1 vazu si spuse: 

— Nu ma omori, ca-ti dau o pana din aripa mea ?i de la mare necaz 
are sa te scoata cind o vei aprinde. 

Pasarea nazdravana rupse cu ciocul o pana ?i i-o arunca. Baiatul o lua, 
o pusa-n chesa §i merse mai departe la vinatoare, dar nu vina nimic. 

?i a§a tot mergind el la vinatoare se-mprieteni cu pasari §i animalele 
pamintului ?i incepu sa le invete limbile §i sa vorbeasca cu ele de tot ce se petre- 
cea in toata lumea. 

130 



Merse baiatul ce merse in fruntea armatei §i ajunsa pe o cale pe care 
taman atuncea trecea o armata de furnigi ce sa aflau §i ele in razboi cu 
alte furnigi ce le calcasa-mparajia lor. Imparatul furnigilor, veni §i sa 
plinsa voinicului §i-l ruga sa treaca pe alta parte ca sa nu-1 striveasca cu ar- 
mata cu tot. 

— Daca-mi cruti armata, de la mare nevoie te voi scapa, spusa in cele 
din urma imparatul furnigilor, care s-afla in capul unui lant lung de furnigi 
ce mergeau rinduite ca ni§te soldati. li dete-n semn o furniga care sa-i fie 
la nevoie de ajutor. 

Baiatului ii fu mila sa striveasca armata de furnigi si dadu porunca sa 
fie ocolite, si puse sa se pastreze bine furniga luata in dar. 

Dupa citeva luni de mers, ajunsa la fata-mparatului careia-i spusa gin- 
durile fiului de-mparat, adica gindurile dracului. Fata-mparatului sa cam minie 
de cererea asta fiindca nu-i ardea de maritat. Ca sa chinuie armata ginerelui, 
il supuse la porunci ce nu sa puteau niciodata-ndeplini aratindu-i ca daca nu 
va izbindi toate porincile va plati indrazneala si el si armata [lui, cu capul. 

Imparateasa-i dete intiia poruncS: sa aleaga griul de neghina, marioara 
§i sacara, din noua ambara intr-o singura noapte. 

Cind a auzit voinicul porinca a ramas incremenit cum de e cu putinta 
sa izbinde?ti intr-o noapte o munca de ani si ani de zile. 

Nu statu mult pe ginduri §i scoasa chesaua de-i spusa furnigii sa alerge 
la-mparatul furnigilor ca altfel moartea-1 a?teapta. F\irniga-§i lua zborul ?i 
ajunsa la-mparatul furnigilor ba§ cind fur§ira batalia de luasera-n robie cim- 
pxiri intregi de armata de furnigi. Imparatul furnigilor dfidu indata porunca 
?i furnigile toate-1 urmara pe drumul ce ducea la voinicul eel necajit si oropsit 
de soarta. Cum drumul eria destul de departe, abia la mijlocul noptii ajunsera 
furnigile ?i-ncepura alesul la cele noua ambaxe pline cu griu. 

Furnigile muncira cu atita iu|eala ca la revarsatul zorilor armata voini- 
cidui sculindu-se din somn gata pregatita de moarte, ramasa-nmarmiuita 
vazind in hambare griul cturat §i gramezi mari cit dealurile de neghina, marioara 
§i sacara. 

Imparatesii ii fu ciuda cum de are voinicul asta atita putere sa izbindeascS 
porincile ei si nascoci treburi tot mai grele. Il chema cu intreaga armata, merse 
la Dunare pe un pod de marmora, i§i scoasa din mina inelul, apoi il arunca 
in valuri spunindu-i sa-1 cate si sa i-1 aduca la palat §i abia atunci se va marita 
cu stapinid sau. Dupa ce imparateasa pleca, statu ?i sa gindi ami ar putea 
gasi inelul de aui ! Scoasa chesaua si aprinsa solzul de aturel din pe§tele pe care-1 
arimca in Dunare. Top pe?tii Dimarii s-apropiara de pod $i a§teptara porunca 
voinicului. Voinicul care-nva^ase toate limbile lighioanelor de pe pamint le 
spuse sa cate inelul de aur ?i sa-1 scoata fiindca via$a lui si) a armatei sale 
este legata de acest inel aruncat de-mparateasa. 

Pestii jjunarn pornira-n cautare. Sa bagara pe subt pietre, pe sub scoici, 
pe subt case de cai sau de oameni ?i nu gasira nimic !. Imparatul pe?tilor sa 
ridica deasupra apei si ii spuse voinicului ca nu-1 gase$te ! Voinicul il ruga sa 
mai cate o data. Pestii din nou pornira in lungul si latul Dunarii rascolindu-i 
fundul insa in zadar ca nu gasira nimic ! 

A treia oara ce-i trecu prin minte voinicului sa-i spuie imparatului pestilor 
sa cate inelul sub vrun pe?te batrin aflat pe moarte, pe undeva. Imparatul 
pe§tilor porni cu armata de pesti de rascoli toata Dunarea ?i cind colo, subt 

131 



un somn batrin de vro mie de ani, gasi inelul de aur pe care-1 dete voini- 
cului ! 

lar s-a minunat fiica-mparatului de puterile nevazute cu care lucreaza 
voinicul si a treia oara 1-a pus la incercari ce tree peste firea omeneasdi. L-a 
trimes in lume sa cate si sa-i aduca apa mortii si apa vietii. 

Voinicul-argat scoase atunci din chesa pana de vultur, o aprinse si vul- 
turul veni in ajutor. Vulturul il trimeasa ca cate noua topuri de pinza la dugaie, 
si o taie si sa faca pinza pentru a se lega armata la ochi cind va zbura pe arpiile 
vulturilor in mijlocul marii. Voinicul pregati pinza pentru toti §i imparatul 
vulturilor scobori din ceri cu top vulturii pe pamint. Voinicul se lega la ochi, 
iar la dreapta lega o troaca goala §i la stinga alta troaca goala; i§i lega la ochi 
bine pe toti soldapi si se urcara in spinarea vulturilor. Vulturii zburara zile 
de-a rindul peste intinsul marilor §i iata ca deodata se lasara la pamint. Vul- 
turii §i armata ramasera sa se hodineasca, iar voinicul si-mparatul vulturilor 
au plecat in cautarea izvorului mortii §i al vietii. Vulturul a luat troaca din mina 
stinga s-a lasat intr-o fintina si a umplut-o cu apa mortii apoi a astupat-o §i i-a 
dat-o voinicului. Apoi i-a cerut sa-i dea §i troaca de pe soldul drept; a luat-o 
si a zburat departe gasind o alta fintina s-a lasat incet in jos, a umplut-o cu 
apa vietii, apoi a astupat-o bine, a zburat de i-a dat-o voinicului. Voinicul 
a legat-o bine la §oldul drept, s-a suit pe spatele vulturului, a inchis ochii §i a 
zburat la armata sa. De aci soldajii si voinicul s-au legat bine de spatele vul- 
turilor, au inchis ochii §i-n citeva zile au ajuns la uscat aproape de palatul 
frumoasei fidce de-mparat. 

Vulturii s-au lasat jos §i voinicul a mers la palatul imparatesii dindu-i 
apa mortii si apa vietii. Imparateasa l-a stropit pe voinic cu apa mortii ?i voi- 
nicul a murit. In zadar asteptau soldatii sa vie ca el nu mai ie?ea din palat. 
In dimineata urmatoftre fiica-mparatului dadu porunca sa se pregateasca curtenii 
de drum ca ea merge la fiul imparatultii de departe sa se casatoreasca. Mai- 
danul imparatului gemea de nunta?i suiti in trasuri de aur gata sa piece. Cind 
vru sa piece vazu ca voinicxil eel viteaz care-i indeplinise toate poruncile 
zacea mort intr-un scaim de argint. Merse la el, il uda cu apa vietii $i voinicul 
se scutura cerindu-i iertare ca de ostaneala a adormit in scaun, apoi pleca §i el 
la armata lui §i se pregati de intors la palatul imparatului tatalui sau. 

Diavolul care se daduse drept fiu al imparatului credea ca o sa se-ntoarca 
voinicul la mo§ii verzi ai lui sfintu-a?teapta. 

La-ntoarcere, nuntasii mersera mai incet, trecuta ape mari si adinci, 
munjii inalti si mari intinse. Dupa luni de zile de calatorie, intra fiica de-m- 
parat pe porple de aur ale palatului. Alare-i fu bucuria imparatului vazindu-§i 
nora cea frumoasa ca o zina din pove^ti intrind in curtea palatelor sale scli- 
pitoare cu razele soarelui. In intimpinarea miresii iesi ?i ginerele, fiul impara- 
tului, care in adevar era dracul prefacut in om. Intinse mina miresii §i o pofti sa 
urce scarilepalatului in sala tronului. Ajunsa aci s-a§eza pe scaunul imparatesc §i 
spuse imparatului ca ea nu vrea sa se casatoreasca cu fiul sau, ci cu sluga sa 
care a dat dovada de vitejie §i mare pricepere, aducindu-i la indeplinire porinci 
ce nu le pot indeplini decit oameni cu puteri nevazute. Imparatul in zadar o 
ruga sa-nteleaga ca nu este frumos ?i nici bine sa se marite cu o sluga a fiului 
sSu. 

Atunci, fiul de-mparat, vazind ca din pricina slugei i se strica nunta, 
trase sabia §i in sala tronului ii taie capul sarmanului voinic. 

132 



Frumoasa mireasa §i o§tirea intreaga varsa lacrimi multe pentru soarta 
crudS a viteazului voinic, pe care 1-au dus in marginea unei ripe linga o apa 
sa-1 manince ciorile. La palat incepura pregatirile de nunta. Mireasa plingea, 
da §i nunta§ii plingeau de mila ei §i a sarmanului voinic. Ama-n fata mortii 
puterea omeneasca amu|e§te. SeJasa seara si-n amurg mireasa-i spuse ginerelui: 

— La noi la nunta, la apusul soarelui este obiceinl ca mireasa insotita 
de o varuica, sa mearga-n marginea satului sa ia apa. Vreau sa-mi indepli- 
niti dorin|a, spuse tinara-mparateasa. Ginerile, neavind incotro trebui sa 
lase-mp&rateasa sa tie adetul. Imparateasa mireasa a luat troaca cu apa vie si 
apa morpi §i a plecat cu galetile §i ulcioarele dupa apa. 

Cind ajunsa la ripa cea alba unde fusese aruncat voinicul de catre diavolul 
ajuns imparat, cobori incet la el tinindu-se de ierburi si radacini de copaci, 
ii lua capul, spala cu apa cea vie locul taiat, la fel cu apa cea vie §i lipi capul 
de trup, apoi stropi trupul cu apa viepi si voinicul dcscluse ochii. 

— Ce caut in vagauna asta, maria-ta, oare m-am imbatat de-am adormit 
pe-aici ca un om necajit pe soarta lui? 

— N-ai adormit, dragul meu, fiul imparatului ti-a taiat capul si ai fost 
mort, dar eu te-am inviat cu apa vie|ii adusa de tine. Pentru a doua oara te-nviez 

— Tii ! si eu n-am §tiut ca puteam sa-i spun lui tata adevarul cum am 
sosit cu nunta$ii. De acum nu-mi mai este frica de dracul. Legamintul din 
ciutura este dezlegat, fiindca am inviat din morti. Sa stii, frumoasa mireasa, 
ca eu sint adevaratul fiu de-mparat, iar el nu este decit un diavol, care m-a- 
nselat de i-am devenit sluga cind am scoborit sa iau apa din ciutura. 

— Pot fi fericita atunci cu un sot viteaz si priceput ca tine. 

— Pop, iubita mea mireasa. 

Fiul imparatului i§i imbrap§a mireasa cu foe, mersera de luara apa si cind 
s-apropiara de palat, nunta§ii a§teptau impreuna cu ginerele si-mparatul. 

Mergind ei cu vasele pline de apa Iuminau drumurile §i potecile de 
stralucirea hainelor lor impodobite cu aur si diamante, caci imparateasa avusese 
grija sa ia $i haine pentru so^ul ei, dar pe care le pitulase la varuica-sa. 

Ginerile si-mparatul turbara de minie vazind-o pe imparateasa alaturi 
de sluga ?i imparatul porunci sa-1 ucida din nou. Ama, cind s-apropie mireasa 
arunca pe ginerile diavol din apa mortii si acesta cazu la pamint fara suflet. 
Diavolul iesind din gura lui fugi uiduit de nunta§i de s-ascunsa in adincul 
nepatruns al noptii. Imparatul §i nuntasii privira cuprinsi de groaza intimplarea, 
in timp ce mireasa s-apropie de-mparat, cu adevaratul ginere care-i spuse: 

— Eu sint cu adevarat fiul tau, iata inelul din mina diavolului, 1-am luat 
din mina mumii mele. Intr-o fintina el m-a mintit si de-atunci i-am devenit 
sluga §i daca n-as fi inviat n-a? fi putut sa devin cu adevarat om si in veac as 
fi ramas diavol, spuse fiul imparatului. 

Imparatul cu lacrimi in ochi de bucurie strinse la pieptul sau, pe ade- 
varatul sau copil, dete foe Ia toalele si trupul din care iesise dracul si porni o 
nunta-mparateasca de tinu: 

O luna si-o saptamina 

De cind sa punea luna 

Si uidea ca secera, 

t)e-o petrece si-acuma. 

Povestirea rumaneasca 

Dea Domnu sa pomeneasca 

Oameni buni ca dumneavoastra. 

133 



TREI CIOBANI 



A fost undeva o coliba la poalele muntelui si in coliba traiau trei frap, 
tustrei ciobani la oi. Intr-o dimineata auzira un tipat groaznic de se cutremura 
padurea. Cei mari nu luara in seama tipatul, insa eel mic i?i lua inima-n dinti 
$i se duse sa vada ce poate sa fie. Cind colo, un balaur la umbra brazilor se 
caznea sa inghita un cerb mare §i frumos. Cerbul, cum vazu voinicul, se ruga, 
zicindu-i: 

— Baiete, taie balaurul, ca de ma scapi de la moarte, de mare folos ip 
voi fi in via$a. 

Balaurul, cum auzi, se ruga si el: 

— Ba mai bine taie coarnele cerbului, ca eu §i mai mare bine ip voi 
face. Voinicul ramase pe ginduri si de fridi, taie coarnele cerbului §i balaurul 
inghiti cerbul. Mulpunit de isprava baiatului 5 ii grai: 

— Uite, baiete, vezi poteca aceea care suie pe culmea dealului? Sa urci 
pe acolo §i sa intrebi calatorii, care este poteca ce duce la impSratia serpilor. 
El cum auzi porni pe acea poteca ?i in cale intilni un porcar cu o cireada dc 
grasuni, zicindu-i: 

— Mai porcarule, te vad om umblat $i chinuit, spune-mi drept incotro 
este drumul care duce in imparapa balaurul ui? 

— Spune-mi mai intii si-ntii, ce vinturi te mina pe tine pe asemenea 
cai pline de greutaji? 

— Am facut im mare bine fiului sau ?i merg sa-mi primesc rasplata. 

— Daca-i a$a 5 ai sa mergi drept inainte ?i ai sa dai de un copac fara 
crengij gros cit casa. Deschizi usa copacului §i cobori in jos in imparapa bala- 
urilor unde pamintul este pirjolit si fierbe de focul ce iese din limbile balau- 
rilor. Acolo ai sa dai si de imparatul balaurilor. A trecut multa vreme de cala- 
torie si peripetii, pina mai la urma ajimse la un palat de cle§tar in care mi;unau 
balaxurii. Cum 1-a vazut imparatul .balaurilor, 1-a recunoscut §i i-a multamit 
pentru marea bunatate. Ca sa-1 raspljteasca a inceput sa-i dea aur 5 pietre pre- 
poase si altele, insa el pe toate le refuza si cerea sa-i dea lada ascunsa dupS 
u?a 3 asa cum il invafase porcarul. 

— Ce faci tu cu lada de dupa us§ ? zise eel mai mare balaur. 

— Daca nu-mi dai ladita asta 5 altceva nici nu-mi trebuie. 

Cind au vazut ei sa nu iese cu el la capatii, i-au dat ladi(a fi ciobanul 
a plecat spre casa. Bucxuros de isprava se grabe^te si ajuns acasa deschide 
ladita. N-are rabdare si deschide. Cum o deschide, da inauntru de un pui 
de balaur. Se mira Petre pastorul §i se-ntrista. Fiind bim la suflet, s-a gindit 
sa-i dea lapte §i sa-1 araneasca, sa creasca mare, poate-i va fi cindva de 
vreun folos. 

Intr-o seara ie?i balaurul din lacra aceea, se rostogoli de trei ori, i?i 
lepada camasile §i in mijlocul odaii rasari o zina frumoasa ca o floare. 

Acasa era sarac si o sa-§i ia ladita sa se duca-n lume. Sa intre argat la 
vreo mo?ie. A§a $i facu. Acolo noaptea zina iesea din ladita ?i cobora Ia Petre 
de se jucau de-a prinselea. Boierul auzea tropaiala, dar nu-$i da seama ce sa 
fie cu argatul lui. Il socotea ca este intr-o ureche, a?a ca-1 lasa-n pace. Intr-o 
zi se imbolnave§te el. Ce sa faca acum? Cine sa se duca la lucru in farina boie- 
rului. Zina zise ca se duce ea la lucru. 

134 



Boierul cum a zarit-o asa de frumoasa 1-au apucat tremuraturile, a§a 
ca i-a pus gind rau argatului. Sa faca pe necuratu-n patru §i sa scape de eh 
Cum il vazu incepu cu poruncile: 

— Vezi stogurile alea de gnu? la noapte sa Ie treieri fara sa le strici. 
Sa faci doua parti griu si o parte faina. Faina s-o dospe?ti §i s-o coci in cinci 
cuptoare de piine calda, Daca n-ai sa aduci intocmai la indeplinire porunca 
mea, Ip tai capul. A inceput el sa plinga si sa se vaicareasca fara rost, pe dnd 
zina a dat de el. Cind 1-a vazut trist si posomorit i-a spus sa-§i pe firea ca are 
ea grija de toate. A luat un bici din cui, s-a invirtit de trei ori si toata §oricimea 
si guzganimea de pe pamint si de sub pamint, aci a fost. N-au avut ce sa lucreze 
pina la cumpana noppi. A chemat niste babe din iad de au framintat piinea 
si pina la ziua toate erau la locul lor, precum poruncise stSpinul eel lacom. 

— lata, boierule, pe toate le-am ispravit, asa cum a fost porunca, Bo- 
ierul drept multamire, i-a tras o palma si 1-a imbrincit jos de pe scara. 

In sara urmatoare 1-a pus sa scoata o padure din radacina, sa puic 
tulpinile de o parte, frunzele de alta, crengile intr-o gramada, iar radacinile 
intr-alta. Apoi sa-i semene o vie §i pina-n revarsatul zoriJor sa se coaca stru- 
gurii. Dimineata, argatii, sa-i aduca stapinului cosurile pline cu struguri. 

Suparat de atitea greutati, Petre iese in margiae de sat ?i-l striga 
pe tata-su socru, li povesti cum sta tarasenia cu boierul si ce trebuie sa faca. 
Balaurul eel mare, indata ce-1 auzi ppa o data tare de se cutremura tot pamintuL 
Atunci s-adunara zmeii si se pusera pe lucru. Asezara de o parte trunchiurile, 
crengile, radacinile, frunzele. Pe locul padurii altii sapara de vie, sadira vita 
de vie, o sapara, altoira, cirnira si stropira. Apoi alt rind de balauri se asezara 
pe suflat peste vie sa se coaca strugimi pina in crapatul de ziua. $isuflara, 
suflara, pina le iesira ochii, dar si razachia din vie pina dimineata se coapse. Cind 
i-a dus tirnele cu struguri boierului, in loc sa se bucure i-a trintit trei palme, 

— Acum sa te duci sa-mi aduci coroana lui tata, mort de o sut3 de ani. 
Pleca de aci plingind si oftind, pe cind zina il vede in suparare ;i-l chema 
pe tatal sau, sa-1 scape de la necaz. Mai marele balaurilor cum il zari suparat 
ii spuse: 

— Na-ti o pusca §i sa impusti boierul si slugile lui, El incarca pu§ca 
si se duse tantos la boier. 

— Mi-ai adus coroana din mormintul tatalui meu ? 

— Poftim coroana, boierule ! $i jac, trage cocosul si sloboade plumbii 
in boier. Boierul cade, ppind ca din gura de sarpe: 

— Puneti mina pe el, flacai ! 

Slugile sar unele pe el, dar pe toate le impusca. Se bucura norodul si 
se facu o nunta mare, de se duse vestea peste noua mari si noua ^ari ?i astazi 
inca argatii satului isi mai rup opincile la nunta zinei. 

$i-ncalecai pe-o matraguna de va spusei o mare minciuna. 



GALBINU NAZDRAVAN 

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti; cind se pot- 
covea puricele in locul calului §i sarea cit nouazeci si noua de sate. Se poves- 
teste ca era odata un cioban cu numele de Ion, care ciobanea in munte de 



135 



mic copil. El nu $tia decit oile si alta nimic. Odata el trece oile printr-un hoga?. 
Cind vrea sa treaca $i el dupa oi, se vede in fundul hogasului ceva sclipind. 
Se intreaba el ce sa fie acolo? Sa cobor, ori nu? 

Cind coboara, vede un balaur mare cu un cerb pe care-1 inghitea si 
se oprise la coarne ca nu-1 mai putea inghiti. 

Ce zice cerbul? 

— Ioane ! Omoara balaurul §i cit vei trai pe pamint ip. voi face leagan 
de matase intre coarnele mele si te voi purta ca pe un imparat. 

Balaurul zise si el: 

— Ioane ! Da ?i fringe coarnele cerbului ca-ti voi face cit bine vei dori tu ! 

El se ginde^te ce sa faca? Sa omoare balaurul? Sa fringa coarnele cer- 
bului? Da si fringe coarnele cerbului, Balaurul inghite cerbul $i dupa ce-1 
inghite, ii spune lui Ion: 

— Acum gateste-te ca a venit timpul sa te maninc pe tine. 

Ion a inceput sa se vaiete, sa se roage ca i-a facut bine si acum vrea 
sa-1 manince. 

Balaurul ii spuse: 

— ;Nu te teme, ca nu te maninc, ci te voi rasplati cum ti-am spus cu 
cit bine vei dori tu. Vezi, vii la trei zile dupa mine, pe brazda pe care o fac eu. 

Ion $i-a lasat oile in §tirea lui Dumnezeu §i a plecat pe brazda pe care 
o lasa balaurul pe unde trecea. Merge Ion cit merge §i in cale intilne§te o 
turma de oi, atit de mare, cit vedea cu ochii, cu un mos care le pazea. Da buna 
ziua, cind ajunge, il intreaba pe moj: 

— Oare ! sf intu ma-si, ale cui sa fie oile astea ? 
Mosu ii spuse: 

— Ale cui sint, ale cui nu sint, ale tale sint ca ti le-a daruit balaurul 
pentru binele ce i 1-ai facut. Ion da buna ziua si pleca mai departe pe brazda 
ISsata de balaur pe unde trecea. In cale tot mergind el intilneste ?i o cireada 
de boi cit vede cu ochii de mare, cu un mos care le pazea. Da buna ziua, cind 
ajunge, $i-i intreaba: 

— Oare ! sfintu ma-si, a cui e cireada de boi? 
Mo§ul il spuse: 

— Ale cui sint, ale cui nu sint, ale tale sint ca ti le-a daruit balaurul pentru 
binele ce i 1-ai facut. 

Il lasa pe mosu cu cireada de boi si merge mai departe pe brazda lasata 
de balaur pe unde trecea. In cale tot mergind da peste un cimp cit vedea cu 
ochii plin cu uleiuri de albine si un mos care le pazea. Da buna ziua cind ajunge 
$i-I intreaba: 

— Oare ! sfintu ma-si ale cui sint uleiurile astea de albine ? 
Mosu ii spuse: 

— Ale cui sint, ale cui nu sint, ale tale sint ca ti le-a daruit balaurul 
pentru binele ce i 1-ai facut. 

Acum Ion s-a luat in vorba cu pindariul, si-i spuse ce bine i-a facut 
balaurului, cum a vrut sa-1 inghita si pe el si cum i-a spus ca-i face cit bine 
vrea el si sa mearga pe brazda lasata de el pe unde trecea. Si nu stie pina unde-1 
duce balaurul. 

Mosul ii spuse: 

— Sa nu-ti fie teama de nimic unde mergi, ca balaurul te duce la el 
acasa si acolo parintii lui are sa te duca numai pe sus in palatul lor de aur 
ca sa te rasplateasca pentru binele ce i 1-ai facut pentru fiul lor. Sa nu pretinzi 

136 



nimic decit pe Galbenu din nouazeci §i nou£ de grajduri ca este un cal 
nazdravan. 

Ion isi lua buna ziua de la mo$ $i pleca mai departe. Merse el ce merse 
si ajunse la ni$te palate care straluceau la soare de-p luau ochii nu altceva. 
Cind ajunge acolo i se intimpla cum ii spusese mo$ul. I-au ie$it in cale parintii 
balaurului, 1-au luat pe sus si 1-au purtat prin tot palatul de i-au aratat toate 
minunatiile ce nu erau pe pamint. 

Acolo 1-au intrebat ! Ce pretinde ca 1-au scapat pe balaur, fiul lor de 
la moarte. El a spus ca nu pretinde decit pe Galbenu din nouazeci $i noua 
de grajduri. 

Uitai sa va spun ca parinpi balaurului era imparatul §i imparateasa 
balaurilor, iar Galbenu era calul imparatului. 

Cind auzi imparatul, era mai-mai sa lesine de spaima §i incepu s-o su- 
ceasca incoa, s-o suceasca incolo, ba ca-i da turme de oi cit vede cu ochii, ba 
ca-i da cirezi de vite, ba ca-i da herghelii de cai, aur cit vrea. Ion, nu §i nu. 
El cere binele cit vrea. Sa-i dea pe Galbenu din nouazeci $i noua de grajduri. 

Vazind imparatul ca nu poate sa se scape de el, a trebuit sa se pna de 
vorb5. Se duce, ia pe Galbenu din cele nouazeci ?i noua de grajduri $i i-1 da. 

la el pe Galbenu, il incaleca ?i pleaca la drum spre casa. Mergind el 
pe drum, la o fintina vede o jfloare cum nu se mai vazuse de frumoasa ce era 
cazuta jos. Opre?te calul linga ea si-1 intreaba: 

— Sa iau floarea asta, sau nu? 
Calul ii spuse: 

— Rau de-i lua-o, rau de n-ai lua-o. 

Ion se ginde§te in sinea lui ! Asa si asa ! Se da jos $i o ia. Incaleca iar 
pe cal si porne?te la drum ! 

Merge el ce merge, de parca drumul ce merge se lunge$te ?i nu alta 
da 1-a apucat noaptea intr-o margin e de sat. 

Ce sa ginde§te el sa gazduiasca acu §i bate la poarta. Iasa un om, da buna 
sara, $i-i spune ca vrea sa gazduiasca sara acolo daca se poate. Intra inauntru 
cu calul lui si ii pune masa sa manince, iar calul il duce in grajd. 

Stind el la masa, a pus palaria linga el cu floarea infipta la pSlarie. Cind 
gazda vede floarea, il intreaba: 

— De unde ai luat asa floare frumoasa? 
El ii spune: 

— Am gasit-o venind pe drum. 
Omul atunci ii zise: 

— Daca nu-mi dai mie floarea asta, iti va sta capul unde-p stau picioarele. 
Omul care-1 gazduise era tocmai imparatul balaurilor prefacut in om, ca in 
calea lui sa-si poata lua calul nazdravan inapoi. 

Auzind aceasta, iese afara, se duce in grajd la cal si incepe sa se plinga 
de ce este pe capul lui. 
Calul ii raspunde: 

— fi- am spus ca rau e de o vei lua, rau e de n-o vei lua. Lasa insa ca nu-i 
nimic, nici asta, zise calul. Spune-i ca mergem sa-i aducem si lui o floare ca 
asta. Pina la urma gazda zise ca nu-i mai pretinde sa-i aduca o floare ca asta, 
ci sa-i aduca ale noua iepe cu armasarul lor, care era si el un nazdravan, fiindca 
era fratele sau. 

137 



Se plinse iar calului ca omul ii cere acum sa-i aduca cele noua iepe cu 
armasarul lor, iar daca nu unde-i stau picioarele ii va sta capul. 
Calul ii spuse: 

— Nici asta nu-i nimic. Sui pe mine si sa mergem. 

tncaleca pe cal $i plecara mai departe intr-o pustie si acolo sapara o 
groapa mare cit sa incapa calul si el. 
Acum calul ii spuse stapinului: 

— Stai in groapa, caci eu am sa nechez o data a§a de tare incit o sa ma 
auda armasarul celor noua iepe §i o sa vina cu o falca in cer si cu una in pamint 
de o se cutremure pamintul, si atunci am sa ma ascimd $i eu in groapa. 

Vine armasarul de se cutremura pamintul, se uita in dreapta, se uita 
in stinga, in jos, in sus, nu vede nimic. I§i face treaba mica si a plecat. Atunci 
zice calul catre stSpin: 

— Ie§i afara din groapa ?i te uita cum ii este facuta lipsa mica. Omul 
iese afara, se uita ?i-i spune: 

-Alb! 

— Acum sari inapoi in groapa. Ca eu iar am sa ies §i am sa mai nechez 
inca o data de sa rasune tot vazduhuL Iese calul si necheaza inca o data ?i 
sare inapoi in groapa. Vine iar armasarul, se uita iar in dreapta se uita in stinga, 
in sus, in jos, nu vede nimic. Isi face iar lipsa mica si pleaca. Calul spune sta- 
pinului: 

— Iesi afara din groapa ?i te uita cum ii este facuta lipsa mica 
si-mi spui. 

— Ro?u 3 cum e singele ! 

— E bine ! spune Galbenu stapinului. Acum sai din nou in groapa ca 
eu am sa ies ?i voi necheza de se va cutremura pamintul. Iese Galbenu afara 
si necheaza a§a de tare de se cutremura pamintul. Vine iar armasarul celor 
noua iepe, cu o falca in cer si cu una in pamint tremurind de minie ca-1 are 
pe frate-sau de rival la iepele lui. Galbenu nu mai sare in groapa ?i se iau ei 
la bataie de se bat de dimineata pina sara, pina ce armasarul celor noua iepe 
pica jos, $i se da batut si supus. 

Atunci Galbenu zice stapinului: 

— Sui pe mine, stapine si hai sa luam si iepele. Iau ei iepele $i pe armasar 
si merg cale intoarsa si due armasarul si cele noua iepe la gazda. Ajun§i acolo 
si vazind c5 Ion Ciobanul nu s-a putut pierde ii spune:— Sa mulgi cele noua 
iepe §i sa pui laptele in cazan. Midge Ion iepele si varsa laptele intr-im cazan 
mare pe care il dete gazda. In timpul asta Ion se duce in grajd si sta de vorba 
cu calul, care-i spime ca ce are sa faca omul. Galbenu ii spune lui Ion sa-1 
lege cu o batista alba la urechea dreapta ?i pleca de acolo. Omul fierbe laptele 
in timpul asta si-1 chema pe Ion §1— i spuse: 

— Sa te scalzi in laptele asta, ca imde-p stau picioarele iti va sta si capul. 
Ion se dezbraca si cind sare in cazan, vine $i Galbenu si cind sufla o 

data in cazan ingheata tot laptele de iesi Ion cu gheata pe cap. 

Vazind omul ca Ion nu a avut nimic, a pus cazanul iara§i la foc 3 sa se 
scalde si el ?i sa sufle calul. Cind a sarit gazda in cazan 3 calul a suflat numai 
foe peste cazan, de au ramas din gazda numai oasele. A ramas atimci Ion sta- 
pin peste toata averea imparatului, peste toate grajdurile imparajiei si a trait 
in pace §i lini?te, daca n-o fi traind si azi. 

138 



VULPEA LU ROGOJEL 

Intr-un sat traia un baiat sarac lipit pamintului. De sarac ce era n-avea 
nici cama^a pe el, incit se imbraca intr-o rogojina atunci cind ie§ea prin lume. 
Bani nici nu vazuse-n zilele lui si se hranea cu uiumul ce i-1 da o moara cu o 
roata ?i un co§, a§ezata de p&rintii lui pe un piriu repede de munte. Se hranea 
cu mamaliga $i juvetii pe care-i prindea in iazul morii cu o tirna din curpen. 
De sarac si ru§inos ce era la hora ii era sfiala sa mearga ca sa nu-1 vada fetele 
$i sa rida de el. $i traia el mai mult singur, in moara cea micufa care-i aducea 
cind §i cind cite o lope|ica de m&laL 

Odata a venit o vulpe §i i-a furat faina ce-o agonisise cu mare chin. Nu 
$tia cine-i fiira din avere? intr-o zi se puse la pinda, cu un par in mina 
prinse vulpea mincindu-i malaiul. 

— A§a, hoa^o, stai ca platesti tu cu blana, bucatele mele ! $i ridica parul 
sa izbeasca biata vulpe-n cap si s-o omoare. Dar vulpea se aduna cocolo? intr-un 
colt $i plingind se ruga de flacaul sarac: 

— Rogojele, Rogojele, ii zise ea pe nume, nu ma omori 3 ca eu am sa 
te fac putred de bogat. 

Se mira flacaul de unde-i ?tie numele $i ca este sarac; i sa fzai mila si 
o facu iesita. 

Vulpea ii mai aducea lui Rogojel cite o gaina, ori coco? de-si ospata 
si ea cum se cade baiatul. 

Afla ea de gunoiul tarului si zgurma in el ca o gainS pina ce gasi tm taler 
de aur pe care-1 dadu lui Rogojel. 

Merse a doua oara, de gasi alt taler si pe unna si pe al treilea. De acum 
Rogojel avea trei taleri de aur ca nimeni altul in imprejurimi. 

Mai cata vulpea prin curtea imparatului ?i gasi o p3ralut£ de aur. O 
lua ?i pe aceea c^idu-i-o baiatului lui Rogojel s-o pastreze. 

Pe urma se duse la imparat, rugindu-1 sa-i imprumute pentru stapinul 
sau o banita ca are trei odai pline cu aur $i vrea sa le masoare. 

Imparatul, vazind-o cit de mult staruie, ii zise: 

— Bine, cumatra, ce nu va cirpiti voi cum putep, cum o sa va dau eu 
bunatate de banita la un necunoscut ? 

— Imparate, nu uita im lucru, ca omul nu iese cu dosul la oameni, ci 
cu obrazul ! N-o sa ne minjim noi fata pentru o bani{5? $i asa imparatul ii 
dadu banita. 

Dupa' citeva zile veni vulpea indarat intorcindu-i banifa $i dindu-i un 
taler drept chirie pentru ca masurase citeva cara de aur cu banicioara. Impa- 
ratul se mira de darnicia si bogapa necunoscutului §i o-ntreba pe vulpe: 

— Asculta, cumatra, bag de seama ca ai un st&pin cumsecade ?i darnic, 
pare a fi tare bogat ! 

— MSrite-mparate, stapinul meu e Rogojel, tinar ?i frumos, iar de bogat 
intrece pe toti imparapi. Pai cum credeji ca ?i-ar |ine el palatele ?i slugile 
fara bani? Ehe, imparate, nu ?tip ca ruda omului este punga cu banii? Pai 
un obraz subtire cum are stapinul meu, numai cu multa cheltuiala se tine ! 

A doua oara veni iar viipea, rugindu-1 sa-i dea o banita mai mare, ca 
are o odaie si mai mare de galbeni de masurat. Imparatul ii dete banita mirin- 
du-se de bogatiile cumetrei vulpi. Cind ii aduse banita ii dadu chirie un alt 
taler ceva mai mare. Imparatul ii muljami pentru chirie §i cazu pe ginduri, 

139 



cine o fi acest bogatas care-§i masoara banetul cu banija, cind el imparat isi 
numara banii si tot nu-i ajung ! 

A treia oara, ceru o banita §i mai mare ca mai are o incapere cu citeva 
cara cu taleri de aur si vrea sa o masoare cit mai degraba, ca are de gind sa 
se-nsoare si vrea sa stie ce bogatii are? Lua banita cea mare o ascunsa intr-un 
tufi§ $i peste citeva zile ca §i in celelalte dati, se intoarse cu banita pe care li- 
pise un banut de aur inadins pe fundul ei si mai dadu si un taler mare de aur, 
drept chirie ! 

Imparatul luind banita si zarind lipit un ban de aur zise catre vulpe: 

— Cumatra, stai nu pleca, uite ca vi s-a lipit un ban de aur pe fundul 
banitii, tine-1 §i-l da stapinului, destul a fost chiria ce ati platit. 

— Lasa, imparate, unde-i bogape mare, un banut sama nu are ! raspunse 
vulpea. Apoi incepu sa plinga ea cu hohote, de se-nduiosa insusi imparatul 
si o-ntreba: 

— Ce e, cumatra, ce s-a-ntimplat de lacramezi, doar nu. ti-o plinge 
copiii de foame? 

— Da-l-as lui Satana, 
Plocon de pomana; 
De asa stapin, 
Parca e pagin ! 

— Da ce s-a-ntimplat? De te-ai tulburat, o-ntreba iar imparatul. 

— Cica vrea sa sa-nsoare, 
C-o zina picata din soare ! 

Eu ii zic cu fiica mata, imparate, 
Ca sinteti mult mai aproape ! 

— Bine, cumatra, ia mai incearca poate ne facem cuscri si vei avea o 
cinste precum p-e osteneala ! 

— Imparate, eu am sa mai incerc s-o ia de mireasa pe fiica mariei-tale, 
dar tare ma tern de naravul stapinului meu, caci el: 

Cite zboara pe sus inca, 
Toate-i par ca se maninca ! 
Vulpea isi arunca coada pe spinare si o porni pina la cringul de alaturi 
de minca dintr-o mortaciune uitata, apoi a treia zi se ivi la palatele cele stra- 
iucitoare ale imparatului zicindu-i : 

— Imparate luminate, faca-ji domnul multa parte, de noroc, de sana- 
tate, iaca eu cu greutate il hotarii pe stapin sa-ti ia fata. 

— Ia poftim in palat sa te ospatezi oleaca ?i sa cadem la tocmeala, zise el. 
Se ospata bine vulpea, se-ntelese cu imparateasa, imparatul si mireasa 

sa faca nunta ! Ba imparateasa §tiind ce ginere bogat are, ii zise la plecare: 

— Cuscra, cuscra, casca ochii la tocmeala si nu dupa ce te inseala ! 
Fata mea mai mult de jumatate de-mparatie zestre n-are. Bagati bine de seama 
sa nu ne-auzim vorbe ! 

— Lasa, cuscrulita, lasa, ca-ti vin cu ginerele-n bra;a ! 

In timp ce printesa vesela se pregatea de nunta, vulpea ajunsa la moara 
lui Rogojel, povestindu-i din fir in par intimplarile precum au fost cu masu- 
rarea aurului cu banicioarele si apoi inselacitmea cu galbenii gasiti in gunca- 
iele-mparatului si mai la urma nunta cu fiica sa. 

Rogojel auzind toate aceste lucruri, i se paru ca-s viclenii de-ale vulpii 
si rise cu pofta. Dar vulpea ii adeveri inca o data si el o crezu. Atunci vulpea 
ingrijorata ii zise: 

140 



— Rogojele, ie§i din moara §i hai pin sate sa dam veste ca te-nsori cu 
fata-mparatului §i sa-i chemam sa ne fie nunta§i ! 

— Hai, hai, dar cu ce s5 ma imbrac, zise Rogojel? 

— In rogojina ce o ai ! Grabe§te-te, nu mai sta ! $i pleca sa-si adune 
nunta§i, insa lumea-i alunga cu pietre huiduindu-i. 

Vulpea nu se ingrijora de asta §i merse prin gradinile oamenilor adu- 
nind ca la un car de troci pe care le cara cu Rogojel sub un pod in apropierea 
palatului imparatesc. 

Apoi mai merse §i fura dintr-o cireada de capre un tap §i o porni cu el 
de zgarda sa-1 insoare pe stapin. 

La pod il invata pe Rogojel sa sara-n riu cu tap cu tot §i pe apa sa arunce 
trocile, iar podul il stricara. 

Vulpea fugi cu coada-ntre picioare dind veste-mparatului ca nu 
se mai poate face nunta, ca ni§te tilhari inarmaji 1-au dezbracat, oastea i-a 
ucis-o §i inecata-o, iar Rogojel abia a scapat cu calul in josul riului. 

Imparatul cind auzi, incaleca ?i cu roibul se repezi la faja locului va- 
zindu-?i ginerele luptindu-se pe riu cu valurile §i alaturi calul §i capetele os- 
tirii. Vazindu-i calul, zise catre generalii sai: 

— Se vede ca am ginere de neam dupa urechile calului ! 

— Da, a§a este-mparate, nu vedep ce urechi mari are, dovada ca e cal 
de rasa. 

— Ei frate, cum e calul §i stipinu, da ce ne facem acum? 

— Ce sa ne facem, zise vulpea, sa spargem nunta, nu vezi ca e lasat 
in pielea goala de tilhari? 

— Cum sa spargem nunta, cuscra, vrei sa mi se prapadeasca fata ! Ce 
vorba e asta? Pai craipt de va auzi, se omoara pe loc ! Pai tot mereu de cind 
a auzit de printul Rogojel imi zice: 

— Tata, da-mi barbat ca plec, de ma due si ma-nec ! 

— Sa nu spui vorba asta, cuscra §i mai bine sa facem nunta. Trimeas5 
curtenii de-i adusa ^oale din fir de aur §i sabie impSrateasca, ii dadura §i un 
cal §i toate se linijtira ca §i cind nu s-ar fi intimplat nimic la acel pod fara de 
noroc, cum zicea cumatra vulpe ! 

Mersera de aci la palat §i juc5 imparatul pina-i crapara cizmele de bucurie 
ca ?i-a maritat fata dupa un om a§a de bogat. 

Dupa mmta Rogojel i§i lua mireasa, vulpea §i cu oastea imparateasca 
plecara la intimplare pe un drum spunind imparatului ca merg la palatele 
prinpilui Rogojel. 

Vulpea-i da tircoale pe drum lui Rogojel care-i zise-ngrijorat: 

— Ei, cumatra, acuma ce ne facem, ca n-avem acoperi§ nici pentru 
caii-mparatesti? 

— Fii pe pace, lesne ne descurcam noi §i cu asta ! zise vulpea ?i fugi 
inainte. Cind colo, vazu-n zare ni§te palate mari stralucitoare si fugi acolo 
batind la poarta. 

Palatele erau ale unui prin; bogat. Cind iesi prinpil vulpea se apropie 
§optindu-i in taina: 

— Maria-ta, vezi c-am venit sa-^i fac un mare bine, imparatul cela vecin 
vine cu oaste sa te omoare §i sa-p ia toate boga;iile. Tu bagS-te-n pivnija pala- 
tului ascunzindu-te, ca am eu grija sa nu te afle. 

— Bine, numai astupa u?a cu niscaiva pari §i maracini, zise printul 
§i vazind cum se apropie o?tirea i§i lua copiii, nevasta §i servitorii §i se ascunsS 

141 



acolo. Vulpea astupa u$a cu paie §i coceni §i cind intra Rogojel cu printesa 
se bucurara de palatele cele mindre si straludtoare. 

Pe urma vulpea lua osta§ii cu sape §i lopep ?i astupara usa pivni^ei pentru 
vede, incit Rogojel ramase aci stapin ! 

Vulpea drept multamire ii dadu la fiecare osta? cite un pumn de galbeni 
din lada gasita plina, ca sa vada la inapoiere imparatul dt de bpgat este gine- 
rele sau. 

$i cu totii traiau aci fericiti §i multumiti. Intr-o zi, cumatra vrea sa-1 
incerce pe Rogojel, dta recunostinta-i poarta. Se prefacu intr-o dimineata 
moarta la usa lui. 

Prinpil Rogojel, vazind-o moarta $i cumiros urit, o lua de coada arun- 
cind-o intr-un gunoi. Vulpea simtindu-se azvirlita ca o nemernica, top in 
picioare ?i zise amenintator lui Rogojel: 

— Bine, ma nespalatule, eu te facui om si tu a?a-u tinu§i legamintul 
cind voi muri sa-mi faci mormint din marmora ?i sa ma-ngropi cu doua sute 
de popi ?i cind sute de calugari ?i dnd colo, atita-ti fu recunostinta ta? Sa 
m-arund in gunoi s3 ma manince ciinii, ori sa ma faca careva burduf ? Sa vezi 
ca eu m-am prefacut, ca inca n-am murit, sa-p fie pe plac. Nu ti-e rusine la 
obraz, ma Rogojele ! Cu asa recuno?tin^ te porti cu mine ? 

Ca albina-n cioc cu miere, si-n coada cu ac §i fiere? 

— la stai, cumatra vulpe, nu te supara far' de socoteala, ca eu am ?tiut 
ca te prefad si te-am aruncat facind o gluma, doar ma §tii sugubat din fire ! 

— A§a da, numai sa nu fie vreo prefacatorie. $tii bine ca eu nu pot 
suferi vicleniile si prefacatoriile oamenilor ! Rogojele, am imbatrinit, dar tu 
ai sa-p fad pacate cu mine, de nu te vei tine de vorba. Nu uita ca pe unde 
iese cuvintul, iese si sufletul ! 

Vulpea ramasa cu fiica-mparatului ?i Rogojel, traind pina la adinci ba- 
trine^e si tragind nadejde la omenia stapinului, ca stapinul la barba. Apoi 
cumatra vulpe se-mbolnavi greu si cazu la pat. 

Cind i§i dadu vulpea sfir^itul Rogojel o lua de coada, aruncind-o-ntr-un 
oga§ unde-o napadira dnii de-i sfi§iara blana la iuteala. 

$i asa se sfir§i viata cea minunata a vulpei, iar Rogojel, eel sarac §i golan, 
ajunsa stapin peste jumatate de-mparatie ! 



MlRTANUL NAZDRAVAN 



A fost un mo§ care avea un mirtan nazdravan. Mosul era sarac lipit pa- 
mintului, casa se tinea in propte $i era acoperita cu paie §i acdea putrezite 
de vreme. 

Mo§neagul mai avea un baiat intelept, vrenic si bun de insurat. 

intr-o zi, mirtanul se dete la mo§ cu vorbe de infrrmtare. 

— Se poate, module, sa tii bunatate de baiat frumos, neinsurat ? 

— Se poate, taica, cum'sa nu sa poata ! Cine naiba vine dupa un coate 
goale ca asta. N-auzi cum se cearta ma^ele de foame in burta lui? La nora 
ii trebuie mincare ?i dichis, nu e o floare la ureche cum crezi matalu^. 

— Lasa, nu te supara, module, ca daca nu vrd, eu ma due in pept chiar 
la imparat. 

142 



— Esti nebun, mai baiete, vezi-ti de treaba ! Pentru o a?a indrazneala 
ne-ar putea pe toti atirna in vreo spinzuratoare. 

— Ba eu nu ma las, orice ar fi §i ai sa vezi. 

Mirtanul isi pieptana mustatile 3 isi linsa blana, infuleca un §oricel proaspat 
sa aibe de cale lunga §i o porni spre cetate intr-un ora§ mare de aur, unde era 
cea mai frumoasa fata din imparatie, printesa printeselor, zina zinelor ! 

Pe drum niste zmei se bateau in slavile cerului pe o zina furata dintr-o 
tara de la capatul lumii. Zina de frica sa nu-i rupa rochia din fir subjire de aur 
o lasa de pe arpia de nor in jos, mirtanul o vazu, o facu mototol §i pleca inainte. 

Dupa multe greutati, fiindca pin sate si orase se legau de el fel de fel de 
mirtani jigariti si prosti, vazindu-1 pe el dolofan §i frumos, ajunse la poarta 
palatului. 

Nu mai statu pe ginduri §i cum puse piciorul in prag batu cu laba in 
use. Ni?te ostasi cum il vazura il azvirlira de pe scara ghiomotoc joe, ca 
pe-un ghem. 

Mirtanul se scula, ii privi pe ostasi drept in ochi tinta si incepu sa-i mustre: 

— Ce, necioplitilor, credeti ca va bateti joe de mine ? Vin de la impa- 
ratul Barba Albastra sa-i dau fiicei imparatului vostru aceasta rochie de aur 
furata de mine de la zinele din cer, si voi asa va purtati cu un strain? Ru§ine 
sa va fie ! 

Osta§ii pusera capul in pamint §i-i dadura drumul la imparat. Cind pasi 
inauntru sa-i ia ochii oglinzile, aurul si argintul. Toate erau imbracate in aur 
si in pietre scumpe. Mirtanul nazdravan se opre§te in fata imparatului, da o 
plecaciune cu laba, apoi incet, cu bagare de sama sare pe o masa lunga, desface 
rochia zinei si graieste: 

— Marite imparate, sint sluga la imparatul Barba Albastra, m-a trimis 
sa-i dau aceasta rochie frumoasei fijee a mariei voastre. Imparatul i§i neteze?te 
barba, prive§te §i zice: 

— De cind mama m-a facut, a?a rochie n-am vazut ! E cea mai frumoasa 
rochie de pe fata pamintului. 

— $i este cu adevarat, maria-ta, stapinul meu s-a luptat cu zmeii pe sla- 
vile cerului si a furat-o de la o zina pentru fiica mariei voastre, ca zice el, vrea 
sa o petesc ca s-o ia de nevasta. 

— Daca s-a luptat cu zmeii $i i-a invins, apoi ?i merita s-o ia. Eu m-am 
luptat cu zmeii si n-am fost bun de o ceapa degerata ! A§a ginere mai zic si 
eu, sa-mi traiasca ! Sa intre ginerele, sa-1 vad. Trebuie sa fie fioimos §i viteaz, 
asa cum vreau eu, adevarat stilp al imparatiei. 

— Chiar a^a este, maria-ta, insa el ne asteapta in marginea padurii cu 
osta^ii lui calari, pina noi mergem acolo cu mireasa sa i-o ducem. 

A pornit imparatul cu mireasa si carale pline cu podoabe, cergi, matasuri, 
aiu: ?i dte alte bunatati si bogatii. Bandele cintau $i nuntasii chiuiau §i se veseleau. 

Mirtanul eel nazdravan mergea in fruntea nuntii, legat si el cu daruri la 
git. Facea zgoande si miaune de bucurie. 

Cind ajxmge la marginea padurii, n-are curaj sa tune in ea. Aude baiatul 
plingind. 

— Ce e, stapine, ce s-a intimplat ? Da el se face ca stie tot ce s-a intimplat. 
Alearga, vaitindu-se la imparat $i-i spune: 

— Marite imparate, este mare nenorocire. Imparatul, stapinul meu a 
fost jefuit de tilhari. E gol §i pe toti ostasii sai i-a omorit §i i-a aruncat in riu 
de i-a inecat. §i iata acum stapinul meu e in zdrente ?i vai de el fara avere. 

143 



— Lasa, mai baiete, nu mieuna degeaba, tine-ti firea ca avem noi toale 
sa-1 imbracam ! 

Imparatul porunci sa-1 imbrace pe ginere in haine de purpura $i de aur $i 
sa mearga nuntasii inainte. 

— Maria-ta, zise mirtanul, ba eu zic bine ca a scapat numai cu atita, 
putea sa-I omoare si pe stapin, ce crezi? 

— A§a e, a$a e, misuna lumea de tilhari, in toate tarile $i nu le putem da 
de capatiiul lor. 

Mirtanul ii ceru voie imparatului sa mearga inainte sa spuie argatilor de 
la palatele stapinului sa aiba grija, in timp ce stapinul lui se afla in trasura 
linga frumoasa mireasa. 

Mirtanul eel nazdravan o lua de goana inainte $i ajunsa in palatele de 
clejtar ale zmeilor. 

— Mai fratilor, fugiti care pe unde puteti, ca vine imparatul cu ostirea 
si praf va face ! 

— Vai de mine, ce nc facem cu copiii — ai mici ? 

— Zburati prin nori cu ei, degraba ?i pitulati-va prin nori pina ce nu 
va ajung. 

Zmeii cum auzira luara zinele furate in brate ?i copiii $i du$i au fost in 
slavile cerului. Iar palatele lor au ramas goale, strsllucind in bataia soarelui. 

Cind s-a apropiat imparatul cu nuntasii ?i din departare au zarit palatele 
de clestar poleite cu aur, s-au bucurat cu topi ?i insuji ginerele nu $tia ce este 
cu aceste minimi. 

Atunci mirtanul s-a inapoiat la ginere $i mireasa, s-a inchinat in fata 
imparatului $i i-a pupat mina zicindu-i: 

— Prea inaljate imparate, iata, astea sint palatele mirelui ! Bucurati-va 
si va veseliri, insa nu s-ar face sa nu-1 aducem ?i pe tatal imparatului meu la 
nunta feciorului sau. Tilharii am auzit ca 1-au dus ?i 1-au legat intr-o coliba, 
furindu-i tot ce avea in palate. 

— Bine, mai nazdravane, tine im cal, urca-te pe coama lui $i du-te drept 
la cuscru saracu ! Imbracati-1 si aduceti-1 teafar la nunta. 

Mirtanul nazdravan sari pe coama unui armasar §i s-a facut nevazut. 
Cind a ajuns la casuta saracacioasa a mo§neagului 1-a gasit numarind 
boabele de fasui sa le bage-n oala. 

— Hai, mo?ule, lasa la naiba fasuiu, ca a dat procopseala $i bogatia pe capul 
vostru. Avem nunta mare la casele zmeilor, se-nsoara baietasul tau cu 
fiica imparatului. 

— Aoleu, mirtane nazdravane, ma faci sa dau in vreo belea cu imparatul. 

— Suie-te pe cal, module si taci, ca mirtanul nazdravan stie ce face. 
Mo§ul s-a imbracat in Joale imparatesti, a pus si el o sabie la ?old §i-a pus 
mirtanul pe umar si au plecat ! 

Apoi s-a pornit o numta mare, cu beutura $i purcei fripti si ntmta cu cit 
se infierbinta cu atit se prelimgea, ca nunta?ii s-au invafat pe trai bim ?i petre- 
cere ?i cuscrii la fel, a$a ca au ajuns de pomina. Tot beau, mincau $i jucau cu 
danpi inainte chiuind de bucurie. Si eu unul am apucat de am purtat o hora 
inainte ?i toate printesele i?i dadeau coate. Iar mirtanul nazdravan a purtat $i 
horele inainte ?i cu injelepciunea lui i-a procopsit pe stapinii sai $i i-a purtat 
de grije imparatiei, ca stapinii sai erau ni$te natSflep. Vorba batrineasca: mintea 
domne?te, mintea imparate§te ! 

144 



LUPUL 



A fost un om care avea trei baieti si el mai avea un mar crescut in balegar 
care facea mere de aur. Ziua marul inflorea §i lega, da noaptea sa cocea si nu 
stiu cine le fura. $i acuma feciorul eel mare i-a spus lui tata-su ca el se duce 
la noapte sa vada cine le fura merele. S-a dus si a stat pina la miezul noptii, 
i-a venit somn si a adormit, da a venit cineva si i-a furat merele. 

A doua zi, s-a dus eel mijlociu. Pi la 12 noaptea a venit cineva, i-a furat 
merele si marul i-a ramas gol. A treia sara s-a dus §i copilul eel mic. El e mai 
smecher, a pus pe linga el maracini si cind a cucait. a dat de maracini, s-a intapat 
si s-a trezit. Cind la mijlocul noptii, vine o pasare de aur si culege merele de 
aur. El bini§or s-o prinda, a apucat-o de-o pana si pasarea a zburat. Dimineata 
s-a dus la tata-sau si i-a povestit. 

— Ai sa mergi dupa ea s-o prinzi. Au luat toti cite trei cai, da in lungimea 
satului era o tabla cu trei drumuri pe care scria : cine da pe drumul asta moare 
de foame, cine da pe alalalt moare de sete, cine da pe drumul al treilea ii maninca 
lupul calul. 

Cei mari au dat pe drumul pe care se moare de foame, altul pe drumul 
unde se moare de sete, da el pe drumul pe unde-i maninca lupul calul. 

Cei doi se intilnira si venira indarat, cei mai mari, da el eel mic, mersa 
mai departe pe drum si-i iesi lupu-n cale. 

— Baiatule, n-ai cetit tabla? Da-te jos sa-ti maninc calul, ca n-ai ascultat. 
S-a dat jos si i-a mincat calul. Da lupul i-a zis: 

— Eu stiu unde te duci ; te duci dupa pasarea de aur. Te due eu fincS 
pina la tine n-a indraznit nima sa vie, da tu mi-ai adus calul de m-am saturat 
si eu odata ca tare jigarisem. 

A incalecat el pe lup si au ajuns la un rege, da pasarea la rege in colivie ! 
I-a spus sa ia numai pasarea fara colivie. Cind colo, vede el colivia de aur, 
Zice el : ia sa ia el si colivia de aur. Da colivia avea sunatoare §i-l prinde acolo 
imparatul. 

— Ce faci, ma ? 

— Pai mi-a mincat merele de aur. 

— Ti-o dau, dar sa-mi aduci calul lui Verdes-imparat. 
Vine la lup si sa plinge: 

— Ce e, ma? 

— Luai colivia §i ma prinsa si m-a trimis dupa calul lui Verdes-imparat. 
Da lupul il duce la imparatul cu calul, cind a ajuns acolo i-a zis sa ia numai 
calul fara capestre. Da el cind a vazut capes tre cu nestemate a luat si capes- 
trele. A sunat din corn si a venit imparatul. 

— Ce faci, bre ? 

— Iau calul ca sa-1 dau imparatului sa-mi dea pasarica care mi-a mincat 
merele de aur. 

— Ji-1 dau, daca-mi aduci fata lui Rosu-imparat. 
Merge el trist la lup. 

— Ce, ma. iar te prinsa? Ji-am spus eu sa nu iai capastrul? 

Atunci a plecat el la fata lui Ros-imparat. Acolo lupu i-a zis ca nu-1 mai 
lasa §i s-a dus lupul, s-a pitulat sub trandafiri si cind trece fata imparatului 
cu fetele pinga ea, el o arunca pe spate si fuge cu ea si fuge la imparatul Verde? 
sa-i dea fata, ca sa-i dea in schimb calul. 

145 



Da lupul vede ca ei se iubeau §i zice: 

— la stati voi aici, ca ma due eu singur §i-i iau calul imparatului fara 
sa-i iau c3pastrul. Pe urma a adus tot lupul singur de a furat $i pasarica §i de 
acum si lupul si ei doi si pasarica erau in mina fetii, toti calari pe un singur cal. 

Mersara si ajunsara unde mincasa lupul calul; lupu le zisa: 

— Acum dati-va toti jos de pe cal, le-a zis; sapa-mi aici o groapa mare, 
ca de citt ani stau aici, nima n-a trecut ca sa-i maninc calul §i eu am rabdat de 
foame §i de acuma nima n-are sa mai treaca in afara de tine §i sapa-mi groapa 
ca sa mor in groapa. 

I-a sapat baiatul groapa §i i-a dat brinci in groapa ca sa moara lupul, 
i-a dat brinci si a tras pamint piste ele. 
Iar ei au plecat la ta-su cu pasarea. 



PASAREA ZAMBILA 

Cica odata de demult, de cind cu lupii ai albi, ar fi trait un imparat mare, 
intr-o imparape mare, care-si pusese-n gind sa ridice-n lume cea mai mare si 
vestita biserica. A adunat de pe fata pamintului noua mii de me§teri mari, 
calfe* §i zidari, au facut semnele crucii pe vatra manastirii si i-au pus cu mina 
lui pietrele din temeliL Dupa aceea au pornit sa lucreze mesterii §i calfele. 

Ce ridicau ziua, noaptea se darima. li dau inainte cu lucrarea dar in zadar, 
ce se zidea ziua noaptea se farima, cazind la pamint. Cazu pe ginduri §i impa- 
ratul. Ce sa fie ? Cine-i darima lui noaptea zidurile manastirii ? Dete sfoara-n 
^ara, se batura tobelc, strigara birovii de pe culmile dealurilor, sa auda lumea 
ji tara ca niscai dusmani neispravip, darima lucrarea imparatului. Ba mai spuse 
ca da un corn din imparatie aluia care va prinde pe raufacatori. Zis §i facut ! 
Multa lume capata curaj crezind ca o sa se procopseasca cu vreo palma de pamint 
din imparape stind noaptea la pinda, dar degeaba, toti adormeau si nu vedeau 
nimic. Dimineata doar gaseau zidurile pravalite la pamint. Un om sarac isi 
ia si el inima-n dinti, merge la-mparat, graindu-i: 

— Prea inaltate imparate, lasa-ma sa incerc si eu sa pazesc si sa aflu ce 
duhuri necurate fac asa de mare paguba si necaz imparatiei tale. 

— Bine, omule, incearca ! Esti slobod sa incerci, numai ca toate se in- 
cearca fara rost. N-au izbutit ei viteji si voinici tineri buni de vina, dar uite, 
dumneata un slabanog zdrentuit. 

— Sa-ncerc, maria-ta, ca buturuga mica rastoarna carul mare. 

— Incearca^ dar eu n-am nici o nadejde. 

Omul eel sarac isi lua arcul, incinsa sabia lui si la cele patru cornuri de 
temelii puse musuroaie dc furnici. Apoi el s-a?eza intre alte mu$uroaie de furnici. 

La miezul noppi il apuca un somn ca din senin. Isi da seama ca nu este 
de-a buna, ca ceva este necurat la mijloc. Se chinui cit se chinui si un miros 
frumos simti si adormi. Se cobori din cer o zina si incepu sa darime zidurile. 
Furnicile se izidira care incotro, asa ca multe se suira pe omul acesta. Cum simti 
mu§caturile de furnici se destepta din somn si o lua pitis-pitis, pina aproape 
de zina. 

Zina era frumoasa, cu parul limg auriu, ca lumina soarelui. El s-apropie 
de ea si o prinde de codite. 

146 



— Stai ca te-am prins ! De la mine nu mai scapi ! 

— Lasa-ma, omule, ca-pi jur ca de-aci incolo n-am sa mai stric nimic 
imparatului. 

— Nici moarta nu te las ! Asta sa stii ! 

— Te rog, om sarac, ai inima ?i da-mi viafa, nu ma omori, ca-ti spun care 
este taina tainelor, necazul necazurilor. Sa-i spui imparatului ca atunci cind 
o s3 se slobozeasca biserica, zidurile au sa se surupe pe omenire §i toti vor 
muri cu imparat cu tot. Numai ca sa scape cu bine, sa caute Pasarea Zambila 
s-o puie pe aia sa cinte mai intii in biserica si dupa aceea sa intre lumea la 
rugaciune. Omul eel sarac se-ncrede-n zina si-i da dramul fara sa-i faca ceva. 

Dimineata ii poveste§te de-a rindul imparatului cele intimplate. Cind 
auzi impSratul ca i-a fost zina la mina ?i i-a dat drumul a fost din pupn sa nu-i 
ia capul, atit de turbat in minie era. De aci incolo zidurile se suiau mindre catre 
cer §i nu se mai surpau. Mai era pu|in pina la slobozirea bisericii si nu se da 
de Pasarea Zambila. Imparatul avea trei fii mindri, frumosi si curajo?i. !i 
spusera imparatului ca ei se due s-o aduca pe Pasarea Zambila. Tata-su le dadu 
bani $i-n desagi de-ale gurii, incalecara armasarii §i du$i au fost. Au mers ei, 
au mers pina ce au ajuns intr-o tara mare pustie. S-au asezat sele-n §ele, au 
pus miinile la ochi §i s-au invirtit de trei ori si in ce loc s-au oprit intr-acolo 
drept au pornit fiecare voinic. Merse fiecare inainte. Acolo in tara asta, toate 
erau impietrite, moarte, ?i fara grai. Copacii, florile, oamenii, vitele, serpii, 
ursii, leii, tigrii, pasarile si izvoarele toate erau oprite de o zina rea pe loc §i 
facute stei de piatra. Se mirara ei, dar fiecare se grabea inainte sa dea de Pasarea 
Zambila. 

Fratele eel mic, mai istet din fire, merse si mai mult si ajunse la un copac 
mare. De copac era legata o zina cu coadele ei lungi, ca de matase si plingea. 
Pe de laturi o pazeau trei iepuri urecheaji si frico§i. Al patrulea iepure ii da 
apa $i hrana. Fata adasta pina ce adormira iepurii ?i-i povesti cc este in impa- 
ratia asta. 

— Tu esti trimis de Dumnezeu, ca sa scapi omenirea asta de la rau. 
O baba rautacioasa, cu un dinte-n gura si un corn in frunte umbla in tara asta 
cu mighii. A facut farmece si a impietrit tot ce-a fost frumos §i a avut viata. 
Sa nu te indepartezi ca te impietre§te si pe tine. Dar sa a^tepti pe-aproape 3 
ca de mila mea vine aid Pasarea Zambila $i-i vine rindul ca sa cinte. Atunci 
va invia padurea, oamenii, fiarele, cimpia si roadcle pamintului. 

Adasta el trei zile si aude pe-o aripa de nor un cintcc frumos care s-apropia 
de pamint. Era Pasarea Zambila. Cum incepu ea sa cinte, el ii zimbi si z?se: 
— Cinta-ti zina, cintecul, 
Ca mi-i drag ca sufletul ! 

Pasarea Zambila cinta peste tot §i tot ce era impietrit invie ca prin minune. 
Oamenii prefacu;i in pietre se sculara si pornira la lucru, fiarele incepura sa 
se mSnince intre ele de fcame, iarba inverzi, florile capatara boboc si miros. 
Dar un vultur cu cioc de fier n-o lasa in pace, se arunca asupra pasarii s-o 
piarda ca sa nu mai cinte. Cum o prinse, iar se impietri toata omenirea. Zina 
care era pazitS de cei trei iepuri ii spuse sa mai a^tepte, ca peste trei ani iar va 
veni sa cinte o data, si va invia lumea din morti §i iar o va fura vulturul eel negru 
din cer. Ce era sa faca? Trebuia sa a§tepte trei ani pina la Sinziieni. lata ca vine 
Pasarea Zambila, iar, cintind cu un glas frumos de inger picat din cer si tofi 
morpi ies din pamint, toate pietrelc se prefac in oameni, codrii capata frunze, 
pasarile prind aripi, cinta si zboara, izvoarele se dezleaga ?i curg, iar Pasarea 

147 



Zambila cinta. Vine vulturul din cer, scoborind ca o sageata ca uitase de ziua 
asta, gata s-o prinda iar pe Pasarea Zambila. Baiatul trage cu arcul drept la 
casa sufletului si vulturul cade si se face loman. 

Ea, Pasarea Zambila, dezleaga zina legata cu coditele de copac, omoara 
iepurii care o pazeau sa nu fuga §i cu amindoua se duce sa se intilneasca cu 
fratii sai, la locul de unde se despartisera. 

Calatoresc ei vreme lunga sa le-ajunga pina ce se intilnesc cu cei doi 
frati. Astia cind 1-au vazut pe eel mic ca este mai curajos, ca aduce o zina si 
Pasarea Zambila, ii pun gind rau si intr-o noapte il omoara. Ei spun la Pasarea 
Zambila si Zinei ca pe amindoua le vor omori daca vor spune imparatului ca 
ei 1-au ucis pe fratele eel mic si ca ei sint cei mai viteji din imparatie, care le-au 
scos din ghearele zmeilor si le-au adus la curtea imparateasca. Pasarea Zambila 
se intrista, zina la fel, si amindoua ramasera tacute si triste gindindu-se ce rau- 
tate poate sa fie intre oameni ! Ajunsi la imparat se laudara cu isprava lor si 
povestira nascocind fel de fel de minciuni. Imparatul se bucura vazind Pasarea 
Zambila, dar se intrista auzind ca fiul eel mic a fost aruncat de niscaiva tilhari 
intr-o fintina fara fund si acolo s-a prapadit. Veni timpul sa slobozeasca bise- 
rica cu noua turle, inalta pina la cer si poleita cu aur. Suira Pasarea Zambila 
pe manastire sa cinte mai intii, ca sa nu se darime biserica. Cind colo, pasarea 
plinge si tace. Cei doi frati incep cearta 3 care sa se insoare cu zina cea frumoasa. 
Amindoi o voiau si nici unul nu se lasa in voia celuilalt. Pina la unna ajimsera 
la cearta si bataie. Mai inainte de nunta se batura si mijlocasul il omori pe fratele 
eel mare. 

Fratele eel mic a fost aruncat aproape mort de catre fratii sai intr-o fin- 
tina adinca. Apa nefiind adinca el s-a trezit de raceala si a strigat ajutor. Un 
ciine ciobanesc a auzit si nu s-a lasat pina ce nu i-a dus pe pastori pina acolo 
sa vada ce este. Ciinele a luat-o inainte iar ei dupa dine. Cind 1-au auzit in 
fundul fintinii vaitindu-se, i-au lasat in jos o fringhie si 1-au tras afara la lumina. 
Atunci baiatul i-a luat cu turma de oi la casa imparatului, ca sa povesteasca 
si ei cele intimplate. La palat nu se tragea nici o nadejde ca printul eel mic o 
sa mai calce pragul casei. Printul eel mijlociu se puse cu zorul sa se insoare cu 
zina cea frumoasa. Au fost poftiti imparati, regi si printi din toate imparatiile 
asa cum este adetul la nunti. Zina insa plingea si nu voia sa se faca nici o nunta. 
Ea de§i stia ca printul eel mic fusese omorit chiar de acest frate mijlocas, se 
temea sa spuie adevarul si tacea. Pasarea Zambila vazuse toate dar se temea si ea 
de razbunare. Imparatul in zadar o suia pe manastire sa cinte, ca in loc sa cinte, 
plingea ?i poporuJ cum o vedea plingind, plingea si el, facindu-?i socoteala ca 
este vreun semn dat de Dumnezeu. Era chiar in ziua nuntii cind trebuiau cei 
doi tineri printul eel mijlocas §i zina sa se cunune la o alta manastire. Tocmai 
atunci sosi la nunta si printul eel mic imbracat in sarica, opinci ?i haine cioba- 
nesti. El merse drept la imparat si-i povesti cum 1-au lovit frapi ?i 1-au aruncat 
in fintina sa moara. Apoi in loc de nunta ceru mai intii sa se adune toata lumea 
din imparape si sa se faca judecata fratelui sau ucigas. Lumea adunata credea 
ca se va face judecata pe sprinceana. In piata cea mare a cetatii, imparatul 
era judecatorul. El aduse zina si Pasarea Zambila, apoi in toale imparatejti 
scsi si printul eel mic si voinic. Printul intreaba pe zina, ca sa auda toata lumea, 
chiar si frate-su si cu imparatul. 

— Cine te-a scos din miinile celor patru iepura?i care te robisera si erau 
zmei prefacuti in iepuri? 

— Tu singur, singurd cu sabia. 

148 



— Cine m-a lovit cu cuptele §i m-a aruncat in put ? 

— Fratele tau, care vrea sa ma ia de sotie, iar eel mare te-a aruncat in 
put, de aceea nici nu i-a ajutat Dumnezeu. 

— Marite imparate, intrebap pe Pasarea Zambila, cine a omorit vulturul 
cu ciocul de fier si a scapat-o din robie ? 

Imparatul a intrebat-o §i pasarea a raspuns ca el este voinicul eel viteaz 
care a scapat-o, dindu-i libertate si viata. 

— Dar cine a mai vrut sa ma omoare? 

— Fratele eel mijlociu te-a injunghiat cu cutitul si eel mare te-a aruncat 
in put. Atunci imparatul a intrebat cu glas tare poporul adunat sa-i spuna, 
ce pedeapsa i se cuvine unui fiu atit de ticfios pe care nu-1 mai socote§te vrednic 
sa-i fie fecior §i mo§tenitor. Lumea adunata a cerut sa-1 omoare si a sarit mini- 
oasa pe el. Atunci imparatul a poruncit sa-1 ia pe ginerele ticalos sa-1 lege de 
patru cai salbatici si in fata mulpmii sa-1 spintece-n bucap. Iar bucatile din tru- 
pul lui sa fie duse in padure si aruncate fiarelor. Asa si facura. 

Dupa asta, printul eel mic ruga Pasarea Zambila sa zboare pe biserica 
de aur si sa cinte. Pasarea Zambila si incepu sa cinte cu un glas frumos si duios, 
de picau frunzele pe jos. 

Se sfinti biserica §i se cununa zina cu fiul eel cuminte §i viteaz de se bucura 
intregul popor §i bogat si sarac, pentru dreptatea ce s-a izbindit. 

Facu nunta imparateasca, 

La coconi sa pomeneasca; 

$i jucara toti prin tinda 

Cu picioarele prin grinda; 

$i jucara tou pe loc 

Cu povestea din Timoc ! 



PE$TELE DE AUR 



A fost un mos cu o baba, saraci Kpiti pamintului §i traiau la o margine 
de mare. Mosu mergea cu undi$a si prindea cite un juvete. Baba ii frigea pe 
carbuni si a^a i§i petreceau din greu b5txinetele. 

Odata, arunca mo§u undita §i prinde un peste de aur. Pejtele cum s-a 
vazut in undita a inceput sa se zbata §i sa vorbeasca de parca avea glas de om : 

— Module, da-mi drumul, ca-ti voi face §i eu vrun bine. Mo§u i-a dat 
drumu uitind sa ceara sa-i faca §i pe§tele lui vreo bunatate. Cind ajunge acasa 
n-are de lucru §i-i poveste§te din fir in par babii. Baba da-i pe el : sa fie afurisit 
§i marturisit, ca n-are minte si cite §i mai cite vorbe urite. 

— Du-te, mai omule, macar atita fa §i tu, du-te ?i cere-i pestelui de aur 
sa-ti dea o albie. Se duse mosneagul la mai, a§tepta 3 ce a§tepta si veni pestele 
in prundi§, intrebindu-1 : 

— E, ce e, module ? Te vad trist ! 

— Sint trist ca baba m-a certat fiindca pentru fapta aia nu ti-am cerut 
ceva sa ne imbogapm? 

— $i ce cere? 

— Cere o albie, sa avem §i noi in ce spala camasile de cilti. 

149 



— Bine, du-te acasa ca p se va implini dorinta. 

Qnd ajunse acasa, pe dunga tinzii sta o albie de plop noua-nouta. Se 
bucura baba, se bucura ?i mo;u. Baba insa, ca baba, sta ?i chibzuie§te. De ce 
n-a cerut un lucru mare si scump. 

Se pune pe capul mosneagului iar : 

— Fugi indarat, mosule si cere-i sa ne faca pe§tele de aur o casa, ca destul 
ai facut pentru el. 

— Se duce mosneagul la marginea marii si asteapta pe§tele. Cum il 
vede, ii zice: 

— Pe?ti$orule taica, sa am iertare, baba cum dai nu e multumita. Cica 
sa-i faci §i ei o casa sa se sature de bogatie. 

— Bine, unche§ule, du-te acasa ca ti se fac voile. 

Cind ajunge mo§u aproape, in locul colibei proptite cu pari, vede o casa 
alba, mare cu fere$tile in soare. 

Mare minune e $i asta §i tuna in casa bucuros. 

Baba cind il vazu, iar nemultumita, incepe cu vorbe de ocara, d nu sc 
pricepe ca ea sa ceara, ca e un Pacala, ca e un Tindala. 

— Sa te duci tontolocule si sa-i ceri de data asta sa ne umple maidanul 
cu oi, vite mari $i pasari sa n-aiba nima-n sat ca noi. 

Pleaca mo§u iar suparat la marginea marii §i a§teapta sa vie pesti$orul 
de aur. 

— Iar ai venit, mo?ule ?i tot suparat te vad. la spune ce porunci ti-a mai 
dat baba? 

— Cica sa-i faci vite cornute, oare multe §i pasari multe, nima-n sat sa 
n-aibe ca ea. 

— Bine, module, mergi sanatos ca ?i asta oi face. 

Se duce mosu acasa §i cind colo, maidanul plin de boi, vaci, oarc, oi, 
gi§te, gaini, ra;e, curcani, bibilici, golumbi si cu toate ielea. 

Se mira mosu §i cazu pe ginduri ce-o sa se faca el cu atitea vite, cine o 
sa le pazeasca, cine o sa le araneasca ? 

Baba cum il vede se repede la el cu o falca-n cer si alta in pSmint de 
suparare. 

— Ala neispravitule, daca era altu ?tia ce sa ceara. Trebuie sa te-nvat 
eu o muiere proasta oun sa te c3patuiesti? 

— Fugi, ma prostule ?i cere-i ?i argati; nu imul, ci mulp cS $i averea e 
mare. Iar se-ntoarce la pe§ti?or si nu §tie cum sa-nceapa vorba de rusine. Pe§- 
tijonil il vede si-1 intreaba: 

— Unche§ule, $tiu de ce ai venit ! 

— De ce ? 

— Sa-mi ceri sa-ti dau argati. 

— Ba§ a$a ! Da de imde stii ? 

— Asta e o taina, module ! Du-te si ai sa ai si argati sa te slujeascS ca 
pe stapini. 

— Mulfumesc, pe?ti$orule, ca m-ai scapat de la atitea, c5 altfel cu baba 
asta n-o scot la capatii. 

Ajimge acasa $i maidanul plin de slugi. Unii mulg vacile, alfii Jasala, 
unii aduc apa, altii taie lemne, se due la moara sa macine ?i cite ?i mai cite ! 

Sta mosu incremenit la toate minunile astea §i i§i zicea in gind ca nu e 
de-a buna cu baba asta, care pina la urma are sa-i ceara ?i steaua de pe cer. 

Cum il vazu, baba pe el, da-i: 

150 



— Sa te duci indarat si sa-i ceri sa-mi dea §i mie argate a§a cum au boie- 
roaicele. 

— Babo, prea multe ceri §i n-o fi bine ! 

— Du-te, tontolocule, venire-ai invirtindu-te $i rasucindu-te §i fS 
ce-ti spun. 

Cum il vede pe§tele stind pe mal si oftind ii zice : 

— Hai, unche$ule, iar nu te lasa baba? 

— Nu, pe§ti§orule ! 

— Vrea argate, hai, vrea sa fie boieroaica, nu se multumeste cu ce are ! 
Du-te acasa ca si pofta asta i-o fac. 

Ajuns acasa vede baba cu argate in dreapta si-n stinga, iar ea d5 la porunci. 
Dar nici cu asta nu se mulpimi. 

— Sa te duci si sa te grabe§ti sa-i ceri palate-mparatesti, iar pe mine sa 
ma faca imparatita si pe tine imparat. Ce bine o sa fie atunci ! O sa se mire 
lumea §i tara de ce sint eu in stare sa fac ! 

Merse el plingind §i a?teptind sa iese pe§tisorul de sub val ca sa-i poves- 
teasca supararea. 

— Ce e, mosule? Iar e ceva nemuljamire ! 

— Iar, pesti?orul taichii ! Auzi ce zice naroada, cica s-o faci pe ea imp5r5- 
teasa si pe mine imparat. 

— Tu cum dore§ti, module? 

— Bre, taica, eu am fost crescut cu pufin si am trait bine in bordeiul 
meu, cu porcul meu §i gaina mea, Eu zic, ia-ndarat tot ce i-ai dat s-o saturi. 

— Bine, module, daca asa p-e dorinta, a§a am sa fac. 

Se duce mo§ul acasa §i cind colo, nimic din case, din palate, din vite, 
din argap §i argate. Baba sta cu mi$a pe vatra §i blestema pe al ce i-a luat averea 
§i bogatia pe nedrept. 

Cind ajunse mo§u la bordei, se puse pe el cu cearta si bataie, pina ce-$i 
dadu sufletul de suparare zgripfuroaica. 

A§a scapa mo§neagul de gura babii si baba de atitea bunatap. 



POVESTE DE UN MO$ CU O BUTUROAGA 



A fost un mos batrin care ramansese singur in casa: ii murisa top copiii, 
nurori, nepop $i baba la mo§, a$a ca eria mo;u singur in casa. Mo§ul, destul 
era batrin, da §i rau sarac; nu avea care sa vada de iel, sa-i aduca lemne de iarna 
?i faina de mamaliga, a§a traiau de rau. N-a avut nima in sat, ca mo§u ce si 
faca de cind iel a ramas singur in casa? Intotdeauna la culcare §i sculare s-a 
rugat la Dumnezau sa-1 ierte ?i pe iel ca nu poate sa traiasca singur ! 

Mo§u s-a nacajit sa traiasca a§a greu, ama fara lemne n-a putut, a?a ca 
mo§u intr-o zi, iel loa de acasa o traista pe umere ?i un topor ?i pleca dup& 
buturoage de-ale mici, ceva sa sa sparga cu toponil. Mergind mo§u pin p^dure, 
ciocanind prin buturogi ajunsa la o buturoaga mare §i cam putreda. Mo?u, 
cum o vazu, sa-nchina, 's ftcu o cruce cu mina a dreapta, sa ruga lu Dumnezeu 
a$a: «Doamne, cu puteria ta, ajuta-ma sa sparg cu toporu buturoaga asta, 
sa-mi umplu §i ieu traista » ! 

151 



Dupa ruga mo§ului ridica toporu sus si dete o data in buturoaga, sparsa 
o a§chie buna ! Mult i-a fost drag la mos ca din buturcaga aia mare umple 
mo§u traista. Mosu iar ridica toporu si-1 infige in buturoaga; sparsa un nod 
bun, pana mosu sa bage nodu de buturoaga in traista, iaca iasa din buturoaga 
altu mos luminos ca soarli si luminosu de mos zice la alalant mos a$a : « Bine, 
mosule, ce rau {i-am facut tie, de spargi cu toporu casa mea ». Mosul sarac 
porni sa povesteasca la alant mo? cum e rindu, cum a ramas fara baba, fara copii, 
nepop, asa : « ca mult ieu sint §i sarac, n-are care sa vada de mine, bani n-am, 
sa cumpar lemne si nu pot sa due, ma doare picioareli si ^elili ma nacajesc cu 
o traista, ce pot sa aduc » ! 

Da mosu al luminos se roaga de saracul de mos sa nu-i sparga casa ca-i 
da ce cere saracul de mo?. Saracul de mos spune : « da-mi ce vreai tu, lumi- 
nosule ! « Mojul al luminos stia ca-i trebuie la saracul de mos multe ama mai 
intii, ca sa nu mearga pe picioare ii da un magari. « Iote, saracule, sa nu mai 
vii la buturoaga-asta sa-mi spargi casa mea; iote magariu colo, dincolo de 
cringu-ala ieste o poiana cu iarba verde, acolo magariul paste si are la iel un 
streang tins dupa iel, du-te de ia-1 de streang, ia-ti traista cu aschii §i incaleca-te 
pe iel, da sa stii, saracule, rindu la magari ie asa : noaptea cind doarme magariul 
si sa caca, sa iai sama in toata baliga ca ieste citi un galbin. Tu sa-! iai cind 
arane§ti co§eria ». 

Saracul de mos cu mare drag §i multa voie auzind unde ie magariul 
sa-nchina la Dumnezeu lui ca di-acuma inainte nu mai merge pe picioare. 

Pleca saracul de mo§ colo, [dincolo de cring ?i vazu [poiana verde de iarba, 
da si magariul pa§tea pe poiana cu streangu dupa iel. Mergind tins mo§ul de 
dragu magariiilui, iara sa-nchina domnului si pusa mina pe streangu maga- 
riului si-1 trasa la iel cit putu; aproape pusa mina pe magar. Porni saracul, naca- 
jitul de mos, sa-1 pupe pe magari, da magariul porni sa-1 linga pe saracul de 
mo?, stapin al magariului. Mosu pusa traista plina de bite uscate, a§chii, pe 
magari, sa dusa acasa sara, insara, Mo?u avu o satra batrina cutrupita cu paie 
si cu feriga, inchisa magariul in satra, dimineata in varsatul zorilor, mo§ul s-a 
sculat de noapte, sa dusa in satra sa vada ce face magariul ? Sta in picioare si 
minca niste iarba ce i-a pus mosu intr-un colt la satra. Mo§u de dragu maga- 
riului, iel porni sa-i arinjeasca §atra cu o furca de lemn, da aranind baliga la 
magari, intr-o baliga mosu gasi trii galbini. Mo§u incepu inchinindu-sa dom- 
nului si il ruga de sanatate la mosu al luminos pentru ce 1-a podarit cu xm ma- 
gari. Mosu lo galbinii, ii lega intr-o cirpa. Dimineata mosu minca o felie de 
mamaliga cu niste zama de linte. Lo magariul de un curmei si pleca cu iel 
sa-1 pasca da §i sa mai adune vrun lemn uscat de foe. Aduna mosu bite uscate, 
clece, ceva mai sparsa, si cu toporu, umplu traista. Mo§u pusa traista pe magari 
si pleca acasa cu magariul, pascut de iarba, da si cu lemne. $i in dimineaja a 
de doua, mosu aranind satra magariului, in doua baligi gasi doi bani, galbini, 
lo mosu banii, ii pusa iar in cirpa si a§a porni mo$u sa-si \dna la socoteala; avea 
mosu bani 51 cumpara porumb, griu, si platea la cara cu boi, ducea bucatele la 
moara, facea faina, cumpara lemne si traia mosu bine mai decit altii in sat. 

Petrecu mosu asa bine cu magariu multi ani, facu mo§u gramada mare 
de balegar torit. Da intr-o zi, vine un bogata§ pina la mo? ?i-l intreaba vrea 
sa-i vinda torul ? Mosu sa gindi mult ?i spusa : « vind ca n-am loc nici mo?ie 
unde sa toresc cu iel ». 

Sa ogodira, buni bani pe tor, loa mosu pe toru magaritilui. Porni boga- 
ta§u sa care toru cu carul incarcindu-1 de baligari, da a ramas citi xm galbin pin 

152 



baligi, asa ca bogata?ul pricepu ca ie dar de la Dumnezeu sa se cace magariul 
bani. Mo?ul batrin n-a vazut bine aranind balegili la magar sa ia bani daruiti 
de Dumnezeu. 

Fursi bogata?ul torul de acarat, da mo?ul tot mai bine petrece, da boga- 
tasul nu-i sta inima la loc, ce sa faca sa pazasca pe mo?, s& vada de unde ia 
bani galbini in baliga magariului. Intr-o zi, pi la chindie, pina mo?ul pe cimp 
cu magariul, bogatasul sa baga in ?atra magariului si sa baga in paie cam su 
feriga, sa pitula bine si-?i lasa o gaurice cit sa vada ce face mo?u. Cind araneste 
satra magariului, iaca vine mo?u cu traista pe magari ajunsa la u?a ?etrii 3 opri 
magariul, cobori traista de pe magari jos, baga magariul in satra, mi-1 lega 
de un par, inchisa usa si pleca. Mine in zi vine mo?u sa araniasca satra de baligi; 
lo mo?u o furca de lemn, porni sa araniasca baligele magariului ?i desfacind 
cu furca lo din toata baliga citi un galbin. Da bogatasul sa uita de supt feriga 
unde sa pitulasa. Vazusa tot cum ie rindu mo?ului cu magariu ! Saracu de 
mo? ?i-i pusa gindu sa-1 fure pe magari. 

Intr-o sara mult inourata de ploaie si era mare negura, bogata§ul pazef te 
pe mos pina cineaza si se culca mosu, da porni §i un vint cu ploaie mestecata. 
Mosul durmi greu, veni bogatasul, deschisa u§a ^etrii, dezlega magariul di la 
par si iesi cu magariul afara. Inchisa usa cum a fost si pleca cu magariul de 
funie tmde. Unde sa sa duca bogatasul ? Acas' la iel nu poate ca ie furat maga- 
riul, da sa gindi sa nu fie judecat pentru furat 3 bogatasul sa dusa departe, intra 
in ni§te paduri mari, ca sa zaboviasca acolo, barem vro cinspreze zile si sa sa 
intoarca iar acasa cu magariul, sa zica ca 1-a cumparat de la bilci. Care 1-o-ntreba, 
sezind bogatasul cu magariul in padure piste \to trii-patru zile intr-o noapte 
a venit un lup §i a mincat magariul ! Gnd sa pomene§te bogata§ul din somn, 
ia sama la magari, vede ca magariu nu ie unde-1 legasa, cind s-apropie vazu 
mult singe, oasa ?i tavalitura de magari. Ramasa numai streangu legat 
de un tir§og. 

Bogata§ul sa-ntrista, sa-ntoarsa acasa §i vazu pe saracul de mo? plingind 
de mila magariului. A§a ramasa mosu iar sarac cum eria dintii. Traia mo§uiar 
din greu 3 n-are bani sa cumpere, ce n-are nu poate; cum sa aduca lemne cu 
spinaria, sa nadija mo?u citava vreme ?i vazu ca nu ie usor sa arda clecisoare 
nu tine foe sa sa incilzasca bine. 

La mos i-a iesit din gind cum a fost dintii rind la traiul al bun. Intr-o 
zi, iara lo o traista rupta si un topor §i pleca sa sparga ceva mai gros lemn, or 
fi vro buturoaga ! $i mergind mo§u din §tiap in §tiap cu toporu ?i din butu- 
roaga in buturoaga 3 iar ajimge, ajunge la buturoaga mare §i cam putreda. 
Mosu batrin cum o vazu sa-nchina, ca din asta buturoaga o sa umple traista 
de sparturi. Pusa mo§u mina pe topor, sa inchina lu Dumnezeu sa-i ajute, 
sa-i dea putere sa sparga buturoaga 3 ridica toporu sus ?i dete odata in butu- 
roaga, sparsa o a?clue buna, mai ridica odata toporul iara sus si repezi iar in 
buturoaga, sparsa o margine din buturoaga. Cind sa ia ce-a spart vede linga 
buturoaga im mo? luminos si vorbind la saracul de mo? a§a: « ce rau t-am facut 
de-mi spargi tu mie casa mea, ca ieu nu vin sa-ti sparg pe casa ta ». Saracul de 
mo? mult sa spaiminta de mo?ul al luminos si porni sa-i povestiasca cum tra- 
ie?te greu ?i nimica n-are. Da n-are care sa vada de iel la vreme de batrinea;§, 
traiesc mult rau. N-are bani sa plateasca, sa cumpere ce trebuie, de traiul 
omului, a?a ca sa roaga ca a gre?it, da nici n-a ?tiut c§ e casa lui. Mo?ul al lu- 
minos intreba pe saracul ce cere sa-i dea, ama sa nu mai vina la casa lui s-o 
sparga cu toporul. 

153 



Mo?u sSracu sa gindi ce sa ceara §i zice: « Doamne, cu voia ta da-mi ce 
vreai tu. » Atuncia luminatul de mos spusa asa: « sa-ti dau o gaina alba ca soarli 
s5-ti faca in toata ziua cite un ou, da cind 1-oi sparge sa-1 maninci, sa iai sama, 
in ou ieste un galbin, in toata ziua.. » « Bine, Doamne, da-mi ! » a zis. Mosu 
al luminos ii zisa a?a: «Du-tc colo unde potocu a adus lomanuri cu blocuc, 
acolo ea ricaie §i cata rime sa manince.» Saracu de mo? pleca la potoc, aci aproape 
si vazu lomanuri cu blocuc adusa de potoc; da §i gaina ricaia in blocuc la mosu. 

Cum o vazu, scoasa din sin o bucatura de mamaliga, facu mosu buca- 
tureli mici, arunca la gaina citea frimituri si mosu o striga: « pipi, pipi, pipi !» 
Gaina minca ce-i da mo?u, aruncind tot aproape de iel bucaturile de mamaliga, 
gaina sa minta dupa frimituri aproape de mo§, da mo?u cum o vazu aproape 
de iel, intinsa repede mina §i o prinsa pe gaina. Mo?u porni sa o mingaie cu 
mina pe aripili iei. Lo mo§u g&ina, o pusa in traista deasupra de buturoage 
si pleca acasa. 

Mosu o lasa intr-o noapte cu iel in soba, dimineafa cind sa scoala vazu 
gaina ca ?ede intr-un col$ la soba si i-a facut un ou ! Mo?u i-arunca firimituri 
de mamaliga, gaina maninca, porni mo?u in maidan, facu o cocina mica, o 
cutrupi cu ni?te blocuc de paie si acolo inchidea mo;u in toata sara gaina. 
Mult era drag la mo? de gaina, ca g&ina in toata ziua facea cite un ou la mo§. 
A§a ca mo?u aduna citeva oua si mosu petrecea bine, minca mamaliga cu oua 
coapte. Cind spargea ou §i loa sama la mijloc la ou vazu un ban galbin ! Mo§ul 
mult ii fu drag cind vazu bani in ou. $i iara porni mop sa petreaca bine, iar 
ca dintii. Trecu multa vreme, a?a mosu cu gaina, porni mo§u sa cumpere ce-i 
trebuie ca avea bani, ama intr-o zi iaca vine o baba coco?aia §i in doua ciumege 
la mos in soba. 

$ede baba pe scaun ?i mo?u o roaga pe baba sa-i ajute sa faca ceva de- 
mincare, mo?u ii dete babii vro patru-cinci ou3 si spusS babii: «gate§te, da§i 
fa mamaliga, da ieu o sa scobesc afara intr-o piatra, sa pun la gaina apa sa bea». 

Porni baba sa sparga ouale, ?i vazu in tot oul cite un ban galbin. Il lo 
baba §i-l baga in chesoi la bete §i tacu baba. Gnd gati baba chem5 pe mo§ 
de afara sa manince, pusa baba masa §i mi-1 lo ?i pe mo? la vorbS lungS, povesti 
?i glume pana mincara ouale din tigaie cu mamaliga calda. Dupa ce sa satu- 
rara, baba sa dusa acasa incet cu doua ciumegele, cum ajunsa acasa baba des- 
f3cu betili de pinga ia, baga mina in chesoiu betelor, scoasa galbinii ce loasa 
din oua §i le pusfca in tigaie. Baba dete galbinii la ficioru ei in mina ?i povesti 
la ficior cum tr3ie§te saracu de mo? cu o gaina, care n-a mai auzit sa faca in 
fiecare zi dte un ou ?i aia inuntru in ou, un galbin. A§a ca babii i sa ISsa la 
gSina la mos §i-i pusa gindu la giinS sa nu mai o aiba mo?u. Baba mai eria in stare 
mult decit mo?u, avea baba copii, nurori, nepop, stoaca §i multe gaini §i coco^i, 
care pe toat5 ziua s5 b&tea coco?ii babii, nu putea sa-i desparta, dedt pe ai 
mai rai, ii lega cu cite o noji|a de picior cu un cap la noji|a de pe alalant de 
cite un bit de lemn ?i le 15$a pe maidan. 

Ama intr-o zi, baba striga la mo?, com§ia lui; « vezi ca nu e bine sa pi 
numai o gaina singura in maidanu tau, ie urit ?i iei singura. Iote am ati^a 
coco§i §i sa bat; ip dau unu sa ai ?i tu, sa ?ada cu gaina ta ». 

Saracu de mo? sa in?ela aid $i-l lua, mi-1 pnu dteva zile legat cu xm 
bit dupa iel pin maidan. Mo§u gincU ca s-a invajat cu gaina mo§ului, desfacu 
nojipa de la pidorul coco?ului ?i-l lasa slobod pe maidan. Coco?ul umbla cu 
gaina amindoi. Cind fix soarele pe la chindie, coco?u lo gaina dupa iel ?i pleca 
la cocina babii. Mo?u n-a bagat de sama, sara include §i iel cocina goala far a 

154 



de gaina, da si baba nu a bagat de sama, ca giina cu coco?ul mo?ului a venit 
in cocina babii. Copilu babii a inchis u?a cocinii, da cind fu mine in zi, baba 
de?chide u?a cocinii si pleaca sa iese gainili babii. Cind fu vremea prinzului, 
baba minca cu copiii, cu nepotiii, la masa, mai la urma, baba loa un codru 
de pine si-i da la cine; cinili loa piinea sa dusa in baligari s-o manince. Aci 
fu si gaina cu cocosu mo?ului; vazu gaina cum cinili mo?ului maninca pine; 
da multe firimituri sa facu, gaina veni sa adune firimiturile de pine, da cinili 
dusman, mirai la gaina sa fuga ama gaina nu fuge, cinili sa rapezi la gaina 
implinta gura in ia o stoarsa mult a?a ca gaina sa spaiminta de cine, de-a pas- 
travala, de-a pSstravala ?i veni pina aproape de casa mo?ului, iaca veni ?i mosu 
cu traista de lemne ?i vede un bulban negru linga paretii ca?ii, mosu ii dete 
cu picioru la bulbanul negru, sa intoarsa bulbanu, mosu vazu ca ie gaina lui 
moarta si rupta de cini, or altceva. 

Uidi mosu plingind de mila gainii ?i sarac ca vai de ial, o plinsa mo?u 
pe gaina multa vreme, da ?i mo?u rau saracisa, n-avea ce sa mai manince, da 
nici ce sa mai cumpere, fur?isa banii to;i ce avea, i?i ruga intotdeauna moartea, 
or ciuma sa-1 ia, ca nu mai poate sa traiasca, a?a de sarac si ruptiu-os uidisa, 
ca un cer?itori. 

Daca vazu mo?u ca nu ie iertare de la Dumnezeu si nu-1 ia, ca ie zilele 
lui lungi §i are>inca nacazuri sa traga, nacajitul de mos nu mai stia ce sa faca 
de neavere, iel iara sa duce cu traista ?i cu un topor pe deal §i sa ruga bunulxii 
Dumnezeu, or sa-si piarda zilili, or, niscai ale sarbatice sa-1 manince, numai 
sa nu mai traiasca asa de rau. Ocolind mo?u mrbat de ginduri, ciocanind 
pe ripi dupa lemne, multa vreme, iaca iel iar sa duce la buturoaga mare. Da mo§u 
ofta odata tare, ?ezu jos, vorbia el singur: «buna srete m-a adus la a mare 
buturoaga, ama Domnu sa-mi ajute s-o sparg sa umplu ?i ieu traista indata », 

Mosu sa scula de jos in picioare apropie trii de?te la mina dreapta, sa- 
nchina Donmului cu toata voia sJ-i ajute sa sparga buturoaga. Fur?i inchina- 
ciunea, lo toporu in mina, ridica sus, dete repede in buturoaga, sparsa im 
parcelus bun. Mo?u vede ca ie traista goala, nu sa lasa pana n-o umple, iar 
mosu ridica toporu sus §i dete iara in buturoaga, sparsa o margine buna, lo 
mosu sa gabe spartaturili in traista, da pe buturog $ede im mo? fhimos, luminos 
?i porni cam rastit sa zbiere pe saracu de mo? asa: « Ce te-ai miniat pe mine, 
de te pusa?i sa-mi spargi mie casa ca ieu ti-am facut tie de multe ori bine 
da nu rau ! ». 

Saracului de mo§ nu-i da-n ^nd ce bine i-a facut, numai porni sa plinga 
§i si vaita ca i s-a urit train d §i nacijind: « to|i ma fura ?i ma-nsala, ?i nu ma 
baga nima in sama, n-am pe nima care sa vada de mine, n-am ce sa maninc, 
n-am ce sa imbrac, iote ma vezi onn sint. Opincili din plotoage, cama?a din 
petece $i cheba toata par^loasa asa ca de mine toata lumea fuge, nima nu-mi 
da nimic ! ». 

Da mo$u luminos zisa: « Dumnezeu cu tine, daca lumea din sat nu ie 
buna, spune-mi mie ce ceri, ama sa nu mai imi spargi casa, ca tu te duci acasa 
la casa ta, ca ie intreaga, da a mia o vezi cum ie, ai facut-o cu toporu, aide 
cere sa-p dau ce vrei». 

Saracu de mo§ nu mai stia ce sa ceara, decit zisa: « Ce vra voi Doamne 
luminosu de mo? ! » Sa gindi ce s-a intimplat cu magariul ?i cu gaina a?a ca 
acuma sa-i dea la saracu de mo? o maciuca, o boata ?i ii spusa la saracul de 
mo? a?a: « Iote colo in virfu coasti unde-s fagii frin|i de vijelie, sa te duci, 
ieste acolo o maciuca, s-o iai, sa te duci acasa, s-o pui pe polita ?i ce god ifi 

155 



trebuie, te duci la ia, pui mina pe ia si sa zici asa: « da-mi pine, or bani ! » 
Ce god t-o trebuia tie, ea-ti da pe loc, iti pune pe masa ». Cind auzi mosu, 
cum spusa mo?u al luminos, lo traista, toporul si pleca colo in virfu coasti 
unde fiira niste fagi frinti de vijelie, de vint si sa zauita bine pin crengile fagilor 
si vazu o maciuca asa de frumoasa si dreapta, o lo in mina ?i pleca acasa cu 
maciuca si cu traista de lemne. Ajunsa mosu acasa, linga vatra focului rasturna 
traista de clece, da maciuca o pusa pe polita sus. Mo?u mult sa gindi unde 
s-a vazut o maciuca sa-ti dea ce-p trebuie, la o rugaciune dreapta ! Minca 
de cina ce avea si iel saracu in casa lui si intr-o zi ne mai putind rabdind de 
toate, sa resi sa-?i cerce norocul, sa ceara de la maciuca barem o turta de pine 
calda si moale; sa dusa aproape de polita unde ieria ?i maciuca, mo?u sa-nchina, 
pusa mina pe maciuca si zisa asa: « maciuca de fag, da-mi mie ce mi-e drag; 
da-mi o turta de pine calda ?i moale sa manince mo?u ! » Cum fur?i ruga, aude 
odata o zdupaiala in soba lui ! Cind s-a zauitat, vede o turta de pine pe masa 
lui. Cind mosu pusa mina pe turta, eria calda, ie?ea aburi din ea. Mosu o lo 
si o dete cu mina dreapta de-a bobdaproste la mina stinga si sezu sa manince 
o pine calda si moale cu ceapa pisata intr-un blid. Mincind mosu la masa 
mult sa mira §i zisa iel : « mare ie Dumnezeu, cum mi-a ajutat si mie ». Asa 
mosu, aducind lemne cu o traista rupta in fiecare zi, iel ce i-a trebuit a cerut 
de ia maciuca de fag. Porni mosu sa aiba si bani si ce god i-a trebuit. Petrecu 
mosu mult bine cu maciuca. Vazura lumea, sateni, ca mosu a lapadat toalili 
ale rupte si imbracasa toale noi; da satenii, comsiili mult sa gindea: « de unde 
mo§u are bani sa cumpere toale, da §i mincare buna ! ». 

!ntr-o zi, comsia de baba a mo?uIui ce sa faca ? Cheama baba trii fetita 
din mala la ea acasa §i le spune la fetita asa : « paziti cind vine mosu de la lemne 
si duce-p-va la iel in soba, cereti trochitale sa-i aducep apa rece di la fintina, 
daca va da trochitale, din voi trii fetita, doua care sinteti mai mici, ducep-va 
la apa rece, da a mai mare pitulata in balcon, sa auz si sa vezi ce face mosu, 
cum isi gateste demincare si sa vii sa-mi spui mie rindu mo?ului ». 

Fetitale asa 51 facura, sa juca fetele pe drum iaca, iote vine mosu cu 
traista incro?nata de lemne si oftind pe drum, tuna mo?u in pravalie, tuna 
in casa, sa-curara pina la u?a mosului si cerura de la mos trochitale sa aduca 
apa. Mo?u nu mai putu de drag; da fetitali cind mosu le vazu, lo trochitale 
de dupa u^a ca$ii si le dete la cite trile cite-o troaca sa sa duca la apa. Fata 
a mai mare ce ftcu? Dete trochita la a mijlocie si le porni la apa pe ale doua; 
da ea sa trasa colo in colt la balcon, pusa inaintea ei niste partale si porni sa-1 
petreaca pe mo? cu ochii ce face, da iel sa trasa linga polita unde eria maciuca 
de fag si pusa mina pe ea si sa ruga asa: « maciuca, maciuca de fag, da-mi 
mie ce mi-e drag, da-mi mie cinie de pe?te si o mamaliga calda », Mosu 
fursi rugarea, aide odata o zdupaiala in soba da cind sa zauita vede pe masa 
o mamaliga calda, cu o cinie de pe§te. Iaca vine fetele di la apa rece, da fata 
mare vazind tot cum ie rindu la mo? i?i lo trochita di la a mijlocie si sa bagara 
in soba mo§uIui, vazura pe masa o mamaliga calda ?i o cinie de pe§te. Fetitali 
detera trochifale la mo§ ?i plecara iara Ia baba care le minase la mo?. Tunara 
in soba la baba si fata care pazisa pe mos, porni sa povesteasca ce-a vazut 
pazind pe mos. Spusa babii: «iote ce facuram, cennram di la mo? trochitale 
sa-i aducem apa rece di la fintina. Mosu ne dete trii trochita ?i io sint mai 
mare, dedii trochita mea la fata mijlocie, da io ma pitulai colo in balcon in 
colt; pusai inaintea mea niste partale rupte si pazii pe mo?. Mosu veni aproape 
de 'polita, acolo vazu o maciuca ca de toba, pusa mina pe maciuca ?i porni 

156 



sa vorbeasca a§a : « maciuca, maciuca de fag, iote mie ce mi-e drag : da-mi o 
mamaliga calda si o cinie de peste ». Cum fursi mo§u vorba, auzii odata tup, 
zdupaie, cind vad pe masa saracul de mos veni la masa, sa-nchina sezu pe 
un scaun, iaca venira si ale doua fete di la apa. leu iesii din coltul balconului 
si loai trochita mea di la fata mijlocie, tunai in soba mosului, dediram trochi- 
tale la mos si noi veniram iara la tine mama sa spunem ce vazuram ». 

Baba cind auzi a?a vorbe, mult sa gindi ce sa faca batrina, ia rau nu 
sa-ncrede sa o fure. Baba porni sa povesteasca la copiii iei ce are mosu, copiii 
nu le voia sa o fure. Da intr-o zi baba sezu in marginea drumului sa spuna 
care vro trece pe drum si sa nimeri sa treaca bogatasul care-i cumparasa toru 
de magar. Porni baba sa spuna cum ie rindu la mos, pecum ce are mosu. Ciuda 
bogatasului ! Zisa iel: « treaba mea?» Tuna bogatasul in ginduri, bogatasul 
sa resi sa fure maciuca ca pe magar; sa dusa sa pazasca pe mos pina pleaca 
dupa lemne or sa duce uneva. $i mosu pleca cu o cirjie in mina, inchisa usa, 
baga cheia sub niste partale in balcon. Bogatasul vazu cheia casii, o lo, deschis:\ 
usa, tuna in soba, sa dusa la polita, vazu o frumoasa de maciuca. Pusa mina 
pe maciuca sa o ia, ama nu putu sa o ridice de pe polita. Nacaji, sa opinti, 
nici nu o misca din loc neam ! Ce sa faca bietul de bogatas el o sa ceara de 
la maciuca ceva ? Sa gindi cum i-a spus baba sa zica si iel asa : « maciuca, 
maciuca de fag, da-mi si mie ce-mi ie drag. Da-mi un sacui de galbini ! » Cum 
fursi vorba sare maciuca de pe polita dete odata tare in cap la bogatas si iar 
sezu maciuca pe polita ! Bogatasul nici nu vazu cind mi-1 lovi maciuca. Aci 
bogatasul sa spaiminta si iesi din soba, inchisa usa, pusa cheia la locul iei. 

Iaca mo§u sa intoarsa de unde plecase, da nu pricepu nimic de casa, 
nici de maciuca, da la bogatasu i sa facu un cucui, in cap, mare ca nu rabda 
nici caciula in cap s-o tie. $i trecu multa vreme, mosu petrecea cu maciuca. 
Da veni intr-o zi birovu di la opstina sa ceara di la mos bani pentru niscai 
f intini sa sa faca-n sat. Mo§u spusa : « n-am bani, ca ieu sint batrin, nu pot 
sa lucru pe bani la bogata§i, da nici n-am ce sa vind de bani ! » Asa ca birovu 
sa dusa si spusa la chinezu ca n-are mosu bani. 

Piste vro trii zile, chinezu facu un rind, mina trii pazitori sa pazasca 
pe mos ce face iel in soba. Pazitorii venira si bine sa pitulara, trii insi in 
trii parti, in maidanu mosului. 

Intr-o zi, ii trebuia la mos o tira bani. Mo§u ce facu? Sa dusa aproape 
de maciuca, pusa mina pe ia si zisa: « maciuca, maciuca de fag, iote mie ce-mi 
i-e drag: vro zece galbini ! » Cum fursi vorba auzi mosu tup, svrr ! Cind sa 
uita vazu mosu zece galbini, bani pe masa. Da pazitorii care-1 pazeau pe mos, 
unul din ei vazusa tot, ce facu mosu in soba sa dusa si spusa la chinezu. 
Mult sa mira chinezu ?i sa ciudi, de unde al sarac de mo§ sa aiba a§a ma- 
ciuca, sa-i dea mosului toate ielea, ce cere mo§u ! Lo chinezu patraungii cu 
iel §i pleca la mo§ acasa §i porni sa-1 ispiteasca pe mos de unde are maciuca 
pe polita, or oi fi fost toboseri la tinereata ? Mosu spusa : « toboseri, n-am fost 
da maciuca am gasit-o cind am fost dupa lemne ». « Pai nu o pui pe foe ca 
ie uscata ? » 

Mosu spusa ca iel a visat sa nu o puie pe foe, da s-o tie pe polita. 
Chinezu zice mosului : « module, tie nu-ti trebuie asta noduroasa noi o s-o 
lom ! ». <» De ce vi sa lasa voua la saracia mia ? ». « Taci, mo§ule, sa nu fii 
judecat ! » 

Chinezu s-apropie de polita pusa mina pe maciuca sa o ia, ama nu 
putu s-o ridice de pe polita, sa nacaji, sa opinti, nici n-o mi?ca din loc. 

157 



Atuncea omu care paza pe mos §1 vazusa tot cum ii cerusa mosu bani sa 
dete §i iel cit putu aproape de polita unde eria maciuca. Pusa mina s-o ia; 
iel sa nacaje$te s-o ridice, da mi putu nici iel. Daca vazu ca eria mult grea 
porni sa vorbiasdi, sa ceara de la maciuca, a$a cum a cerut mosu: « maciuca, 
maciuca de fag, da-mi §i mie ce mi-e drag, da-mi un sacui cu bani ! » Atuncia 
deodata sari maciuca mi-1 lovi pe om in cap odata tare $i iara sa pusa pe 
polita. Nici n-a vazut nima a$a lovitura de tare, toti care acolo a fost sa spaimin- 
tara $i plecara, ramasa mo§u fara nici o frica ca i-o ia cineva maciuca. 

Asa traia mo$u mult bine cit a avut iel zile de la Dumnezeu. 

De-aci incolo mosu-i judeca « nu dupa graiul lor, ci dupa faptele lor », 
ca « pasarica vicleana da singura-n lat ! ». 



GHIUNEA GHIUZEL SAU GHINA CEA FRUMOASA 



A fost un baiat argat si era si el la un turc argat. A cerut si cl simbria 
si turcu n-a vrut si 1-a aruncat intr-o camera; 1-a inchis acolo. Odaia era gcala 
cu artii si vechitxlri pe jos. El, dupa ce a stat din plins, a gasit xm portofel 
vechi §i rupt. Qnd colo in portofel un ban de aur, pe urma alt ban, il ia 
§i pe ala, sa uita si vede alt ban. Cu cit sa zauita in portofel si lua bani, tot 
mai raminea cite un ban de aur. Tot umblind pe acolo, gasa§te o tuvarca 
§i sufla in tuvarca, cind colo iese din tuvarca un arap si-1 intreaba. 

— Ce vrei, stapine ? 

— Nimic $i sa sperie. 

$i mai cata pe acolo si gasaste un fes si-1 pune in cap. Fara sa stie ca 
daca-1 pune in cap se face nevazut. Pe urma iar sufla in tuvarca 3 iar iesc arapu 
^i-1 intreaba. 

— Ce vrei, stapine ? 

— Sa ma scoti de aici ca sint inchis ! 

$i el a fugit cu portofelul, tuvarca si fesul. S-a dus intr-un oras, s-a 
imbracat bine. Da a auzit si el ca cine vrea sa-i vada numai destiu trebuie 
sa-i dea cite o punga de aur. El a facut o punga si a pus destiu. Pe urma 
doua-trei pungi si a vazut mina toata. Pe urma mai multe pungi ca s-o vada 
toata. Si cind colo s-a luat de mirare. 

— Ma, de unde are asta atitia bani si 1-a luat cu « su§u-musu » ?i 1-a 
inselat. Si el a spus tot $i a spus ca are portofelul. L-a cerut sa-1 vada si 
n-a mai \Tut sa i-1 dea. Noaptea se culca cu ea $i tuvarca o baga sub capatii 
si a vazut si i-a luat-o. Cind se scoala nu e tuvarca ! Da ea sufla in tuvarca. 
Se iveste arapu si zice: 

— Ce vrei, stapina ? 

— Sa-1 dai pe asta afara. 

Ce sa faca el acuma fara portofel, fara tuvarca, a pus fesu-n cap si 
a stat la usa nevazut. A pindit o zi, doua pina a intrat la ea, i-a luat de subt 
capatii tuvarca, a suflat in ea si a ie§it arapu ! 

— Ce vrei, stapine? 

— S-o faci pe asta magarita §i pe slugile ei tot magarite. $i a iesit 
cu ele in oras, cara la lume piatra, apa si altele. Da pe Ghina Giuzela punea 

158 



mai mult §i mai greu pina a slabit de tot. $i atunci iar a suflat din {uvarca 
§i a zis: 

— Sa le faci muiere la loc. 

$i atunci ea s-a rugat de el s-o ierte, de-acusa era slaba de tot. Atunci 
el a luat-o in casatorie §i n-a mai chinuit-o. 



DOCTOR BUN 



Odata un om facea o plimbare pe marginea unui oras. Merge la o 
fintina sa bea apa. Tocmai atunci vine sa bea apa $i un taure mare negru, 
bro^caindu-se si mugind de fioros ce era. Taurul vrea sa suie un deal. Si 
omul nostru vrea sa urce dealul, dar nu putea. Se apuca de coada taurului. 
Taurele se infurie si fuge, fuge pina ce da de o pestera. Intra cu omul in pes- 
tera printr-o gaura si ajunge la lumea-cealalta. 

Acolo, o negura groaznica, a§a cum este in mormint. Omul nu se lasa 
si se duce inainte. Iese la un lumini§, cu pomi inflori|i si iarba verde ca 
matasa de moale. Taurele ajunge si t el si paste la iarba verde nebagat in 
seama. Dar nu se aude suflet de om, nici o bataie de vint, ori o mi$care de 
frunza. Parca toate sint moarte si dorm. In cale, un copac si multi meri 
cu mere rosii §i mere galbine. Minca mere rosii si sim^i cum ii cresc coarnele-n 
cap. Capu-i atirna ca un bolovan. Pune mina pe coarne, se chinuie sa le 
fringa, dar in zadar. Ce sa faca? Incepe sa plinga si sa ofteze. Cum o sa 
poata jpurta el pe umeri un cap greu ca plumbul. 

Ii veni foame, minca mere galbene §i-i cazura coarnele. 

Acum isi dadu el seama ca mincind mere rosii cresc coarnele, iar min- 
cind mere galbene, cad coarnele. Isi facu planul, umplu sinul cu mere rosii 
si galbene si isi cauta o poteca de iesit la lume. Ajimse la o padure mare. 
Acolo, de frica fiarelor salbatice se sui intr-im copac. Cind aci un cuib de 
vultur cu puii golasi si un sarpe gat a sa-i inghita. Trage cu arcul si omoara 
sarpele ! Apoi coboara si— I taie-n bucap. Un pui de vultur ii zice: 

— Vino, voinicule, sa te ascund, ca tata cind o veni si te-o vedea te 
maninca de viu ! Se aud crengile cum cad si se aseaza vulturul pe ramuri. Jos 
vede o gramada de carne de sarpe. 

— Cine a omorit balaurul, intreba vuiturul ? 

— Nu stim, raspunsera pititi puisorii. 
Vulturul se slobozi prin tufe si gasi voinicul. 

— De doisprezece ani puiez in acest ciongar batrin si in fiecare an 
balaurul mi-a mincat copiii mei. De data asta tu mi-ai scapat puii de la 
moarte si eu vreau sa te rasplatesc. 

— Atunci scoate-ma la lume de aici. 

— Asta este cu neputinta. Ar trebui sa-mi dai sa maninc noua cuptoare 
de piine, noua bivcli grasi, noua butcaie cu vin vechi si abia atunci te-as 
putea sccate la lume. 

Pleca el de aci suparat, se aseza pe o piatra si se gindeste cum s-o 
scoata la capat ! Trece un mosneag cu parul alb ca zapada, cu barba maturind 
panuntul si-1 intreaba: 

— Ce stai, cmule, singur si te gindesti ? 

159 



— Ma gindesc mosule la vultur ca e flamind si nu ma poate scoate 
din lumea asta la lumea mea cea alba. Imi cere noua cuptoare de piine, 
noua bivoli grasi si noua butii cu vin vechi. 

— Voinice, miine ai sa le ai pe toate pe locul asta sa vii cu vulturuL Asa 
si facu. I?i lua inima-n dinti si se duse cu vulturul sa se ospateze asa cum 
ii imbunase mosneagul. Si chiar asa a si fost. S-a saturat vulturul, si a luat 
citiva bivoli gra$i in gheare, vin si piine, si a zburat cu voinicul spre lumea 
alba. Drumul e greu, dar si lung. Mai aveau putin pina sa treaca de buza 
gropii si-i veni foame vulturului. In acest timp vulturul ispravise de mincat 
si de baut. Ii ceru de mincare dar voinicul nu mai avea. Atunci el ii taie o 
bucata din pulpa piciorului si vulturul o minca. Cind pusera piciorul pe pamint, 
vulturul 1-a intrebat: 

— Ce carne dulce mi-ai dat sa maninc ! 

— Era carne de om, din pulpa mea ! Vulturul auzindu-1 fu cit pe-aci 
sa-1 manince de tot, sa se sature. Dar scapa ca prin minune, caci ajunsera 
la o usa pe care iesira din lumea intunecata, in lumea alba si aci vulturul nu 
mai avu puterea sa-1 manince. 

De aci incolo se duse pina cc ajunse linga palatul poleit cu aur al impara- 
tului. Se face ca trece pe linga poarta si striga: 

— Mere dulci, mere frumoase ! Cumparati mere dulci ! 

Se ingramadira marimile de la curte sa cumpere mere. Mai la urma 
cumpara imparatul si fiica imparatului. Cum mincara merele le crescura niste 
coarne mari rasucite ca de tap. 

Cazu mare pacoste pe capul bietilor oameni. Ce sa se faca ei cu coarne? 
Hai sa zicem boierii si imparatul, mai ieseau cumva la capatii, dar fiica impa- 
ratului, cea frumoasa si cu parul de aur, se tavalea zadarnic pe podele, plingea 
si se vaicarea, insa coarnele tot mai mult sa intareau si se ingrosau. Se dete 
veste in patru parti de tara, ca este gata sa-si marite fata dupa acel om care 
le va scoate coarnele din cap. 

Flacaul cum aude, se imbraca in niste haine rupte si ponosite, ia merele 
galbene in sin si tocmai la poarta imparatului striga: 

— Doctor bun, doctor bun ! pasind tanto? pe linga strajile imparatului. 

— Ce doctor ma ? il intreba chiar imparatul, de la un ochi de geam de 
la nu stiu al citelea cat. 

— Doctor bun ! 

— Cine e doctor bun? 

— Eu sint doctor bun. 

— Daca esti doctor bun scoate-i fiicei mele coarnele din cap, ca e gata 
lesinata si o sa-si dea sufletul saraca ! Dar daca vei fi vreun vintura lume cum 
te arata faptura 3 iti tai capul. Cum intra in palat, scoase o custura ruginita si 
incepu sa taie nodurile din coarne. Dadu fiicei imparatului si celorlalti cite un 
mar galben si cum il mincara le cazura la toti coarnele. Fiica imparatului plinse 
de bucurie §i-l saruta pe doctorul bun. Imparatul ca sa nu se faca de ris, 
trebuia sa se tie de vorba. Il imbraca pe doctor bun in haine imparatesti 
si facu o nunta maritindu-si dupa el fata, de se duse pomina. 

A tinut nunta o luni si o saptamina si-au mincat si beut, si-ai saraci 
si-ai avuti laolalta. $i de atunci tot bat tobele si cinta lautarii, ca sa se marite 
fetele si sa nu se mai ispraveasca jocurile, chiotele si cheful. La nunta asta 
am jucat si eu si mi-am rupt o pereche de papuci, de iapa moarta, cine nu 
crede, sa aiba aceeasi soarta. 

160 



CEI TREI FRAJI iMPARATI 



A fost o pereche de oameni saraci nevoie mare. Aveau trei baieti si o 
casuta mica razimata-n propte. Se araneau si ei cum puteau, cu poame, cu 
ciuperci si bureti. 

Barbatul se ducea la padure sa care lemne si surcele acasa cu crosna, ca 
sa nu inghete in iarna de ger cu copiii pe vatra. 

Intr-o zi, cotrobaind dupa surcele prin padure, a vazut o pasare speriata 
zburind dintr-o scorbura. S-a suit in copac, a bagat mina in scorbura si a 
gasit un ou. A luat oul si a plecat cu el acasa. Acolo 1-a aratat muierii bucuros 
de isprava. Baba-i zise ca e ou ce costa o avere, sa-1 vinda miine la piata ! 
Pleaca mosul la piata sa vinda oul si sa cumpere pe el sare. 

— Cit cei pe oul asta? il intreba omul tantos. 

— O punga de galbeni ! raspunse el in gluma. 

Omul a scos punga si i-a dat-o. Omul a luat bucuros punga si a plecat 
nevazut de nimeni. Pe drum, 1-a apucat o frica. Sa nu-1 prinda strajile impa- 
ratiei ca a pacalit omul, luind o punga de aur pe un ou de pasare. S-a dus 
la o dugheana, a cumparat un sac nou, piine alba, orez, peste si alte buna- 
tati. Acasa, nevasta il vede cu sacul plin si-i zise: 

— Cine mai te-a mai insaxanat asa cu sacul ala ? Al cui este ? 

— Al nostru ! raspunse el zimbind. 

— Mai omule, nu se poate ! Tu ai facut vreo hotie de ne bagi de vii 
la ocna ! El ii povesteste din fix in par intimplarea si descarca sacul. Ea, inge- 
nunche si se roaga pe la icoane. Cind se scoala-i zice: 

— Barbate, miine te duci la pasarea aia si mai de noapte. 

— Ma due, muiere, ma due, daca tu zici ! Si se duse. 

Cind la pomul cu pricina, pasarea iar zboara si el din nou mai gaseste 
un ou si pleaca la tirg cu el sa-1 vinda. Aseaza oul in palma si asteapta cumpa- 
ratorii. Vine unul si-1 intreaba: 

— Cit ceri pe oul asta ? 

— Doua pungi cu galbeni ! E ou de mare pret, zise el. Omul ii^numara 
doua pungi cu galbeni si lua oul. A treia oara merse si mai lua un ou. II vindu 
si pe acela cu trei pungi de galbeni. Muierea lui vrea si mai mult aur si 
intr-o zi ii zise: 

— Omule, daca poti, prinde pasarica. 

El o pindi si o prinse. Era o pasare neagra, frumoasa. Ii facu o colivie 
si in fiecare zi pasarea ii facea cite un ou. El le vindea si se imbogatea. Isi 
facu case mari, palate sclipitoare ca soarele si mai la urma porni negustoria cu 
camilele, de unde bat cele patru vinturi. Nimeni insa nu visa ca sub aripa, 

?asarica are ceva scris ! Cei trei copii ai negustorului, tocmai mergeau la scoala. 
nvatatorul, om cu invatatura a simtit ca e ceva cu pasarea asta. Nici una, 
nici alta, s-apuca sa se tie cu muierea negustorului. Stia el ce face ! Intr-o 
zi ii cere muierii negustorului, daca-1 iube?te, sa taie pasarica. Ea, ca sa-i 
dovedeasca cit il iube?te, taie pasarea. Atunci dascalul, priveste sub aripa si 
vede ce este scris: cine va minca capatina, va fi imparat. Cine va minca 
pipota va sti tot ce este pe lume si in soare. Iar cine va minca inima, acela 
va fi istet. Dascalul cum citi pe furis, dete pasarea s-o fiarba si tacu cum tace 
mormintul. 

161 



— Baga de seama, ii zise el, sa ai grija ca nu manince copiii nimic din 
pasare. Pusera pasarea in oala la foe, iar el pleca impreuna cu copiii la biserica 
sa se roage. Cind acolo, copiii nestatornici ! N-au rabdare si se furiseaza prin 
lume pina acasa. De flaminzi ce erau, cer cite o bucatica din pasare. 

— Nu se poate, ca ne omoara dascalul ! Ei tot miriie pe Hnga mama, 
si ea slaba de ingeri, n-are ce face si le da bucati marunte sa nu se vada ca 
este inceputa pasarea. Celui mare ii da capatina. La al mijlociu ii da pipota, 
si celui mic ii da inima. I-a impacat pe copii si au plecat la joaca. Vine dascalul 
ca o vijelie ca nu 1-au ascukat copiii. 

— Unde sint copiii? o intreba el. 

— Se joaca ! 

— Ai fiert pasarica ? 

— Da, am fiert-o. 

— Unde e capul ? 

— L-a mincat al mare ! 

— Dar pipota? 

— A mincat-o al mijlocas ! 

— Si inima? 

— A mincat-o al mic ! 

— Sa stii ca m-ai mincat si pe mine fript ! Nu m-ai ascukat, pacatoaso ! 
Acum sa luam copiii ?i sa-i inchidem in hambar. Cind o veni sotul tau sa-i 
spui ca i-ai pedepsit fiindca au dat drumul la pasarica. Iar noi doi mincam 
ce a mai ramas. Au inchis copiii cu lacat, au mincat si au baut bine, iar copiii 
au ramas plingind in hambar. El le-a pus gind rau sa-i omoare noaptea. Cel 
mijlocas care mincase pipota, de acum stia tot. Cind veni noaptea le zise 
celorlalti: 

— Mai fratilor, sa stiti ca ne omoara la noapte invatatorul ! 

— $i ce sa facem ? il intreba al mic. 

— Scoatem o scindura si fugim in lume ! 

Scoasera o scindura si se facura nevazuti. Toata noaptea au fugit prin 
padure cu sufletul la gura. Dimineata ajunsera la o poiana mare, frumoasa 
cu flori mirositoare. Acolo lume multa adunata, cita-i frunza si iarba. 

Se furiseaza si ei prin multime si privesc. Acolo, multimea se adunase 
sa aleaga un nou imparat. Cum alegeau? Se impodobea un porumbel cu flori- 
cele, apoi i se da drumul. Pe al cui cap se punea acela era ales imparat. 

Se cintara cintece, se facura matanii, impodobira golumbul si-1 slobozira 
in lume. Golumbelul zbura peste mulpme, facu citeva rotocoale si se aseza 
taman pe capul celui mare, care mincase capatina pasaricii. 

M5rimile adunate se mirara si nu vreau in ruptul capului sa fie acel 
copil ales imparat. Prind golumbelul si— i dau drumul a doua oara. Golumbul, 
zboara ce zboara si se lasa tot pe capul copilului. Multimea nu vrea §i cirteste 
Cum o sa fie imparat un copil. Se gindesc ce sa faca si ca sa scape de copil il 
baga intr-un sac ji-l leaga fedeles, poate asa o scapa de el. Il legara bine si-1 
ascimsera-n mijlocul multimii. Porumbelul cum il lasa slobod, zbura cit zbura 
buimacit ca nu vedea copilul si pina la urma se lasa pe sac. Multimea n-are 
ce face si-1 alege pe copilul eel mare imparat. Copilul eel mare si cei doi frati 
ramin cu gurile cascate. Ce-o fi cu atita noroc? Se mirara ei. Imparatul asa 
mic cum era, nu stia nimic. Cel mijlocas il invata cum sa-si apere imparatia 
de oamenii ticalosi dinauntru imparatiei si de dusmanii din afara. Cel mai 
mic, mai nastrusnic deci ceilalti n-are de lucru si pleaca in lume. Gaseste in 

162 



cale uri portbfel, din care oriciti bani ai lua, el tot se umplea, dar niciodata 
nu se golea. Ce sa faca acum, cind era putred de bogat? Trece intr-un ostrov 
la o zina frumoasa ca s-o iubeasca. Zina cum il vede cit este de prostut, se 
joaca cu el 3 il inseala, ii ia portofelul fermecat si-i da cu piciorul. El se pierde 
prin ostrov flamind si ramine acolo plingind. Fratele eel mijloca§, care stia 
tot, se gindi si zise catre imparat: 

— Mai fratioare, cu fratiorul eel mic nu e bine ! L-a inselat zina si i-a 
luat portofelul. O sa-1 manince jiganiile salbatice ! Hai cu oastea dupa el sa-1 
scapam cit mai avem timp. A trecut oastea pe luntri si 1-au adus pe fratele 
lor la palat din ghearele zinei rautacioase. Abia atunci, tatal lor se intoarse 
acasa din negustorie. Cind aci, nu e pasarica, nu sint copiii ? ! Ce s-o fi intim- 
plat isi zicea el in gind ! Muierea il mintea si nu-i spunea adevarul. Lui 
toate-i picau cu banuiala, dar nu avea nici o dovada. Trecu gogea vreme §i 
afia, cum se afla toate tainele de pe lume, ca dascalul si muierea sint vinovati. 
El nu se lasa si hai cu ei la judecata la imparat. Cind la palat, fiu-su il cunoaste, 
dar tace. Tac si ceilalti doi. $i zice atunci imparatul cum se judeca la ei. Ca 
sa se vada daca omul este vinovat sau este nevinovat, trebuie sa arunce un 
pietroi mare drept in sus si daca va cade pe capul impricinatului, acela vinovat 
cste 3 iar de nu curat este ca lacrima si scapat de pedeapsa. Ii aseza imparatul 
pe toti trei la rind, pe ta-su, mama-sa si pe invatator. La un semn aruncara 
pietrele in sus. Pe capul lui muma-sa si al dascalului cazura pietrele si-i omorira. 
Pe capul.lui tata-su nu cazu nimic. 

. Atunci cei trei frati se repezira la tata-su sarutindu-i mina de bucurie 
ca a scapat teafar. Ii povestira toata intimplarea si ramasera la curtea impara- 
teasca, traind in pace si fericire. 

Numai pe cei lasi si ticalosi asa-i pedepsi Dumnezeu ! 
Incalecai pe o surcea, 
Va spusei povestea asa ! 

Incalecai pe o roata. 

Si va spusei povestea toata ! 



DOI FRAJI 



A fost o pareche de oameni saraci, aveau trii baieti si n-aveau decit o 
singura casa. Sa araneau cum puteau 3 sa ducea barbatul la padure sa adune 
lemne cu crosna, de facea mincare sotia. 

Intr-o zi, el a vazut ca a zburat o pasare dintr-o gaura; s-a dus el, a bagat 
mina, a gasit un ou, a luat oul si a plecat acasa. I l-a aratat muierii. El credea 
ca e ou de pasare. Ea i-a zis: 

— Te duci mine la oras il vinzi si ei sare. Ajunsa el la piata cu oul. 

— Cit ceri pe oul asta ? 

— O punga de galbeni, a zis el in gluma. A scos punga si i-a dat-o; negus- 
torul a luat oul si a plecat ! Da el de frica s-a ascuns prin lume sa nu-1 gasasca 
politia ca a luat o punga de aur. 

S-a dus de a cumparat un sac nou, pine alba, orez, pejte §i altele §i s-a 
dus acasa ! Nevasta-1 vede cu sacul plin si zice: 

— Cine ma te-a mai insaxanat si al cui e sacul? 

163 



— Al nostra. Pai de unde vii; a ingenuncheat ea §i s-a rugat la icoana 

— Barbate, iar te duci mai dc noapte la pasarea aia. 

— Ma due, fS ! 

Iar s-a dus ?i a luat sama ca e ou de mare pret, 
A doua oara un alt negustor ii da doua pungi de galbini, da a treia zi, 
cere trei pungi de galbini. 
Pe urma femeia-i zice: 

— Daca poti sa prinzi pasarea e bine. 
Erasingurasielaprins-osiaadus-ocasa. 1-a facut colivie §i ea oua cite 

un ou. El il vindea, facu case, se facu mare negustor si porni cu saniile piste 
Dunare. Da pasarica subt arpie avea ceva scris ce nu stia nima. 

Cei trei copii invatau si la §coala, da invatatorul era §i dascal la scoala, 
aude asta di la alti copii, trage cu urechea. 

— Ai ma, cum aveti voi o pasarica? 

— Da, face oua si tata ia aur pe oua ! 

Merge dascalu in vizita odata, de doua ori, si se-mprieteneste cu nevasta 
omului. Cind omul ei era plecat, el cere daca-1 iubeste sa-i taie pasarica. Ea 
pentru a-i dovedi zice da. 

Da invatatorul a vazut ce e scris : cine va minca capul va fi imparat, cine 
va minca pipota va sti tot, iar cine va minca inima va fi istet. Dascalul a citit, 
a tacut si i-a zis: 

— S-o tai si la nima sa nu-i dai nimic si copiii sa vie la biserica sa nu le 
dai sa manince din pasarica. Copiii au stat cita la biserica si au plecat acasa. 
El nu i-a vazut. Cind acasa al mare a cerut sa manince. 

— Nu ca, din pasarica nu se poate, ei cer si ea ii da la al mare capatina, 
la al mijlocas ii da pipota si la al mic neavind ce sa-i dea, el a furat inima si au 
plecat la joaca. 

Vine invatatorul: 

— Ai taiat pasarica? 

— Da. 

— Unde e capul ? 

— L-a mincat al mare. 

— Da pipota ? 

— A mincat-o al mijlocas. 

— Da inima ? 

— A mincat-o al mic. 

— Unde sint copiii? 

— Afara. 

— Sint copii rai, sa-i inchidem in hambari si sa-i ducem acuma sa-i 
inchidem. Cind o veni omul tau, sa-i spui ca ei au dat drumul la pasarica si 
de frica au fugit la padure ca sa nu-i bati. 

I-a luat pe copii si i-a inchis in hambar. El a luat cheia la el cu gindul 
ca noaptea sa-i omoare ! 

Cel ce mincase pipota stia tot si a zis: 

— Ma, la noapte ne omoara dascalul. 

— Ce sa facem? al mic zise. 

— Scoatem o scindura si fugim toata noaptea. 

La ziua ajunsera departe intr-o poiana, da acolo multa lume. Da sa due 
si ei sa priveasca, cind acolo lumea avea sa aleaga pe imparat si cum il alegeau? 

164 



Impodobeau un porumbel 3 golumb cu flori 3 §i-i dau drumul §i pe-al cui cap se 
va pune ala era ales imparat ! 

Stind ei a§a 3 se da drumul la golumb si golumbul se pune pe capul alui 
mare, care mincasa capatina. Lumea a zis: 

— Nu e adevarat ! Nu e adevarat ! a facut golumbul greseala. Atunci au 
prins golumbul si i-au pus iar coroana de flori si i-au dat drumul. 

Golumbul iar face un ocol §i iar sa pune pe capul alui mare. Da lumea 
nu vrea sa-1 puie pe el imparat si alfii mai sireti zic: 

— Sa-1 punem intr-un sac si sa-1 ascundem pe copil sa nu-1 vada golumbu. 
Detera ei drumul a treia oara la golumb, el ocoli, ocoli pina sa pusa pe 

sac. Atuncea lumea a ramas cu gura cascata si a zis: 

— Asta este ales de Dumnezeu ca imparat. 

Da el nu stia nimic si-1 invata al mijlocas; faceau §u§ele, poduri, imbracau 
armata, instruia armata, §i de aia li se zicea cei doi frap imparati ! Da imparapa 
mergea bine. 

Cel mai mic gasi un portofel din care or citi bani lua nu se termina. A 
auzit el ca este intr-un ostrov pe Dunare o zina care-i poate goli portofelul. 
S-a dus la zina si i-a zis: 

— Ma, de atita vreme, n-a venit nima la mine. A pus gheara pe el si i-a 
luat portofelul si i-a dat cupiciorul. El n-are bani nici sa iese indarat din ostrov 

— Ma, stii tu ce este cu fratile ? L-a in§elat zina, mergem sa-1 luam la 
palat. L-au adus la palat iar. 

Tatal lor veni de pe imde era dus si vede : 

— Nu e pasarica, nu sint copiii ! 

Ea a mintit cum a fost invatata, da s-au gasit vecini care au spus de dascal 
ca a trecut si el pe la el. $i iaca sa-1 dea in judecata. Da unde sa-1 dea in 
judecata? A crezut si el ca ai doi imparati judeca dirept. Trecu timp de atunci 
si se duce el cu dascalul la judecata. Da el nu-i cunoaste pe copiii lui 3 da copiii 
il recunosc si-i judeca asa: 

— Fiecare sa ia o piatra mare si s-o arunce in sus si care e drept n-are sa 
cada piatra pe el. Toti au aruncat piatra si-a cazut pe dascal si pe muma-sa, 
asa a ramas numai tata. 

Pe urma ei au spus tot lui ta-su si au ramas imprexma la palat 3 iar cei 
vicleni au fost pedepsiti de eel de sus. 



DREPTATEA SI STRlMBATATEA 



Departe spre soare-rasare, la coadele marilor, unde se impreuna cerul 
cu pamintul, traia un imparat batrin si girbovit de ani. Imparatul isi invata 
copiii de mici sa minuiasca arcul si sulita, sa calareasca, sa loveasca cu prastia 
din zbor vulturii semeti si sa se bata cu sabiile f acute din paltini. Copiii cresteau 
sub privirea grijulie a batrinului imparat care-i invata sa fie drepti cu lumea §i 
cinstiti. li invata imparatul pe fiecare si cite o meserie, fiindca zicea batrinul 3 
soaita-l poate face pe om imparat, da-1 poate face si cersetor si cine are o 
meserie, are o bratara de aur. 

165 



Imparatul ajunse intr-o vreme ca-i lua Dumnezcu vederea. .Mergea 
incovoiat in toiag si abia tinindu-se de fiul eel mic care fiindu-^ mila riu-1 l&sa 
sa se chinuie tinindu-se de pereti. 

A$a trecek vremea si imparatul imbatrinea si imbatrinea mereu de-i 
crescuse o barba alba pina la genunchi, iar trupul i s-a faciit tot o rana de-i 
cadeau plotoaje de coptura pe jos si viermii misunau pe carnea lui. Degeaba 
incercara toti vracii sa-1 zviduie ca toti ramasera neputinciosi in fata boalei 
care-i macina zilele in chinuri. $i asa intr-un micz de noapte neagra ca si inima 
lui de atitea chinuri Sfintul Arhanghel scobori din cer pe o scara purtind in 
mina o sabie de foe si intra la imparat. Cind vru sa-i ridice viata cu sabia 
de foe, imparatul se-mbujora la fata si-i spuse: 

— Mai a^teapta o clipa, Sfinte Arhanghele, ca n-as vrea sa tree in lumea 
celor drepti inainte de a da povete celor doi copii ai mei: 

— Grabeste-te, batrine, spuse Arhanghelul, eu sint in slujba $i n-am timp 
sa a^tept pe fiecare muritor. Pina in zori trebuie sa colind pamintul in lung 
si in lat ca sa rup firul vietii la mii de mosi ca tine, la mii de fete, baieti si copii. 

Dupa ce Arhanghelul se aseza la capul imparatului, lasind jos sabia, 
imparatul isi chema fiii si stringindu-i la piept le spuse: 

— Copiii mei, si lacrimile il podidira curgindu-i ?iroaie pe cutele. adinci 
ale obrajilor scorojiti de batrinete, eu plec din lumea asta. Ma due departe sus 
in lumea celor drepti linga mama voastra care ma asteapta. Voi ramineti singuri. 
Aveti grija de imparatie, s-o aparati de dusmani ?i sa va intelegeti ca fratii. 
Sa nu impartiti imparatia. S-o stapiniti cu schimbul, unul un an, celalalt un 
an, pina va vor mosteni copiii vostri. Iubiti-va neamul, fiti drepti fata dc cei 
saraci ca si fata de cei bogati. Dreptatea sa fie izvorul din care sa va adapafi 
voi si supu§ii vostri. Dupa asta, Sfintul Arhanghel ridica sabia de foe, trase 
si imparatul amuti pentru vecie. Copilul eel mic plinse amarnic moartea 
tatalui sau, iar eel mare abia asteapta sa-1 ingroape pe ta-su ca lua in miinile 
sale frinele imparatiei, alegindu-si ca sfetnici dintre oamenii mincinosi §i 
nedrepti, hoti si tradatori. Fratele eel mare si nedrept zise indata celui mic: 

— Aide de la mine, nu mai vreau sa traim impreuna, iti dau toata averea 
ta, trei sute de techini §i un cal, asta e toata partea ta din tot ce am mostenit 
de la tata, alta nimic n-ai. 

— Fac voia ta, frate, raspunse fratele eel mic §i drept. El isi lua cei trei 
sute de fechini, calul §i pleca rostind: 

— Agrest, lauda lui Dumnezeu. lata cit mi se cuvine din toata imparapa. 
Fratele eel mic porni in lume fara nici un capat. Merse pe unde-1 ducea 

calul ?i gindul. Dormea pe cimp, se hranea cu pur din padure, cu alune §i 
struguri de vita salbatica. Mergind el asa in lung ?i-n curmezis de imparape 
se intilneste cu frati-su imparatul. Fratele eel mic $i drept striga celui nedrept: 

— Sa-ti ajute Dumnezeu, frate ! 

— Rau sa-ti dea Dumnezeu, frate, ca-ntotdeauna pomenesti pe Dumnezeu, 
cind e stiut ca e mai buna nedreptatea decit dreptatea, zise cu minie fratele, 
ajuns prin sila imparat. 

— Ai sa ne ramasim ca e mai buna dreptatea decit nedreptatea, adaugS 
eel mic. 

— Primesc ramasagul, raspunse cu ingimfare, fratele eel mare. Ei facuri 
ramajag pe o suta de techini. Drept judecatori, cazura la intelegere sa intrebe 
pe eel dintii om ce le va ie?i in cale si sa hotarasca ce este mai buna, dreptatea 
sau nedreptatea. ... 

166 



Acuma, mergind ei asa vreme indelungata iata ca intr-o zi, in asfintit 
de soare se intilnesc cu un calugar calare pe un cal alb si frumos ca un golumb. 
Fratele eel mic fiind sigur ca e mai buna dreptatea si ca toata lumea iubeste 
si doreste dreptatea, vazind calugarul §i imbujorindu-se la fata ca a dat peste 
un om cinstit il intreba: 

— Sfinte parinte, drumet esti ca §i noi si sfint precum vesmintele te 
arata; spune, ce este mai buna, dreptatea ori strimbatatea? 

Calugarul ii privi pe amindoi si rizind ca un diavol raspunse: 

— De cind e lumea, lume §i pamintul, pamint, strimbatatea e mai buna ! 
Fratele eel mic ramase trist locului, cum poate un calugar sa spuna ca e 

mai buna nedreptatea decit dreptatea. Scoase cei o suta de techini si-i dete 
lui frate-su zicindu-i: 

— Na-i, si de aram sa-ti fie ! 

Dar in momentul asta calugarul se-ntoarse pe calul sau arapesc si bufni 
intr-un ris cu hohot. Cind baga bine de seama fratele eel mic vazu ca eradracul 
Atunci intelese ca sub haina de calugar, s-ascunsese un diavol. Fratii se des- 
partira, si eel mic cutreiera lumea plin de mihnire ca a fost inselat. Toata averea 
lui mai era un cal si doua sute de techini ce-i mai ramasesera dupa rama^ag. 
Banii nu-i cheltuia, minca ce gasea prin paduri si pe cimp, prinzlnd cind si 
cind cite o vietate salbatica. La o rascruce de drumuri, linga un izvor, fratii 
se-ntilniraiara. Fratele eel mic ii dete binete celui mare, iar acesta-i raspunse: 

— Rau sa-ti dea Dumnezeu, ca nu vezi ca strimbatatea pune stapinire 
pe lume? 

— Aide sa ne rama?im a doua oara, ca tot dreptatea e mai buna. 

— Bine, vreau, adauga eel mare, sa ne judece iar primul om care ne va 
intilni in cale. 

Fratii dupa ce-si adapara caii pornira pe un drum incovoiat si cu ripe la 
dreapta si la stinga. Fratele eel mic mergea cu teami. Deodata, in fata lor 
rasari ca din pamint un arap buzat negru ca o caldare de mamaliga. 

Fratele al mare il opri intrebindu-1: 

— Ma frate arape, ce mergi prin imparatia mea cu buzduganul de aur, 
fie ca esti vita de-mparat, fie ca esti vita de sarac, spune*ne adevarul. Ce este 
mai buna, nedreptatea sau strimbatatea?! 

— Nedreptatea, raspunse arapul, zbughind-o ca o naluca pe calul care 
scotea flacari pe nari. Dupa aia arapul isi intoarse calul si i se vazu coada 
si coarnele de drac. $i de data asta fiul imparatului eel mic fusese pacalit. 

Ii dadu fratelui eel mare pe cei o suta de techini si se despartira. Fratele 

eel mare pleca spre palatul sau iar eel mic pribeag in lume la voia intimplarii. 

Dupa vreo luna fratii se-ntilnira iar, si eel mare il intreba pe eel mic: 

— Frate draga, asa ca e mai buna nedreptatea? 

— Dreptatea e mai buna, macar de as ajunge rob si cersetor, adauga 
eel mic. 

— Vrei sa ne ramasim pe ultimii tai o suta de techini ca e mai buna 
nedreptatea? 

— Vreau ! 

— $i sa ne judece intiiul dilator intilnit in cale? 

— Fie voia ta, frate ! 

Fratii mersera o zi, mersera doua, si-n a treia zi se-ntilnira cu Dumnezeu 
in cale. joalele de pe el sclipeau §i-mprejurul capului avea un cere stralu- 
citor ca soarele de pe cer. 

167 



— Calatorule, cine esti tu, intreba fratele eel mic. 

— Eu sint stapinul pamintului, Dumnezeul cerului si al stelelor. 

— Daca esti tu cu adevarat Dumnezeu, fa-ne dreptate noua, celor doi 
frati aflap in vrajba si spune-ne, ce este mai buna, dreptatea sau strimbatatea ? 

— Strimbatatea, fii mei, este mai buna, toata omenirea e nedreapta ! 
Fratele eel mare bufni intr-un ris dracesc, iar eel mic neasteptindu-se 

ca pina si Dumnezeu sa fie de partea nedreptatii, ofta adinc §i-i dadu ultima 
suta de techini. 

— Aduc lauda lui Dumnezeu, ca n-am nici o avere, sint om sarac §i cinstit 
si n-am decit un cal, pe care ma ramasesc din nou ca dreptatea e mai buna. 

Fratele eel mare auzind ca vrea sa puie ramasag si pe cal ii spuse: 

— Aide sa pornim si eel dintii drumet intilnit sa hotarasca daca e mai 
buna dreptate sau nedreptatea ! 

Ei plecara in lungul si curmezisul imparatiei. In acest timp se intilnira 
cu un mosneag orb care abia se misca bodicaind cu ciumagul poteca pe care 
abia se misca. 

Fratele eel mic il privi cu neincredere zicindu-i : 

— Mosule cu barba pina-n genunchi, ai colindat lumea si ai vazut si 
bune si rele, acum cind Dumnezeu ti-a luat vederea te rugam fii drept si ne 
spune: ce este mai buna oamenilor, dreptatea ori nedreptatea? 

— Nedreptatea, taica ! si mosul pleca incet pe drum. 

Fratele eel mic ofta din nou, il podidira lacrimile in ochi si dete calul 
fratelui mare dar aruncindu-§i privirea catre mosneag, vazu ca acesta ia bastonul 
si aruncindu-1 « de-a bou » de trei ori, acesta se prefacu intr-un magar. Mos- 
neagul cind se urea pe magar care si incepu sa sara in sus de partea dinapoi, 
anmcindu-1 pe mosneag la pamint care scotind un geamat lung si nabu^it 
se prefacu in diavol cu coarne, se urea pe magar si merse mai departe. Fratele 
eel mic, ramase nauc si nu-i venea sa creada ochilor ca fusese iarasi pacalit. 
Ofta din nou si intorcindu-se spre fratele sau zise: 

— Aduc lauda lui Dumnezeu ca am ajuns de tot sarac, dar tot cred in 
dreptate, n-am decit ochii si ma ramasesc pe ei ca tot dreptatea este mai buna. 

— Nu-ti pare rau daca pentru dreptate ramii fara ochi, frate ? 

— Nu! 

Atunci fratele eel mare nu avu rabdare sa astepte vreun alt judecator 
si-si face singur dreptate. Se apropie de fratele sau eel mic cu un cutit si-i 
scoase ochii zicindu-i cu multamire, sa caute pe jos prin tarina, sa-si gaseasca 
ochii si sa-i pxma la loc. 

— Acuma iata, sa te ajute dreptatea, cind ai ajuns sarac si fara vedere. 

— Frate draga, eu am pierdut averea si ochii pentru dreptate, numai 
te rog acum sa-mi dai apa intr-im ciob sa-mi ud gura si sa-mi spal ranile. 
Apoi du-ma linga im izvor si lasa-ma acolo sub o pluta sa mor la adapost de 
vint satul de apa si de dreptate. Imparatul frate il duse sub o pluta linga un 
izvor ce se afla in apropiere §i-n coaja unui fag ii aduse apa. Pluta era putin 
mai in sus de izvor. Orbul se aseza la tulpina plutei; ofta mereu caci nu mai 
avea nici lacrimi 51 nici ochi sa mai plinga. Ramase asa in negura asteptind sa 
fie sfisiat de fiarele salbatice sau sa moara de foame. Stind el aci i$i facu un 
culcu§ din iarba la tulpina plutei si ca sa nu moara de foame ajunse sa pasca 
iarba ca vitele. Uneori se pierdea de izvor si pluta si le cauta zile intregi 
ascultind sa auda susurul apei de la izvor. Astepta moartea cu bucurie sa-1 
scape de chinuri, dar ea il ocolea. 

168 



Tntr-un miez dc noaptc se trezi deodata la zgomotul unui fo§net de 
pasari. Auzi pe cincva scaldindu-se in izvonil de alaturi §i un glas omenesc 
spuse : 

— $titi voi, zinelor, ca fata imparatului din miazanoapte este plina dc 
rani §i trage sa moara? Imparatul a chemat toti vracii, toate babele §i dofto- 
roaicele §i doftorii si nima n-o mai poate vindeca. Daca baiatul asta care doarme 
alaturi ar sti sa ia apa de unde noi ne-am scaldat §i sa i-o duca s-o scalde cu 
ea, intr-o zi §i o noapte ar uidi sanatoasa, pe cind asa, daca nu moare ramine 
chioara, oarba, oloaga si beteaga toata viata ei. 

Taman cind zina cea mai mica sf ir§i vorba fara a se nadai ca baiatul o 
poate auzi, in departare, in adincuri de paduri nepatrunse de picior omenesc, 
cocosul salbatec scoase un putemic cucuriguuuu, cucuriguuuu. Zinele fuga 
se-mbracara in hainele lor de borangic albe si-si luara zborul spre casa zinelor 
departe ascunse dupa un nor in ceri. Saracul orb de linga pluta cum auzi 
zborul zinelor, s-apropie de izvorul tamaduitor, isi spala cu bagare de seama 
ochii si mare-i fu mirarea cind vazu din nou apa, iarba, copaci, paduri si pasari. 
Numai la soare nu se indura sa priveasca. La asfintit vazu si soarele si luna 
cind rasari pe ceri dupa ce se innopta. 

Mare multamire aduse el zinelor, pentru care facu si un cintec minunat 
pe care-1 cinta la poalele codrului in miez de noapte. 

Greutatea cea mare era acum, ca nu avea in ce sa ia apa ca s-o duca la 
fata imparatului. In zadar incerca el sa sape intr-o piatra cu o bauta tare loc 
pentru a pune apa care vindeca oamenii de orice boala. 

Mihnit, bietul baiat trebui sa iasa la lume sa caute un vas neinceput. 
Asa mergind el ajunse la o gradina, vazu troci crescute pe un gard. Rupse cu 
bagare de seama o troaca mai coapta si un teglici mic, le scoase semintele §i 
porni inapoi la izvorul cu apa tamaduitoare. Aci astepta el pina ce luna se sui 
sus pe cer de ramase ca un caier de lina. Asezat din nou in culcu§ul sau astepta 
scaldatul zinelor si dupa ce cinta cocosul de-si luara zinele zborul spre stele, 
lua troaca si tegliciul, le umplu cu apa tamaduitoare §i porni catre imparatia 
de miazanoapte. Lung era drumul pina la acel imparat. 

In timpul asta fata imparatului tragea sa moara. Varuicile ei ca si danacii 
care venisera din toata lumea cu fel de fel de leac\iri sa-i scape viata nu-i puteau 
ajuta la nimic. Acum nici un leac n-a putut s-o vindece, fata imparatului abia 
isi tragea sufletul. Imparateasa isi smulgea parul din cap de durere, umbla 
nauca prin palat si nu-si mai gasea loc de durere ca-§i pierde fata. Imparatul 
se gindea sa-si puna capat zilelor cu gida, daca fiica lui va muri pentru ca o 
avea numai pe ea. Acuma in timpul asta fratele eel sarac mergea iute spre 
scaunul imparatiei. El alerga ziua si noaptea, drumul era lung si cal nu avea. 
Ar fi putut sa fure vreun cal, insa se gindea ca ta-su 1-a-nvatat, nici la cea 
mai mare nevoie sa nu fure din lucrul altuia ca mare pedeapsa 1-ar putea astepta. 

El mergea pe cai lungi si ocolite tot asa cum il sfatuise ta-su ca cine 
merge pe drum ocolit ajvmge mai iute decit eel ce vrea sa ajunga pe drum 
mai drept. Marea lui nenorocire a fost ca necuratul 1-a urmarit de pe urma. 
Cind s-a apropiat de zidurile marelui oras care se zareau in departare, diavolul 
ii iesi inainte prefacut in porcar si cind trecu cu porcii pe linga el inadins dete 
cu o moaca si-i sparse troaca cu apa de la izvorul zinelor. 

— Ce-ti pare rau, de o troaca mai, de ma prive$ti asa? 

— Nu-mi pare rau, omule, ca §tiu ca n-ai vrut, numai ma mir unde s-a 
pomenit porcar cu coada? ! 

169 



Diavolul atunci baga de seama ca uitase sa-si bage coada-n cioareci si 
pleca cu tiirma de porci, rujinat la Scaraoschi sa ceara alte toale ca a fost 
recunoscut. Tartorele se facu foe de minie de-1 pali de citeva ori peste spinare 
cu o furca de fier de-i piriira oasele. li porunci sa se prefaca in cersetoare ca 
sa-1 poata cata daca nu mai are si alte vase cu apa de la izvorul zinelor. 

In timpul asta fratele eel mic schimba poteca o lua sa ocoleasca cetatea. 
Diavolul prefacut in cersetoare se lega de un baietandru care venea de undeva 
de la drum, si crezind ca e fratele imparatului care ducea apa zinelor se pre- 
facu ca a fost batjocorita ca cersetoare incepu sa-1 loveasca cu ciomagelul tocmai 
pe unde zicea baba, caci ciomagelul era putere fermecata. Cind baba a gindit 
c-a spart toate vasele drumetului ce le-ar fi avut si-a vazut de drum lasindu-1 
pe acesta lesinat. 

In acest timp fratele eel sarac al imparatului din imparatia lui Soare 
Rasare, ascultind de sfaturile tatalui sau, ca daca vrea sa ajunga la tinta e mai 
bine sa foloseasca drumul ocolit, porni si merse pe marginea ora§ului $i intra 
in cetate, tum-te pe la celalalt capat al orasului. Ajunse acolo taman inainte 
de cintatul cocosilor. 

In palat toata lumea plingea si se vaicarea. Fata imparatului isi tragea 
cea de pe urma suflare. Cei de linga ea stateau incremeniti si neputinciosi in 
fata mortii, care venise si sta gata sa-i ia sufletul tinerei si frumoasei fiice de 
imparat din imparatia de miazanoapte. $i in deznadejdea asta cind toti o cre- 
deau pierduta si insasi moartea era sigura ca inainte de cintatul cocosilor 
va zbura cu sufletul frumoasei fete spre cer, fratele eel mic si sarac intra ca 
furtuna in palat nu ca un flacau chipes, tinar si frumos, ci ca unul rupt, zdren- 
taros cu fata batuta arsa de soare si vint, supt de foame si istovit de drumuri 
pe care mersese de trei luni de zile, zise cu indrazneala incepatorului insa cu 
un glas aproape stins de drumuiala: 

— Am venit cu apa tamaduitoare de la marginea lumii ca sa dau viata 
fiicei voastre. Lasati-ma o zi si o noapte sa o ingrijesc eu si s-o spal cu apa 
de la izvorul zinelor. 

— Bine ai venit 3 fiule, fa ce stii sa-mi poti scapa fiica de la moarte si 
daca vei putea, imparatia va fi a ta. 

— Fac tot ce pot si cred ca e bine si drept, a^a cum m-a invatat tatal 
meu. Fratele eel mic, puse intr-o albie de lemn citeva picaturi de apa din 
legliciul pitulat sub bratul sting si ii facu baie fiicei imparatului. Fata incepu 
sa se simta mai bine, se inveseli si multami necunoscutului care-i adusese 
leacul din apa neinceputa a zinelor. Dupa o zi si jumatate ea fu vindecata si 
iesi pe portile palatului de aur ca s-o vada poporul din imparatie, care auzind 
de insanatosirea ei se strinsese la portile palatului sa se bucure. 

Dupa ce fata uidi curata si sanatcasa de rani, imparatul se bucura asa 
de mult ca scoase pe toti robii din inchisori si ierta de datorii pe toti oamenii 
saraci ai imparatiei. El se jura ca nu va mai face niQodata razboaie si va cere 
la toti imparatii' sa traiasca in prietenie si in^elegere ! 

Se inves'eleau soli de imparati veniti din toate partile lumii, se inve- 
selea poporul de insanatosirea fiicei imparatului. Imparatul de bucurie, imbraca 
pe bietul drumet in toale de matase stralucitoare de imparat cum i se cuvenea 
dupa dreptate, ii lua ca ginere si cheama la nunta fiicei sale pe toti imparatii 
din lume. 

La nunta veni si fratele sau eel mare din imparatia de la Soare Rasare. 
Linga scaunul imparatului sta acum inca un scaun de aur in care sta fratele 

170 



eel mic $i sarac, eel cu direptatea. Fratele eel mare, imparatul {arii de la Soare 
Rasare, vazind pe Fratele sau eel mic linga imparat sezind pe .scaunul de aur, cu 
ochi in cap pe care el ii scosese, se infricosa, ing&lbeni si ramase locului ca o 
stana de piatra. 

Drumepil, inainte de a se insura cu fata imparatului vru sa incerce pe 
imparat sa vada cit de drept este si-I intreba: 

— Inalte imparat, ce credeti ca e mai buna, dreptatea sau nedreptatea? 

— Dreptatea e mai buna, taicule, ca ea iese la lumina din intuneric 
casisoareledinnoapte,casiiarbasivietatile, primavara din negurapamintului. 

— Atunci vreau sa va fiu ginere. Eu pentru dreptate am pierdut imparatia 
tatalui meu, am ajuns sarac si cersetor si iata ca pentru dreptate soarta m-a 
ajutat sa inving nedreptatea. 

Imparatul auzind ca el a fost si fiu de imparat si a patimit pentru drep- 
tate si mai mult s-a bucurat §i nunta a tinut o luna si-o saptamina, de cind 
se punea luna si uidea cit secera. 

La nunta lui el s-a purtat frumos cu fratele lui eel mare, spunindu-i: 

— Frate draga, tie sa-ti dea soarta asa bine, asa noroc, dupa bunatatea 
inimii tale ! 

Dupa nunta, frate-su imparatul pleca foarte mihnit ca imparatia sa s-ar 
putea clatina de acum inainte din pricina fratelui eel mic caruia ii scosese 
ochii si-i luase toata imparatia. Se temea acum de puterea fratelui sau care 
avea in mina dreptatea. La drept vorbind fratele eel mic ajuns imparat isi 
vedea de treburile imparapei, de dreptate pentru popor si nici nu se gindea 
sa-i faca fratelui sau vreun rau. Era multamit ca putea sa imparta dreptatea 
intre oameni. Tinara imparateasa avu dupa un an de zile un fat frumos ca 
din povesti. Urma din nou veselie si petreceri si peste tot dreptate si multa- 
mire pentru popor. Fratele eel mare in schimb ajunsese foarte trist si nemul- 
tumit cu soarta sa. Incepuse sa se caiasca de faptele sale insa totusi lacomia 
nu-1 parasea. Aflase de izvorul zinelor si se gindea ce sa faca ca sa-1 poata 
intrece pe fratele sau. 

Tocmai atunci auzi ca intr-o imparatie din miazazi ar fi pe patul de 
moarte fiica imparatului. Isi puse in gind ca n-ar fi rau daca si el se duce 
ca fratele sau sa fure din apa si apoi s-ar insura cu fiica imparatului. S-o 
vindece mai intii, e tocmai ceea ce dorea ca sa-1 intreaca pe fratele si sa-si 
mareasca si marginile imparatiei. Zis si facut ! 

Nu statu mult pe ginduri, lua un vas si porni la izvorul zinelor. Aci mai 
intii isi scoase ochii si se pregati sa astepte miezul noptii ca sa ia $i el apa 
din izvorul eel tainic. El care credea si acum ca e mai buna nedreptatea s-ascunsa 
intre niste rachita si astepta cu luare aminte coborirea zinelor din cer la scaldat. 
Voia si el intii sa-si spele ochii ca sa vada, apoi sa ia apa intr-un ulcior si sa 
se duca la fata imparatului din miazazi. Dupa put in timp s-auzi fosnetul zinelor 
care veneau voioase la scaldat. Gnd ajunsera la izvor, cea mai mare spuse 
catre celelalte: 

— Suratelor, fetelor, voi stiti ca s-a vindecat fata imparatului de miaza- 
noapte cu apa din izvorul nostru? 

— Bag seama vreo fata omeneasca o fi ascultat vorbele noastre si i-o fi 
dus din apa tamaduitoare, spuse cea mica. 

— S-ar putea si acum cineva sa m-asculte. Ar fi bine sa cautam impreju- 
rimile inainte de a ne scalda. 

171 



Zinele incepura a cata. Nu catara prea mult ca detera pcste firatele eel 
mare pitulat in desi?ul rachitelor. 

— Ce cauti aci, blestematule, in imparatia zinelor, nu stii ca cine vine 
sa ia apa pe furat din izvorul vietii, plate§te prin moarte? 

Fratele care iubea nedreptatea si nu era multamit cu soarta ce o avea, 
fu apucat de zine de miini si de picioare care tragind fiecare de el in toate 
parfile, il spintecara in bucati si-1 azvirlira linga un ciongar batrin ca sa-i 
manince carnea cea acra corbii si vulturii cerului. 

Fratele eel mare isi facu singur dreptate in cele din urma, caci sapase 
groapa altuia si cazu el intr-insa. 



MUSTACIOSUL 



Au fost trei fete la adunat fin pe livezi primavara. Cum adunau ele fin 
de pe livezi, le-a vazut ursul din pestera. S-a repezit la cea mai frumoasa, a 
luat-o in brata ?i a fugit cu ea in pestera. S-a culcat cu ea si-a luat-o de muiere ! 
Muierea a plecat greoaie si a facut copilul. Ursul n-a lasat-o nici sa vada 
soarele. 

I-a dat ea copilului tita si-i spune: 

— Pana cind ma tii asa, ia piatra din usa pesterii; am copii acusa, nu 
mai plec eu de la tine. $i iasa ea afara pe lume, mingaie copilul. Da intr-o 
zi, cind i-a venit ei a luat dunga si a fugit si s-a dus in lume, 1-a lasat pe 
urs. Dar copilul a ramas cu tata-su. Nu mai are tita si-1 intreaba ursul pe 
copil : 

— Ce-ai mincat pina aciom ? 

— Lapte ! 

— Bine, o sa-ti aduc lapte de vulpe, lupoaica, ursoaica, de ce-ti place 
tie ! S-a-nvatat copilul pe lapte amestecat de la joavine. Si asa a crescut copi- 
lul 10 — 15 ani si se simte puternic. $i-a venit el in mintea lui si-i spune 
la urs: 

— Tata, ce stau eu cu tine? Eu sint un om, ma due la lume. Trebuie 
sa ma-nsor sa iau famie ! 

— Ma taica, copile, vrei sa asculti de mine ? Sa nu iesi din pestera, 
nu fi prost sa iesi. Vad si eu ca trebuie sa te duci in lume. Vino-ncoa 
cu mine. 

Si si-au ales un fag mai gros. 

— Daca pleci de la mine, ia fagul asta, scoate-1 si pune-1 in pamint, cu 
coroana, cu crengile-n jos. Hai trage afara pe fag. 

Trage, dar n-are putere sa-1 scoata ! 

— Poti sa pleci numai ramii un om prost; dar daca mai stai un an de 
zile ai sa ajungi om mare, haiduc mare. S-a oprit copilul si a mai stat inca 
un an. Era mai puternic. Cind a venit anul a zis: 

— Hei, tata, a trecut anul, ma due. 

— Vino incoace, scoate fagul si pune-1 cu vinele-n sus. 
Il trage dar nu poate sa-1 intoarca. 

— Mai trebuie sa stai inca un an, daca vrei sa asculp de mine sa ie?-i 
om mare. Al de al treilea an 1-a scos pe fag si 1-a pus cu radacinile-nsus. 

172 



— Hei, acuma poti sa te duci. 

A plecat baiatul in lume. Se duce pe o cimpie. Cind se uita acolo 
pluguri multe, ara cu boii. Numara el vreo 400 pluguri, ara unul dupa altul. 
Le da bun lucru si se duce la plugari. 

— Bun lucru, plugarilor, avep ceva demincare? 

— Bre, inca n-a venit prinzul; vine acusi mincarea, de 400 de oamini 
si 400 de pluguri. 

— Mai odin si eu aici pina vine prinzul. 

— Lasa ca prinzesti cu noi ! 

Pe la prinz, iata carale vin pline cu fiertura, oale, cazane. Au oprit plu- 
garii boii, s-a§eaza sa manince. Zice baiatul: 

— Bre, eu n-am socoteala sa maninc cu voi, n-aveti nici voi. Eu nu ma 
satur singur. 

— Fugi de-aci ca nu poti s-o maninci singur pe toata. 

— Hai la ramas, zice. Daca n-oi minca sa ma omoriti aici, dar daca 
oi minca tot, sa stiti ca va iau cele 400 de pluguri. 

Plugarii au cascat ochii si 1-au lasat sa manince. S-a pus pe mincare si 
ipraveste. 

— Paziti bine, ori imi luati capul, ori va iau plugurile ! El le minca 
mincarea toata. 

— Mai aveti? 

— Nu mai avem. 

— Dejugati boii. Au dejugat boii si au adunat plugurile. A lasat tinjelile, 
jugurile si plugurile cu rotile cu totul le-a luat in spinare si a plecat cu ele in 
ora§ si a intrebat cine este acolo fierar si 1-a indreptat lumea intr-acolo. 
Le-a dat jos. 

— Esti maistor bun, stii sa lucri? Poti din plugurile astea toate sa-mi 
faci un buzdugan? 

— Pot. 

— O sa-ti platesc bine. O sa-ti ajunga fierul? 
-O sa ajunga. 

Insa fierarul a facut socoteala ca asta este unul intr-o ureche si o sa-i 
faca un buzdugan mai mic si o sa scape. 

— In cutare vreme o sa vin sa-1 iau ii zisa. 

S-a apucat fierarul a topit fierul si a facut un buzdugan; alelante plu- 
guri i-au ramas lui. 

!n ziua vorbita vine baiatul sa-si ia buzduganul §i maistorul sa-si 
ia banii. 

— L-ai fursit? 

— L-am fursit. 

— Adu-1 incoa. 

Ia copilul buzduganul il invirteste de doua ori §i da cu el in sus; cind cade 
jos se si fringe-n doua. 

— Zisesi ca-mi faci buzdugan? Scoate plugurile toate I 
Le-a scos si 1-a taiat pe maistor. 

Ia baiatul plugurile si buzduganul pe spinare, pleaca ?i se duce la alt 
maistor. 

— Poti sa-mi faci din plugurile astea un buzdugan? 

173 



— Pot. 

— Daca poti, fa-1; cit ceri atit iti platesc. 
Maistorul auzise ce se intimplase cu celalant. 

— Lasa-1 ca-ti fac buzdugan. El lasa plugurile si maistorul a topit tot, 
ba a mai cumparat 20 de pluguri si a bagat tot in buzdugan. 

Vine copilul sa ia buzduganul. Da cu el in sus $i cind cade nu se 
mai fringe. I-a dat banii si a plecat. 

A iesit pe o cimpie unde munceste lumea. Merge pe drum, da-n 
oalda linga drum, sapa un om cu fata lui. 

— Bun lucru ! 

— Multamesc dumitale. 

— Aveti o tira de mincare ca tare mi-e foame. 

— N-avem, da vine muierea cu prinzul, sezi ca e vremea sa vina. 

— Da ce-ti este fata asta? 

— Asta este fata mea ! 

Se vede si muierea cu prinzul. Oala imbaierata, malaiul pe traista. 
A pus jos masa, a pus fasuiul in strachina. El cum a pus mina pe lingura a 
inceput sa soarba; da omul, gazda holbeaza ochii mari. 

— Stai o tira, mai baiete, nu te grabi: ca la noi asa este obiceiul sa faci 
sfinta cruce si sa zici: « Doamne pazeste-ne de rau », §i pe urma sa maninci. 

Facu baiatul cruce, iar lua lingura si incepu sa manince. Mincara toti 
si toti se lasara deodata. 

— Mai baiete, nu-ti fie rusine, ia de maninca. 

— Am mincat si m-am saturat. 

Se gindi el: dincolo maninci cit 400 si nu te saturi, dar aici ma saturai. 
Ce-o mai fi si asta? 

Dupa ce se saturara odinira cita si o luara la taina. 

— Vreti voi sa maritati fata asta dupa mine ? 

— Vrem, ama se tine de ea o hala. Vine la amiaz intotdeauna la ea. 

— Astazi vine ? 

— Vine. 

— Ce ala e aia ? 

— Mustaciosul ! 

— Unde §ede ? 

— Care stie? Mai stai cita sa-1 vezi. 

— Mai baiete dincotro Wne el ? 

— Vine de la scapatat. 

— $i cum vine? 

— Vine cu o mustata pe pamint de matura drumurile si ogajele, iar dca- 
lurile le doboara §i face cimpii: iar cu alalalta musta^ §terge stelele pe cer, le 
tulbura, le mesteca, le rupe. Intr-o parte de mustata are 365 de cuiburi de 
arati, prefacatori, bufnite, berze, golumbi, toate moadele de pasari. $i cind vine, 
vine ciripind, fringe padurile, ficind larma mare, rupe docile, astupa oga?ele, 
opreste apele. 

Sta baiatul si sa gindeste: a§a ceva n-a mai auzit. 

— Bas o sa stau sa-I vad la amiaz. 

— Sa stai numai pitulat, colo-n tufa, acolo fa-ti crovu si stai pitit, ca urla 
ca un cutremur. Sa pierde lumina de pc pamint. Cind porne$te din slavile 
cerului e mare, dar cu cit s-apropie sa face mic ca un voinic. Sa da jos, §ede cu 
ea cit vrea si iar pleaca-n sus. 

174 



— O sa stau sa vad ! 

Aude la amiaza vijaind cu cele 365 cuiburi prin mustatile lui, urla 
cimpul in mustatile lui, s-apleaca copacii, pina sa face mic si doboara la ea 
cit omul. Cind s-a doborit pune capul la fata-n poala ca e ostanit. El, 
sdurmit. Acum baiatul vede si pleaca la ei cu buzduganul in mina sa vada ce 
face el cu ea. Vine pitis si— 1 gaseste durmind. Invirteste buzduganul si 
da-n capul lui si-1 pomeneste. 

— la fata sama, ce ma gidila-n cap? Fata n-ar vrea sa spuna. Iar inchide 
oichii, iar fata-1 cata putin in cap, da nu-i spune de baiatul cu buzdu- 
ganul. Baiatul mai da odata cu buzduganul si zice: 

— Ceva m-a ciupit in cap, ce, tu nu vezi? zice Mustaciosul. 
Baiatul isi face planul sa dea din toate puterile, sa opinteste odata, 

da cit poate si sa pune pe fuga. El sare suparat. 

— Care ma pisca ma de nu ma lasa sa ma odinesc ? 

Fuge baiatul, da si Mustaciosul dupa el. Ajunge la o arie, unii vintura 
gnu. Zice baiatul: 

— la-ma pe lopata $i arunca-ma peste apa asta. L-a pus si l-a aruncat 
peste apa. Ajunge Mustaciosul si-1 intreaba: 

— Unde e baiatul ? 

— Uite-1 dincolo de apa. 

Il vede Mustaciosul peste o aratura, acolo un semanator cu traista de git, 
da Mustaciosul aproape. Ajunge la semanator si zice: 

— Lasa-ma-n traista ca vine Mustaciosul piste mine si ma omoara ! 
L-a pitulat in griul din traista. Omul semanind cu mina griul i-a venit sa 
lapede in gura citeva boabe si l-a aruncat in gura pe baiat. Cind sa roada 
boabele, baiatul s-a ascuns intr-o masa gaunoasa. N-are ce-i face ! Omul a ros 
boabele si samana griul. Iaca ajunge si Mustaciosul. 

— Unde-i ala care fuge pe-aici ? 

— Nu stiu, n-am vazut pe nima, cata-1 ! 

— S-a uitat da el nicaeri. Da baiatul inca mai sta pitulat in masaiia 
gaunoasa. S-a intors Mustaciosul mirat. A si uitat de el ! Omul a luat plugul 
si s-a dus acasa. A grapat si a plecat la cina. Sara cind a ajuns acasa a facut 
muierea de cina, a $ezut sa cineze; dar tocmai cind sa ia lingura ca s-o 
bage-n gura, baiatu-i sare din gura. 

— Hoooo ! tu erai ? zau ca uitasam de tine. 

— $ezi la masa sa cinam. 

Se aseazara si incepura sa cineze. 

— De ce ai dumneata o masea sparta-n gura, intreba baiatul. 

— Pai cica pe cind eram mai tinar, cica m-a trimis tata cu 20 cai sa 
cumpar sare si cu 40 saci goi la mtre. Am umplut 40 saci, cite doi pe un 
cal si am plecat cu sarea si cu caii. Mergind pe cimp, vine un nor si sarea 
sa topeste. Eu cat incoa, incolo o coliba, iau sacii si-i bag in coliba. Acolo am 
stat la scuteala, iar caii afara legati. Cind ma pomenesc la ziua dormeam intp-o 
capatina de cal. Vin pindarii iau capatina de cal, o pun in prastie si dau cu 
ca peste cimpie. Atunci eu am cazut cu masaua intr-un par de vie ?i s-a facut 
gaunoasa. 

S-au inchinat si s-au saturat dintr-un blid cu mincare si poate traiesc 
^i azi fericiti, ca lumea e marc si prostime multa. 

175 



FATA DIN DAFIN 

A fost odata o fameie vaduva, saraca si fameia avea un copil din flori 
Intr-o zi, el tot o intreba pe muma-sa cine este tatal lui? Da ea mi vrea sa 
spuna. Atunci el intr-o zi s-a facut bolnav si i-a spus lui muma-sa: 

— Muma, eu am visat ca trebuie sa-mi dai tita pe sub pragul usii, 
ca atunci ma fac bine. Ea a bagat tita pe sub prag ca sa suga, da el eria baiat 
de peste 20 de ai. 

— Nu ridic pragul pina nu-mi spui cine este tatal meu ? 

— Muica, em am fost sluga la imparat si tu esti copilul lui. Sa te duci 
in gunoi unde arunci la vite b&igaru si sa cati acolo ca o sa gasasti un friu 
de la calul lui tata-tu. 

Baiatul a ridicat pragu si mum-sa a plecat. S-a dus, a sapat in baligar 
si a gasit un capastru ruginit ca vai de el. A luat capastru, 1-a scuturat si 
a sclipit ca aurul, rugina a cazut toata. $i vine calul lui ta-su batrin si bubos 
prapadit de tot. Calul vorbi: 

— Ce ai cu mine, stapine ? 

— N-am nimic ! Eu te-am strigat. 

— Eu sint calul lui tata-tu. 
Si el i-a dat brinci calului. 

— Nu-mi da brinci, da fierbe ovas cu lapte si ai sa vezi ce am sa-ti fac ! 
El a facut asa cum i-a cerut si 40 de zile i-a dat sa manince si s-a facut 

un cal frumos si i-a spus: 

— Stapine, eu stiu ca tu ai un gind de plecare undeva, da sa ma asculti 
pe mine. Da el avea gindul sa piece sa cate fata din dafin; il rodea dorul s-o 
cate. Si au plecat la fata din dafin, ca avea calu arpii, ca eria nazdravan. 

— Vezi, acuma ajungem la o livada cu flori frumoase ce n-ai mai 
vazut, tu sa nu te atingi de ele, ca daca rupi o floare, toate florile sa gra- 
madesc pe tine, ca florile sint vii si ataca oamenii voinici si calare si-i omoara. 
Ca multi voinici au plecat la fata din dafin si au murit. 

Au plecat si au ajuns la lunca de flori, catifelate si in mai multe 
culori, toate intoarse cu fata spre voinic si cal si el s-a oprit si nu s-a dat jos si 
nici n-a rupt nici o floare. Pe urma a trecut o prapastie si a mers si a ajuns 
la o padure. Aci calul i-a spus: 

— Priveste piste padure si vezi ce ne asteapta ! 

Piste padure doi balauri intoarsera capetele spre ei. Calul a spus: 

— Baga mina in ureichea mea si gasesti o gresie, dai cu ea piste padure 
cit pop. A luat gresia si a aruncat-o piste padure, iar §erpii au aplecat 
capetele si calul a zburat piste ei. Au ajuns ei la un zid, sa due pinga zid 
ca sa gasasca un loc de trecere. Zidul era inalt de la pamint pina la cer. 
Calul atunci iar i-a spus: 

— Baga mina in urechea mea, scoate o greasa si da-i cit poti in zid si 
s-a facut in zid o gaura cit sa treaca calul si au trecut ?i pe a treia prapastie. 
$i-au plecat la fata din dafin. 

Cind au ajuns aproape, calul a zis: 

— Nu mergem la fata din dafin, mergem la un mos sa ne invete el ce 
sa facem? S-au dus la mosu si mo?u a intrebat: 

— Am venit sa ne sfatuiesti ce sa facem? 

— Bine ca a£i venit, ca multi voinici au mai venit $i toti s-a facut 
piatra. Dar daca vrei sa izbute?ti sa te-nvaj sa seceri griul meu tot, sa-1 legi §i 

176 



sa-1 faci cirstati. S-a du$ el la cal §i l-a spus tot cc i-a spus mo$ul. Calul i-a 
spus sa se duca sa scccrc. A seccrat el singur 40 dc zile, a lcgat si a fur§it. Pe 
urma a venit iar la mo§u si i-a spus: 

— Tu tc duci acolo, da ea arc putcrc ca pina nu va rasari soarele te-m- 
petreste. Da sa faci in asa fel sa tc duci §i sa o duci cu vorba pina va rasari 
soarele §i dupa aia s-o iei in brata §i s-o stringi. $i asa a facut baiatul. Fata 
iesea noaptea pina-n ziua din dafin, culegea flori si iar intra in dafin, da cind 
sa varsau zorile, ea iar intra in dafin. Vitejii care veneau s-o s§rute se prefaceau 
in piatra, se-mpietreau. Da baiatul s-a dus si ea ie§i $i culeasa flori. Ea il privi 
si a$tepta s-o ia in brate §i sa-1 impietreasca. Ea ii da flori da el nu se apropia 
si tot ii vorbea. Dupa asta povestire se ivea soarele. Ea ii aducea flori, dar el 
ii spunea povesti §i o amina, pina rasari bine soarele. Cind o vazu dupa rasa- 
ritul soarelui, o lua pe la spate in brate, o strinse §i-i dete drumul. Fata se 
dusa cu chita de flori la dafin §i cind ajunsa acolo, rosti cuvintele: 

— Deschide-te, dafine, 
Ca vine a ta fata, 

De soare nevazuta, 

De vint nebatuta, 

De voinic nesarutata. 
Dafinul se deschidea si ea cu bratul cu flori intra inauntru. 
Da acuma sa dusa cu bratul cu flori $i zise: 

— Deschide-te, dafin, 
Deschide-te, tata, 

Ca vine a ta fata, 
Cu bratul cu flori. 
Aid sa opri ca nu mai putu spune mai departe: 
De vint nebatuta, 
De soare nevazuta, 
De voinic nesarutata. 
Ca o vazuse soarele, vintul o batusa, voinicul o pupasa. Dafinul nu sa 
deschisa de suparare. Atunci ea sa-ntoarsa cu bratul cu flori si sa ^dusa la 
voinic si-i zisa: 

— Ia-ma cu tine, ca tata nu ma mai primeste. Atunci voinicul a luat-o 
si-a plecat cu ea la mo§ul unde era calul; i-a multamit mosului, au incalecat 
aimindoi si au plecat. Da zmeoaica a aflat si a venit in zbor, cu o falca-n cer 
si cu aha in pamint, a stropit vi^, adica pe muma fetii si pe dafin, pe tatal 
fetii si ei au inviat pe loc si au plecat impreuna pe acelasi loc pe unde veni- 
sera. Da de acum numai era nici zidul pina-n cer, nici padurea cu balauri, si 
nici livada cu flori mincatoare de oameni. Au mers la palatele imparatesti 
unde au ramas sa stapineasca §i sa traiasca in pace §i fericiti. 



OMUL CARE $TIE GRAIUL ANIMALELOR 

Un om cu o muiere sa ducea la sapa intr-o zi §i in drum aimindoi erau 
calari. El pe cal ?i ea pe iapa si in drumul lor un foe mare. $i-n mijlocul 
focului un serpe, care zbiera cit putea sa-1 scape omul. OmiJ a pus coada 
sapei si sarpele s-a urcat pe sapa, pe urma i-a scuipat lui in guriL 

177 



— De-acum, vci §ti sa asculti si intalegi tot ce vorbesc animalele $i sa 
nu spui la nimeni, ca mori daca spuu Atunci pleca §crpele $i plecara §i ei sa 
sape la bostane. Pe drum un cue cinta. Da omul il injura pe cue, ca-1 intalesese. 
Cucul zicea: 

— Toata lumea sa moara, numai cucu sa ramina. 

Il injura $i pleca inainte; ajunsara la o cioara jigodita: j 

— Ga, ga, ga ! 
Da el zice: 

— Asa fa, minca-ti-as limba, fiinca cioara zicea : 

— Da-ne, Doamne berechet de porumb, sa aiba toata lumea si sa am 
si eu ! Da muierea zice: 

— Ce ma, cucul frumos il injurasi, da pe cioara spurcata o laudasi. Da 
rincheaza iapa, apoi intreba iapa. 

— Ti-e greu cu stapinul tau ? 

— f mi e greu ! 

— Da tie ti-e greu? 

— Mi-e greu ca eu due si eu am minz in burta si stapinu are copilul 
iubitor. Da el a ris. 

— Ma, de ce rizi, tu stii ceya de la serpe ? 

— Nu bre> nu §tiu nimic ! 

Dar ea zor sa-i spuna. ca nu mai vorbeste cu el ! 

— Bre, o sa-ti spun, da o sa mor ! 

— Ce daca mori ? Uita, spune ma, ca mor eu ! 

A chemat omu sa-i faca co§ciugu si rudele sa-i faca pomana, da cele 
ce-i faceau cosciugul ii zice : 

— Intinde-te putin, bre, sa-ti iau masura. Da cocosul cinta in prag 
iar cinele trist zice cocojului. 

— Bine ma, stapinul sa pregatejte de moarte si tie-ti arde de cintat ? 

— Lasa-1 ma sa moara daca e prost ! Eu am patruzaci de gaini ?i pe toate 
le mint si tot eu inghit bobul al mare. Da el daca e prost sa sa lase dupa o 
muiere ! De ce nu ia el un pinnae §i sa-i masoare ?elele, ca s-ar lasa ea de 
iscodiri. Se scoala el, ia im ciumag, unde eria lume adunata si da-i pe ea s-o 
omoare-n batai. 

— Ce e, ma, ce-ai cu mine? 

— Iti spun bre vorba care-o cati ! Si fugi dupa ea. 

— Nu mai veni si nu mai spune, ma ! 

$i nu i-a mai spus si a scapat omul de la moarte. 
Da avea el doi boi si un magar, boii veneau sara obosip si gemind si 
magaru care sta toata ziua, ii intreba : 

— Ce gemeti asa, ma? 

— Pai daca nu mai putem de lucru? Pai ce sa facem? 

— Faceti-va bolnavi; nu mincati sara, nu lingeti sare, nu beti apa, 
si n-o sa va mai duca la plug. 

Omul intalege tot, da si boii asa au facut. Da omul a zis: 

— Ei, lasa, ca iau eu magarul si-1 injug in locul boilor. $i da-i pe magar, 
toata ziua ara ?i vine sara gifaind acasa. 

— Ei ce e, cum a fost ? 

— Aa, stii ce e ? Toata ziulica am pascut pe linga potoc, doar o brazda 
am tras si am pascut pe linga pirau, pe lunca cu flori. 

— Mai, daca e asa, ai sa mergem la arat si le-a dat mincare si-au mincat. 

178 



MUCEA CAClCEA 

Cica a fost vreodata un baiat prost dc tot, care s-a bagat argat la vreun 
taiparatbogat, 

; Imparatul avea §i el o fata mare si frumoasa, numai buna de maritat. 
'■ '■ Fata, cind II vedea scotind cirezile de vacila pascut, de sus de la fereastra 
ii striga: 

— Mucea Cacicea! Mucea Cacicea ! 

El lua pietre $i da dupa ea, apoi o injura de mama. 
Il aude imparatul si-1 infrunta: 
. — Mai baiete, sa nu-mi injuri fata de muma! Injur-o pe ea, dar ce 
ai tu cu muma-sa? 

— Bine, maria-ta, daca ea ma batjocoreste, eu ce sa fac, cu ce sa ma 
apar de ea ? Ce, eu sint Mucea Cacicea ? cum imi zice ea ? ! 

: - — Zi-i si tu altceva, dar n-o injura de muma si de tata ! 

Zis §i facut. Se gindeste el ca de acum inainte, altfel s-o injure daca-1 
mai batjocoreste ! 

Fata nu se lasa 51 cum il vede rupt §i jerpelit cu muci la nas, incepe iar 
s2-l porecleasca: 

— Mucea Cacicea 
Du-te la Temnicea; 
$i adu fasui, 
Sa-1 agati in cui ! 

El si mai rau se minie pe fata, da cu pietre $i o injura chiar pe fata. In 
palat e zarva mare. Aude imparatul, insa el nu zice nimic, jocuri de copii ! 
Ce era sa zica? 

Mai trece, cit mai trece §i fata se vaita ca e grea. Imparatul cind a auzit 
c-aramasgrea dintr-oinjuraturaalui Mucea, s-a miniat foe ! Turba de minie, 
nu altceva. 

Ca sa-i pedepseasca, a poruncit sa se faca un butoi mare §i sa le dea 
drumul pe o apa la amindoi. 

Pentru fiica imparatului, slugile au pus mincaruri bune toate si tot felul 
de bunatati. Pentru Mucea, nimeni n-a pus nimic. El a inceput sa plinga cind 
a auzit 'ca sa fie inchis in butoi si are sa moara de viu, dus de valuri peste 
m5ri si tari ! 

$i-a facut §i el citeva mamaligi si a pus sare intr-un sac, a luat apa si 
faina de porumb si au plecat la marginea unei ape mari. 

Acolo, i-a inchis in butoi pe amindoi si le-a dat drumul pe firul apei. 
Apa era repede ?i i-a dus zile, saptamini si luni de zile departe. 

Fata la inceput minca bunatati, fripturi, dulciuri §i bea vin. Mucea 
minca mamaligi cu ceapa $i bea apa. Daca cerea de la fata ceva, ea ii da peste 
minSv La vreme fata isi minca toate bunatatile. 

Se trase de foame intr-un colt al butoiului spre Mucea. 

— Mucea, da-mi §i mie o felie de mamaliga §i ceapa ! 

— Nu-ti dau, ca fetele de-mparati maninca cirnati si nu le place ceapa ! 
Fata mc^pu sa plinga de foame ! 

— Xi ne a f at ^3 P ne ceapa §i mamaliga de la Mucea ! Acum iti este bun 
Mucea, dar. la tine acas* te impiedicai de el. lata ce ie§i din glumele tale 
prost est i. 

179 



Printesa minca ceapa §i mamaliga plingind, apoi i§i ceru iertare de la 
Mucea. Mucea, de felul lui bun la suflet, o ierta, zicindu-i: 

— Trebuie sa tc iert, nu pentru alta, ci fiindca mi-a fost dat sa mor 
linga o fata frumoasa de-mparat. 

In timpul asta imparatul si-a venit in fire. A cazut bolnav la pat $1 de 
dorul fiicei era gata sa dea ortul popii. A poruncit sa piece toate vapoarele 
si sa cate butoiul cu fiica-sa si cu Mucea si pe amindoi teferi sa-i aduca indarat 
la palat. 

Vasele imparatului au inceput sa misune peste mari si tari, pina ce i-a 
gasit. Mai aveau putin din faina de malai si mureau de foame ! Cind i-au scos 
afara din butoi, amindoi erau galbeni ca turta de ceara. 

S-au pus cu mincarea, beutura $i traiul bun pe ei §i pina sa ajunga in 
imparatia lui tatine-su, si-au prins fata de om. Au inceput sa se zburde de 
bucurie. Mai la urma urmei au sosit §i la palatele cutropite cu aur ale im- 
paratului. Imparatul era pe patul de moarte, gata-gata sa-si dea sufletul. Cind 
§i-a vazut fata, i-a venit sufletul la loc $i a poruncit sa se faca nunta cu Mucea. 

Mucea insa a inceput sa plinga zicind: 

— Ba, maria-ta, eu ma insor cu printesa numai daca inceteaza cu porecla 
asta de Mucea Cacicea ! 

— Sa nu-1 mai porecle§ti si sa-i zici pe numele lui cu care 1-a botezat 
ma-sa, auzi ! $i ai sa te mariti cu el, ca el ti-a purtat noroc tie si tu lui. 

$i s-au casatorit, printesa a facut xin dolofan de copil frumos ca un boboc, 
cu parul de aur si ochi albastri ca cerul, incit semana ca doua picaturi de apa 
cu tata-su, Mucea. 

$i incalecai pe o sea, 

De va spusei povestea a^a ! 



UN §ORICEL $1 UN PRICHINDEL 



A fost odata un mo? si o baba care n-aveau copii. Ce s-au vorbit $i ce 
s-au sfatuit, sa piece mosu in lume, sa cate un copil ca sa aiba si ei o vietate 
in casa. 

Baba i-a pregatit mosului mincare de cu seara, i-a pus-o in desaga ?i 
dimineata mosu isi pune desaga in spate si pleaca in lume. 

Pe drum merge mosu ce merge, cale lunga ca sa ajunga, mosul a gasit 
im soricel, 1-a luat si 1-a pus in desaga §i iar a plecat mai departe. Merpnd 
el asa din loc in loc pe de-a baba oarba, a gasit in cale §i un copil mic cit 
un degetar, pe care 1-a botezat Prichindel. Mo§ul, daca 1-a gasit pe Prichindel, 
1-a pus in desaga si s-a intors acasa. 

Cind a ajuns acasa, baba 1-a intrebat: 

— Ce ai facut, module? 

Mo§ul a scos desaga §i a golit-o in mijlocul casii, din care a iesit un 
§oricel si un Prichindel. 

Baba s-a bucurat ca mo?u i-a gasit doi copii si au §i ei vietati in casa. 
$oarecele a inceput sa se zburde prin casa, iar prichindel a sarit drept in pat. 

180 



A doua zi mo§ul, cind s-a sculat, a injugat boii la carut5 §i a plecat la arat §i 
a spus babei sa-i trimita cu copiii mincare la prinz. 

La prinz baba a trimis pe Prichindel cu mincare la mosu. Pe drum Pri- 
chindel a cazut intr-o urma de cal §i n-a mai putut ie§i afara. Tocmai trecea 
un om calare pe drum si aude pe cineva strigind: 

— Mai nene, scoate-ma si pe mine din groapa sa ma due la tata cu min- 
care. Omul se uita in stinga, se uita in dreapta, se uita in sus, in jos ?i nu vede 
pe nima. Dar din groapa tot striga: 

— Mai nene, scoate-ma si pe mine din groapa sa ma due cu mincare 
la tata. Omul zice: 

— Ptii, da cine strga, uciga-1 crucea ! 

Cind se mai uita odata, vede in urma de cal pe Prichindel $i-l intreba: 

— De unde ei rasarit, mai baiete, bata-te norocu sa te bata ! 

— Hei ! m-a trimis mama cu mincare la tata si am cazut in groapa asta. 
L-a scos de acolo si Prichindel a plecat mai departe pina a ajuns la tata-su 

cu demincare. Aci l-a strigat si pe tata-su sa manince, iar el a cerut voie lui 
tata-su cit timp maninca sa are si el. 
Tata i-a spus: 

— Sa mai cresti, ca esti inca mic $i nu poti tine de coarnele plugului: 
Prichindel s-a rugat mult pina tat-su i-a dat voie zicind: 

— Ei ! du-te, taica si ara, sa vedem ce poti ! 

Prichindel a luat biciul si numai ca se aseaza pe coarnele plugului §i 
a inceput sa strige: 

— Hais ! cea! hais ! cea ! boii la brazda, facind o larma de se auzea cit 
colo. In acest timp a trecut un om pe drum §i a auzit atita galagie strigind: 
hais ! cea ! si nevazind pe nima care sa mine boii dupa plug zise catre mo§u: 

— Cine ara cu boii si face atita galagie ca nu vad pe nima dupa plug ! 
Mosu raspunse: 

— Am si eu un baiat pe care-1 cheama Prichindel si e pe coarnele plu- 
gului si ara ! 

Dupa ce mosu a mincat, Prichindel a luat cosul §i a plecat acasa. Cind 
a ajuns acasa, baba s-a dus sa mulga vaca, a lasat in casa pe $oricel si Prichindel 
sa vad a de pasat. 

Stind ei la foe, caldarea cu pasat a tot stropit pe $oricel, care se supara 
si zise: 

— Pasat, pasatel, nu sari tu pa mine, ca sar si eu in tine ! Pasatul iar 
il stropea, parca dinadins, iar $oricel ?i mai suparat ii zise: 

— Pasat, pasat el, nu sari pe mine ca sar si eu pe tine ! Pasatul iar il strop i 
si mai tare dar $oricel iar ii zise: 

— Pasat, pasatel, nu sari pe mine, ca sar si eu in tine ! 

Vazind ca pasatul nu-1 asculta, §oricelul sari si el in caldarea 
cu pasat de pe foe ! 

Cind veni baba de la vaca si vazu lipsa soricelului, il intreba pe Pri- 
chindel de fratele sau. 

Prichindel a spus ca a sarit in ceaunul cu pasat fiindca l-a stropit. 

Cind vazu baba aceasta nazdravana isprava a lui $oricel, il scoase din 
caldare fiert. Il plinsera mvdt §i apoi il ingropara cu mare durere ! 

Baba si mo?u vazind ca au ramas numai cu Prichindel, le fu frca sa nu-1 
piarda si pe el si se pusera sa aiba grija de el ca ochii din cap. 

181 



Baba dupa ce a muls iar vaca, a fiert laptele §i i-a dat lui Prichindel si 
manlrice dintr-o strachina. Prichindel cind s-a aplecat sa manince a'caiut 
in strachina §i s-a inecat. Baba §i mosul cind s-au intors de la vite 1-au "gasit 
si pe Prichindel inecat in strachina cu lapte. 

Raminind baba si mosul iar singuri dupa ce 1-au ingropat si plins pe 
Prichindel, au murit si ei de inima rca ! 



DOI FEJI LOGOFETI 

Traia odata, 

ca niciodata, 
ca de n-ar fi trait, 
nu s-ar fi povestit. 

Pe cind lupii se-mprieteneau cu mieii, pe cind soarele si luna t cobora 
pe pamint si iar se suiau pe cer, traia undeva un imparat vestit in toata lumea. 
Imparatul era asa de mindru ca si soarele sta din drum sa-1 priveasca. Ama 
degeaba ca tinarul imparat nu-si putea gasi nevasta pe plac. Umblase de-a 
lungul si de-a latul pamintului si nu-$i gasise muiere. Imparatul traia trist 
si abatut. Nu-i placea nimic pe lume si ce faceau supusii sai nimic nu era bun. 
Pedepsea barbati si muieri; le da gloabe, ii spinzura si gemeau inchisorile cu 
lume nevinovata. 

Imparatu 5 la un timp 5 sa gindi sa dea porunci ca nima sa nu arda noaptea 
lampa. Treaba asta o facu ca lumea sa se culce odata cu gainile^ si sa se scoale 
la cintatul cocosilor ca sa munceasca pe ogoare mai mult si imparatul sa bage 
mai mult aur in visteria lui. De aia $i poporul nu-1 iubea, ama nici lui de asta 
nu-i pasa. 

Undeva departe la marginea imparatiei traiau trei surori nemaritate 
si frumoase. Traiau intr-un sat mic pierdut printre niste cleanturi de munti 
inalti ce sa ridicau pina aproape de cer. 

Fetele gindeau ca pe aci imparatul nu trece noaptea si nu se temeau 
de el ca sa nu arda lampa noaptea. Imparatu trecu pe aci odata, trecu de doua 
ori si cind trecu si a treia oara cu mare durere in suflet vazu ca fetele astea 
sint singurele din imparatie care n-au teama de stapin. Miniat la culme s-apropie 
de fereastra fetelor si asculta. 

— Fata cea mai mare sta §i zicea : 

— Ei 5 suricatelor 5 nu ma ?tie pe mine imparatul sa ma ia de sotie, ca 
i-as satura armata cu o piine. 

— Ba daca m-ar §ti pe mine-mparatulj m-ar lua de sotie, fiindca eu 
i-as imbraca toata armata cu un fus, spuse cea mijlocare. 

Cea mai mica, auzind lauda surorilor, le spuse: 

— Daca m-ar sti pe mine imparatul, m-ar lua de sotie, pentru ca eu 
i-as face doi feti logofeti frumo§i ca aurul si argintul. 

Imparatul, auzind pe sora cea mai mica ca-i va face doi copii frumosi 
ca aurul si argintul, nu mai avu rabdare si intra in casa saracacioasa a celor 
trei fete. 

Fetele se minunara vazind ca imparatul le calca pragul si ca in loc sa 
le taie capul ori sa le lege si trimeata la ocna, fiindca nu asculta de legile tarii, 
el le zimbe^te si le intreaba de vorba. 

182 



Sora cea mare, mai isteata, il intreba pe imparat ce 1-a facut si' vie la 
cle in casa. Imparatul, uitindu-se la cea mai mica, spuse pc sleau: vreau sa 
ma-nsor cu sora voastra cea mica cu parul de aur ! 

Fata cea mica cu adevarat era frumoasa ca o floare si parul ei stralucea 
ca si razele soarelui, ama pacat ca fusta de pe era era rupta si cirpita, iar cama§a 
ci f acuta partale. 

Imparatul chema argatii si ghineralii, isi lua mireasa, o sui intr-o caruta 
cu roti de aur trasa de sasa telegari inaripati si mare jale a lasat micuta sora 
in casa dupa plecarea ei. 

La palatul imparatului, asezat la coadili marii, s-astrinsese imparati, 
regi si printi din tot cuprinsul pamintului. Palatele imparatului de aur si mar- 
mura erau imprejmuite cu meri infloriti, cu lamii si naramze, care intr-o 
zi infloreau si-n alta se coceau. 

La nunta toti nuntasii au petrecut mai bine de-o luna si-o saptamina 
§i toata lumea s-a-nveselit cu virf si-ndesat, numai o roaba a imparatului, 
o tiganca din cale-afara de frumoasa, sta trista rezimata de zidul palatului 
§i plingea. 

Dupa anu sora cea mica ramase grea si-ntr-o noapte nascu doi feti logo- 
feti, frumosi ca soarele de pe ceri. Jiganca fiindca o ura de moarte, ii lua pe 
cei doi feti logofeti si-i ingropa in balegarul cailor, iar imparatului i-a dus doi 
catei de curind fatati de o catea ce paza cirezile de vite ale imparatului. 

Imparatul miniat peste fire veni la sotia sa si fu gata-gata sa-i infiga 
sabia in inima, ama sa razgindi si-i zisa : n-am sa-ti iau capul, am sa te-arunc 
in inchisoarea adinca, sa te chinui toata viata sa nu vezi soarele, luna si stelele, 
sa n-auzi glas de pasarele, sa nu vezi fir de iarba, sa n-ai parte sa-ti mai vezi 
nici surorile si nici picior de vietate omeneasca. Sa-ti putrezeasca oasali acolo, 
sa te suga serpii si napircile, sara sa te culci cu broastele si balaurii si s-ajungi 
sa te aranesti cu oua si pui de serpi, ca alta soarta mai buna nu ti se cuvine. 

In zadar tinara nevasta il ruga s-o creada ca ea a nascut doi copii frumosi 
ca doi feti logofeti, ca imparatul n-o credea. O azvirli la pamint ca pe o cata 
cind ea ingenunche si-i jura credinta. 

Doi turmasi o luara §i o inchisera in fundul pamintului, in fluieratul 
serpilor si horcaitul broastelor. Aici pe o crapatura a inchisorii un calau ii 
da din codrul lui de malai si sarmanei printese. Isi facu un culcus subt un 
zid mai uscat si trai aici mai multi ani din mila turmasilor si a calaului care-i 
aruncau cind si cind cite o coaja de pine ori de malai. 

Frumoasei cu parul de aur ii crescusera unghiile cit furca si cu ele spin- 
teca broaste, serpi, napirci si balauri pe care-i minca cruzi. Ea se ruga sa 
vie o minvme dumnezeiasca care s-o scoata la lumina facindu-i-se dreptate. 
Dar anii treceau, parul ei ajunsese pina-n pamint de-i servea drept acoperamint 
din lipsa de imbracaminte, iar ea nu mai stia cind e ziua, cind e noapte, cite 
luni sau citi ani au trecut de cind imparatul miniat de moarte a aruncat-o 
aci pentru a o chinui? Sa ruga insa sa poata sea pa pentru ca unghiile ei sa 
le poata odata infige in beregata tigancii care s-a razbunat a§a de crud pe dinsa. 

Imparatul in curind a uitat pe frumoasa printesa aruncata de el in turma. 
Ba mai mult, imparatul s-a-nsurat cu frumoasa si razbunatoarea tigancuse, 
iar din baligarul unde fusesera ingropati cei doi feti logofeti au rasarit doi meri 
ca aurul si argintul de mindri. 

7 iganca vazind ca cei doi meri au rasarit tumite in locul in care i-a 
ingropat pe fiii imparatesei, s-a pus pe ginduri. 

183 



Imparatul era falos ca in curtea palatului sau cresc ni§te meri ce nu 
s-au mai vazut pc fata pamintului, tiganca insa banuitoare, il indupleca pe 
imparat sa-i taie. ImparatuI, ca sa faca voia sotiei sale, trebui in cele de pe 
urma sa dea porinca sa-i taie. figanca sa-nveseli si ca nu cumva iar sa mai 
rasara ceva din cei doi meri, ceru imparatului sa faca din ei un pat. ImparatuI 
i-a facut si patul cerut. Pe cind dormea imparatul cu tiganca, cei doi feti lo- 
gofeti nu puteau rabda pe ei trupul spurcat al tigancii. 

Noaptea, sora zise catre frate: 

— Frate, tie ti-e greu ? Mie imi este greu ca este pe mine serpoaica 
de tiganca. 

— Mie nu-mi este greu, ca pe mine doarme tata ! 

Tiganca, care dormea iepureste, auzi ce vorbeau cei doi feti logofefi 
§i cum se revarsa de ziua, ruga pe imparat sa taie patul sa-1 faca tandiri si 
sa-1 bage-n foe. Ama nici asta nu fu destul. Mai ceru imparatului ca argatii 
sa stea cu cergile sus la co$ sa prindS-n cerga toate schinteiele. 

O sluga nu $tiu cum drese, c5 doua schintei iesira afara si cazura undeva 
in gradina. Pe locul caderii rasarira doua stable de busuioc, mari si frumoase 
ca aurul si argintul. 

Tiganca vazind a?a minunatie de busuioc, priceputa cum eria, lua ber- 
becul de-1 puse sa manince busuiocul. Ama proasta nu facu nici o treaba nici 
cu asta, pentru ca berbecul se facu mare si frumos, Una de pe el era mindra 
ca de aur si la soare te puteai uita, iar la berbec ba. 

Vazind pganca ca n-o brode$te nici asa, ceru imparatului sa taie neaparat 
berbecul de aur. In zadar il rugara curtenii, gheneralii si slugile sa nu taie 
o mindreata de berbec ca imparatul trebui sa faca voia muierii si de data asta. 
Argatii taiara berbecul si mare jale fu la palatul imparatului. Dupa ce-1 taiara, 
tiganca porunci slugilor sa mearga cu matele la izvor sa le spele, ama sa aibe 
grije sa nu rupa pic din ele. 

O roaba ba? sa-i faca la inat tigancii ajunsa imparateasa, rupsa doua 
capete din mate $i le dadu drumul pe apa. Matele au fost purtate asa de apele 
izvorului pina au ajuns intr-un riu. Din riu matele au ajuns intr-o mare al- 
bastra §i frumoasa, si de aci au fost purtate de valuri pina s-au oprit intr-un 
prund pe un ostrov. Din ele au rasarit doi feti logofeti care s-au prefacut in 
doi copii, fnuno?i ca aurul, ca soarele de pe ceri. Unul eria baiat, celalant 
fata. Copiii cre§teau in ostrov, se araneau cu lamii, mere si naramze. Baiatul 
facu arc din parul lui soru-sa, vina vulturi, caprioare^ cerbi si nici zmeii nu 
indrazneau sa se scoboare pe pamint s-o vada pe sora lui cea frumoasa. 

Soarele, care vede tot ce se mi?ca pe lume, zarindu-i pe cei doi feti logofeti 
cit sint de frumo?i, se opri-n loc o zi si jumatate mirindu-se de stralucirea lor. 

In timpu asta muma soarelui s-a speriat de intirzierea soarelui. A tre- 
buit sa-i faca mincare cu mult mai multa fiindca bietul soare-nflaminzise 
uitindu-se la cei doi feti logofeti fara seama de frumosi sub soare si sub stele. 

Cind s-a-ntors soarele acasa de pe ceri, era s-o manince si pe muma-sa 
de foame; muma-sa, dupa ce i-a pus masa si 1-a saturat ca pe orice drumet 
ostanit, 1-a certat spunindu-i: 

— Soare mindrule, ce dai ocol marilor, vezi ce e pe pamint in stele ?i 
sub pamint, cind ai stat pe ceri o zi si jumatate nu te-ai gindit ca lumea sta 
in cimp nemincata ?i nedormita o zi si jumatate, nu te-ai gindit ca vitele au 
ostanit pe brazda, iara alta lume sta in negura mai mult decit este scris in 
legea cereasca? 

184 



Soarele ?i-a dat seama c-a gre?it, a 15sat capu-n jos §i i-a spusmumii 
sale ce minune a vazut. 

— Muma, eu alerg sub stele, de cind tata m-a alinat pe ceri scotindu-ma 
din neguri, dar ce-am vazut ieri n-am vazut de cind calatoresc ! Intr-un ostrov 
stau doi feti logofe|i mai frumo§i §i stralucitori dedt aurul, parul lor balai 
e din fire de purpura, ochii lor mai luminosi ca stelele, fata lor mai frumoasa 
ca razele mele cind vin dupa furtuna. I-am urmarit cum doboara cu arcul 
vulturii semeti ai cerului, cerbii padurilor §i asa am uitat lucrul ce aveam de f acut, 
de aia lumea a stat mai mult la lucru, iar altii au adastat mai mult sa cinte 
cocosii $i sa se reverse zorile. 

Soarele, dupa ce tacu putin §i baga pe ureche porincile lui muma-sa, zise : 

— Muma, eu sint dornic sa ?tiu daca cei doi feti logofeti sint amindoi 
baiep ori fete? 

— E, muica, asta e greu de aflat privindu-i de sus. Numai scoborindu-te 
jos la ei ai putea sa afli ce sint ? Eu iti zic sa faci o furchita, o botita si coborind 
in al ostrovel cu ele, daca vor fi fete amindoua vor alerga la furca de aur, dar 
daca vor fi amindoi baiep, atunci vor alerga sa ia botita de aur. 

Soarele, la repezeala, facu o furchita frumoasa de aur si o botita; in 
furca pusa un caier de lina tot de aur, iar la bita ii puse o para de aur in cres- 
tatura si ca sa nu mai zaboveasca pe drum plec3 mai iute, se scobori putin 
si pe scara cerului lasa in jos mai intii botita. BSiatul a alergat §i a ridicat-o. 
Atunci a inteles ca asta este baiat. 

Pe urma a potrivit scara si a lasat in jos furca cu caierul de lina de aur. 
Fata, bucuroasa, a alergat, a luat furca si-a pus-o la briu, incepind sa toarca, 
ama neavind fus torcea pe un bat. Soarele, vazind ca a uitat sa-i faca fus mu- 
ma-sa s-a suparat iara vazindu-1 ca e uituc; cind s-a mai pomenit ca un soare 
sa se-ntoarca-ndarat de pe ceri pentru o fata ca sa-i faca fuse ! Degeaba-1 certa 
muma pe soare, ca el ii facu un fus mindru de aur, merse deasupra ostrovului 
si-1 lasa jos pe pamint pe scara ceriului. 

Muma soarelui baga de seama ca soarele si-a pierdut capu, ca nu mai 
este cum era inainte. Se scula la timp, pleca pe ceri la timp. Acum soarele 
cind ajungea pe ceri in dreptul ostrovului cu cei doi fep logofeti se oprea mai 
mult si privea-n ca jos ca mai sa-1 manince vircolacii de eria sa ramina lumea 
ftra soare. De dragul fetii din ostrov si de care se-ndragise soarele, ostrovul 
fu luminat mai mult si marea la o vreme incepu sa scadS. Soarele intari razale 
de scazu marea iar ostrovul ramase pe uscat. Cei doi feti logofeti au iesit pe 
uscat pornind in lume ! 

Intr-o seara au venit ba§ la palatul imparatului. In curtea-mparatului eria 
claca. O multime de oameni, baieti ?i fete, curatau porumbul de foi $i umpleau 
ambarelecudrugideporumb. Intilegerea la clacasi eria ca fiecare sa spuie cite o 
poveste si toti s-au pnut de cuvint. Mai la urma a ajuns rindu si la cei doi feti 
logofeti. Ei n-au vrut, spunind ca nu $tiu nici o poveste. Da fata la claca era insusi 
imparatul, care asculta cu luare-aminte povestile, placindu-i minune mare. 

Privi $i el copiii, se mira de frumusetea lor ?i-i ruga sa-i spuie o poveste. 

— Noi nu §tim nici o poveste. N-avem de unde §ti pove?ti. Acum vedem 
intiiasi data oameni pe pamint, venim dintr-un ostrov, ajuta|i de soare, spuse 
baiatul. Daca va este la toti pe plac, va putem povesti viata noastra. Auzind 
claca§ii astfel de vorbe ?i imparatul ii rugara sa povesteasca. Numai tiganca, 
banuitoare, spuse-mparatului sa piece. Imparatul nu o asculta §i-l ruga pe 
baiat din nou sa povesteasca cum §tie el viata lor. 

185 



Bai^tul incepu povestea lo^ aratind cum muina lor a fost gisita la mar- 
ginea-mparatiei de imparat, cum s-au casatorit, cum tiganca la na^terea lor 
i-a-ngropat in baligar, apoi au crescut merii, i-a taiat, s-au prefacut doua 
steble de busuioc, in berbece de : aur §i mai la urma din.matele berbecului, 
ajunse-n prund 3 s-au nascut si crescut acolo sub grija razelor soarelui. 

Imparatul apoi ia-ntrebat de unde are bastonul de aur si fata furca, 
caierul si fusul de aur! Ei au raspuns ca toate astea soarele le-a lasat pe scara 
cerului. La auzul acestor cuvinte clacasii si argatii-mpreuna cu-mparatul 
s-au minunat, iar tiganca s-a facut nevazuta. Imparatul acum intelese ca fusese 
inselat de tiganca si porunci ostirii s-o caute §i sa i-o aduca vie si nevatamata* 

Soarele, care mergea pe ceri si vedea toate astea 3 si-a-ntarit din nou 
razele si a scos-o dintr-o claie de paie unde se pitulase. 

Imparatul a poruncit s-o lege de patru cai de mlini si de picioare si 
armasarii o rupsera in fisii, iar carnea fu aruncata pe cimp ca s-o mince 
corbii cerului. 

Imparatul plinse amarnic, insa in zadar, pentru ca sotioara lui cea cre- 
dincioasa putrezisa de mult in fundul pamintului. 

Imparatul, dupa ce-§i lua copiii si le dete-ntreaga imparatie 3 isi aduna 
ostirea si poporul in piata cea mare a orasului, aratind lumii ca el facuse un 
mare pacat ce nu poate fi iertat, si-n fata norodului adunat aci isi infipse sabia 
in inima 3 cazind de pe scaunul lui de aur pe care se suira cei doi feti logofeti 3 
bas in timpul in care soarele de dragul lor se oprise din mers ca sa-i priveasca, 
sa se bucure si el 3 ca ei au o soarta de azi inainte mai buna. 



TREI FETE MARI IN ClNEPA 



Cica au fost odata trei fete mari si toate treile s-au dus dis-de-dimineata 
cu ceata-n spinare, cu roua-n picioare, sa culeaga cinepa. Asa cum culegeau 
ele cinepa timpurie de vara, se intreceau cintind cintece frumoase de dragoste 
de rasuna valea. Tocmai atunci trecea pe acolo imparatul tinerel calare in 
fruntea ostirii si statu-n loc sa asculte cintecele celei mai mici, care faceau 
sa-i sake inima de bucurie si de drag. 

Imparatul ramase incremenit locului si intra in vorba cu cele trei surori, 
frumoase nevoie mare si \Tednice. Atunci fata cea mai mare zise imparatului: 

— Imparate luminate 3 faca-ti Domnu multa parte, de mertic, de sana- 
tate, ia-ma pe mine de nevasta, ca-ti imbrac casa si o?tirile numai dintr-un 
fus de tort. Auzind-o cea mijlocie, capata §i ea curaj graindu-i: 

— Imparate luminate, e§ti voinic §i sa ai parte, de noroc, de sanatate, 
de palate fermecate. Ia-ma pe mine sa-ti fiu sotie §i sa-ti hranesc casa si 05- 
tirea dintr-o oala cu linte. Daca vazu ce vazu, sora cea mai mica si cea mai 
frumoasa, cu glas de prefacatoare, i§i lua si ea inima-n dinti rugindu-1: 

— Marite imparate §i prea luminate! Ia-ma pe mine sa-ti fiu sotie, 
ca am sa-ti fac doi feti logofeti, numai aur si argint. Tinarul imparat auzind-o 
vorbind asa de frumos, sari jos de pe cal si se duse la fata in cinepa. O lua 
de umeri, osalta-n sus si saruta zLcindu-i: 

— Pe tine te aleg din intreaga imparatie sa-mi fii mireisi. O sui pe cal 
alaturea si plecara inainte cu ostirile pini ce ajunse la cur tea imparateasca. 

186 



Acolo.i-a. pus in picioare papuci de aur §i rochie de purpura, poleite 
cu aur si s-^a facut o nunta cu chiote §i veselie de se duse pomina peste mari 
?i peste, tari. Fata ramase grea §i la anul e gata sa nasca. La nastere, cine s-o 
ajute? tiganca zgfipturoaica argata la curtc. 

Imparateasa nascu doi feji logofeti, numai aur si argint. Tfiganca dra- 
coaica, indata ce-i vazu, lua copiii $i-n locul lor puse in leagan doi catelusi 
de la o catea, carertocmai atunci fatase. Pe copii ii lua si-i ingropa de o parte 
§i de alta a scarilor. Baietasul la dreapta §i fetita la stinga. Cind intreba im- 
parateasa unde-i sint copiii, tiganca i-a adus cajeii. A inceput atunci sa plinga 
§i sa se vaicareasca, insa cine era sa o creada nevinovata. Veni si imparatul 
bucuros $a-si vada odraslele si cind dadu buzna in odaie, ramase inmarmurit 
la vederea in leagan a cateilor. A fost atit de minios, incit a fost cit p-aci sa-?i 
omoate sotia. Imparatul o lua de mina ?i o scoase afara din palat. 

— Luati-o, zise unui unchie§ de la curte si aruncati-o-n temnita sau 
pe apa- Facet! ce vreti cu ea ca nu vreau s-o mai vad in ochi ! Unchesul o 
iubea pe imparateasa §i o duse la curtea pasarilor sa aiba grija de gaini. 

Mama tigancii era o vrajitoare, incepu sa dea cu ciobul pe la pragul 
imparatului, doar-doar i-o cadea la inima fiica ei cea rautacioasa. Pina ce 
intr-o zi, imparatul o lua de nevasta, facind nunta si cu ea. Dar ce sa vezi, 
la intrarea in palat, de o parte si de alta a scarilor, rasarira doi brazi cu tulpina 
de aur si frunzele de argint, stralucind ca soarele. Se mira lumea si tara de 
o asa minune. In fiecare dimineata cind cobora imparatul pe scari, brazii se 
aplecau de parca aveau suflet. Cind venea imparatul indarat de la vinatoare 
iar se aplecau brazii de trei ori pina la pamint. Ii placeau imparatului si po- 
runci dregatorilor: 

— Sa aveti grija de ace?ti pomi ca ochii din cap, sa-i feriti de omizi, 
sa-i udati si sapati in fiecare zi de doua ori, 

Tiganca "§i vrajitoarea luara seama ca brazii nu se ploconesc $i in fata 
lor si in asta vazura o piedica. Se puse garoaica pe capul imparatului zor-nevoie 
sa taie brazii ca nu-i poate suferi. 

Imparatul n-a vrut sa auda la inceput. Dar pina la urma de gura ei n-a 
mai scapat. Ca vorba aceea, ?i dracul de gura muierii s-a-necat in balta. Pina 
la urma n-a avut ce face §i a poruncit sa taie brazii si sa faca din ei doua 
paturi. Unul pentru el si altul pentru garoaica. 

Noaptea cum adormea imparatul, paturile incepeau sa vorbeasca intre 
ele. Din bradul in care era sufletul baiatului s-a facut pat pentru imparat, 
iar din bradul in care era ascuns sufletul fetitei s-a facut pat pentru nelegiuita. 

Intreaba surioara pe frate in mijlocul noptii: 

— Fratioare, tie ti-e greu cind doarme cineva peste tine? 

— Nu-mi este greu, ca peste sufletul meu doarme tatal nostru ! Dar tie 
cum iti este? 

— Frate, frate, daca ai sti cum este sa pi pe suflet o garoaie, grea ca o 
piatra de moara. Dar ce sa fac ! Trebuie sa rabd, ca §i muma noastra, daca ne-a 
ingropat de vii ! 

Garoaia in fiecare noapte asculta cum vorbeau copiii si crapa fierea-n 
ea de necaz. Se puse zor-nevoie pe capul imparatului pina ce nu-1 sminti de 
cap sa taie paturile si sa le puie pe foe. 

— Daca nu tai paturile astea blestemate, eu nu mai maninc la masa cu 
tine dintr-o strachina. De cind dormim pe patiu*ile astea am slabit ca o scoaba, 
m-am uritit ?i tremur de frica. Simt ca ceva necurat zace ascuns in ele. Si 1-a 

187 



batut la cap, cum bate ficrarul ofelul pe nicovala pina ce imparatul n-a avut 
incotro $i a trebuit sa-i intre in toate voile si cu nelegiuirea asta. 

A$a ca pina la urma dete imparatul porunca de taie paturile $i le 
pusa pe foe. 

Se mirara argapi §i argatele ce porunca nesocotita o fi §i asta, insa ce 
era sa faca imparatul cu garoaia cea incapatinata. Nu putea s-o potoleasca 
cu nici un chip caci mai repede invep porcul sa bea apa din fedele?, decit sa 
inveti catirul sa numere. Astupara ogeacul si cosurile sa nu iese nici o schinteie 
la lumina $i totul sa se prefaca-n cenu§a, ca sa-i invefe ea minte ! 

Dar o sluga facu ce facu, lasa o crapatura $i dou5 schintei zburara-n sus 
si scapara. Schinteile cazura dupa casa in gradina de flori §i din ele rasarira 
doua steble de busuioc cu frunzele numai aur §i argint. Garoaica vazu chitele 
de busuioc stralucitoare §i iar ii dete in gind ca nu e ceva curat. 

§i se tinu iar de capul imparatului, ca scaiul de coada porcului, pina ce 
porunci imparatul sa arda busuiocul. 

Ni$te berbeci de-ai imparatului trecura pe-acolo §i xm berbec rupse o 
frunza. Cum inghip busuiocul i se prefaculina in aur si argint. Veneau imparati 
si bogata?i sa vada berbecul de aur. Il fericeau pe imparat ca are o asemenea 
podoaba in batatura, de nu-ti mai puteai ridica ochai de pe el. 

Cum vazu §i minunea asta garoaica nu mai avu astimpar. §i da-i si da-i 
pe capul imparatului, sa taie berbecul ca-i da dureri de cap cind il vede. Ce sa 
faca imparatul, de muiere §i de dracul nu poate scapa nici in gaura de §arpe. 
Porunci sa taie berbecul §i nici matele sa nu le arunce. Sa-1 aduca spilat si 
tuns, numai bun de pus in oale. 

Mersera argatele la Timoc sa spele matele si din nebagare de seama o 
cioara se repezi si rupse un caravei de mat ji zbura cu el in prundul riului. 
Veni o aha cioara pe creaca sa manince si ea $i din cearta lor se rupse matul 
in doua si cazu jos in tufe ca nu le mai aflara de capatii. 

Apa de la ploi a dus bucatelele de mate in nisip §i deodata au rasarit din 
ele doi copii, un baiat si o fetita, amindoi frumosi de parca erau picap din soare, 
cu parul inele de aur, ca la soare te mai puteai uita, dar la ei ba. Argatii vazura 
copiii, dar de frica dracoaicei nici nu cutezara sa spuie ceva ca infundau inchi- 
sorile. Un pescar tocmai arunca navodul in apropierea prundului $i vazu intr-o 
dimineata pe cei doi copii, frumo§i ca doi feti logofeti. Ii intreba pe copii ce 
este cu ei $i copiii care stiau povestea lor o spusera §i pescarului. Pescarul ca 
sa-i scape de la moarte, ii lua §i-i duse ascunzindu-i acasa, ca era om bun la 
suflet si cu frica de Dumnezeu. Se lumina bordeiul pescarului de stralucire si 
bunatate ca-i aduse acum la batrinete Diunnezeu doi copii de suflet atit de 
frumosi. Copiii cresteau la casuta pescarului sarac vazind cu ochii §i lumea se 
minuna de a§a frumusete. Atunci Dumnezeu ii vazu de sus §i vru §i el sa se 
bucure de bucuria pescarului dindu-le cite un dar. Dar cum sem3nau ca doua 
picaturi de apa, o sa-ncerce sa vada care e baiat $i care e fata? 

$i arunca din cer in batatura pescarului o furchija cu lina de aur §i un 
fus de aur, iar pentru baieta? o colinda de aur, cu care putea zbura oriunde 
pe lume. 

Fata lua furca si fusul, iar baiatul lua colinda. Incalecara pe colinda si 
se dusera in cetatea cea poleita cu aur si argint a imparatului. 

Acolo multime de fete §i baieti la claca cinta, se veselesc ?i lucra toata 
noaptea. In fiecare seara venea rindul la cite unul sa spuie o poveste. Auzira 
cei doi feti logofeti tara$enia cum sta si drept la claca se oprira. Aici de frumo§i 

188 



ce erau toti crau cu ochii pc ei sa-i soarba de vii nu alta. Dar $i imparatul nu 
mai putea de dragul lor. 

Cind toata lumea a povcstit $i intr-o seara ramasera fara povestitor. Se 
intristara fetelc $i baietii de la claca. Ce era sa faca? Cine sa le povesteasca? 
Oamenii si-au luat dinanaile $i au vrut s5 piece. 

— Stati, zise imparatul, poate ca stiu §i copiii a$tia frumo$i sa spuie o 
poveste ! Ce ziceti, §ti ji ? 

— Stim, maria-ta, cum sa nu stim? Ce daca sintem mici ! Sa va spun 
povestea : « Despre cele trei fete mari in cinepa ». 

— Bine, povestiti copii ! zise imparatul. $i se intoarsera toti lucratorii 
iar la claca sa auda povestea povestilor. 

Garoaia simti despre ce este vorba si ca sa-1 impiedice ii zise: 

— Un taciune si-un carbune, taci copile, nu mai spune ! 
Imparatul daca-1 vazu pe copil a§a de cuminte si istet la minte, impinse- 

ncolo imparateasa si-i zise: 

— Un taciune si-un carbune, spune, baiete, spune ! 

Copilul incepu sa toarca firul povestirii asa precum se intimplase cu 
schimbarea lor cu cei doi catei, cu alungaea mumei lor sa ajunga gainareasa, 
cu brazii, paturile arse si mai la urma urmelor cu berbecul. $i cind se-ncheie 
povestea, copilul o lua pe sora lui in brate si zise: 

— Copiii aceia din prund sintem noi, iar muma noastra cea buna si 
chinuita este cea de la gainarie. Imparatul cind vazu ca cei doi feti logofeti 
sint copiii sai, ii lua in braje ?i-i scalda in lacrimi de bucurie. 

Apoi pe garoaie porunci s-o lege de chingile cailor §i s-o imparta in cele 
patru vinturi sa se aleaga de ea praful si pulberea, iar pe adevarata lui sotie, 
o aduse din nou in palat, cazind in genunchi in fata ei si cerindu-i iertare. 

— Vezi, maria-ta, ti-am spus la cules de cinepa cind treceai in fruntea 
ostirii, ia-ma de sotie pe mine, ca-ti fac « doi feti logofeti » si nu m-ai crezut ? ! 
lata ca acuma i-ai vazut si ai crezut. Fericiti am fi fost, daca nu i-ai fi vazut 
si ai fi crezut ! De aceea, iertat sa fii de la mine si de la Dumnezeu, pentru ca 
ne-ai chinuit pe toti pentru o cobie pacatoasa. 

Imparatul lasa capul rusinat si iar ii grai: 

— Draga mea sotie, sint un pacatos si un nemernic ! Dar din a§a aluat rau 
ne-a croit Dumnezeu, ca la vreme de furtuna mare sa cada copacii cei mari, 
iar buruienile sa ramiie pe loc si sa scape. De aceea, cit voi trai si voi sta pe 
tronul acesta de aur, voi cauta ca la omul fara de suflet sa-i gasesc unul fara de 
lege, iar la unul fara de lege un altul fara de suflet, ca tot nasul sa-si aiba nasul 
si nici un tilhar si ticalos sa nu scape nepedepsit de mine si de Dumnezeu. 



COPILUL $1 FETITA 

A fost odata un om si o femeie, ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti. Ei au 
avut doi copii, o fetita si un baiat. La un timp, dupa citiva ani indelungati, 
femeia a murit $i au ramas copiii saraci. Baiatul avea §ase ani §i fata avea opt 
ani. $i daca a murit femeia, omul s-a insurat cu alta femeie. Dupa un timp 
spune omul catre femeie: 

— Mai femeie, vreau sa ma due §i eu la biserica ca toti cre^tinii. Tu sa 
ai grija de casa, sa faci mincare, sa ai grija de copii §i de vaca ! 

189 



$i a plecat omul la biserica. $i daca a plecat la bisencaydnd a plecat, 
femeia in timpul asta a trimis pe fata cu vaca la pasune. Cind fata s-a intors 
cu vaca de la pa§une nu §i-a mai gasit fratiorul acasa ! Dar fata era tot neca- 
jita ca nu $i-a gasit fraporul. Dupa un timp ea a $tiut ce a f3cut mama ei cu 
baiatul, fiindca accasta il omorise. $i daca mama 1-a omorit, 1-a facut mincare. 
Cind a venit tata-su de la biserica nu a stiut din ce e facuta mincarea ? Fetita 
n-a mincat fiindca a stiut ca e fratele ei. Ea a strins oasele. Si daca a strins 
oasele, le-a pus intr-o buturuga de rachita. 

In fiecare dimineata, cind fetita isi primea cana de lapte, o ducea in 
buturuga si o turna pe oasele alea uscate. Dupa opt saptSmini, s-a facut din 
oasele alea un porumbel. Dupa ce s-a facut porumbel, a venit la casa lor sa 
cinte in fiecare dimineata in zori de zi asa: 

Hurlu ! Horlu ! 
Mastioaie tataroaie. 
Fiertu-m-ai, friptu-m-ai, 
La tatuta datu-m-ai 3 
Tatuta mincatu-m-a 
Si soruta strinsu-m-a 
In bortuta pusu-m-a 
Lapte dulce adusu-mi-a ! 

Mastioaia si fetita stiau despre ce este vorba si-i zise fetitei: 

— la du-te, fato, de alunga napasta aia de pe casa noastra. $tiu ca nu 
cinta a bine, cinta a moarte si careva din casa noastra trebuie sa moara. Si 
atunci fata s-a dus, dar cu inima indoita, si-i spuse: 

— Husi, de aci porumbelule, nu mai cinta ca mult ma doare inima 3 cind 
te aud. Mastioaia auzi ce spune fata si o inghimpa in inima. 

Atunci a iesit mama afara si a alungat porumbelul. Si porumbelul a 
plecat la a doua casa, dar dupa aceea iar s-a intors, cind mastioaia a intrat in 
casa $i a inceput iar sa cinte: 

Hurlu ! Hurlu ! 
Mastioaie tataroaie. 
Fiertu-m-ai, friptu-m-ai, 
La tatuta datu-m-ai, 
Tatuta mincatu-m-a 
§i soruta strinsu-m-a, 
In bortuta pusu-m-a, 
Lapte dulce adusu-mi-a ! 

$i daca a cintat, tot la fel a iesit fata afara si cind a ie$it afarS, la fetita i-a 
aruncat porumbelul numai lucruri scumpe: imbracaminte, pantofi, toate numai 
din matase, aur si argint. Cind mama vitrega a vazut asa ceva, a iesit si ea sa-i 
arunce si ei lucruri frumoase si scumpe. $i daca a iesit afara, porumbelul i-a 
aruncat o piatra de moara in cap si a omorit-o. 

Atunci porumbelul a zburat jos de pe casa, s-a dat de trei ori peste cap 
si s-a prefacut iarasi un baiat mare si frumos. Dupa aia a povestit tatalui sau 
tot ce-a patit cu mama vitrega. 

Atunci tatal s-a hotarit ca nu se va mai insura niciodata ?i sa-si creasca 
copiii singur, cum va da Dumnezeu. Asa a si facut ! 

$i va spusei povestea asa, ca sa cascati gura la ea. 

190 



URA OMENEASCA 



Au trait doi frati in doua sate. Unul era bogat, celalalt sarac. De sarac 
ce era, nici punga buna-n pozanari n-avea. 

Decit ata mamaligii, 
Lipita de fundul pungii. 
$i cum sta de se gindea: n-avea haina, n-avea taina si nici de tilhari 
vreo teama, lua in mina o maciuca innodsta si pleca la fratele eel bogat, care 
tinea praznicul. Cum ii calca prrgul. dadu si el binete ca toata lumea in seara 
de cinisoara: 

— Buna sara, fratioare, iti venii la cinisoara! 

— Cum de te-ndurasi, pe drum nu crapasi, casa mi-o spurcasi; cu cioarecii 
rupti-n tur §i cu camasa imoasa, numai puzderii pe oasa. 

— Nu ma-nfrunta, fratioare: 

Saracut de maica mea, 
iarna-i grea; 

muierea-i rea, 

vai de steulica mea ! 

— Pune parul mai pe ea, daca vrei sa ai ce bea si ce bea si ce minca, ziua 
si dumineca. 

— Lasa-ma, fratioare, ca e mare sarbatoare si ca orifice cre$tin, cinstes- 
te-ma cu pupn vin ! 

Bogatul umplu ulcioarele cu apa $i-i dete sa bea: 

— Jin-te bine §i te-mbata, nu cata ca este apa ! 
Fratele eel sarac, cum beu, se-mbata ji-ncepu sa cinte : 

— Saracie, Saracie ! 
Duce-te-ai tu pe pustie, 
Saracie, ce-ai cu mine? 
Te tii ca scaiul de cine ! 

— M-am avut cu tat-tu bine, 
$i nu ma-ndur nici de tine ! 

Cintind el leganat, ca un om adevarat beat, i se pare ca cineva 51 ingina; 
cineva cinta cu el. Atunci saracul, isi dete cu comanacul, ca ceva trebuie sa fie 
la mijloc. Facaturi, maghii,ceva este, ca lucru curat nu e ! Atunci zise el rastit: 

— Care esti tu ala ce cinti cu mine si ma-ngini? 

— Eu sint nevoia, saracia si pe tine sint blestemata sa te-nsotesc ! 

— $i unde mergi scum, saracio ? 

— Und' te duci tu, acolo ma due si eu ! 

— Cum, cu mine, vai de pacatele mele ! 

— Merg cu tine, neintrerupt cu tine: 

$i-am sa-ti stau pe vatr5, 
Ca stana de piatra ! 

— Aoleu, saracie, lasa-ma-n saracia mea, singur nu ma chinuis, ca eu 
cum voi ajunge acasa, am sa ma eule ca sa mor. 

— $i eu merg cu tine ! zise saracia. 

— Bineee, dar sa nu-ti para rau ! 

— N-o sa-mi para ! 

191 



Cum sosi acasa la bordei, i$i facu o lada §i striga: 

— Hei, saracio, culcate-n lada, ca ne-a venit vremca sa ne ducem pe 
lumea ailalta ! Saracia auzindu-1 se sperie §i-i grai: 

— Culca-te tu baiete mai intii ! 

— Ba mai intii se culca partea femeiasca, zise saracul ! $i se culca saracia 
mai intii. El cum o vazu, puse capacul peste ea §i-l batu-n cuie. Saracia cum 
se vazu-nchisa, incepu sa se zvircoleasca, sa dea din picioare si sa strige : ajutooor ! 
Dar pina una, alta, saracul in§faca lada pe spinare si fugi cu ea-n vale la mor- 
minti. O-ngropa, si cum o-ngropa, incepu sa se-mbogateasca. Frate-su, eel 
bogat, cum auzi, si mai si il ura si-1 pizmuia, cum de i-a luat-o-nainte cu averea. 
N-avu rabdare si merse la casele lui intrebindu-1 : 

— Mai frate-meu, ce facu§i, de te-mbogati§i ? 

— Tii minte, cind am fost la tine? De ma adapai si ma imbatai? Cu apa 
curata si nefermecata ! $i cum eu mergeam acasa, ma duceam si cintam un 
cintecel, pe colnic, pe socacel, cineva ma-ngina, saracia-mi raspundea. Eu ma 
mirai si iar o-ntrebai: 

— Spune-mi cine esti, de ce ma-nsotesti? Iar ea-mi raspunde: 

— Eu sint cea ursata, ca sa-ti stau pe vatra, ca stana de piatra ! 

— Si unde-ai dus-o? 1-a-ntrebat bogatul. 

— Frumos mi-o-nselai si mi-o-nmormintai. 

La cimpul cu colalie, 
Unde pic de iarba nu e; 
Unde serpii-mi serpuieste 
$i napircrle-ini vuieste ! 

Fratele eel bogat cum, aude, il apuca fiorile ?i pleaca drept la morminti 
sa dezgroape saracia. 

Cum o dezgroapa, rasufla de bucurie ca serpii $i napircile nu-i mai cioc- 
neau la casa sufletului, gata sa-§i dea duhul. Atunci bogatul ii zise: 

— Scoala-te si hai la fratele meu ca s-a-mbogatit, hai la el sa-1 saracesti ! 
Saracia s-a ridicat in virful picioarelor urita ca Muma Padurii si i-a grait: 

— Vai sarmana de mine, abia-mi trag sufletul, bine ca-mi venisi de ma 
izbavisi. Fiindca-mi esti milos, nu ca frati-tu pacatos, am sa merg la tine ca 
sa traim bine. Mult m-am chinuit, la frati-tu cit am trait. Dar la tine-o s-o 
due bine, ca ma dezgropasi pe mine. 

Bogatul cu saracia, trecu dealul 
Si uidi el cu amarul. 
Bogatia i se duse pe apa, 
C-asa-i fu inima aspra ! 



BAlATUL FARA noroc 



A fost odata un barbat si o femeie, care aveau un baiat frumos si bun 
de nu se gasea ca el altul in sat. Cind s-a facut destul de mare, parintii 1-au 
trimis sa lucreze prin toate partile, sa invete si de la altii. Cu cit lucra mai 
mult, cu atit nu avea spor la lucru si nici sa incropeasca doua intr-un tei. Bietul 
baiat se credea ca n-are noroc ! 

192 



Intr-o zi, spuse el parintilor sai, ca pleaca in lume sa-si caute norocul. 
Isi lua merinde in traista si pleca ! Merse el ce merse zi de vara pina-n seara; 
dormea pe unde putea, minca pe unde nemerea si ce gasea ! Merse asa multa - 
vreme ! 

In cele din urma ajunse intr-o padure mare, plina de pasari cintatoare, 
cu poiene pline de flori, de-ti luau ochii si auzul de frumusete. Merse ce merse 
prin padure pina ce ajunse la un bordei care avea numai un ochi de geam 
dintr-un burduf. Mai la o parte un mos taia lemne. Ii da buna ziua; dar mosul 
nu-i raspunse nimic. Vazind el ca mo$ul taie intruna lemne, se puse sa-i ajute 
la taiat lemne. 

Au taiat ei a§a, ce-au taiat, pina seara fara sa vorbeasca unul cu altul, 
dupa care au plecat de au intrat in bordei. 

Cind baiatul intra in bordei, vede ca nu-i nimic; nici pat, nici masa, 
nici mincare, nici haine, cu totul casa era goala. Fara sa manince nimic, fara 
sa scoata o vorba, obositi de atita munca, s-au culcat pe pamintul gol. 

La mijlocul noptii bate cineva la fereastra: 

— Cioc ! cioc ! cioc ! 
Batrinul intreba: 

— Cine e. . . ? 

Un glas de afara ii raspunse: 

— Eu sint; Norocul ! 

— Ce vrei? raspimse mo§ul. 

— Am venit la tine sa-|i spun ca acum seara s-au nascut o mie §i unu 
copii si o mie au murit. 

Atunci batrinul zise : 

— Cei care s-au nascut ?i n-au murit sa aiba tot ce am eu acum seara 
asta in bordeiul meu ! §i zicind a§a, eel care batuse la fereastra se facu nevazut. 
Casa era goala si intunecata. 

A doua zi s-au sculat si fara sa manince nimic au plecat iarasi de au taiat 
lemne toata ziua, fara sa scoata o vorba. 

Seara s-au intors la bordei si-au intrat inauntru ca si in prima seara sa 
se culce. Dar mare le fu mirarea cind vazu ca bordeiul era plin cu de toate: 
fel de fel de bunatati: cu nuse pline de mincare, d^ bautura, iar imbraca- 
mintea era din aur, argint si nestemate. Flacaul n-a indraznit sa intrebe nimic. 
Se asezara la masa unde mincara si baura pina ce se saturara, dupa care se cul- 
cara in paturi de aur si dormira pina dimineata. Pe la miezul noptii veni iarSji 
cineva la geam si batu: 

— Cioc ! cioc ! cioc ! 
Mojneagul zise: 

— Cine e? Un glas de afara ii raspunse: 

— Eu sint: Norocul ! 

— Ce vrei? raspunse mosul. 

— Am venit la tine sa-ti spun ca acum seara s-au nascut o mie si unu 
copii si-o mie au murit. 

Atunci batrinul zise : 

— Cei care s-au nascut si n-au murit, sa aiba tot ce am eu acum seara 
asta in bordeiul meu ! 

$i zicind a§a, eel care batuse la fereastra se facu nevazut. De acum casa 
era plina cu de toate. 

193 



Dimineata cind se sculara, mo§neagul il intreba pe baiat: 

— Ce vrei, baiete ! Ce cauti aici la mine-n casa ? 
Baiatul raspunse: 

— Am plecat in lume sa-mi caut Norocul ! 
Atunci batrinul ii zise: 

— Ai vazut in prima sear a cind a venit la mine Norocul si mi-a spus ca 
s-au nascut o mie si unu si au murit o mie? $i ai vazut ce am avut eu atunci 
in bordei? NimiCj gol, sarac ! Ei bine §i tu te-ai nascut intre aceia o mie si unu 
cind eu nu am avut nimic si de aceea tu nu ai noroc. 

Daca vrei sa ai noroc trebuie sa te insori cu o nevasta care s-a nascut 
cu noroc si sa traiesti din norocul ei. S-o cauti asa ca pe ce pune mina ii merge 
din plin toate. Numai cu o asa nevasta vei trai bine. $i baiatul se intoarse 
atunci acasa. Le povesti parintilor toata intimplarea de se minunara de aceea 
ce auzira. Se pusera de-1 insurara pe baiat cu o fata care pe ce punea mina ii 
mergea din plin. $i trai el a§a din norocul femeii, daca n-or fi traind si acuma. 

Si incilicai pe o matraguna si va spusei a mea minciuna. 



TREI FLACAI SARACI 



Traia odata intr-un sat trei frati saraci. De saraci ce erau curgeau zdren- 
tele de pe ei. Neavind ce face, in sat nu gaseau de lucru pentru ca toti oamenii 
satului erau saraci de n-aveau nici foe in vatra. 

Le venise vremea de insuratoare si n-ar fi avut cu ce sa-si tina nevestele. 
Ce s-au gindit ei, sa piece in lume sa-§i cate norocul. $i-au pregatit desagii cu 
ceva merinde; ce merinde, niste radacini adunate de prin padure §i au plecat.. 

Au mers ei ce-au mers, prin paduri si cimpii cu volburi §i balarii pina 
cind au trecut printr-o cimpie cu lanuri de griu care se leganau la adierea vin- 
tului. Unde este griu, sint §i pasari. Vad ei un cird de ciori si eel mare zice: 

— Daca-as avea atitea oi, mi-a§ face in cimpul asta o stina §i oricine va 
trece pe aci, ii voi da sa manince pina se va satura de lapte^ brinza si came, 
far a plata. 

Nu mai departe decit linga ei venea un batrin care auzindu-i a zis in 
gindul lui : « Ciorile sa se faca oi ! » 

Cind se uita cei trei frati, vad in locul ciorilor oi ! Atunci eel mai mare 
dintre ei zice: 

— Eu ramin aici caci mi-am gasit norocul. 

Ceilalti doi frati au plecat mai departe sa-si gaseasca si ei norocul. Au 
mers ei ce-au mers pina au dat de o fintina cu doua turloaie din care curgea 
apa. Fiind obositi s-au asezat jos sa se hodineasca si sa bea apa. Au stat ei acolo 
ce au stat si eel mijlociu zise: 

— Daca din aceste doua turloaie ar curge din unul mica si din altul vin, 
mi-as face aci un birt si cine va trece pe aici am sa-i dau sa bea pina se satura . 
Din fata venea un batrin care auzindu-i, zise in gindul lui: « yuica si vin 
sa curga. » 

Cind vreau ei sa bea apa vad ca dintr-un turloi curge apa rosie si dupa 

ce au gustat au vazut ca este vin. Gusta si din celalalt turloij vad ca este tuica . 

Vazind ca dorinta i s-a implinit, eel mijlociu zice catre fratele eel mai mie: 

194 



— Eu ramin aci si-mi cladesc birtul. Tu du-te mai departe si cata-p 
norocul. 

Cel mai mic dintre frati pleca mai departe si mergind el se intilneste cu 
acela§i batrin, care-1 intreba vazindu-1 asa sarac, ca unde merge? 

— Am plecat in lume sa-mi gasesc o nevasta care sa-mi fie la inima si 
tot ce va zice el sa nu fie altfel. 

Batrinul ii zise: 

— Nevasta care sa-ti fie la inima are nunta miine intr-un sat nu departe 
de aci. Daca mergi cu mine am sa pot sa stric nunta si sa ti-o iei. 

Au plecat ei in sat si s-au dus la casa baiat ului unde nunta era in toi, 
unde se pregateau ca a doua zi duminica sa se duca la mireasa. 

Intra ei in casa si batrinul spune catre parintii mirelui, ca fata este la 
inima flacaului cu care a venit si sa strice nunta. Parintii mirelui se impotrivesc 
si vreau sa-i arunce afara din casa insa batrinul le spune ca el le va dovedi 
ca asa este. 

In curte era o vita neingropata caci era timp de toamna si le spuse ca 
vita pina miine dimineata are sa rodeasca si strugurii are sa fie copti. Numai- 
decit vita a inceput sa-i creasca frunzele si pina dimineata cind ei s-au sculat 
a avut rod. Parintii mirelui au vazut ca batrinul trebuie sa fie Dumnezeu care 
umbla pe pamint. Atunci s-au dus impreuna la fata, fara mire, ci numai cu 
flacaul nostru care-si cauta o nevasta care sa-i fie la inima. Cind parintii fetei 
si ea au auzit despre ce este vorba §i desi il vazura atit de zdrenturos au facut 
nunta cu flacaul nostru. Flacaul a fost imbracat in haine curate si dimineata 
a si plecat la lucru pe cimp sa samene, sa secere, sa treiere caci era vrednic 
nevoie mare. Pe toate ce puneau mina le mergea din plin §i aveau de toate. 
Ograda se umpluse cu pasari, vite, hambare cu griu, porumb, cu de toate. La 
anul nevasta ii nascu un baiat de toata frumusetea. 

Batrinul vru sa vada ce mai fac cei trei frati 3 cum le merg treburile §i 
daca se tin de vorba pe care au spus-o ! 

Merge la eel mai mare dintre cei trei fecicri unde isi avea stina, oile 
§i-i ceru gazduire. Cere batrinul sa manince, si dimineata vrea sa piece, dar 
gazda ii cere sa-i plateasca. 

Batrinul spune ca a auzit ca la stina lui orice trecator poate minca cit 
ii trebuie fara sa plateasca. Flacaul ii spune ca daca ar da la toata lumea atunci 
el ce ar face, din ce ar trai ! Atunci batrinul spune: « Cicri au fost, ciori sa 
fie », §i in momentul acela stolul de ciori isi lua zborul si batrinul pleca. 

Flacaul il striga sa vina ca-i da demincare cit vrea, insa batrinul raspunde 
ca e tirziu si nu se mai intcarce. Atunci a vazut ca batrinul era Dumnezeu ! 

Dupa ce pleca de la fratele eel mai mare se opri la hanul celui mijlociu 
§i la fel ceru gazduire si mincare, pina dimineata. Cind vru sa piece, gazda ii 
ceru sa-i plateasca gazduirea. Strainul ii spune ca a auzit ca oricine vine, maninca 
§i bea fara sa plateasca ! 

Tinarul ii raspunde ca el a avut cheltuieli cu hsnul si daca da pe gratis 
atunci el cu ce sa traiasca, de§i avea de toate in ograda ! Atunci batrinul zise: 
« Apa a fest, apa sa fie » ! In acel mement a inceput sa curga din turloaie in 
loc de vin §i tuica, nvmai spa. Omul vazird ca a ramas sarac si ca batrinul a 
fost Dumnezeu, il striga inapoi, caci plecase; sa-i dea sa bea cit vrea. Batrinul 
era departe si-i spuse ca e prea tirziu si 1-a lasat vakarindu-se. 

Ajunse acum Dumnezeu la eel mai mic. Aci erau de tcate, tcate le mergea 
din plin si tccmai atunci se nsscuse primul baiat. Batrinul intra in casa plin 

195 



de bube pe fata si cap, zdrenparos ?i cere gazduire. Batrinul este primit §i 
gazduit si seara la vorba il intreaba de ce este plin cu bube pe fata §i cap. El 
le spune ca are riie si ca to^i vracii i-au spus ca se poate vindeca numai cu 
cenusa primului copil. Dar unde gaseste el asemenea oameni, care sa-ji arda 
copilul si sa se unga el cu cenuja lui ! 

Auzind aceasta, barbatul sta pe ginduri si apoi zice catre nevasta sa: 
« Sa-1 vindecam pe batrin cu ceauja copilului nostrum. Ea ii raspuade: 

— Noi avem primul copil si o sa mai primim si alti copii, a$a ca $5-1 
vindecam noi. Sa facem jertfa copilul pentru acest batrin nenorocit ! 

Atunci barbatul i§i tritnite nevasta sa faca focul la cuptor pina el mai stS 
de vorba cu batrinul. Cind cuptorul a fost incins bine, batrinul zice: 

— Acum sa ma lasati pe mine sa bag copilul in cuptor fiindca voi nu 
puteti vedea cum arde copilul vostru. 

El ia copilul si-1 pune pe lopata, dar inainte de a-1 viri in cuptor scuipS 
inauntru si cuptorul pe data s-a rack. Vira copilul in cuptor §i pune capacul. 
Apoi toti se culca si dimineata batrinul trimite femeia sa scoata cenuja din 
cuptor. Cind deschide capacul, copilul dormea ca $i cind n-ar fi fost nimic, ba 
mai mult el crescuse intr-o noapte cit crescuse intr-ua an. Se facuse im 
baiat frumos. 

Atunci au vazut ca batrinul nu era altul dedt Dumnezeu. El le-a urat 
sa aiba multa sanatate, sa traias:a pina la adiaci bltrinete si sa aiba mut;i copii, 
sa fie buni cu oamenii. 

Am fost si eu pe-acolo pe vremea aia, caci daca n-aj fi fost n-a$ fi stiut 
sa va povestesc. Asa ca nu v-am mintit, caci a? fi saracit §i eu ca cei doi fraji 
mai mari. 



POVESTEA LUI PATRU OJU 



A fost un om sarac si a facut ua copil mic si a facut el o casa. Omul §i-a 
cumparat tot matrialu de casa de la preduzece $i a luat matrialu in veresie §i 
cind a fur$it casa, s-a dus sa plateasca matrialul la preduzece. Mergind pe drum 
pina la preduzece, la mijlocul drumului a fost o reca si ca sa treaca reca la 
mijlocul apii ii iasa un tap negru cu coarne in cap si sa punie inaintea omului 
si-1 spaminta sa nu poata trece. 

Omul se abate in dreapta, da si stinga, tot tapul ii iasa inainte si-1 spa- 
minta. Omul nu poate in nici un chip sa treaca. Atuncea tapul incepe sa spuna 
omului si-i zice: 

— Imi dai tu mie ce {-a mai drag tiie in casa ta? 

Omul a gindit ca din saracia lui a facut o casa ?i sa-i dea casa, da ;apu-i 
spime: 

— Nu-mi trebuie mie casa ta, ca eu am ca$i de sticla, da sa-mi dai tu 
mie copilu tau. 

Omul a zis tapului: 

— Eu am numai un copil si mult imi pare rau de iel. 
Dara tapu a zis: 

— Ca ce zici ca-ti pare rau de casa, ca tie mai mult iti pare rau de copil 
decit de casa. 

196 



Acuma tapul spune omului: 

— Obece§te-mi ca-mi dai, da ieu nu-1 iau. Acum i-1 iau cind o crest e 
copilu de pai?pe ani. $i pe urma tapul a perit din drumul omului. Omul s-a 
dus pin apa pina-n partea lanta, s-a dus sa plateasca matrialu da casa. Dupa 
ce a platit matrialu, s-a intors acasa §i incepe a povesti la muiere ce s-a intimplat 
pe drumul la mijlocul apii, cu un tap pe cum a cerut tapu copilu sa-1 dea si 
i-a spus ca cind o fi copilu de paispe ani si vreme dupa vreme. Omul a luat 
copilu si s-a dus cu copilu la biserica sa-i faca popa o apa de iertare §i i-a spus 
omul lu popa. Ca ducindu-sa pe drum sa platiasca matrialu casii, ce i-a zis 
un $ap, pe cum sa-i dea copilu la paispe ani. Atuncea popa i-a facut o molivda 
§i i-a pus-o intr-o trochifa mica, de la gura trochitii un busuioc. $i spune 
popa la tatal copilului sa poarte copilul trochita undeva vor s-o duca, copilul 
§i pe trochifa cu el. De vor lo va duce pe copil mare nacazuri, sa stropeasca 
cu apa de trochita, ca aia-i ajuta copilului. 

Cind a venit omul cu copilul acasa de la biserica, copilul s-a dus cu oili 
?i boii la iarba. Pazind copilu intr-o zi boii, plecind copilu pe anul de paisprece, 
pe vremea aia Patru otu o auzit de tatal copilului ca i-a facut vo apa la copil 
§i copilu o poarta la iel si acuma s-a dus Patru opi la copil si i-a zis: 

— De te-oi duce pe undeva, sa iai sama ce sudbina am eu la implinirea 
a paisprece ani. 

Copilu a pazit boii, dupa culesu de porumb, cind s-a dus sa intoarca 
boii vede ca s-a slobozit un nor negru si vinturos si deodata 1-a ridicat pe copil 
sus. Drugarii, copiii lui, cind vazu ca pe drugaru lui 1-a loat noni al negru si 
al vinturos s-a dus cu el sus, atuncea alant drugar a loat boii si a fugit cu ei 
acasa si i-a spus la tatal copilului ca 1-a loat vintu cu noru al negru s-a dus 
sus : « eu m-am spamintat §i am venit fuga acasa si va spusai intimplarea lui 
drugariu meu ». Atuncea omu si-a adus aminte ca vremea a venit la paispe 
ani, sa ia tapu copilu. 

Dupa ridicarea norilor cu copilu, plecind cu el, ajunsa la casi de sticla pe 
m&ri. Atuncea tuma-1 dusa inuntru 3 pin sobe; nima nu eria decit trubaciu 
rSilor dejurni la caji de sticla, da alant a fost la un vinat pin svet. 

Raul ce a dus copilu a zis la trubaci: 

— Ia de cinta sa s-adune tot raii de la invinat. 

Dupa ce cinta trubaciu tot raii pornira sa vie ca pasarile la casa de sticla. 
To$ alergara ?i ajunsara la vreme, da unu nu e din numar, bagindu de sama 
nutnarindu-1, nu e raul al schiop ! 

Dupa ce ajunsa §chiopu, s-a dunat tot roata pinga copil si a pornit 
sa-si dea brinci unul spre altul, care sa omoare copilu, dara tartorli al 
^chiop a zis: 

— Stat, nu grabit sa-1 omoriti, sa lorn sama in cart cum ie copilu scris. 
$i scoasa cartea si cetira raii si vazura ce spune, rindu copilului, scrie in cartie 
de copil asa : « Copilu sa doarma su patu lu Patru opi ». Dara raii au sprimit 
un pat de foe, da Patru otu sa doarma si el cind o veni. Dracul al schiop porni 
sa intrebe pe tot drugarii la rind, care ce a invinat; sa spuna tot la rind ce a 
invinat finca asta a adus copilu de-1 vedemnoi tot. Dracul al schiop intrebindu-1 
pe al dintii: « Ce ai facut? » El spusa: « Eu gasii o fameie scotind apa din fin- 
tina; pana ea scotind apa, eu indemnai copilu ei si sa-neca, sari in f intina ». 
Intrebindu-1 pe al dci, dracul spusa: « La un otar de loc gasi certindu-sa doi 
fra^; eu ii indemnai de sa omorira. Da al de trii raul spune ca un cioban pazind 

197 



boii sa pasca iarba: « I-am dat un somn greu la cioban de a durmit $i boii s-a 
dus in livade, a pascut, sa umflara si murira boii. » 

Dupa intimplarea ciobanului, altu raul a indemnat pe o muiere sa bage 
malaiul in foe, copilu muierii sa arsa in foe, da muierea n-a bagat de sama. 
Porni tartorli al schiop sa zica : Sa ia copilu sa-1 duca la patu lui Patru otu sa 
§ada su pat. Atuncea copilu vazind multimea de rai mergind cu iel la patu lu 
Patru otu si zicindu-i copilului: 

— Iote aici su pat sa sezi. 

Copilu spamintat scoasa trochita din sin cu busuioc si porni stropindu-i 
pe toti dracii cu apa popii. Deodata sa aprinsa focul pe draci si pornira sa arda. 
Dracul al schiop cind vazu atita foe si moarte de draci, zbera fuga la-al cea 
adus copilu: «Ruga$i-va de copil sa nu va mai stropeasca ca voi ati prins pe 
Dumnezeu, de aia ardet cu totu si pristanit sa-1 duceti indarat de unde ati 
veoit cu el». 

Si copilu §ezind cu dracii acolo auzi ce sudbina are el, da si ce sudbina 
are Patru otu. 

Raul lo copilul si pleca sa-1 duca de unde 1-a loat si 1-adus iara la locul 
unde a pazit oili. Din locul unde 1-a lasat raul pe copil, copilul pleca acasa la 
tata lui. Piste vo citava vreme aude Patru otu ca copilu a venit acasa ! $i vine 
si Patru otu sa-ntrebe ce sudbina are el si cum a facut copilu de 1-a intors raii 
ca sa faca si el. Copilu spune lu Patru otu sa-si faca apa la popa Patru oju 
sa dusa la popa in sat si spune lu popa: « A?a, parinte, fa-mi si mie apa ca la 
copil ca ieu am o^t patruzaci de ani si sa-mi ierti pacatele §i mie ». $i popa 
cind aude pe Patru otu, asa ii spune lu Patru otu, ca: «nu poate sa-i ierte 
pacatele ». 

Patru otu cind auzi ca popa nu poate sa-i ierte pacatele, scoasa cutitu 
si-1 taie pe popa ! Acuma Patru otu pleca in altu sat sa-ntrebe pe altu popa 
si cind a spus la al de doi popa sa-i ierte pacatele ?i ala popa a spus ca nu poate 
sa-i ierte pacatele. Atunci Patru otu, scoasa cutitu si-1 taie §i pe al de doi popa. 
Patru otu pina la cinci popi omori. Din cauza ca nu-1 vrea sa-i ierte lui paca- 
tele. Dupa ce vazu Patru otu ca n-are popi unde sa-$i ierte pacatele, iel aude 
ca-n vrun munte ieste vrun calugare la vo manastire batrin si sa dusa la calu- 
gare si-i spusa asa: « Iou am fost patruzaci de ani ot si vreau sa-mi ierti paca- 
tele mele, sa nu mor cu iele ». Cilugarul spusa ca poate. Atuncea calugarul sa 
sui in pod si lua im ciumag de mar uscat pastrat de cind a fost manastirea; 
ciumagu a avut optzaci de ani. Calugarul lo ciumagu de mar §1—1 dete lu Patru 
otu §i-i spusa a§a: Vezi muntele al mare, acolo sa te duci sus in virfu lui, sa-1 
infigi ciumagu in pamint §i tu sa iai otira apa cu gura sa-1 uzi pina s-o prinde 
de-o inverzi si sa creasca mare. 

Patru opi infipsa ciumagu in virful muntelui si porni sa-1 ude carind apa 
cu gura. A carat Patru otu 12 ani apa cu gura; vazu Patru otu ca ciumagu s-a 
prins si a crescut. Veni' Patru ofu la calugare §i-i spusa: 

— Parinte iote ciumagu al de mar s-a prins si a crescut ! 

— Mai uda-1 doi ani inca pana face §i mere si cind o face mere, sa vii 
sa-mi spui. 

Mai il uda Patru otu inca doi ani si facu paispe ani, marul a crescut mult 
mare si frumos, da n-are'frunza in el cit flori; dupa ce lega mere marul, Patru 
otu pleca la calugare si-i spusa: 

— Parinte n-are maru frunze in iel cit mere, aide parinte sa vezi. 
Calugarul spusa lu Patru otu asa: 

198 



— Adasta putin sa iau cartile sa mergem sa-ti iert pacatele su mar. 
Si cind ajunsa la mar ii zisa calugar'li lu Patru otu a§a: 

— §ezi, Petre, su mar ! 

$ezu Patru su mar, scoasa calugar'li patrailu si i-1 pusa in cap lui Patru 
si porni sa-1 ispiteasca: 

— Ce pacate ai facut, spune pe rind ! 

Porni Petru otu sa spuna pacatele, da din mar cade cite o mara jos la 
pamint. Tot spunind Patru opx toate pacatele pe rind, din mar cade cite un 
mar pe pamint. Calugarul uitindu-sa in mar, mai ramasa inca doua mere in 
mar. Calugarul zice lui Patru otu: 

— Petre, mai ai inca doua mere in mar, alea sint doua pacate, spune-le 
si pe alea ! 

Patru sa gindi §i-§i veni in minji, ca intii a omorit pe tata-su, pe muma-sa 
si pe urma a plecat ot in padure. Cind auzi calugarul pacatele mai de la urma, 
cazu si merele ale doua din mar. 

Atuncea calugarul spusa lu Patru: 

— Pacatele tale s-a iertat. 

Patru a murit pe loc si 1-a primit in rai ! Asa sint oamenii: nu sa judeca 
dupa graiul lor, ci dupa faptele lor. 



ImpAratul traian cu urechi de tap 

Pe timpuri, pe aci a trait un mare imparat letinesc care se chema Traian, 
El avea palate multe si frumoase. Cel mai frumos era la Geanova, pe deal. 
De acolo el vedea peste Dunare in Romania si peste cetatea Decebalium de la 
Prahova zisa si — Deci. 

Imparatul era viteaz, frumos, ama ce pacat ca Dumnezeu ii daruise 
urechi de jap. Cum chema un barbier sa-1 rada il intreba: 

— Ce ai vazut, mai baiete la mine ? 

— Ca aveti urechi de |ap, marite imparate, raspundeau pe rind barbierii. 
Attznci imparatul care nu da la nimeni seama, scotea sabia si le lua capul 

de la trup. La barbieri le era frica sa-1 mai rada §i oricit s-ar face ei de viteji, 
toti se temeau si tremurau de frica imparatului. Mai la urma imparatia ramase 
fara barbieri. Toata lumea umbla cu barbi si insusi imparatul ajunse cu o 
barba pin* la briu. Barbatii incepura sa sopteasca in dreapta si-n stinga §i 
purtau mare ura pe imparat ca le-a stricat obiceiurile. 

Ce sa faca bietul imparat, cum s-o scoata la capatii cu barbierii cu 
mincino^ii? 

Aduna pe sfatuitorii imparatiei si le ceru ajutorul. 

Dupa asta se dete ordin mare ca fiecare oras si sat sa aiba un anumit numar 
de barbieri §i sa li se plateasca pentru tuns un ducat §i pentru barbierit alt 
ducat. Barbierii insa nu au voie sa vorbeasca si spuna minciuni in timpul lu- 
crului. Ei aveau datoria sa se uite drept in locul unde rad si daca sint prinsi 
de client ca privesc in alt loc, atunci munca s-o faca degeaba. Sa fi vazut in 
toata imparatia inghesuiala mare, care mai de care sa fie barbier. Imparatul 
Traian chema barbierii pe rind sa-1 dichiseasca, dar care cum venea era intrebat 
dupa ce termina cu lucru, ce a vazut? Barbierii nestiind taina, in loc sa minta 
cum le este adetul, spimeau adevarul ca au vazut ca inaltimea sa are urechi de 

199 



tap. Atunci imparatul tragea sabia si le taia capul. lata ca-i veni rindul intr-o 
zi unui barbier ovrei, fricos din cale afara. Il apucara frigurile §i se culca de 
spaima in pat, iar la imparat trimise pe un baiat ce facea ucenicia la barbier, 
sa-i spuie imparatului sa treaca cu rindul peste maistrul sau fiindca e bolnav 
de moarte si nu-1 poate barbieri. 

Ucenicul merse la imparat si povesti toata taina. imparatul ii dete po- 
runca ca sa-1 barbiereasca pe loc, Flacaul il barbieri numaidecit si imparatul 
ii darui doisprezece ducati, Apoi il intreba daca a vazut ceva la el. Barbierul 
se gindi la pove§tile lui ta-su care-i spusese: 

— Ce auzi sa te faci ca n-auzi §i ce vezi sa te faci ca nu vezi, daca vrei 
sa-nveti meserie si sa ai noroc in viata. 

Atunci barbierul raspunse prefacut ca n-a vazut. 

— N-am vazut nimic, maria-ta ! 

Vazind imparatul ca flacaul este destul de curatel si cuminte, dete ordin 
ca el pe viitor sa vie sa-1 barbiereasca. Atmici ceilalp barbieri din imparatie 
rasuflara lini§titi si dupa un timp iara§i dadura drumul la cleanta. Cind ajunse 
la stapina-su, acesta ramase mirat cum de a scapat cu viata? Iar cind ii arata 
ca i-a dat si doisprezece ducati ramase §i mai mirat §i numaidecit se scula din 
pat si-i lua ucenicului ducatii, spunindu-i, ca o sluga ca el n-are ce face cu 
atitia bani. A§a nu se-nvata meserie, baiete ! Meseria se-nvata prin munca §i 
bataie de la stapin ! Dar flacaul tacu si nu-i spuse stapinului ca a vazut la imparat 
urechi de tap. De aci inainte ovreiul aduna la ducati fiindca de fiecare barbierit 
copilul ii aducea doisprezece ducati, iar pe ceilalti barbieri din imparatie nu-i 
mai durea capul. Tpate mergeau bine, insa de la un rind de vreme, incepu pe 
ucenic sa-1 chinuie gindul ca in el se ascunde o taina a§a de mare si n-are nici 
muma, nici tata §i nici frati, carora sa le spuna ce fel de urechi are imparatul 
Traian ! $i ziua §i noaptea il chinuia gindul. In somn visa ca sta de vorba cu 
parintii sai §i le spune ce-a vazut. Atunci isi u§ura sufletul dar dupa ce se des- 
tepta din somn, abia atunci chinurile iar incepeau. Azi a§a, miine asa si stapinul 
a bagat de seama ca baiatul e trist si ca are ceva pe suflet. 

— Ce ai, mai baiete, ca te vad tot ingindurat, parca nu ti-ar fi top boii 
acasa, spune ce ai pe suflet? 

— Maistore> am ceva pe suflet insa nu pot spune cuiva, ca numaidecit 
as muri. 

— Spune-mi, mai baietas, doar vezi tu cita grija am de tine ca de copilul 
meu, macar ca tu esti un calic, 

— Nu, nu pot, stapine, sint tinar si vreau si eu sa traiesc, raspundea 
ucenicul, macar ca taina asta ii apasa sufletul ca o piatra de moara. 

— Daca nu vreai si nu vreai, atunci tot eu am sa te ajut; du-te si spove- 
deste-te la un sfint la vreo manastire ca acolo se tin ascunse tainele omenesti: 

— Nici acolo nu ma due ! 

— Du-te atunci si spune taina in ai pustii de munti unde picior de cm 
nu calca. 

— Nici acolo n-am curajul. O sa ma auda fiarele salbatice, pasarile ccriului, 
codrii, si va fi vai de viata mea ! 

— Iti mai spun una, si daca nici pe asta n-o faci, atunci iti iai calabalicul 
si te duci in lumea alba de la mine. 

N-o sa te tin la mine intunecat ca o baba care-si cinta si-si descinta. Uite, 
du-te in pustiu, sapa acolo o groapa adinca, apoi dezleaga baierile inimii §i 
spune de trei ori taina, apoi astupa groapa la loc si asa ai scapat. 

200 



— Asta am sa fac, raspunse ucenicul, dupa un timp de chibzuiala. 

In varsat de zi isi lua o sapa §i pleca undeva departe de ora§ in pustiu, 
facu o groapa, baga capul in ea §i striga de trei ori: 

— Pamintule, sa §tii ca imparatul Traian are urechi de tap ! 

Dupa aceea astupa groapa la loc $i pleca usurat fluierind de parca n-ar 
fi avut niciodata nimic pe inima. 

Au trecut citiva ani si in locul unde barbierul ucenic a spus taina pamin- 
tului a crescut un tei mare $i frumos. Pastorii care pa§teau oile $i caprele pe 
acolo au taiat crengi si au facut fluiere. Insa cum suflau in ele se auzea glasul 
ucenicului. 

— Pamintule, sa stii ca imparatul Traian are urechi de tap? $i asta, 
de trei ori. 

Fluierile incepura sa se vinda ca piinea calda §i ajunsera pina in cetatea, 
unde $edea imparatul. Copiii mergeau pe uliti si suflau in fluiere iar din acestea 
se auzea taina spusa de barbier pamintului. 

tntr-o zi, pe cind insu$i imparatul se plimba cu imparateasa prin cetate 
auzi cum copiii fluierau : 

— Pamintule, sa stii ca imparatul Traian are urechi de tap. 

La auzul fluierilor, imparatul se facu foe $i para de minie si fu gata sa-i 
taie pe toti barbierii din imparatie ca nu-si vad de meseria lor si numai de bir- 
feala se tin; insa imparateasa, miloasa din fire, il opri. Atunci dadu ordin sa i 
se aduca la palat numaidecit ucenicul barbier. Baiatul fu adus in fata impa- 
ratului ?i acesta il intreba rastit: 

— Bine, mai, ce vesti ai dat tu in lume despre mine, de ma facusi de 
basme ? 

— Marite imparate, zau ca n-am spus la nici o fiinta omeneasca nimic, 
din taina pe care o §tiu. 

— Care taina, mincinosule? 

— N-am spus ca aveti urechi de tap. 

Atunci imparatul scoase sabia $i cind vru sa-i reteze capul, imparateasa 
il opri. Dupa ce se lini§ti imparatul, ucenicul ii povesti din fir in par cum a 
ajuns sa se spovedeasca pamintului ca sa-§i linisteasca taina de pe suflet si 
cum din acel loc unde a strigat a crescut teiul cu pricina care 1-a dat de belea 
pe imparat. 

ImpSratul lua pe barbier $i pleca la tei ca sa vada cu ochii lui minunea 
asta, daca este adevarata, sau este iar vreo minciuna de barbier. 

Cum ajunsera acolo, teiul era tot darapanat si abia mai gasira o nuiclusa 
din care facura un fluier, imparatul auzi : 

— Pamintule, sa stii ca imparatul Traian are urechi de tap ! 

Se mira imparatul de asemenea minune si din ziua aceea isi dadu seama 
ca nu e om pe lume care sa poata ascunde o taina si ca pe pamint nimic nu se 
poate tainui. Ii dete drumul la barbier, iertindu-1 si de-aci-nainte se facu impa- 
ratul blind ca mielul ca veneau barbierii de-1 radeau pe rind si glumeau cu 
imparatul. 




II 

BASME NUVELISTICE 
§1 ALTE BASME 



PROSTU-MPARAT 



A fost odata o muiere si a avut trei feciori si uaul dintre ei era prost. 

O data, in vremea aceea, imparatul stxigase in imparatie ca acel voinic 
ce va putea prinde pc fiica lui cu trei vorbe i-o va da lui de muiere §i juma- 
tate din imparatie. 

$i or pornit din toate colturile lurnii printi s-o prinda pe fiica cea fru- 
moasa a astui imparat, cu cele trei vorbe. In zadar se incercara ei ca nici care 
nu putu dezlega cuvintele. 

§i cum invoiala era ca celui ce nu va ghici i se va taia capul 3 in fap pala- 
tului imparatesc se facu din ei o zidire rotunda ca sa-i ingrozeasca pe cei ce 
vor cuteza. Ce-i drept, printesa era mai frumaasa decit o zina 3 parca era rupt§ 
din soare. Dar feciorii muierii zor nevoie sa-$i incerce si ei norocul, §i intr-o 
zi, cei doi frati cuminti §i viteji, o rugara astfel pe muma-sa: 

— Muma, fa-ne merinde pentru drum lung ca noi amindoi mergem sa 
ne incercam narocul cu fiica imparatului. 

— Pruncii mei, nu va dueeti, ca toti cei ce s-or dus si-or pierdut 
capu acolo. 

— Muma, noi nu sintem fii da imparati, da avem mai multa minte decit 
ei, ca noi doar nu ne-otn fi baut mintea ca imparatii, unul dintre noi tot o sa 
ajunga imparat. 

— Muma, da-mi si mie merinde, zise prostul, ca merg si io. Oi face §i 
io oarece, ce n-au facut fiii de imparati. Da-mi un blid cu coleasa §i ceapii ca 
mere padure^e culeg eu. 

Dar cei doi fra^i, auzindu-1, risera zicind: 

— Fugi, ma prostule, tu nu stii ce-ai mincat ieri si vrei sa cutezi sa mergi 
la frumoasa lumii? 

Merem noi acolo, ca unde-i minte-i si noroc. 

— Oare ce-i aia minte? zise prostul. 

— Lasa-te mai prostule de cotcarii ca doar n-ai crede ca mintea ;i-a veni 
mergind la fata-mparatului? Mintea nu creste ba 3 pe toate cararile, ca altfel 
ar paste-o magarii ! 

'— Da $ti-va fiica imparatului sa joace la nunta? zise prostu. 

— $tie, nu te teme, tontule, n-o s-o-nveti tu? 

$i-ncepu el sa joace de bucurie si sa chiuie a?a cum se pricepea; vorba 
aceea: « In vale,-n rastoaca, Singur cinta, singur joaca » ! 

El cinta §i topaia, iar muma-sa plingea privindu-1 pe neaorocitul care 
cinta: Iaca-a§a; hop a§a, da-mi imparate fata. 

205 



Fratii insa se pregatira de cale lunga, ca nu era sa-si puie mintea cu el, 
ca de, prostul face ce vede §i ce aude. 

Cei doi frati imbracati fnimos §i inarmati cu sabii, au pornit-o la cale 
lunga fara sa-i vada prostu pe care-1 lasara sub o pluta dormind. Da-1 mu§cara 
niscaiva muste. Prostul se scula si un iepure, tist ! de linga el din cirtog §i fugi. 

— A, magarusule, tu nu ma lasai sa dorm, las' ca te prind eu ! $i o zbughi 
prostul dupa iepure. Si alergind el cit il tineau puterile, vazu doi oameni. Merse 
la ei si cind colo, erau fratii lui ! 

— Tineti magaru ! tineti magaru ! striga el. Da nici un magar nu se 
vedea, in afara de un iepure care se pitula in niste tufisuri. 

— Asculta, frate, unde vezi tu magar, ca noi vedem un iepure? 

— Nu, fratilor, este un pui de magar 3 ca a sarit din cirtog, abia-1 fatasa 
magarita. 

— Ma prostule, ce te tii de noi ca scaiul de oaie, intoarna-te acasa ca te 
minca pe aici gadinile. 

— Le dau cu moaca-n cap, nu mi-e frica, raspunse prostu. 

$i mersera ei impreuna un darap de vreme, iar el ce gasea in cale, aduna 
§i baga-n traista ! Gasi mai intii un cep de la o cada, il lua §i viri-n traista. Mer- 
sera ei si-1 apuca foamea. Atunci le zise fratilor sai: 

— Eu am gasit ceva ! Daca-mi dati fiecare cite o placinta, va arat 
ce am gasit. 

— Arata-ne, ma, ce lucru mare ai gasit ? Da prostu nu vrea. Crezind 
fratii ca va fi gasit vreun lucru de pret si ca le-ar face trebuinta, ii dadura fiecare 
cite o placinta. Prostul le minca placinta si apoi le arata: 

— Iaca, cepu ! 

— Jipa-1 jos 3 tontule ! da el nu 1-a tipat si or mers inainte. 
In alta zi gasi el un cere de lemn si-1 viri si pe acela in traista. 

— Eu am gasit oarece? 

— Ce mai gasi§i, prostule? 

— Nu spun decit daca-mi dati cite-un darap de brinza fiecare, 

— Mai, frate, tu nu stii vorba batrineasca : « prost sa fii, noroc sa ai ». 
J ai sa-i dam macar ca raminem fara pic de merinde, cine §tie ce va fi gasit §i 
lucrul acela poate ne va fi de folos. Si-i dadura si brinza. Lua prostul brinza, 
o minca si zise: 

— Iaca cercu ! 

— Tiii ! si pentru un cere ne-nselasi, tu ma, de ne luasi brinza? 

— Ii bun si cercu ! raspunse prostu. 

$i flaminzi o pornira din nou la drum, catre tara imparatului. Prostu] 
pe cale, vazu o cioara moarta. O lua si-o pusa-n traista. 

— Daca iar am gasit oarece ! 

— Ai gasit pe dracu ! zise unul din frati. Dar temindu-se ei ca nu cumva 
sa le-o ia-nainte fiind prost si cu noroc, se chibzuira, sa-i dea un blid gol numai 
sa vada ce minune or mai fi gasit. 

— Iaca, noi iti dam ast blid, fi-va-ti cindva de folos 3 arata-ne ce-ai gasit? 

— Nu va arat ! Sa-mi dati si sabia si atunci va arat. 

Ii dadura ei blidul si o sabie si prostu le scoasa cioara din traista si tinind-o 
de o aripa le-o arata. Cind o vazura ei plina de viermi si reversindu-se din ea 
o putoare de mortaciune, sa moara de ciuda ! Cit pe-aci sa pice lesinati. 

— Mai frate-miu, asta daca se mai tine dupa noi, ne ia tot ! Cu toate 
ne-nsela ! 

206 



Mai bine sa-1 ducem la moara dracilor poate ca impieli^atii ii vin de hac 
si asa scapam de el ! $i dupa ce-si cumpanira gindurile, o pornira in vale la un 
riu unde era moara dracilor. Cum ajunsera ei acolo, cu lumina intrara in moara 
si se prefacura ca se culca. Prostul, ostenit frint cum era, adormi dus, iar fratii 
plecara lasindu-1 sa-1 manince tartorii iadului. Ziua dracii nu se adunau in 
moara, numai noaptea se inghesuiau acolo la sfat. Cum sa-nmurgi s-adunara 
in moara. Da-n moara intuneric bezna. 

Tartorele dracilor tipa cit il tinea gura: 

— Aghiuta, aduna-ti ostile si faceti focul ca in asta noapte avem ospat 
un voinic, care a cutezat sa ne calce pragul morii. Dracii adunara surcele, gata 
sa aprinda focul iar pe prost sa-1 friga de viu ! Cind colo, prin intuneric unul 
il calca pe burta desteptindu-1 din somn. Cind se uita prostu, vazu in jurul lui 
numai ochi scinteietori ca de licurici. Dar pe draci nu-i vedea. Scoase el sabia 
sa omoare licurici i care luminau §i nu-1 lasau sa doarma-n tihna. 

Dracii stau cere in jurul lui fara a pricepe ce ginduri are. Da el luind 
sabia intepa fiecare ochi de-i lasa pe toti dracii orbi, chiar si pe tartorele iadului. 
Toata noaptea n-a putut prostu sa doarma de tipetele necuratilor. Ba la un tirnp, 
unul mai mic dete peste prost, iar el crezind ca e vrun mit 5 il prinsa de git si-1 
baga-n disaga legind-o la gura, ca poate-i va fi vreodata de trebuinta sa-i prinda 
la hirti. 

Vru sa se cuke, dar nu fu chip in moara dracilor erau numai vaiete, iar 
diavolii se mincau cu dintii unul pe altul, jupuindu-se si zdrelindu-se fara a 
pricepe ca prostul e linga ei. 

tntr-un tirziu dracii luptindu-se intre ei pierira. Unii zaceau prin cosuri, 
alpi striviti de pietre, altii agatati prin pod, iar unii cazuti la chirepul morii, 
zdrobiti de rotile cele mari. §i se facu odata o lini§te ca de mormint. 

Niste gaini si cocosi de pe moara §i speriati, inca mai cotcodaceau dupa 
larma draceasca ce o auzisera toata noaptea. 

Ce-i veni in gind prostului care era flamind, ia sa prinda o gaina si s-o 
friga. §i prin intuneric prinse un coco§el. 

— Ei, pe tine nu te tai, lasa ca tu poti fi bun la fie ce ! Esti mic si usor 
de purtat si ti§ti cu el in ailalta desaga. Dar de lene, uita de mincare si iar adormi. 

Tartorele tartorilor iadului, mergind noaptea pe lume in lungis si-n curme- 
zis, simti miros de draci spurcati §i cu oastea lui o porni fuga in aceea parte 
sa-si razbtme copiii. §i cind sa p5seasca peste pragul morii, coco§elul din desaga 
odata vesti ivirea zorilor. 

— Cucuriguuu ! 

De, se speriara dracii si care mai de care sarira in adincul apei sa-si piarda 
urma, ca nu cumva i-ar prinde ziua pe pamint ji sa ramina fara de putere. 

Cind se facu ziua venira cei doi frati sa-i vada oscioarele insirate prin 
vatra morii. Dar mare le fu uimirea, gasindu-1 sforaind inca, cu capul pe un 
sac de uruiala. 

— Mai frate-meu, noi ridem de el, dar nu vezi tu ce a facut ? 

— Adevar graiesti ! Are pe dracu-n el ! Nu vezi la ce incurcaturi ne-a 
pus nu numai pe noi, da pina si pe stapinii pamintului, pe diavoli ? ! 

— Scoala, ba prostule, tu nu vezi cu cine ne-am luptat noi asta-noapte? 
Cind se uita el prin prejur $i vazu moara plina de draci morti, il prinsera 

frigurile si cazu lesinat. Fratii luara un blid cu apa, il udara de-si veni in fire. 
Apoi le grai: 

207 



— Fratiorilor mei, cum ati putut sa-i ucideti ? Toata noaptea v-ati luptat 
cu ei. Mare larma a fost. Bine ca i-ati imburdat. §i facura o cole§a §i mlncara 
bine, pentru cale lunga sa le-ajunga. Da ce le trasni prin minte fratilor. Sa-i 
umple covetaua cu pasat si sa i-o puie-n cap sub caciula, ca sa-1 faca s3 mearga 
drept inainte fara a mai culege de pe jos fiece lucru $i a-i insela. §i subt caciula-i 
a§ezara blidul plin de pasat. 

$i-l purtara a§a prin codri si pustii, cugetind din§ii ca s-or 15sa el de ei. 

$i desi-1 ardea focu-n spinare de dogoare $i greutate, prostu suferea cu rabdare. 

La urma urmelor iata-i ajunsi la palatele imparatesti. $i se mini prostu: 

— Ei, ce ca§i incalecate, si cu aur suflate ! 

Ce i-ar fi trebuit atitea sobe, ca-i de ajuns una pentru el §i fiica-sa? Da 
iaca cheltuiala degeaba, zise prostul, cascind oichii mari catre fratii sai. 

Apoi, pe rind intrara la palat sa ghiceasca intrebarile ce le punea firuruoasa 
lumii, fiica imparatului. 

Dupa putina vrcme, calaul iesi aratindu-le celor doi frap capul fratio- 
rului, semn ca nu deslegase intrebarile imparatesii. Calaul imbracat in ve§- 
minte rosii, aseza si capatina fratelui mai mare in virful gramezii. Mai lipseau 
doua capete, chiar atita citi cutezatori mai erau. 

Iar calaul trecind pe linga din?ii le sopti plin de mila: 

— Nu fiti pro§ti sa va-ncercati norocul, ca cine-a venit aici toti s-au dus 
pe apa simbetii. Printesa spune la'ponturi pe care nimeni nu le brode§te. 

— Eu nu sint prost, frafii imi zic asa 1 

Intra mijloca§ul $i curind iesi calaul si cu capul acestuia de-i aseza sea- 
firlia tocma-n virful gramezii. 

$i-ntorcindu-se, iar ii sopti prostului: 

— Iaca, nu m-a ascultat, cine-i prost §i-si pune mintea cu printesa i§i 
pierde capu ! 

— Omule, fratii mei saracii ziceau ca sint prost, da eu nu sint ! si intra 
si el sa-§i incerce norocul, cu desagii pe umeri §i cu blidu-n cap. 

Intr-o odaie lunga, de marmora sta pe tronul de aur imparatul, iar prin- 
tesa pe alt tron mai mic. Pe cap ea purta o coroana cu pietre scumpe, ca prostul 
abia o putea privi. Mai la o parte, stau sfatuitorii imparatului, inteieptii impara- 
tiei, care judecau daca s-au brodit ponturile. 

Da prostu sta cu gura cascata §i asculta. 

Fiica-mparatului cind il vazu o podidi risul. 

— Pirlital asta a cutezat sa-si incerce norocul cu mine? Ha ! Ha ! Ha ! 
O sa-ti stea scafirlia chiar in virful stivei de capatini ! 

— Incepe cu ponturile grai imparatul cu un glas poruncitor. Atunci 
printesa se incrunta si intreba: 

— Apropie-te, ma tontule ! 

— Buna ziua, imparateasa ! Ce cald e-n curte la dumneavoastra ! 

— E mai cald in fund la mine ! zise printesa. 

— De, n-ai putea frige-o cioara? 

— A cura de-acolo ! si-i arata o butie. 

— A bate cepu ! raspunsa prostu. 

— A crepa ! zise-mparateasa. 

— A pune cercu ! o-ntoarsa prostul. 

— Da ai-le? 

— Le am, zise el. 

— Ai in cap pasat? 

.208 



-— Am ! zise prostu si scotind caciula, cazu blidu I2 picioarele impara- 
tesii stropind-o cu pasat pe rochia de aur. Apoi, ridica desaga cu cocosu scoasa 
pe rind: cioara, cepu si cercul. 

Pe printesa apucara sudorile, vazind ca un om de rind i-a brodit toate 
ponturile. 

Inteleptii palatului, ca niste drepti judecatori, dadura din cap, inchinindu- 
se catre imparat ca prostul a dezlegat cele trei ponturi si ca i se cuvine fiica 
imparatului pentru a-i fi mireasa precum si jumatate din imparatie ! Dar printesa 
rautacioasa nu vrea si zisa: 

— Pina nu va cinta cocosu in palatu asta nu-1 voi lua pe ast om de rind 
sa-mi fie barbat ! 

— Sa cinte coco§u meu zise prostu scojind cocoselul, care, cum se vazu 
slobod, fugi la fereastra cintind, filfiind din aripi de trei ori si tantos, incepu 
sa cinte: 

— Cucuriguuu ! de se cutremura printesa gata sa innebuneasca de minie ! 
Din nou inteleptii aratara imparatului, ca tinarul zdrentaros a ghicit 

si al patrulea pont ! 

— Nu, nu vreau, pe toti va omor zise ea catre judecatori, doar nu iau 
un om de rind ? ! 

— Este om de jos, da nu-1 vezi cit este de intelept? Nu te uita la ce stra- 
luceste, ci la ce vorbe§te ! Se cade sa ne tinem legamintul si sa-1 iei de barbat 
eu dindu-i si jumatate din imparatia mea. 

— Daca, slavite-mparate, vrei sa te tii de legamint si eu sa fac voia mariei- 
tale, sa-i mai dau un pont pentru dezlegare. 

— Vrei, il intreba imparatul? 

— Vreau, de ce sa nu vreau? Ca n-o fi mai greu decit de dus sacu la 
moara ? 

— Esti bogat? intreba printesa. 

— Bogat pe dracu, sarac ! 

— Dai pe dracu? $i tocmai atunci se misca puiul de drac in cealalta 
desaga. 

— Da ce dracu o fi miscind? Si dezlega desagii. Cind colo 3 ce sa vezi ? 
zbughi un pui de-mpelitat ! 

Mic ca acul, 
Iut'-ca dracul. 
Fugea, cit putea, da ochi n-avea. Cind 1-a vazut prostul, nu s-a mirat 
de loc, iar imparateasa cu inteleptii au lesinat, pe cind imparatul a crapat 
de frica ! 

Si asa a ajuns prostu imparat ! 



PROSTUL CU PASARICA 



Era tin imparat mare, cu o imparatie mare §i cu o fata mare, numai 
buna de maritat. 

Dete veste imparatul in lume ca are o fata frumoasa si bogata cu palate 
de clestar, carute de aur si cai impodobiti si ca o marita dupa acela care va 
da raspunsuri potrivite la intrebari. 



209 



Cind au auzit parintii §i imparatii, cum era si de a§teptat, au dat buluc, 
la fiica imparatului s-o pe^easca. 

Fiica imparatului de felul ei era soada. li placea sa faca glume sarate 
si nesarate si sa-i batjocoreasca pe cei prosti. De aceea, se dusese vestea in 
lume ca este o fata inteleapta §i frumoasa. Cine n-ar fi vrut sa aiba o sotie asa 
de cuminte ca ea? 

insa toti imparatii, printii §i tinerii care i-au calcat pragul n-au izbutit 
sa-i raspunda la cele trei intrebari §i toti au plecat in partile lor cu coada intre 
picioare, rusinati. Mai la urma de tot, intr-un sat aud trei frati saraci ca fiica 
imparatului se marita cu orice om de rind, care-i va raspunde potrivit la in- 
trebarile ei. 

Se imbraca eel mai mare in toale noi ca de sarbatoare, pune cutitul in 
teaca §i merinde in desagi, incaleca iapa si pleaca in petit. 

Merse el luni si saptamini si ajunse intr-o cetate mare cu palate scli- 
pitoare, cu turlele de aur ce se urcau semet in slavile cerului. 

Intreba pe un ostas din garda imparatului^ unde este fiica imparatului ? 

Ostasul ii arata poarta 5 el bate si printesa imbracata numai in aur si 
argint cu parul de matasa auriu 5 ii deschide usa. El intra inauntrul si o caldura 
inabusitoare cu o duhoare grea ii izbeste nasul, incit de mirare, uita sa-i 
sa-i zica: buna ziua. 

— Ce cald este la dumneavoastra si ce miros urit? ! La aceste fata ii 
raspunse: 

— La mine-n burta e §i mai cald ! 

Baiatul la acestea ramase uimit si se uita prosteste si incremenit^ incit 
uita si cum il cheama si iesi incurcat afara plecind suparat acasa. 

Acasa povesteste fratelui mijlociu intimplarea. Cel mic vrea si el sa 
afle dar il imping afara. El lipe§te urechea la usa si intelege tot. 

Pleaca si eel mijlociu 3 bine imbracat si bine mincat si cind intra inauntru 
incremeni vazind-o cit este de frumoasa si ce intrebare si raspuns cere. Se 
incurca asa cum se incurca cei mici in vrejuxile de bostan si pleca ru§inat acasa. 

Se plinse de patania lui si zise ca nu este om pe lume care sa-i potriveasca 
raspunsurile dupa placerea unei fete nebune de imparat. Cel mic trase cu 
urechea si zise: 

— Eu pot sa-i trag niste raspunsuri potrivite ! grai el celor doi frati 
mai mari. 

— Fugi> mai prostule 5 tu nu vezi ca n-am fost noi in stare de nimicj 
nu au fost in stare fete in|elepte imparatesti sa raspunda cum se cuvine, dar 
o sa fii tu un papa lapte, un zdrenturos si prost de dai in gropi ! Il oprira sa 
se duca. li luara iapa 3 ascunsera opincile si toalele nerupte si-1 pindira 
sa nu piece. 

Cel mic insa nu se lasa. Pinde§te noaptea cind toti dormeau si pleaca 
in lumea alba, doar doar va da de casa imparatului. 

Mergind prin padure 5 da de un hot care isi numara banii furati. HopI^ 
cum il vazu, isi puse in gind sa-1 omoare. Pleca dupa baiat cu gindul necurat 
si intra in vorba sa-1 vada ce minte are. 

Din vorba-n vorba 3 hotului i se paru ca are mintea adunata de pe drum, 
la sa-si bata joe de el, isi puse el in gind. Vazu in cale hotul un dop murdar 
de la butoiul cu vin. 

— Fac ramasag ca tu nu iei dopul ca e plin de murdarie, zise hotul. 

210 



— Eu, iaca il iau ! Si murdar cum era, jap cu el in sin, ca nici sacui n-avea. 
Se gindi hotul, ce prost trebuie sa fie baiatul asta, ia sa mai incerc o 

gluma sa fiu mai sigur. Mersera cit mersera si in cale cazuta dintr-un copac 
zacea o cioara moarta. 

— Mai baiete, fac ramasag cu tine ca ti-e frica sa pui in sin cioara asta ? 

— Mie sa-mi fie frica ? Ia te uita ca o pun in sin, macar ca pute ! Lua 
cioara si o puse in sin ! 

Hotul casca niste ochi mari, vazind prostia drumetului si zise ca e pacat 
sa omoare un asemenea prostanac, sa-si ude limba cutitului degeaba, si asa 
scapa el de la moarte sigura. 

Dupa ce se apropiara de cetatea imparateasca, vazu un cere de lemn 
intr-un gunoi. Se duse, lua si cercul jucindu-se cu el pe drum. 

— Bine, mai baiete, se cade un ginere care merge in petit la fiica impa- 
ratului sa duca-n sin un dop si o mortaciune, iar pe drum sa se joace cu 
un cere? 

Cind te-o vedea curtenii cit esti de smintit o sa te spinzure ca le batjo- 
coresti printesa? Eu te sfatuiesc sa-ti vezi de treaba ! Nu esti tu de nasul unci 
fiice de-mparat ! 

— Care, mai nene? Eu ! 

— Tu mai prostule ! Sint om batrin si nu mi-a dat ochilcr un prost mai 
mare decit tine. 

— Bineee ! Ai sa vezi dumneata ca te-nseli ! 

La marginea orasului se despartira care incotro. 

El ispiti lumea in dreapta si-n stinga si dete de poarta imparateasca. 
Era un palat inalt si stralucitor ca soarele. Se mira el de frumusete si batu 
la usa palatului. 

— Pe cine cati, baiete? il intreba un strajer imbracat numai in zale si 
cu o sulita ascutita inalta cit pcmul. 

— Pe fiica imparatului ! Merg s-o petesc ! 

— Fugi, mai piriitule, de aci-ncolo, nu te vezi ca esti intr-o ureche? 

— Ba nu, eu nu ma las si trebuie s-o vad pe printesa ! 

Daca vazu ca nu pcate sa scape de el, ii arata poarta la care trebuie sa 
bata, macar sa-si piarda capul ! 

Cum a batut la usa printesei din soba ei a iesit un busneac de miros 
si caldura de te ametea. Attmci baiatul mirat de miros a grait: 

— Vai, printesa, ce cald e la dumneavoastra ! 

— La mine-n burta e si mai cald ! El a scos din sin cioara moarta si 
t: 

Tine, baga-n burta pasarica asta ca sa-ti fie si mai cald ! 

— Nu pot ca mi-e frica sa nu iese si sa zboare din mine. 

— Nu te teme ca pun dopul asta ! 

— Vai, daca pui dopul ma umfiu-n foale §i ma sparg in bucati ! Ce-o 
sa se aleaga atunci de mine? $i se preface ca plinge. El o priveste si-i zice la 
intimplare ! 

— Am eu grija sa-ti leg burta cu cercul asta sa nu se sparga, asa ca ia 
ce-ti dau, sa nu dai de vreo belea ! 

Fiica imparatului vazind ca desuicheatul asta a raspuns bine la toate 
intrebarile, a ingalbenit de ciuda, insa neavind incotro a trebuit sa se 
marite cu el. 

A urmat o nunta mare si frumoasa ca-n povesti. 

211 



FATA CEA INTELEAPTA 

A fost odata un boier bogat si neinsurat. Intr-o zi trimisese la o zaca- 
toare lucratori sa-i munceasca. Seara cind veni sa le dea leafa el li aduna pe 
linga divanul sau zicindu-le: 

— Nu va dau leafa daca nu-mi spuneti fiecare cite o poveste ! Statura 
plugarii, se sucira, se-nvirtira si unul nici nu $tiu sa-i spuie stapinului o po- 
veste. De aceea, unul mai voinic, istet §i batrin ii zise: 

— Boierule, mie sa-mi dai partea mea, ca nu degeaba am ostenit pe 
tarina boieriei voastre ! 

— Daca nu stiti nici o poveste nu e nimic, iaca va iert, le raspunse bo- 
ierul, insa voi sa-mi raspundeti ce inseamna noua pietre peste an. Scormo- 
nira in zadar prin cap gindurile, ca nici unul nu fu in stare sa ghiceasca ras- 
punsul cerut. Suparaji, flaminzi si frinti de oboseala plecara lucratorii acasa 
fara bani. Stateau toti pe prag, batindu-§i capul, ce sa insemne noua pietre. 
Unul dintre ei, eel mai sarac, avea o fata mare, cam trecuta de maritat, ca 
de saraca ce era nici un flacau n-o baga in seama. Fata iefi in intimpinarea 
lui tata-su intrebindu-I : 

— Citi bani ti-a dat boierul, tata? 

— Aia, nimic ! 

— Pentru ce, daca i-ai muncit? 

— N-am stiut nici unul sa-i spunem o poveste si sa-i raspundem ce 
inseamna noua pietre-n an ! Fata ramase putin pe ginduri spunindu-i lui 
tatine-su : 

— Du-te-ndarat si-i spune boierului, ca noua pietre-n an, sint noua 
luni muncite de plugar, ca noua pietre de moara-n spinarea lucratorului, iar 
trei luni sint de sedere, odihna si de veselie. Se duse batrinul la boier 
si-i zise: 

— Boierule, da-mi banii mei, ca noua pietre sint noua luni pe an grele 
ca noua pietre de moara pentru muncitor; dar trei luni §edem sa mincam §i 
sa ne veselim daca avem cu ce. Atunci boierul s-a mirat si 1-a-ntrebat: 

— Cine ti-a spus, omule, ca la-nceput n-ai $tiut? 

— Fiica mea mi-a spus. 

Boierul, bucuros, i-a dat trei fire de cinepa din care sa-i faca boierului, 
camasa si giubea. Batrinul se-ntoarse la fata indarat zicindu-i: 

— Uite ce mi-a spus boierul. Din astea trei fire de cinepa sa-i faci camasa 
si giubea ! Fata se duse si rupse din gard trei baschii, apoi il ruga pe tata-su: 

— Du-te la boier $i sa-i spui ca-i fac din cele trei fire de cinepa camasa 
si giubea, dar mai intii sa-mi faca el mie, din astea trei baschii: furca, fus si 
razboi. 

Se duse batrinul la boier zicindu-i: 

— Boierule, sa stii ca fiica mea iti face ce-ai cerut, numai fa-i si dumneata 
ei din aste trei baschii, furca, fus si razboi de tesut. Boierul se mira §i-l ruga 
pe batrin sa-i dea fata de nevasta. Batrinul se mira si crezu ca-1 ibatjocoreste, 
dar pina la urma fata cea inteleapta se marita dupa boier. La nunta cind facura 
cununia, se vorbira ca unul fara altul sa nu faca nici o judecata. Traira ei 
asa multa vreme in pace si buna injelegere. Intr-o zi doi tarani saraci plecara 
la tirg. Unul avea caruta, altul o iapa burtoasa, gata sa fete. Ajunsera ei in 
tirg, legara iapa de oistea carutii si pornira dupa negustorii. In timpul asta 

212 



fata iapa un minz mare si frumos. Minzul cu ochii lui 3nchi§i, ca asa sta el 
noua zile, nu vazu sa se dea linga iapa si blestematul se a§eza pe niste paie 
sub caruta celuilalt jaran. 

Cind ajunsera taranii de vazura minzul sub caruta, falnic si frumos 
se bucurara. Cel cu caruta-i zise celui cu iapa: 

— Iote, breee-mi fata caruta ! 

— Cum bre, spui una ca asta, nu-1 fata iapa mea? 

— Vezi-ti de treaba, cre§tinule 3 sa mi mai cadem in vreo gilceava de 
mai dam si de belele ! Nu vezi minzul sub caruta? 

— Mai vecine, ti-ai pierdut mintile, te crezi ca ti-a ouat gaina drept 
in caciula si te faci stapin peste minzul meu ! Tu nu vezi ca te faci de pomina 
lumii, asta-i cam asa dupa mintea ta: iapa face minzul, iar ovazul ii e mama. 

— Daca-i asa, sa mergem la judecata direapta decit sa ajungem la ma- 
ciuca. §i neavind cum sa-si faca dreptate plecara drept la boier la judecata. 
Cind acolo, boieru-i plecat sa se plimbe peste vii si mo§ii; numai cucoana 
cea in|eleapta-i acasa. Daca-i vazu certindu-se pe minz le zise: 

— Stati, oameni buni, ce va certati si nu va judecati? 

— Ba tocmai vrem sa ne judece boierul ! 

— Boierul nu-i acasa ! 

— lata, cucoana cum este treaba, zise eel cu caruta, minzul ista 1-a 
fatat caruta mea chiar in tirgul al mare. 

— Ba nu e adevarat, cucoana, va jur pe ochii mei ca minzul este de la 
iapa mea; tot satul stie ! 

— Stapina, nu fa pe sprinceana, fa judecata direapta, la tot nat sa-i 
placa. Ca judecata-i oloaga cind lipseste-n cap o doaga, zise eel cu iapa. 

— Oameni buni, nu va mai certati in curtea mea ca eu o fata muiereasca 
nu va pot judeca. Nu stiti voi ca judecata la unii e ca o trasura cu doua oisti, 
cind inainte, cind indarat, o poti mina. Stati locului in pace pina vine boierul. 
Ei n-au de lucru si o intreaba: 

— Dar unde-i, cucoana, boierul? 

— S-a dus la lecul cu griu de linga balta, sa pazeasca griul sa nu-1 pasca 
crapii. Atunci, eel cu caruta auzind a ris zicindu-i: 

— He-hee ! cucoana ne spui palavre, unde s-a vazut peste sa pasca 
iarba si calugar fara barba? 

— Dar dumneata, unde-ai vazut, sa fete caruta §i sa cinte mita? E§ti 
un om in toata firea si umbli cu plosca cu minciuni. f^ 31111 ! cu caruta apleca 
capul §i pleca rusinat, iar eel cu iapa isi lua minzul si multumi pentru judecata 
dreapta a cucoanei. Cind sosi boierul intreba pe cucoana ce-a mai facut de 
cind s-a dus el calare sa-si vada roadele §i mosiile: 

— Apoi am judecat doi tarani care se gilceveau pe un minz. Unul zicea 
sus si tare ca 1-a fatat caruta lui. 

— Bine, cucoana, nu ne-a fost vorba ca fara mine si fara tine sa nu se 
faca pe mosia noastra nici o judecata? 

— Ba asa ne-a fost ! 

— Fiindca tu ai calcat juramintul mai intii, eu iti pcruncesc sa-ti alegi 
lucrul ce-ti este mai scump §i drag §i si pleci la bordeiul lui taica-tu. Ea incepu 
sa plinga si sa se vaicareasca cerindu-si iertare, insa boierul nici in ruptul 
capului n-o ierta. Vazind ea ca n-are incotro, il ruga pe boier sa-i dea voie 
sa mai faca o mincare si sa se cinsteasca ca oamenii nesuparati la despartire, 

213 



dupa care va lua ce-i este mai drag ochilor si va pleca din conacul boieresc. 
Se puse muierea pe gatit si rinduit, cu bucate noi la gura veche. Aduse un 
vin bun de-al mermeziu ce-1 adormea pe om de viu si se pusera la petrecere 
ca inainte de marea despartire. Cucoana mai de§teapta, mai mult varsa jos, 
in pantofi, vinul, in timp ce boierul bea §i nu se glumea pina ce se imbata 
turta si cazu jos sub masa. Atunci cucoana porunci slugilor sa-1 urce-n trasura 
si amindoi plecara la bordeiul lui tatine-su. Trecura vreo citeva zile si boierul 
se trezi si-o-ntreba pe sotia lui ce cauta el intr-un bordei de om sarac? 

— Boierule, nu tu mi-ai spus sa plec din casa ta fiiindca am calcat un 
juramint si sa-mi aleg ce mi-o fi mai drag si scump inaintea ochilor? 

— Ei, §i ce-ai ales? 

— Pe tine te-am ales ! 

— Hei^ muiere, n-am ce sa mai zic; m-ai dat gata ! Cind femeia-i inte- 
leapta il judeca si pe dracul si tot il gaseste datori. Dupa o asa intimplare rise 
boierul, porunci slugilor sa vie cu trasurile sa-si duca calabalicul la locullor 
vechi si ramase sa traiasca-n pace si fericire, cu fata cea saraca si-nteleapta 
de se duse vestea peste noua mari si peste noua tari. De atunci boierul de 
bucurie ca are femeie-nteleapta se puse pe bautura la munca pina-i iesi parul 
prin caciula si camasa prin izmene 5 si asa se prapadi, iar fata cea inteleapta 
ramase stapina peste toate viile si mosiile. 



FATA CEA RASFATATA 



Traia odata intr-un sat o pereche de oameni tineri si frumosi, care se 
iubeau foarte. Si au avxit norocul sa aiba o fetita atit de frumoasa, incit la 
soare te puteai uita, dar la ea ba. Cu cit crestea mai mare cu atit se facea mai 
frumoasa, mai zburdalnica si mai iubita de parinti. 

Parintii n-o puneau la muuca 5 de frica sa n-o arda soarele si sa-i strice 
fata cea alba ca spuma de mare, ori s-o zareasca babele §i s-o deoache. Asa 
ca frumcasa copila statea acasa, dereteca prin odai, ori prin curte, dar in afara 
din ograda 5 numai rareori iesea si asta numai la hora si cu multa insistenta 
de parinp. 

Fata era a§a de rasfatata ca daca la sapte ani a cerut sa suga 3 mama-sa 
i-a dat si ea a supt 5 daca a cerut iarna fragi si struguri, tata-su a mers tara in 
lung si-n curmezis §i i-a indeplinit poftele. Ca sa nu se osteneasca fata, mama 
o pieptana, o spala, o incalta §i o dezbraca 5 macar ca ajimsese fata mare de 
maritat. Frumoasei fete ii dadea tircoale baieti din noua sate, insa ea se tinea 
mareata, stiind ca este frumoasa. Citeodata voia si ea sa-nvete a coase, sa 
toarca, sa speie, dar mama-sa la iuteala zicea: 

— Lasa, fata mamei, nu lucra, destul ai sa muncesti cind te vei marita. 

— Mama, dar cind ma voi marita, n-o sa stiu nimic ! Uite, nu stiu 
sa fac mincare, sa tes, sa navadesc, sa tore si cite altele. 

— Nu e nimic, fata mamei ! Las' ca atunci ai sa inveti tu, sa te descurci 
si asa trece vremea. $i n-o lasau pe rasfatata sa ridice un pai de jos pe toate 
le dereteca si ogoia prin casa, mama-sa, numai la dormit nu putea dormi in 
locul fiicei. Odata s-a intlmplat ca uitindu-sc fata in oglinda, au intrat porcii 

214 



in casa, de au dat cu fundul in sus oalele cu untura, au spart vasele si farfu- 
riile din casa si cind a vazut-o tata-su, s-a suparat pe ea, iar mama 1-a certat 
ca-si supara fetita, si atunci parintii au plins impreuna cu fata fiindca a fost 
dojenita sarmana lor copila, singura pe lume. Au mers atunci la ea, au sarutat-o 
si i-au cerut iertare pentru nedreapta dojana. Fata iar s-a inveselit si se in- 
vrednicea la lucru ca si pina acum. Venindu-i vremea de maritat s-au pregatit 
cu daruri si cite si mai cite bogatii, avind parinti cu dare de mina. O ceru sa-i 
fie nora intr-o zi un mo§neag si ea vazind ca feciorul lui era chipes si frumos, 
nu zise ba ! Batrinul mai avea doi feciori si doua nurori, tare vrednice. Atunci 
mama fetei avu grija sa-i spuie viitorului cuscru: 

— Eu va dau fata, insa sa stiti ca ea nu stie sa lucreze ! 

— Lasa, cuscra, ca se-nvata ea la noi sa lucreze, nu-i purta grija asta 3 
ca este destul de lucru la noi. Se logodira si apoi facura nunta mare de se duse 
pomina. Iar dupa nunta fiecare o porni la treaba. Nurorile celelalte se sculara 
cu noaptea-n cap, mulsera vacile, le dadura de mincare, le adapara, dadura 
frunze la oi, le adapara, hranira pasarile si porcii, facura mincare pentru prinz 
si o pornira la lucrul cimpului. Nora cca rasfatata sta de se odihnea si nu punea 
mina sa ridice un tirs din curte de care se impiedicau porcii. Dar nici cei din 
casa n-o silcau sa faca treaba. Cin veni prinzul, baba, adica soacra-sa, nu-si 
chema nora cea rasfatata si frumoasa la masa. Seara, cind ii chema pe toti 
imprejurul mesei, cei ce muncisera aveau blidele pline de bucate si ciorba, 
precum si cite un codru mare de pita, iar nora cea tinara sta in fata strachinii 
goale si fara un pic de pine. 

— LuatL, maica si mincati, ca destul ati muncit toata ziulica ! Vedeti 
voi ca la noi in casa este obiceiul ca cine munccste maninca si bea, cine nu, 
sta si priveste. 

— Multamim, muma, lasa ca ne pricepem noi la mincat, da mai cu 
seama la baut, zisera baietii babei. Nora cea rasfatata ramase cu buzele umflate 
intr-un colt si nu sufla un cuvint. De flaminda ce era, ar fi mincat si mere 
padurete. Ce sa faca ea de aci inainte? Sa stea, sau sa se puie pe treaba? Ba 
sa se puie pe lucru zise ea in gind si a doua zi o porni la munca mai de noapte 
decit cele doua cumnate. "f esela vacile, le dadu mincare, le adapa, dadu min- 
care la porci, graunte la gaini, scoase oile la ciobani, asa cum se pricepu facu 
prinzul si o porni cu sapa la lucru §i toata ziulica munci nora cea rasfatata 
cu postata inainte, de sc mirara sapatorii, dar mai cu seama barbatul si socrul. 
Se bucurara de vrednicia ei toti. Dar cind soacra ii puse strachina plina cu frip- 
tura in capul mesei si eel mai mare codru de piine, cu tuica si vin rosu ca la 
orice masa, apoi vazindu-i pe toti a§ezati se adresa catre nurori si feciori, vor- 
bindu-le cu glas dulce imbietor: 

— Mincati, fetele si baietii mei, ca de aceea muncim ca sa mincam si 
sa bem, iaca la noi toti muncim si toti mincam bine. 

Nora cea rasfatata minca pe nerasuflate, da si de muncit, o tinea 
tot inainte, era fata cu narav, vrea sa dovedeasca ca este cea frumoasa si ras- 
fatata, dar si la mimca nimeni n-o intrecea. Asa se duse vestea, peste lume 
si tara, despre vrednicia nurorii rasfatate. 

$i eu cascam gura 
La ochii ca mura, 
Calare pe-o iapa, 
Vindeam cu ciurul apa. 

215 



IVANCIU CEL SARAC 

A fost un om sarac, ii murise femeia. Raminsese cu un baiat de zece 
ani. Nu mai aveau ce sa manince. 

— Taica, sa te dau argat ca n-avem ce sa mincam. 

L-a dat argat la un turc trei ani de zile. Cind sa piece acasa de la turc, 
ii da simbrie trei banL Cind sa de§chida u§a turcul il striga: 

— la vino j da-mi un ban indarat. I-a dat un ban. 

— Sa stii ca e bine sa mergi pe drumul drept. Baiatul a plecat si a vrut 
sa iese afara. Turcul iar l-a chemat indarat. 

— Mai da-mi un ban; sa §tii acolo unde insarezi, acolo sa dormi. I-a 
Iuat §i al doilea ban §i-a ramas numai cu un ban §i a plecat. Cind a ajuns 
la usa, iar l-a chemat indarat: 

— Sa §tii sa nu-ti trimiti niciodata fameia la nunta singura. Merge el 
amarit merge, ajunge pe un drum si vede un om suit intr-un pom, care leaga 
bani de creci si merge inainte, §i-a vazut de drum, Omul, daca l-a vazut nepa- 
sator, l-a strigat: 

— Mai baiete, ia vino-ncoa, ma ! 

— Ce! 

— Na banii astia, ca eu sint blastamat ca sa leg banii toata viata. Toti 
care au trecut m-au intrebat ce fac? Numai tu ai gasit sa treci fara sa ma-ntrebi 
si m-ai dezlegat de blastam. 

Baiatul lua punga cu bani si pleca acasa. Merse el si ajunsa intr-un sat. 
Venisa un nor greu si n-a plecat a stat sub un gard. A venit o furtuna si ploaie 
grea, potop. El a stat facut broasca sub gard §i a scapat cu viata. Cind sa scoala 
dimineata, ce sa vezi ? Drumul il luasa apa si vede acolo un cal inecat cu turc 
cu tot. S-a bagat baiatul si l-a tras la margine si cind colo gaseste disagii plini 
cu galbeni. Ia baiatul disagii cu bani> ii da jos 3 ia toalele turcului 5 le ia cu eL 
Turcul era un zapciu^ el adunase banii, dar furtuna l-a ajuns^ apele 1-au inecat. 
Si a§a a plecat acasa. Ta-su l-a vazut cu bani multi 3 i-a fScut casa; aveau avere > 
aveau de toate ! I-a venit vremea de insurat. Fiind bogati, au luat o fata cu 
avere. Pina la anul a avut un copil si i-au pus numele Ivanciu. 

Un frate al muierii mai mic s-a insurat si el §i i-a chemat si pe ei la nunta 5 
da ta-su murisa. EI era bogat 3 avea argati. Merse la nunta, Binej da el nu 
sa dusa. 

— Du-te, fata, tu ca n-am incredere in slugi. Du-te singura cu un argat> 
eu stau cu ailanp, tu te duci cu argatu si copilu si a plecat ea la nunta ! Cind 
pe urma si-a adus el aminte dupa ce a potolit vitele. 

— Ma, mie mi-a spus turcu sa nu las nevasta singura la nunta ! Ia sa 
ina due acolo sa vedem. S-a imbracat in toalili lui turce§ti, a incalecat calul 
si-a plecat. Acolo nima nu l-a cunoscut. I-a facut loc linga nasu, i-a pus mincare 
tot. El face cu mina la soacra si-i zice: 

— Babo, babo 5 toata lumea are linga el o muiere, numai eu nu am. Adu 
si mie o fameie si-ti dau o punga cu galbini. Ea se duce la fata si-i spune: 

— Fata, turcu ne da o punga de galbeni, stai si tu cu el. Pe urma toti 
sa-mbata. Turcu-i zisa: 

— Fata, vorbeste ca-ti da ixica o punga de galbini ca sa dormi cu el. $i se 
duce in alte case. Da Ivanciu e in leagan culcat. Da turcu nu s-a imbatat. Cind 
a adurmit ea, el s-a sculat, a luat pc Ivanciu din leagan si afugitacasa la eL 

216 



Dimineata mi era nici turcu nici Ivanciu ! 

— Ce-o sa-mi faca mie omu, ca nu e Ivanciu? 
Muma-sa-i zice: 

— Sa dam foe la bucatarii, sa zicem ca a ars acolo Ivanciu. Au dat foe, 
a ars si au plecat cu ta-su §i ma-sa la omu ei ! 

— Bine ati venit ! Bine ati venit ! 

— Am venit, am venit dar sa vezi nenorocire ca a luat focul bucataria 
si a ars §i Ivanciu. 

— Vai de mine, ce ne facem far' de copil? 

— Las' ca nu e nimica, ca o sa facem altul a zis el linistit. I-a poftit in 
casa, da el 1-a dus pe Ivanciu in podrum, linga butoiul cu vin. Pe urma el zice: 

— Bre, ia taie o gaina, fa mincare ca a venit tata socru sa se ospateze. 
§i au inceput muierile sa gateasca. Pe urma a zis: 

— Bre, du-te scoate vin. 

— Bine, ma due si se duce. 

Da masa e pusa. Cind sa duce da peste Ivanciu. Da ea nu mai vine, 
ramine acolo cu Ivanciu. Vazind ca el nu mai vine, o trimite pe soacra-sa. 

— Ia vezi ce? Du-te, mama soacra, sa vezi. 

Se duce si ea si cind il vede pe Ivanciu ramine si ea acolo de frica si 
de rusine. Tainuie si cu socru §i-l trimite si pe socru. Cind il vede pe Ivanciu 
de rusine a incremenit si de rusine ramine si el acolo cu muierile. 

Atunci se duce el la ei si-i cheama zicind: 

— Haide, haide, veniti incoa, sa mincam si sa bem, ca nu e nimica. 
Ce-a fost a trecut? $i s-au veselit si pe urma dupa ce au ridicat masa a spus 
parintilor, adica socrilor: 

— Acum luati-va fata si plecati, ca ei ii place sa tr£iasca bine cu turcu \ 
eu n-am nevoie de asa muiere. Si asa el a ramas cu Ivanciu si a trait fericit, 
iar muicrea lui a ramas sa dea buna dimineata gistelor. 



BINELE SI RAUL 



A fost un om care a avut doi copii. $i o sa vina vremea la batrineata 
sa moara. Chiote, vaiete si jale mare ca o sa moara batrinul. 

Dar copiii se asezara tristi si smeriti la picioarele lui sa-si faca iertaciunea. 
Dar unul mai afurisit si rau, uns cu tcate unsorile %\ lene§ de puta pamintul 
dupa el, fiind bun numai pentru furtisag si inselatorii, ii zise cu putina sfiala: 

— Mai tata, tu ai sa mori, iar noi copiii tai raminem, daca acum a 
venit vremea sa ne spui ceva ce nu ne-ai mai spus sa ne dai vreo povaja ca 
sa ne fie de folos in viata. 

Batrinul stinsa lumina din mina si mai ceru invoiala de la moarte citava 
pina i^i sfatuieste pruncii. 

— Hehe, taic2, sa bagati de seama bine si sa luati aminte la vorbele 
mele, cit veti fi si veti trai, citeva lucruri in viatS sa nu le faceti §i anume: sa 
nu va luati copii de 'suflet, calul la nunta sa nu-1 dati imprumut, nevasta sa 
n-o mini la nunta singura, briciu, coasa §i luleaua sa nu le dai pe mina altuia, 
iar bani imprumut sa nu dai ! Pe urma cit veti fi si veti trai, vara intotdeauna 
sa tragi haina de mineca ca bine va prinde la nevoie, iar iarna cum veti cugeta 

217 



voi. $i asa batrinul muri, iar cei doi frati uidira. Unul, cum s-a zis, era rau, 
viclean si blestemat. Nu credea in Dumnezeu si de fatarnic si prefacut ce era 
cu un ochi ridea iar cu altul plingea. 

Pentru ca avea pe diavolul bagat in burta lui, nici una nici aha, intr-o 
buna zi ii zise fratelui mai mic care era credincios si cu frica de Dumnezeu 
si iubitor de oameni: 

— Mai fratie, tu stii bine ca doua sabii intr-o teaca nu au loc si de aia 
nici noi amindoi intr-o casa nu avem stare si nici asezare. Tine-ti treizeci 
de galbeni si un cal si du-te-n lume sa te procopsesti ! Iar lui ii ramasa toata 
averea parinteasca. 

— Hehe, Doamne, iti multamesc tie si lui tata ca mi-a lasat citiva gal- 
biori si un cal sa ma pot singur in lume arani cu ei. Binecuvintati sa fiti si 
voi si fratele care mi i-a dat. Dupa asta si-a luat calul si-a strins chinga si a 
plecat in lumea alba, fara stire si fara capatii. 

Cind colo, dupa aminata vreme se-ntilneste fratele al mare cu eel mic : 
amindoi calari. Cel mic ii da binete bucurindu-se ca se intilnesc: 

— Buna ziua, fratele meu, Dumnezau sa-ti ajute ! 

— Mare, lasa-ma, bre, ce-mi tot pomenesti de Dumnezau, ca sa stii 
ca pe lume e mai bine sa faci rau si nedreptate decit direptate la lume. Tu 
nu vezi ca minciuna umbla-n lume, iar dreptatea sta pe loc si umbla cu capul 
spart? ! 

— Ba nu e bine a§a fratele meu, ce naiba, doar n-ai mincat ceapa ciorii 
sa vorbesti astfel, ca te bate Dumnezeu ! 

— Mare o sa te bata pe tine, ai sa vezi cind te vei duce pe copca cu Dum- 
nezaul tau cu tot, ca stiut este ca iarba rea nu piere, dar cea buna da ! 

— Cit ii hau si dudaul nu-i nici o intelepciune in vorbele tale. Pacat 
ca tata altfel ne-a invatat ! 

— Bine, sa pornim tovarasie si pe cine-1 vom intilni in cale sa-1 intrebam, 
cum este mai bine sa fie omul pe pamint : bun, ori rau ! Sa ne ramasim pe galbeni 
si calul tau. 

— Bine, sa ne ramasim, si se ramasira. 

Mersera ei cit merscra si se-ntilnira cu tartorele iadului in drum. 

— Asculta, unchiule, te rugam sa ne spui ca te vad om cu judecata si 
cu scaun la cap, cum este mai bine omul in viata sa fie, rau sau bun? 

— Mare, rau, baiete, se-ntalege, cu cit esti mai rau si faci fapte rele, 
toata lumea iti tremura de frica, iar daca esti bun §i faci direptate oamenilor, 
lumea nu da o ceapa degerata pe tine si astfel de oameni in zadar vor nadusi. 

— Lasa, judecatorule, ca la noi in popor se spune: 

Naduseala, 
Scoate boala ! 
Fara nadu§eala nu se departeaza omul de saracie. Dar asa ramine, zdravan, 
curat, puternic si cuminte. 

Atunci fratele eel blestemat zise: 

— Lasa, judecatorule, nu vezi ca orbului in zadar ii spui ca s-a facut 
ziua ! E un tontoloc si natafleata. N-o fi nimic de capul lui si sarac are sa moara. 

Fratele eel rau ii lua galbenii si calul, rise batjocurindu-1 si pleca. 
Intr-un tirziu, iar se intilnesc ei ca dintr-o intimplare. 

— Ei, cum iti merge frate cu bunatatea ta si Dumnezaul tau? Or, aista 
c ca aia din basme, trai pe vatrai ! 

218 



— Bine, multamesc de intrebare ! Cit am ochi si brate harnice, n-o sa 
ajung cersetor la u§a nimanuL 

— Mai fratioare, adevarul gol, nimeni nu iti da in gura, dc aceea trebuie 
si cite-o minciuna ! 

$i de aci iar li se deznodara drumurile si cararile §i fiecare pleca-n treaba 
lui. Numai fratele eel sarac a plecat ca gisca-n ceata. A mers el cit a mers pina 
i-a iesit un orb in cale. 

Orbul i-a cerut ultima bucata de pine ca sa nu moara de foame iar el 
i-a dat-o raminind flamind. 

Mai la urma cobori intr-o prapastie sa-i aduca intr-un ciob apa, ca moare 
batrinul cersetor de foame. Cind sa se suie diavolul il trage-n jos in lac sa-1 
inece zicindu-i: 

— Uite, omule, ai o cheie de aur 3 mergi la fundul lacului si dai de co- 
moara pamintului si atunci vei fi fericit. Insa el nu cuteza. Diavolul il trase 
dupa el cu de-a siia. Deschise usa si vazu comorile pamintului. Dar cum le 
vazu ii pierira ochii de atita stralucire si bogatie. 

Daca-1 vazu diavolul ramas far' de ochi, ii zise sa i se tie de coada ca 
sa-1 scoata deasupra la lume si-1 scoase pina la jumatatea drumului. Caci acolo 
dracii erau la nunta. El trage sus, diavolii insa-1 cheama-n hora si trag de el. 
Vorba aceea: cu un ban s-a prins in hora si cu zece nu poate scapa ! 

Si asa jucau de se stricau dracii si dracoaicele, iar el se mira cum sa scape 
din hora sa ajunga in lumea lui pe pamint. 

Cind deodata veni tartorele iadului si cind isi vazu copiii tot in petreceri 
si sarbatori cu zdrente pe ei, ii lua la bataie si-i arunca cu toghia pe unde ni- 
merea, pe unii la fund, pe altii pe mal 3 altii pe sub mal. Iar pe bietul om il 
arunca pe mal. Aci ramase el stingher cu cerul intunecat pe vecie deasupra 
capului. 

Trage el incoa, trage incolo, se izbi de lemne si de pietre, pina ce ajunse 
la o fintina pe inserat. Beu el apa si adormi intr-un tufis din apropiere. 

Cind colo, la mijlocul noptii coborira trei zine frumoase din cer si venira 
aci sa se scalde in jgheabul fintinii cu apa fermecata care-i facea pe cei ce se 
scaldau in ea sa aiba tinerete fara batrinete si viata fara de moarte. 

Baura ele apa si se scaldara, iar cea mai mica n-are de lucru §i dezvaluie 
taina izvorului fermecat, nestiind ca padurea are urechi §i cimpul ochi: 

— Fa> suratelor, de-ar sti fiica imparatului care zace pe patul de moarte 
de apa asta tamaduitoare si datatoare de viata §i tinerete ar veni, s-ar spala 
si niciodata n-ar mai murea. Zinele cele mari au vrut s-o mustreze de cele 
spuse cu glas tare, dar cocosii au cintat si zinele au zburat in inaltul vazduhului. 

Sarmanul s-a tavalit cum a putut si cu ajutorul lui Dumnezeu a ajuns 
la izvorul fermecat. Cum s-a spalat a vazut cum se crapa de ziua §i a multamit 
lui Dumnezeu pentru marea lui bunatate. De aci cum o sa duca el apa fermecata 
frumoasei fiice de-mparat? Se duce in padure, omoara un pore salbatic, ii 
ia besica, o umple cu apa si hai cu ea plina la cetatea imparateasca. 

Acolo cum ajunge imparatul goleste odaile de doftori, vraci si vrajitoare 
venite din toate colturile lumii sa scoata pe dracul din madularele tinerei fe- 
cioare. $i cum o scalda pe printesa se inviora ?i zimbi fericita dupa zece 
ani de boala grea ! Atunci se fScu nunta si bietul sarac ajunse imparat. 

La nunta lui povesti intimplarea cu izvorul fermecat si fiind si frate-su 
de fata. 

Frate-su ii ceru voie sS mearga la acea fintina sa se procopseasca si el. 

219 



Pe aci mulp nebuni au plecat cu frate-su la izvonil fermecat. Dupa 
ce si-au scos top ochii au a§teptat sa vie zinele sa se scalde in apa viejii. Dar 
cum nici o zina n-a venit, iar apa nu era fermecata, to|i au ramas orbi si 
pedepsiti de Dumnezau pentru lacomia lor ! Ce sa faci daca Dumnezau a 
umplut lumea cu ce a putut, cu bun si cu rau, cu prosti §i cu infelepfi. A§a se 
intimpla ca toti orbii pieira fara de hrana §i lumina, cum pieri §i fratele sau 
eel necinstit. 

Mai la urma noul imparat gasi in buzunar cheia de la comoara pamin- 
tului, merse, o deschise cu ostirea si tot aurul il imparti poporului ca si cei 
saraci sa fie imbiel§ugati, multamiti ! 

De atunci, oamenii din acea tara traiesc §i azi in petreceri si veselie* 
cu cintece si lautari, dar cu frica de Dumnezeu si facatori de bine. 

De atunci si pina azi, a ramas vorba stramo§easca ca fa|a de oamenii 
lacomi §i aplecati spre rele §i razbunare, Domnul nu le ramine dator 3 iar astfel 
de oameni de mai sint pe undeva pe pamint: 

Traiesc ca fratii 
$i se iubesc ca dracii ! 
Asa este de cind lumea, caci dracul isi gase§te cirtog in inima prostului 
si fuge de tamiie si de intelepciune. 



SNOPUL DE NUIELE 



Cindva traia un imparat mare peste mari §i tari, stapinea o imparatie 
intinsa si imbel§ugata, xmde si ciinii mergeau cu colacii-n coada §i fara de zgardiL 

Imparatul era intelept 5 drept si bun. Pentru faradelegi ii pedepsea la 
fel pe dregatorii domniei, ca §i pe cei mai de jos supu§i. 

I se dusese vestea ca este un om intelept §i drept ?i nu ramine dator ni- 
manui pentru incalcarea obiceiului pamintului. Obiceiul pamintului era ca tot 
natul, sa fie om de omenie, sa pastreze limba, legea, §i obiceiurile stramo§esti, 
iar toti cei din imparatie sa se ajute si iubesc§, asa cum se iubesc fra|ii la nevoie. 

Poporul intreg credea in el si il iubea ca pe un sfint. Batrinii il porecleau 
Tatal, Tatal Neamului si asta pentru ca era pentru top la fel; nu pentru unii 
muma si pentru altii ciuma ! 

Inconjurat numai dc oameni cu scaun la cap, ura de moarte pe alti regi 
si imparati care se tineau de minciuni §i razboaie, numai ca sa supuie alte 
popoare mici si neputincioase, ca sa-§i faca renume prin vitejia oamenilor. 

Imparatiil eel in|elept avu multe razboaie cu vecinii hrapareti si flaminzi 
care jinduiau la laptele §i mierea din holdele imparatiei sale. Dar cum i se 
treceau hotarele, el pe toji ii punea cu fata la pSmint, fiindca intregul popor 
lupta cu barbatie sa-§i apere tara §i averile. 

Ca oricare om, avea §i imparatul trei feciori, toti feti logofep, toti frumosi 
si voinici, ca stejarii din munte. 

S-a ingrijit el sa le dea invatatura aleasa chemind la palat pe cei mai 
mari invataji din lume. Toata ziulica inv5|au copiii vorbind ca albinele din 
mireasma 'florilor, intelepciunea din carji ?i minuirea cu istejime a sabiei. 

Imparatxil tragea cu urechea ce-i inva|a vracii, carturarii §i cititorii in 
stele. $i cu cit trecea vremea vedea el ca fiii sai nu judeca cu mintea lor, ci cu 

220 



mintea invatatilor lor. Ce-o sa icse din ei? Se intreba bietul imparat si cadea 
ingrijorat pe ginduri. 

Intr-o zi, o sa-i puie la o grea incercare pe inteleppi §i carturarii pala- 
tului. Pornnci sa se adune in marea sala de marmora albastra toti invatatii si 
copiii sai, iar imparatul le zise: 

— lata pentru ce ne-am adunat aid, cinstiti carturari. 

Cineva sa-mi spuie, sa §tie §i copiii mei care sint cele trei virtuti, fara 
•de care nu se poate stapini o imparatie ! 

— Sa fie aprigi, iuti si viteji, zisera unii. Altii zisera sa fie harnici, demni 
si zgirciti cu visteria si cite si mai cite pareri. 

— Sa va spun eu, zise cu vorba blinda §i dulce imparatul: sa fie inte- 
lepti, sa aiba infrinare la gura §i ru$ine la obraz. 

Daca pe toate astea le au si nu le lipseste rabdarea pot stapini o impa- 
ratie §i-i pot face pe supu§i fericiti. 

— Noi le avem pe toate astea, zisera intr-un glas feciorii, toti frumos 
imbracati. 

— Nu-i de ajuns sa spui ca esti cu scaun la cap, atunci cind faptele o 
dovedesc, altmintrelea. 

Apoi le vorbi batrinul despre imparatii si regii tirani, despre slujitorii 
vicleni, care se indeletnicesc sa-1 laude ca sa-§i pastreze slujbele, in loc sa-i 
spuie ce necazuri are poporul 5 ca sa nu mearga fara la ripa. 

Tirania, copiii mei, este biciul omenirii; ea stinge bucuria omului si 
lumina lui Dumnezeu. Toti oamenii rai, toti tiranii, mici si mari o sfirsesc 
in §treang, huiduiti de multime. Voi trebuie sa fiti buni si drepti cu cei de jos 
^i cu cei de sus ! Cu ingimfare §i infumurare, va departati de talpa tarii, de 
oamenii desculti sau in opinci, nu veti putea fi stapini buni si va fi vai de steaua 
voastra ! Fie imparat, fie mare dregator, ori om de rind, sa nu uitam ca trebuie 
sa fim oameni §i legati de popor. 

Pe toti ne ajteapta o dreapta judecata ! In fata mortii sa ne dam sufletul 
usura^i ca pe pamint am facut numai lucruri bune si eu asta va cer acum la 
sfir§itul vieui. Supusii vostri sa fie drepti si oameni liberi. De buna voie sa 
se supuna legilor, nu de frica lor sa tremure. Sa va biruiti patimile si pornirile 
rele. Dati o mina de ajutor oricarui om necajit fie el cit de rau ! Numai asa il 
veti face bun, zise cu blindeje batrinul imparat. 

Apoi le spuse imparatul cite verzi si uscate, doar — doar copiii lui vor 
prinde ceva din intelepciunea sa. 

Trecea vremea, imbatrinea imparatul, pina ce il parasira vederile, si se 
girbovi de tot. Simtea ca moartea-i bate la usa si de grijuliu ce era socoti ca 
nu poate sa-si dea sufletul inainte de a ramine impacat cu gindul ca fiii sai 
s-au ales cu ceva dintr-atita puzderie de inva|atura. 

Isi aduna iar pe mai marii dregatori si povapiitori si le impartasi hota- 
rirea sa: 

— Prea cinstip sfetnici ^i intelepti, am hotarit ca de azi inainte sa nu mai 
fiu eu imparat. De azi incolo vor porunci feciorii mei, conducind imparatia 
pe rind, fiecare cite un an. 

De azi pina la anul, incepe feciorul eel mare, apoi eel mijlocas si mai 
la urma eel mic. 

Acum sa va vad intelepciunea, priceperea si indeminarea in treburile 
imparapei. 

221 



Imparatul se scula de pe scaunul de aur §i-i lasa locul printului celui 
mai mare. Maria-sa nu se amesteca la nimic si tacea molcom, fie de era bine, 
fie de facea ceva rau. Astepta doar sa-i vadS ispravile. 

Feciorul sau cum ajunse imparat, dadu cu piciorul la dregatorii cu parul 
alb si girboviti ai tatalui. In locul lor aduse oameni tineri, frumosi, dar nepri- 
ceputi in rinduiala tarii. Ba pe unii ii arunca la inchisoare. 

Se abatu si un an rau de seceta, ca oamenii ajunsera sa jinduiasca dupa 
o bucata de piine. 

Asa era rinduiala, nepriceperea si saracia? In loc sa cumpere griu si 
porumb de la tarile vecine, ca in visterie erau bani destui se hotari saporneasca 
razboi impotriva unei tari vecine in care pamintul isi daduse roadele din belsug. 
Se imbracara locuitorii pasnici in haine de razboi, inarmati pina in dinti. Cind 
ajunsera la fruntariile acelei tari bogate, le iesi in intimpinare imparatul acela 
cu barba alba pina in pamint si le grai razboinicilor: 

— Fratilor din tara vecina, oameni sintem ! La foamete lumea multe 
pacate face ! lata ca noi va iesim pe cimpie cu carale pline de griu si porumb, 
cu mese intinse si bauturi. Sa fim prieteni adevarati si sa ne ajutam la nevoie 
ca oamenii. 

Nu te lasa maria-ta impins de patimi si nepriceperea tinerilor cirmuitori. 
Veniti la noi si va luati griu cit va trebuie si sa nu varsam singele celor nevinovati I 
Caci cine la razboi porneste 
Sfirsitul vietii sale dovedeste ! 

— Vrem pace si frati sa fim ! raspunse intr-tm glas ostirea tinarului 
imparat, inflaminzita si insetata ! 

Apoi se asezara la mesele intinse pe iarba verde, pina ce se saturara si 
se imbatara de-a binelea ! Daca se ospatara §i se imbatara bine, vazura atita 
belsug la batrinul imparat, incit se sfituira cu mai marile sale capetenii, sa 
treaca prin foe si sabie imparatia acestuia. 

?i astfel nu se tinura de cuvint ! Scoasera sabiile si incepura macelul ! 

Ostirea acestui imparat, vazind neobrazarea, puse mina pe securi si 
buzdugane de-i nimici pe nesatui si insusi tinarul imparat ramase fara o mina 
pe cimpul de batalie ! 

Cei care scapasera se intoarsera tri§ti si ru§inati ! 

Trecu anul si hai sa-i vie rindul si celui de-al doilea copil, celui mijlocas 
sa fie si el un an imparat. 

Mijlocasul ca sa se arate mai cuminte decit tatal sau, i§i lua alti dregatori, 
facu alte legi mai aspre, pentru ca poporul de frica sa-1 asculte. Al batrin vedea 3 
suspina si tacea, ca asa era facuta intelegerea sa nu se amestece nimeni sieisa 
se descurce cum i-o taia capul. Grija lui nu era sa se lucreze holdele, ci sa faca 
multaostireinarmata,safiemultistringatoride dari, multe cazarmi siinchisori. 

Poporul batea la poarta palatului cu jalbe-n protap si cu paie aprinse-n 
cap, ca nu mai pot suporta darile grele, ca li se ia griul, vacile §i mioarele si ramin 
saraci. El in loc sa le asculte necazurile si sa-i pedepseasca asa cum se cuvine 
pe cei ce se dadeau la faradelegi, ridea impreuna cu sfetnicii sai de gloata info- 
metata dupa dreptate si vorba buna. 

Asa ajunse tara de ripa, iar inchisorile gemeau de osinditi la robie grea. 
In tara la tot pasul erau stapini lancierii imparatului, care-i aruncau in ocna 
pe cei ce cutezau sa spuna adevarul. 

Vazind poporul ca prin munca cinstita nu se ajunge la capatii, pusera 
mina pe sape si topoara, de facura ferfenita ostirea si pe dregatorii sai, iar pe 

222 



tinarul imparat fura gata sa-1 spinzure de nu venea mosneagul sa-1 scape de 
ura norodului. 

De aci mersera la imparatul lor de pe vremuri §i-l rugara sa nu-i para- 
seasca §i sa nu le mai dea imparati tineri si infumurati sa-i conduca. Imparatul, 
incovoiat de ani si abia tinindu-se de un toiag le zise: 

— Hei, fiii mei, eu v-am cirmuit ca un pastor blind ce-si iubeste turma, 
legea, pamintul stramosesc si obiceiurile ! Acuma vad ca lume e multa, dar 
oameni sint putini ! 

Anii m-au imbatrinit §i simt ca am sa mor ! Am avut dorinta sa va las 
feciorii mei sa fiti imparati cu schimbul, cite un an fiecare, sa-mi dau seama 
de priceperea §i nepriceperea voastra. V-am vazut ispravile si astfel sfir§itul 
imi este si mai aproape. Simt ca o sa mor cu sufletul neimpacat, ca pe eel mic 
nu 1-am pus la vreo incercare. 

Veni si sorocul mult a^teptat §i in fata multimii batrinul imparat in vazul 
lumii isi puse cu mina lui copiii la incercare. 

— lata, copiii mei, grai el, va dau snopul asta fraged de nuiele, cine il 
va fringe, acela ma va urma pe scaunul imparatiei si vrednic va fi de mine si 
poporul meu. 

Dadu bratul cu nuiele sa-1 fringa pe rind si incepu tot cu eel mai mare. 
Baiatul eel mare ciung cum era, puse snopul intre genunchi si se opinti 
din rasputeri sa fringa nuielele. 

In zadar se suci, se invirti ca lepada bratul de nuiele rusinat, zicind: 

— Afurisite nuieluse, n-am pomenit ; parca ar fi f acute din carne moale, 
ca nici una nu se rupe ! 

Poporul rise cu hohote de prostia feciorului celui mare si se t bucura 
de nepriceperea sa. 

Apoi veni rindul fiului mijlocas. Lua el si snopul de nuiele, si cu putere 
vru sa-1 fringa. Daca nu putu isi aduna din nou puterile, dar osteneala ii fu 
zadarnica. Asa ca si el arunca bratul cu nuiele si se dadu batut. 

Poporul stiindu-1 ?i pe asta rau §i vazindu-1 pe deasupra si prost se bucura 
ca nu s-a priceput, nadajduind ca o fi ceva de capul celui mic. 

Imparatul, la rindul sau, parca se bucura si el de nepriceperea astora doi. 

— Hei, taica, amunca e a se face lucru bun si intelept, da cei fara cap 
si pricepere, caci iinde nu e stiinta §i pricepere, acolo e paguba mare, saracie, 
greseli multe si suferinta mare la norod. 

V-am lasat la domnie doi ani §i aduserati turma pe care am pastorit-o 
un veac la sapa de lemn ! Ce-am facut eu bun, voi tot ati stricat ! 

Atunci lua bratul cu nuiele §i-l intinse celui mai mic, sa-i vada si astuia 
intelepciunea. Copilul saruta mina imparatului, lua snopul de nuiele il dezlega, 
si incepu sa rupa mladita cu mladita, pina ce le frinse pe toate. 

Imparatului si poporului ii crestea inima de bucurie, vazindu-i price- 
perea si indeminarea. 

Dupa ce indeplini cu bine porunca, ingenunche in fata tatalui sau iubit, 
zicindu-i: 

— Marite imparate, iata am ispravit porunca si de imi vei da si alte porunci 
voi incerca sa le indeplinesc precum e mai bine, spre cinstea si placerea 
mariei-tale. 

— Iubite fiule, multamesc din inima cerului ca pot lasa poporului meu, 
un imparat intelept si bun ca tine. 

223 



Un imparat intelept aduce poporului lini^te si belsug in casa, iar eel 
lipsit de mime, aduce tulburare §i necazuri cu duiumul. Apoi iar il sfatui: 
Sa mai stii ca cu cit mai mare esti, 
Mai indatorat sa fii omenirii sa-i sluje§ti ! 
Apoi se urea pe tronul de aur feciorul eel mic ?i intelept, iar batrinul 
imparat isi dadu sufletul usurat ca lasase rod bun sa cirmuiasca imparatia 
dupa moartea sa. 



JUDECATA DREAPTA 

A fost un om sarac ce se afla in drumetie, plecat fiind in argatie. Ajunse 
odata mort de foame la o cafenea si ceru negustorului sa-i dea mincare in veresie 
ca e sarac si cauta de lucru. 

— Da-mi cinci oua fierte si ti le platesc cind m-oi intoarce de la stapin, 
zise drumetul. 

— Bine, baiete, sa te insemn pe raboj si sa nu uiti datoria ! 

— Multumesc, boierule, pentru bunatate ! si se ospata flamindul. 
Saracu pleca in lume, intra argat si munci si el pe unde putu cu gindul 

la copii si la muiere. Dupa sase ani de argatie, hai sa se intoarca sa-si plateasca 
datoria birtasului. 

Deschise usa si dadu si el ca tot natu buna ziua, apoi zise: 

— Poftim, boierule, cinci lei pe cele cinci oua> ce le-am mincat acum 
sase ani. 

Cind vazu negustorul numai cinci lei pe tejghea ii risipi pe jos de necaz. 

— Cum de te-ncumeta§i 3 mai baiete, sa-ti bati joe de mine numai cu 
cinci lei? Pai cinci oua de nu le mincai le clocea gaina ?i iejeau cinci pui? In 
al doilea an, cinci gaini faceau fiecare cite doua sute de oua. Asta inseamna 
ojmie de oua inca din al doilea an. Clocite la rindul lor, aduceau o mie de pui. 
O mie de pui, cresteau puici si se faceau in eel de-al treilea an gaini $i iar fiecare 
facea cite doua sute de oua ! Si-i dadu birtaju cu socotelile inainte ca nu a ago- 
nisit saracul atitia lei nici in cei §ase ani citi ii socotea drept datorie acum. 

— Daca nu-mi pui toti banii pe masa, te dau in judecata si toata viata 
nu te platesti de datorie cu tot neamul tau. 

Oamenii din birt dadura osteniti de atitea socoteli din cap, iar saracul 
cazu pe ginduri si incepu sa ofteze de inima rea si apoi se plinga. 

Pagin negustor i§i zise el in gindul sau si nu-si ierta ce 1-a indemnat sa 
fie cinstit si sa vie sa-si plateasca datoria. 

Venivremea la judecata cu sorocul lui, ca toate judecatile. 

Cata el un advocat bun, dar nici unul nu vrea sa-1 apere. Toti il soco- 
teau ca este vinovat. Bietul om era atit de mihnit ca sarea pielea pe el. Plingea 
si se vaita insa fara rost. 

Cind colo, pe scari la judecatorie, il vede Pacala. 

— Ce e cu tine, bre naica, de ce plingi si de ce oftezi? 

— Uite, domnule, m-a dat boieru-n judecata si pentru cinci oua fierte 
imi cere azi prin judecata o mo^ie. Si-i povesti lui Pacala, din fir in par, toata 
intimplarea. 

— $tii ce e, eu sint advocatul tau ! Du-te si cumpara o chila de griu> 
adu un brat de lemne si un amnar, ca-ti cistig eu procestu ! 

224 



— Cum adica? 

— Ai sa vezi ! 

Merse impricinatul, aduse o oala cu griu §i i-o dete lui Pacala. 

Pacala atita surcelele si puse griul la foe sa fiarba sa-i faca coliva birta§ului. 

Incepu judecata ! Advocatul negustorului facea spume la gura vorbind, 
da-i in sus, da-i in jos 3 ca omal acesta este dator si ca datoria lui din cinci oua 
se ridica la nu §tiu cit 3 o banita de aur. Se ingrozi judecatorul si lumea de soarta 
bietului sarac 3 pe care-1 astepta osinda grea si fara pereche pe lume . 

Veni rindul sa vorbeasca §i advocatul datornicului. 

— Unde ti-e advocatul, omulc ! zise judecatorul. 

— Iaca vine 3 domnule judecator, mai are de fiert oala ! 

— Ce oala, ce fiert? sa vie aici sa te apere 3 ca n-am timp de glume 3 auzi? 
In timpul asta intra Pacala 3 cam jerpelit in toale de taran, dar zimbind 

§i hotarit. 

— Ce e cu dumneata 3 domnule Pacala 3 il aperi pe acest nenorocit 3 sau 
te tii de zgoande? Nici la judecatorie nu te lasi de pacaleli? 

— Nu e nici o pacaleala, domnule judecator, am intirziat pentru ca a 
trebuit sa suflu-n foe sa fiarba oala de griu ! Vreau sa min dimineata in varsatul 
zorilor muierea la semanat. 

— Domnule Pacala 3 vino-ti in fire 3 esti aparator 3 nu esti mascarici? Unde 
s-a vazut pe lumea asta sa semeni griu fiert? Nu vezi 3 domnule, ca ne faci 
nebuni in prinzu-al mare? 

— Domnule judecator, eu sint nebun ca fierb griu pentru semanat pe 
ogor ! Dar piritorul, birta?ul asta burtos §i rotofei, cu mustatile canite de zama 
si untura, nu este nebun, ca cere unui om cinstit si sarac pentru cinci oua 
fierte, o banita de bani? Cum era cu putinta sa iese din ele atipia pui 3 puici, 
oua cu seminte §i gaini ouatoare? Unde s-a mai vazut, domnule judeditor, 
una ca asta? Raspundeti? 

— A§a este, adeveri judecatorul ! 

Lumea adunata, sari in sus de bucurie ca omul eel sarac gasise un advocat 3 
bun ca Pacala, care-1 scapa cu mintea lui isteaja de la datorii $i-l facu fericit 
pentru toata viata. A$a se duse vestea-n popor ca Pacala a devenit advocat 
vestit, sub soare si sub stele si toata lumea il tocmea. 



IMPARATUL SI TlLHARUL 

Cica era im imparat rau din fire care trecea prin taisui sabiei pe orice 
om din imparape 3 care nu se supunea poruncilor, ori care se dadeau la furturi 
si tilharii. 

Imparatul, desi era bogat ?i avea o tara mare 3 nu se multumea cu ceea 
ce av*a ?i facea razboaie, dupa razboaie 3 in care mureau zeci de mii de oameni 
pentru hatirul lui de a fi eel mai mare imparat. A?a ramineau vaduve 3 copiii 
orfani 51 ogoarele-npelenite. Multi oameni apucau calea codrului de teama §i 
groaza fafa de stapinirea nemiloasa si nedreapta a imparatului si a slugilor sale. 

Pe vremea unui astfel de imparat s-a indmplat ca un ostas sa arunce coiful 
§i s^atul §i sa se faca haiduc de codru. 

De prindea vreun negustor bogat il taia 3 ii lua bogatiile din carupa ?i le 
da copiilor sai goi ?i desculti. Cind prindea vreun curtean imparatesc cu bani 

225 



il omora la drumul mare si-i lua pungile de aur ce le purta asupra sa $i le 
imparfea banii la cei nevoia$i. 

S-a intimplat insa ca intr-o zi omul sa fie prins de oastea-mparatului. 
Batut si schingiuit a fost dus in marea piata a unei cetati ca sa i se atirne streangul 
la git. 

Imparatul era ?i el de fata, pentru ca mulpmea de norod sa invefe ca 
hotia si tilharia se pedepse?te de lege cu moartea. 

In fata tronului imparatesc asezat in piata se zice ca i s-a adus tilharul 
plin de singe si legat in lanturi. 

La vederea nenorocitului, multimea s-a cutremurat de groaza mortii 
infioratoare. 

Atunci imparatul intreba pe condamnat cu glas tare : 

— Omule, de ce ai tilharit, vezi c-ai ajuns cu gitul in streang pentru 
faptele tale? 

— Maria-ta, eu am tilharit ca sa cistig o bucata de pine pentru o casa 
de copii goi si flaminzi ! Dar maria-ta, la drept vorbind, e$ti mai mare tilhar 
decit mine. Mie mi se zice tilhar fiindca sint sarac, singur si neputincios. Daca 
a? fi mare, cu avere si putere ca maria-ta si cu oamenii inarmati, nu mi s-ar 
zice tilhar ?i tot ceea ce a? face ar fi bine si drept. 

Maria-ta ai ucis zeci de mii de oameni ?i sute de mii, ai umplut inchiso- 
rile cu oameni banuifi de necredinfa faja de imparat $i nimeni nu cuteaza sa-ti 
zica tilhar, caci pe tine §i nedreptatile tale le ocrote?te $i apara oastea ta. Tilhar 
sint eu si altii care ajung sa omoare de flaminzi. Asta am vrut sa ti-o spun ca 
si a^a putin imi pasa daca ai sa ma ucizi cu sabia ori cu ?treangul. N-am nimic 
de pierdut de la aceasta lume $i viata in care drepp §i fericiti sint numai cei tari 
si mari. Si acuma sint gata sa ma spinzurati ! Ce nu sint eu inconjurat ca si 
tine de tilhari inarmap, ca atunci nu mi s-ar zice tilhar, ci imparat §i toti cei 
Iasi s-ar gudura pe linga mine ca ni$te ciini flaminzi asteptind de la mine impa- 
ratul rasplata pentru supusenie, si crimele fata de popor. 

Imparatul auzind aceste cuvinte, zise catre tilhar: 

— Drept graiesti, omule ! eu sint mai mare tilhar dedt tine. Fii iertat 
de la mine si imparatie, iar de azi inainte vei fi eel dintii sfetnic al meu, caci 
tu e$ti singurul om cinstit care ai avut curajul sa-mi arafi in fa|a adevarul si 
cu intelepciunea ta de om cinstit sa-mi spui calea cea dreapta, nu ca lingu^i- 
torii mei sfatuitori, care au facut dintr-un imparat, un tilhar. Ramii cu mine 
sa-mi fii prieten §i povafuitor bxm. 

Poporul auzind aceste cuvinte se mira foarte de o astfel de intimplare 
si de aci inainte isi urma imparatul cu dragoste si iubire. 



URSITORILE 



Un negustor umblind odata pin sate dupa bucate, dupa vite 3 insara 
intr-un sat. In sat sa plimba de colo-colo sa-si cate un conac, noaptea sa se 
odihneasca. Era greu, pe nimeni nu cunstea si noaptea se-nnopta. Negustorul 
se abatu in marginea satului la o casa saracacioasa si-1 ruga pe stapin sa-1 lase 
sa conaceasca noaptea, ca e tare drumuit si de oase ostenit. Omul unde trase 
era sarac. Nu avea decit un bordei afumat, cu un pat lat, c-o masa mica sub 



226 



pat, numai cu crengi de cilp §i rogojini. Se culcara toti impreuna si se cutru- 
pira top cu cerga. 

Peste noapte se-ntimpla insa o minune mare. Pe la mijlocul noptii muierea 
omului unde trasese negustorul nascu un baiat. Negustorul se pierdu de rusine, 
auzind muierea in fiorii facerii, vaitindu-se si zvircolindu-se si el linga ea fara 
s-a poata ajuta. El se prefacea ca doarme si nu scoase capul de sub cerga neam. 

La un timp, durerile o napadira si nascu sarmana un baiat frumos, ca 
un fat-logofat. Dupa ce-1 nascu se scula biata muiere, lua o masuta, ca toata 
lumea, asternu pe ea o cama§a barbateasca curata, puse o stebla de busuioc 
§i un trochit cu apa si se culca, ca mai era putin pina la mijlocul noptii §j veneau 
ursitorile. Muierea si omul ei, cum rostira masa pentru ursitori, adormira 
du§i, de puteai toca lemne pe ei. Negustorului ii pierise somnul si se tot vaita, 
ce piaza rea l-o fi-ndemnat sa bata la ast bordei saracacios si murdar. 

Gindindu-se ce-o sa se faca de rusine la ziua, auzi usa bordeiului scir- 
tiind. Deodata casca ochii mari §i zari trei zine intrind pe use-n soba. Cele 
trei zine, cu pletele de aur rasfirate peste umar, cu aripi §i cama§i subtiri ca 
pinza de paianjen, se asezara pe linga masa pusa si se-ntrebara una pe alta, ce 
sa faca cu copilul? Ce soarta sa aiba? Sa aiba noroc sau sa fie nefericit si fara 
de noroc pe lume? Care mai de care-si da cu parerea^, iar negustorul sta cu 
urechile ciulite ca iepurele si asculta. Cea mai mare zina grai catre 
surorile cele mai mici: 

— Surioare, balaioare, cu cositele din soare, haide sa-1 tirsam, acum sa 
nu-1 luam. Dar cind o crestea, cind s-o insura, chiar la cunume, calu-i potic- 
neasca, capul sa-i rapeasca, sa se pomeneasca. 

Cea mijlocie auzind asa, o apuca o mila de bietul copila?, rugindu-le 
astfel pe surori: 

— Hai, fa surioare, ce pacat, ce jale, la vreme de tinereata, sa-i curmam 
frumoasa viata ! Mai bine sa moara pruncu-acum, sa n-ajunga pe-asa drum. 
Dar zina cea mica, cea mai frumusica, sta si chibzuia, apoi le graia: 

— Voi suratelor, surioarelor, fermecatelor ! Stati nu va grabiti, ccpil 
sa-1 ursiti. Ca este sarac, cu o cerga-n pat, c-un cctoi pe vatra, ce urita soarta ! 
Finca s-a brodit, bas s-a potrivit, negustor bogat, sta aci pe pat, hai noi sa-1 
ursam si sa-1 procopsam. Pe negustor sa-1 mosteneasca, avutia-i izideasca §i 
frumos sa imi traiasca, negustorul prapadeasca. 

Surorile asa se ogodira, asa si-1 ursara. Pusera mina pe trocul cu apa §i 
pe busuioc $i-i stropira fa|a pruncului. Toate se-nchinara 3 asa mi-1 ursara 
$i-afar' imi plecara. 

Negustorul era ca fiert de suparare. Tot ce-1 ursasera ursitorile el auzise. 
Cazu dus pe ginduri, ce sa faca acuma, cum s-o sccata Ja capatii? ! Cum se 
facu ziua, facma botezul copilului dupa cum le era obrccul. Negustcrul nostru, 
de voie, de nevoie, facea haz de necaz ! Apoi pleca in negustcrie ingrijorat 
?i-ngindurat. Ocoli negustorul lumea din sat, in sat, din oras in oras, dar gindu- 
rile lui stateau rasfirate, ca mintea muierii. Si de la marginea pamintului de-ar 
fi fost, gindul lui la acel copil din bordei ul eel sarac ztura. Se hctari sa mearga 
sa vada daca mai traieste copilul, poate ca a scapat de eel care-i va minca mosia 
miine 3 poimiine. Isi lasa negustoria si porni pe uimele gindului sau. Cind 
ajunse-n sat, la bcrdei nu cste tipenie de cm. Ispiteste-n dreapta, -n stinga, 
sa afle unde este copilul. Merse haaat pe o coasta 3 unde sapau parintii pruncului 
la o farina. La marginea padurii copilul dormea-n luica legat de crengile unui 
paltin. Negustorul, pitis-pitis, se furisa prin padure pina la luica si incet fura 

227 



copilul. De aci fugi cu copilul sa i se piarda urma. Merse el ce merse cu copilul 
pina ce ajunse la un riu mare, Sa-1 arunce-n apa sa-1 inece, isi zise el in gindul 
lui. Cum se gindi, asa $i facu. Lua copilul legat in scutece §1—1 arunca-n riu, 
Isi facu cruce ca a scapat de o belea a§a de mare si porni fluierind pe drum, 
bucuros. Pina la cer el credea ca s-a dus copilul, s-a-necat si de diavol e 
scapat. Isi vedea de-aci-nainte fara grija, fara bataie de cap, facind avere tot 
mai mare. 

. Insa bietul copilas plutea pe valuri, fara sa-1 traga apa la fund de usor 
ce era. 

Se nimeri atunci, ca ni$te copii pastori, sa vie sa adape oile $i caprele 
la riu. Zarira si auzira copilul chiraind, leganat de valuri, Un copil mai indraznef 
inota si scoase copilul la mai. Cind vazura copilul ud il mingiiara si-1 aplecara 
la o capra. De aci dusera copilul la stapinul lor la tirla si-i povestira intimplarea. 

Stapinul privi copilul frumos §i sanatos si porunpi sa aiba to£ grija de 
copil si sa-1 creasca pe linga tirla cu lapte de capra starpa, sa fie copil zdravan 
si puternic, bun de lucru. Copilul sugea la capra si cre?tea yazind cu ochii. 
Pastorii il cresteau 51-I porecleau «al gasit » ! A§a-i ziceau ei: Gasitule-ncoa, 
Gasitule-ncolo ! 

Ajunse baie^andru mare. La §aisprezece ani §tia sa scoata oarele din tirla, 
le purta rindul la pa§une $i la mxilsoare. Era un baiat curninte in toata firea §i 
top il iubeau ca pe fratele lor, Odata, iar s-a-ntimplat sa piece negustorul dupa 
vite prin sate. S-a nimerit samaiajungaodataiar prinlocurileumblateodinioara. 
Intr-o zi, trecu negustorul prin paduri, din tirla-n tirla, din stina-n stina, din 
salas in sala?, cumparind la oi si la mioare de-si facu si el o turma mare. Dupa 
ce le cumpara intxeba pe stapinul stinei cine o sa-i miie lui oile pina-n oras ? 

Stapinul ii dadu pe argatul eel mai mic, pe copilul gasit, zicindu-i: 

— Mai, tu ala Gasitu, du-te baaa de mina-i oile astui negustor in ora?, 
c-o sa-ti dea simit sa maninci acolo ca boierii. 

— Bine, vere, pentru ce-i zici Gasitul copilandrului, doar nu va fi fost 
cumva pierdut §i gasit ? 

— Asa a fost, negustorule ! Argatii mei 1-au gasit pe valuri si de atunci 
Gasitul i-a ramas numele. N-are §i el pe nimeni saracul, nici nume nu are ca 
toti oamenii. De moare, moare nebotezat §i o sa avem mare pacat ! 

Negustorul, cum auzi, il arse la ficati vorbele ciobanului ?i-ndata pricepu 
ca este vorba de copilul cu ursitorile. Hei I Vai de steaua mea, i$i zise-n gind 
negustorul, ce ma fac de-aici incolo. Pastorul, ne?tiind cine este negustorul, 
se bucura de venirea lui, ba ii mai arata §i capra care 1-a alaptat si crescut 
zicindu-i : 

— Asta-i capra §uta care 1-a crescut pe Gasitul. Ea este muma lui, Cind 
o muri trebuie s-o-ngropam ca pe oameni, fiindca ea a crescut un om §i e pacat 
s-o taiem sau s-o vindem la alpL Dar negustorul tot mai mult se gindea, cum 
ar drege ?i-ar facea, firul viepj-a-i rapimea. I?i aduna turmele de miei si de 
oi $i vru sa piece. Dar cum o sa piece cu atitea oi singur cue. O sa-i ceara ajutor 
stapinului: 

— Asculta, baciule, ti-am luat mioare, te-am incarcat de bani, nu faci 
bine sa-mi dai pe Gasitul s'a m-ajute la minat oile, pina-n tirg, in ora? ! 

— Doamne, negustor cinstit §i fericit, cum sa nu ti-1 dau. Ia-1 frate si 
fa-p treburile. Negustorul i?i insirui cirdurile de oi si le mina catre conacele 
sale impreuna cu baiatul eel aruncat pe apa tocmai de el, acum ?aisprezece ani. 

228 



La o fintina se opri ca la zacatcare sa se odihneasca oile $i sa le adape. 
Apoi ce-i mai nazare prin minte negustorului? Sa scrie o carte slugilor ?a-l 
omoare pe ast copil indata ce a baga oile-n obor. « Iar eu o sa ma mai zabo- 
vesc prin munte pe la tirle $i la stine dupa capre sterpe si berbeci gra§i §i daca-1 
omoriti sa-1 pitxilati » incheie el scrisoarea si lipi phcul. Apoi grai catrebaiat: 

— Feciorule, uite plicul asta! Cum ajungi cu oile-n batatura il dai la 
argatul meu al mai batrin. Tii minte? 

— fin, st Spi n e 3 cum sa nu tin, ca doar n-oi fi tare de cap ! Voi face pre- 
cum mi-ai poruncit. A luat de dindarat oile si incet-incet, mina-le pina intr-o 
zi s-a apropiat de conacul boierului. In urma lui venea un mosneag cu barba 
alba maturind pamintul care se opintea si se grabea sa-i ajunga stoaca din urma. 
$i-l ajunse. 

— Unde te calatore?ti, baiete, cu atitea oare singur pe a pustietate si 
nu ti-e teama ca te omoara tilharii §i-ti ia oile? 

— Merg la negustorul cutare, de-i min oile si-i due cartea asta argatilor 
?i cocoanei sale. 

— Care carte? intreba mo§neagul. 

— Uite pe asta ! 

— Ce scrie-n ea? 

■ — Nu stiu sa citesc, ii raspunse baiatul. 

— Da-mi-o mie s-o citesc. §i i-o dete. Cind o deschise si-i citi slovele^ 
tare se-ntrista batrinul. Pin3 copilul sa adune oile, mosneagul scrise alta scri- 
soare cu plavitu, puse-n plic s-o lipi la lcc. Copilul nimic nu bagase de seama. 
Mosneagul ii dete plicul indemnindu-1 sa-1 dea stapinei ca toate sint scrise 
cu rinduiala si-ntelepciune si nimic nu e scris rau. 

Mo§neagului insa ii paruse rau de copil vazindu-1 ca merge nevinovat 
la moarte si Dumnezeu il trimisese de sus sa-1 apere. De aia in scrisoare zise asa : 

« Cum ajunge baiatul asta cu oile, sa-1 luati, sa-1 imbracati in toale mindre 
si sa faceti nunta lui fie-mea cu el. Sa luati oile sa le Taiati, sa faceti nunta, sa 
se pomeneasca pe sub luna si pe sub soare. Iar eu mai ramin pe-aici 3 mai zabo- 
vesc in negustorie sa scot pirleala cu cheltuiala ». 

Pe urma mosneagul ramase sa se odihneasca si se sui la cer sa spuie is- 
prava Domnului, iar copilul ajunse cu oile-n batatura negustorului. Scoase 
scrisoarea din sin si dete negustoresei. Ea rupse plicul^ citi cuprinsul si ramase 
de mirare, cind vazu ce-i porunceste barbatul. Chema slugile si fata si le spuse 
cum e rindul, cum e porunca si treaba cu nunta. 

Slugile cum auzira se mirara^ dar ce sa fsca 5 ei sint argati, iar stapinul, 
stapin ! Imbracara flacaul in haine frumoase de sarbatoare, taiara oile, tocmira 
lautari si mersera de-1 cununara pe ast baiat drumet cu fata cea mindra si 
bogata sus la manastire, sa fie de pomenire. Asa ajunse ginerele negustorului 
stapin in casa cea bogata. Argatii-1 ascultau si alergau de colo-colo 3 ca le era 
frica sa nu-i pirasca la negustor cind s-o-ntoarce. 

Negustorul insa nadajduia ca baiatul s-a dus pe apa simbetci si nici 
prin gind nu-4 trecea de cele ce sc petrecea. 

Cind socoti ca e mai bine, se-ntoarse §i el la casa lui, la masa lui. Cine-1 
intilnea pe drum il fericea> ca are ginere mindru si voinic si bine-?, ni merit, 
ce om fericit ! Dar negustorul cum auzea, se-nvinetea si frigurile-l apuca, de 
vestea cea rea. Cum calca pragul ca§ii fiica-sa si ginere-su il primira si-i pupara 
mina. Negustorul viclean foe, n-are ce face, scoase citeva parale si se face ca-i 
daruieste. Cind intra-n casa la muiere, o s-o-ntrebe, cu ce rind a maritat fata 

229 



§i pentru ce sa faca una ca asta §i de capul ei ! Femeia ii arata scrisoarea. El o 
citi si-ncremeni vazind scrisul §i iscalitura lui. 

— Omule, mai intii ceteste si apoi vorbe$te ! Ce sint eu de vina daca 
te-ai imbatat si cartea ai scriat ! de, i-am cununat sus la manastire, si de pome- 
nire ! Mai privi o data cartea si isi dete cu socoteala ca scrisoarea, ori altcineva 
a scris-o, ori ca el o fi fost smintit cind a scris-o si orice-ar face Dumnezeu il 
ajuta pe acest copilandru precum ursoaica 1-a ursat, bogatia-i de mincat. 

Aaaa ! dar nu se lasa negustorul nici mort sa-i manince averea ! $i iar 
ii puse gind rau sa-1 omoare, caci raoartea unora este viata altera, asa cred unii, 
a§a credea si negustorul. N-o sa faca el voia la du§mani si lui Dumnezeu pe 
plac, sa ia un ginere sarac. Atit era el de minios ca-i era moartea mai aproape 
decit cama§a. 

Intr-o zi, se gindi cum sa-i faca facerea? Aduna toti argajii si le porunci 
sa se duca-n tarina la o ciutura si s-o pazeasca cu arme si cu pistoale. Intiiul 
om ce va veni sa ia apa sa fie impuscat si lepadat in ciutura. Slugile incarcara 
pustile cu prau si cu plumb, incarcara pistoalele, potrivira capsele la arme §i 
se pitulara linga put, asteptind. Chema nevasta si-i spuse §i ei intreaga taina, 
cum sa-i faca facerea si de ginere a scapa. Dar tot ce ei vorbeau fiica-i asculta 
§i amarnic plingea. La cina o sa trimeata pe ginere-su cu ulciorul la apa. 

Baiatul cum auzi lua ulciorul si dupa porunca socrului porni la apa. $i 
a?a pleca el cintind, fluierind ?i de moarte negrijind. 

Fata-1 auzi cintind si piti$-piti§, dupa el pina ce-i spuse: 

— Vino-ncoace dupa mine §i nu te duce la moarte. 

— Cum vine asta, a-ntrebat-o ? 

— Lasa intrebarile pina ce crapa dracul, caci moartea nu vine cind o 
chemi, ci te ia cind nu te temi ! Asteapta si ai sa vezi minunea minunilor. Se 
pitulara §i adistara. 

Acasa negustorul asteapta, asteapta ! Asteapta, asteapta ! Dar in zadar 
nici o veste. Mai, ce sa fie? i§i zise el in gind. A venit mijlocul nopjii §i nimic ! 
Ardea de nerabdare sa afle ce s-a-ntimplat ? Ii ardeau talpile, ca la fata mare. 

Pleca-n tarina la ciutura cu pricina. Slugile cum il simpra §i-l vazura, 
dar la stat nu-1 cunoscura, i§i facura cruce, sa cada pacatul lor pe negustor $i 
trasera ! Cum il omorira, il aruncara in ciutura cea parasita sa i se piarda urma. 
Dupa ce terminara porunca stapinului mersera acasa, era gogea aminat. Se 
aciuara §i se culcara. Abia dimineata luara seama ca lipse§te stapinul §i traie$te 
ginerele. A?a pe nevrute slugile se umplura de bodaproste, iar tinerii scapara 
de piaza rea. §i oricit s-a ostenit negustorul sa fuga dinaintea ursoaicii n-a fost 
cu putinfa, caci una i-a fost ursita lui si alta a copilului. Oricit s-a zbatut §i 
s-a trudit, de ce i-a fost frica n-a scapat, caci tot natu are o stea pe cer, §i ce-i 
scris, in frunte-i pus. 



URSITORILE SAU LUPUL CU CAPUL DE FIER 



Cica o muiere odata a facut noua copii §i toti i-au pierit. Cind povirnise 
spre batrinete, iata ca-i dete Dumnezeu si pe-al zecelea copil. 

A treia zi s-a a§ezat ea pe strat cu cama$a intoarsi, cu stebla de busuioc 
§i colac, sa a§tepte ursitorile cu norocul copilului. 

230 



Cind au venit ursitorile, s-au gindit, s-au rasucit ce soarta sa-i urzeasca 
§i pina la urma 1-a ursat sa moara la nunta mincat de lupul cu capul de fier. 

Muma-sa, care a stat treaza a auzit toata proroceala zinelor si speriata 
de soarta fiului sau ca o sa fie mincat de lupul cu capul de fier chiar la nunta, 
nu i-a ingaduit copilului sa intre in padure, ori sa treaca prin codri cu caruta 
sau pe jos. 

$i asa i-a venit copilului vremea de insurat. S-a facut nunta mare, cu na$i, 
staroiche, cumnat de mina §i tineret cita frunza si iarba. 

Ca sa nu-1 manince lupul cu capul de fier, ginerele mergea in fruntea 
flacailor si top calari incin$i cu sabii. Cind s-au intors ei de la biserica mergind 
catra casa, se-nfuri?eaza lupul cu capul de fier $i fugi dupa ginerele spaimintat. 
Ginerele de frica a uitat de mireasa, a pus calul in galop ca sa i se piarda urma. 
Lupul intra dupa el, pne-1 id, pne-1 colea, gata, gata sa-1 prinda. Dar cum 
ginerele avea un cal iute ce zbura ca vintul, lupul ramase mult in urma, iar gine- 
rele i§i pierdu urmele undeva departe in pustiu la marginile unei paduri. Cind 
acolo, o ca§tioara cu o lumini|a, stralucind in noapte.Bate la use si-i deschide 
o lupoaica cu capul de om ?i trupul de lup. 

— Ce cauti aid a?a tirziu, mai baiete? 

— Caut im adapost ca sa nu ma manince lupul cu capul de fier. 

— Intra $i leaga-ti calul aid in tinda, da sa stii ca eu sint mama lupului 
cu capul de fier. 

Cind a auzit flacaul, a inceput sa tremxire de frica. 

— Nu tremura, nu te teme, ca eu 1-am blestemat sa fie cu capul de fier, 
ca sa nu manince toate vietaple din p^dure $i cimpie si Dumnezeu acuma il 
tine flamind, nu poate minca decit ce-i soroce§te el, cite un flacau pe an si ala 
chiar in ziua cununiei. 

— Eu sint unul din aia ursit a fi mincat de el, de aceea m-a fugarit in 
ziua nuntii ! 

— Nu este nimic, sa n-ai teama ca eu am sa-ti dau trei dini mari sa 
te apere. 

Apoi mama lupoaica 1-a invatat cum sa arunce in vint un fir din parul 
ciinelui ?i sa strige: ur ! ur ! ur ! dinele meu, na usorul vintului, na greul pa- 
mintului, ca lupul ma maninca. De fiecare data sa arunce un fir de par si vintul 
va aduce parul la ciine care-1 va cauta $i gasi aparindu-1 de lup, 

Stind el a$a intr-o soba, iata ca soseste §i lupul eel blestemat mort de 
osteneala : 

— Mama, eu simt aid miros de fiinta omeneasca ! 

— E miros de untura, muica, de la alti oameni mincau mai de mult, 
ca la noi n-a venit niri un om. Baba s-a strecurat afara sa dea la ciini mincare, 
a facut semn ginerelui sa fuga ?i el a incalecat murgul ?i s-a dus ca gindul, 
departe in pustiu. Cind 1-a vazut lupul cu capul de fier el era departe in cimpie 
la dteva po?te. 

Lupul eel flamind nici una, nici alta si dupa el, dupa el gata sa-1 prinda 
sa-1 manince. El vede in urma lupul in departare, scoate un fir de par din batista, 
se urea intr-un copac, il sufla-n vint si striga tare : 

Ur ! ur ! ur ! 
Cinele meu bun; 
Na u§orul vintului 
$i greul pamintului ! 

231 



Cinele s-a luat dupa lup gata-gata sa-i rupa coada §i spatele, iar el iar 
s-a departat. Cinele a ostenit si el, iar s-a suit intr-o girnita mare strigind $i 
suflind firul de par in vint: 

Ur ! ur ! ur ! 
Cinele meu bun, 
Na u$orul vintului 
$i greul pamintului ! 

Atunci cinele al dcilea a pcrnit-o la gcana dupa lup gata sa-i rupa partea 
dindarat. Lupul insa nu se lasa si tot una dupa baiet gata-gata, sa infiga coltii-n 
el. A$a a intrat el intr-un pustiu, fara iarba $i copaci numai cu un ciongar 
batrin, in care un vultur isi facuee cuitul. S-a urcat el in cicngarul ros de vin- 
turi si fara pic de ccaje pe el, suflind in vint ultimul fir de par $i strigind: . 

Ur ! ur ! ur ! 
Cinele meu bun; 
Na u$orul vintului 
$i greul pamintului? 

A scsit §i eel de-al treilea cine si s-au pus pe lup toti ciinii. Lupul cu 
capul de fier levea cit putea in trucchiul cicngarului sa-I rupa ca sa cada jos 
ginerele eel ursat a-i fi o data pe an hrana de mincare. 

Vulturul s-a suparat $i el pe lup ?i in timp ce-1 incolteau ciinii el se repezi 
ca sageata in capul de fier, scotindu-i ochii. Dupa ce ramase lupul faraochi, 
ciinii il sfisiara, raminind din el numai capul de fier si buna ro§ie, acra ?i otra- 
vita de care nici ciinii $i nici vulturii nu se apropiau. 

Cobori fericit din ciongar si ginerele, bucurindu-se ca i-a murit moartea 
?i din ura ce-o avea fata de lup dadu o data cu piciorul in burta cea ro?ie din 
care iesi un praf rosu, ca un nor de praf. Dar cum il lovi, piciorul i se frinse 
si de praful eel ro§u, ginerele cazu jos si muri otravit linga lupul cu capul de 
fier, asa cum ii fusese proorocita soarta in noaptea ursitorilor. 



OMUL FARA NAROC 



De cind cu lupii ai albi, a fost un om sarac lipit pamintului. De sarac 
ce erea, nici o fata nu-1 vroia sa se marite cu el. Dupa ce-?i ridicasa gindul 
de la insuratoare, iata ca-i veni narocul in cale si nu statu neam pe ginduri, 
ba se grabi. 

Traia asa macar ca era argat impreuna cu muierea pe la cei bogati ! 
Dupa un an muierea i-a ramas grea si-i nascu un copil. 

Mare veselie fu in casa saracului vazind ca au un copil asa de dragalas, 
dar se intristara vazind ca n-au nici scutece sa-1 invaluiasca? La mijloc de 
noapte, cind 1-apuca pe om fiorii de moarte si toate alele umbla pe pamint, 
se coborira din ceri trei ursitoare, intrara pe co? si de-acolo s-asezara-n casa 
pe vatra focului si incepura sa se sfatuiasca. 

— Eu zic copilu asta sa moara-n zori de zi, spuse cea mai mare 
ursitoare. 

232 



— Eu zic sa-1 lasam sa traiasca §i sa moara la nunta impreuna cu mireasa, 
inghititi de valurile riului inghetat, zice cea mijlocie. 

— Ba ! surioarelor, e pacat sa-1 chinuim pe al cm sarac, asa luindu-i 
de pe lume singurul copil. Mai bine sa-1 lasam sa traiasca, insa sa n-aiba noroc 
pe lume, sa nu s-aleaga cu nimic din ce va munci, pina ce nu sc va 
insura cu o §chioapa pe care s-o cheme Gherghina ?i care sa-i aduca norocul. 

— Binee ! zisera celelalte doua, sa fie pe voia ta ?i luindu-si zborul se 
pierdura printre nori mai ales ca §i cocosii se pregateau sa-$i scuture aripiile 
vestind revarsatul zorilor. 

Parintii isi botezara copilul ca tot natul §i-i pusera numele Patiu. Dupa 
scurt timp, ii murira parintii si copilul ramasa singur, plingind fara de nici 
un ajutor sau de mingiiere. Mergea cersind pe la unul si pe Ta ahu vreo coaja 
uscata de malai si singur singurel uidi in bordeiul lui cu o mita cu care se-ntelegea 
destul de bine, aranindu-se impreuna. Patru se-nvata sa prinda pasarele si 
sa cinte ca ele. Isifacu arc §i de mic-mititel sarea din craca in craca, ca o veverita. 

Ajungind otira de copilandru, pleaca-n lume sa se araneasca din munca 
lui. Gol ?i rupt cum era, toti boierii cum il vedeau intorceau capul si nici 
ca-1 bagau in sama; vrun cotcar de baiet. Pina la urma isi gasi un stapin ?i 
se ogadi sa-1 slujeasca un an pe o oaie. 

Copilul era cuminte si argati un an, multumindu-si stapinul, care-i 
si dadu simbrie. El si-a luat oaia sa piece la alt stapin, dar abia iesi din batatura 
cu oaia ca aceasta si muri. 

Sa-ntrista bietul baiat ca intr-un minut a pierdut munca lui pe un an 
de zile si iar sa ogodi in slujba inca un an si tot pe o oaie, la acela§i stapin. 
La Simedru, cind s-a-ncherbat anul, a primit dreptul sau, caia si a plecat. 
Cind pe drum, oaia cazu si muri. 

— Of ! sarac de maica mea, argatii doi ani la stapin, prin viscol si fur- 
tuni, gol si flamind §i iaca de fiecare data oili mi-au murit ! Ma due in lume, 
oi gasi un stapin cu un suflet mai bun si mai norocos. 

Suspinind §i blestemindu-§i soarta cea grea pe care de mic avea s-o-nfrunte, 
pleca iar in lume dupa stapin- Ajunsa intr-un sat undeva departe la munti 
de piatra, aci se ogodi cu un om sa-i slujeasca un an pe o capra, ca de ea nu 
sa prind boalele, ca apa de gisca. $-apoi cu o capra, un sarac usor se poate 
descurca in viata, caci dupa vorba batrineasca capra este vaca saracului, 
s-apoi roade unde o legi. Sluji si mai cu cinste si stapinul la soroc ii 
dadu capra. 

I§i lua el capra cu gindul ca acum cu averea asta sase-ntoarca la bordeiul 
lui, s-aprinda si el o lumina pe mormintul parintilor care 1-au adus pe lume 
sa vada si el soarele, binele si raul. Merse multe zile cu capra, dar treund printr-o 
padure, o haita de lupi ii taiara calea si daca nu se suia intr-un paltin 1-ar fi 
mincat si pe el bietul ciobanel ! In vazul lui, lupii ii sfasiara capra si iar nu 
s-aleasa cu nimic, dupa alt an de munca. 

Dupa ce scapa de lupi, iarasi isi lua traista-n bat si hai in lume sa-si 
cate narocul. Ajunsa intr-un sat §i se baga argat la un boicr pe un purcel. 

Poate ca porcii sa fie mai norocosi decit osmenii, zise Patru-n gindul lui. 

Si iar necazuri si iar munca pina ce i sc implini anul. 

Stapinul ii dete purcclul si el plcca spre satul lui. Mergind asa pin ale 
paduri cu purcelul, ca sa nu moara de foame o apucara dupa ghinda de fagi. 
La ghinda de fagi ii mergea bine porcului, insa ducindu-se la un izvor sa bea 
apa, Patru vazu acolo un cerb cu o stea de aur in frunte, uita de purcel si fugi 

233 



dupa cerb sa-I injunghie. Dar n-avu noroc nid sa-1 prinda §i cind se intoarse, 
aid sa mai dea de purceL Cauta el prin padure, pin munp zile, saptamini 
$i luni, dar de purcel nici urma, 

Vai de oaia ce nu-si poate duce Una i?i zise baiatul plingind de nacaz, 
ca dupa atitia ani nu e-n stare sa aiba parte de trufia lui. 

Neavind ce face altceva, fiind invatat cu munca la stapin, din nou i§i 
gasi unul cu care se ogodi sa-i slujeasca un an pentru o junca. Dupa ce i-a venit 
sorocul $i-a luat junca $i a plecat fericit ca a ajuns §i el om cu avere. Pe drum 
insa iar ii venira necazurile cu carul. Junca fu apucata de streche i§i puse 
coada pe spinare $i fugi orbeste printr-o padure $i-nnebunita biata vipca de 
frica nici nu vazu prapastia in care se prabu$i de nu se mai alese nimic 
dintr-insa ! 

Patru vazind nenorodrea, ramasa mut in gura prapastiei, blestemindu-§i 
soarta §i ziua-n care s-a nascut ?i fu cit p-ad sa-nchida ochii $i si se arunce 
?i el in prapastie cind mare-i fu mirarea auzind intr-un ciongar batrin un glas 
de pasare care-i spusa: 

— Nu-p pierde curajul Petre, tu e?ti om far' de noroc, numai mergi 
in hime ?i cata o fata care sa se cheme Gherghina 51 ea ip va aduce mult noroc, 
apoi pasarea i?i lua zborul ?i se pierdu in slavile cerului. 

„ Pelegea mea, zise Patru de-aci-nainte am sa argafesc de-a fiecea "; 
$i iar pleca sa-$i cate un stapin* Ajunsa la casa unui om cu stare $i-l intreba: 

— Stapine, n-ai nevoie de un om care sa-p munceasca-n holde, fara 
sa-ti ceara simbrie? 

— Ba, cum sa n-am baiete, raspunse boierul ?i tocmeala fu ca $i facuta. 
Cine n-ar vrea sa i se lucreze degeaba? 

— Unul sa se opinteasca, da bogatu sa primeasca. 

P3tru i?i vedea de treburi fiindca nu mai putea trage nadejde ca ar putea 
ceva ci§tiga in viaja. De ci§tig se §tersese pe bot. Muncea in sila §i-n sudori, 
da stapinu-i da mamaliga ca-n padure erau destule mere-padurete. 
Vorba aceea: „Ce §tie tirgovepil, ce este paduretul?" 
Vremea trecea si PStru SI far' de noroc crestea, Dupa ce sluji vreo doi 
ani merse la stapin sa-?i ia ramas bun. 

— Boierule, sorocu a venit, de argapt te-am argatit, iaca mi-a venit 
timpul sa plec. 

— Petre, spune-mi ce-p datorez pentru truda ta? 

— Nimic, boierule ! De mi-ai da un lucru sa sparge, sa fringe ori il 
arde focul ! De mi-ai da o oara, or meare, or, sa rataceste-n pustiu ! Eu sint 
omul far' de naroc pe lume, orice mi-ai darui, nu traiejte, se sparge, piere, 
asa ca sint osindit toata viata sa muncesc pentru altii si eu sa n-am un petec 
in spinare Ia vreme de batrineata. Asa ca eu m-am invatat sa hoinaresc de-a 
lungul si de-a latul, ca un om far* de naroc. 

— Petre ! Te sfatuiesc sa nu pleci de la mine. Ramii aid §i cind ip va 
veni VTemea de-nsurat, atunci am sa te-nsor, ip fac un bordei §i vei trai $i 
tu fericit ca top oamenii. Dupa ce statu pupn pe ginduri, spuse hotarit: 

— Bine, stapine, te ascult ! lata ca ramin, da sa ?tii ca orice mi-ai da, 
la mine nu sta. $i nid sa nu-mi plate§ti vreodata ceva, ca e pacat de cheltuiala ! 
Nu cheltui orzul pe gi§te ca e in zadar. 

Se mai scursera dpva ani $i Patru se facu baiat mare si frumos. Daca 
ar fi fost §i el ca ceilalp danaci cu rost si rinduiala s-ar fi omorit fetili dupa el. 

234 



Dar a?a, cum curgeau peticile dupa el, nici mucii nu §i-ar fi aruncat cineva 
pe dinsul, atit era de imos §i neispravit. 

lata ca la o vreme stapinu ii spuse lui Patru: 

— Mai baiete, uite eu iti daruiesc un bordei, iar tu sa fii in stare acu sa-ti 
cauti muiere. Du-te-n lume, iti alege mireasa §i-ntoarce-te la casa mea. 

— Mulfamesc dumitale, stapine, am sa ma due, insa care fata a sa se 
marite cu un sarantoc ca mine? Eu vezi ca n-am nici {oale de sus cum au alpi 
danaci. 

— Du-te §i cata bine una dupa masura ta, ca cine sa aseamana s-aduna 
§-apoi omul de-o nevasta §i de-o mita are nevoie in casa, de alelalte ai de toate. 

Patru sa mai uita o data la bordeiul in care avea sa traiasca cu sopoara 
sa, §i pleca trist ?i amarit. 

Lua lumea in lung §i-n curmezi§, dar nima nu-1 baga-n seama. Cind 
il vedeau fetele a?a, de cebaluit, le bufnea risul, iar Patru de ru§ine s-ar fi 
tagat in pamint. Mai la urma ajunsa intr-un pustiu intins fara de vietap, 
Muma lui, care se prefacuse-n cioara il urmarea pas cu pas. 

Cind obosit ?i fara de nadejde se-ntoarsa la stapin intr-un amurg de 
sara, o cioara se ajeza pe o f intina tocmai cind el setos, sorbea apa, §i-i spuse : 

— Petre, Petre, tu te omori, maica, cautindu-fi mireasa in lumea larga, 
te ostane§ti in suspine, da norocul tau este la Gherghina care este colo-n 
argeaua aceea. 

— Unde? zise Patru fericit, luminindu-i-se fapi §i-ncolpnd nadejdile 
in inima lui cow§ita de durere. Cind ridica capul se-ngrozi vizind o cioara 
care zbura §i se puse drept pe argeaua unde era fata ce i-o rinduisera ursitorile 
in noaptea na§terii. Apoi aci se puse pe croncanit, cind o fata $chioapa ie§i 
afar a §i o u?ui. 

— Ce dudai cioara, feti{o, ca nu fi-a facut nimic rau ii zise cam cu in- 
drazneala Patru. 

— Nu vezi, mai baiete, cum cinta, parc-ar vrea sa spuna ceva §i n-a? 
vrea sa spuie, ceva de rau ca (destul sint eu de napastuita sa traiesc singura pe 
lume prin ale pustii, prin ale nadolii. Da pe cine cauti pe aici, baiete? 

— Pe o fata cu numele Gherghina. 

— Pc mine ma cheama Gherghina! 

— Cioara aceea mi-a spus ca tu e§ti rinduita sa fii mireasa mea §i de aia 
de ani de zile te cat §i-mi pare bine ca te-am gasit. 

— Dar uita-te bine la mine, baiete, ca pe linga ca sint saraca, fara de 
paring sint §i §chioapa ! Un danac frumos ca tine ar fi pacat sa-§i lege viapi 
cu o mireasa care sa n-aiba nici xm fel de avere, da peste toate sa mai fie §i 
^chioapa ! 

— Pe tine te caut §i te vreau a?a. De avere nu-mi pasa. Ca eu sint sarac, 
dar daca sint sanatos tot ce vad pe lume poate fi al meu. Fii intalegatoare ji 
hai cu mine daca vrei sa fii fericita si iubita. Sa mincam numai o ceapa sparta 
?ezind pe xm maracine, dar sa traim impreuna in intelegere ?i bunatate. Tu 
sa §tii un lucru, ca attmci cind se-ntilneste foamea cu setea, ele se aduna lao- 
lalta ?i nu se despart. Tu saraca, eu sarac, vorba ceea ne-a tunat si ne-a adunat ! 
Hai sa mergem la stapinul meu unde am §i eu un bordei si acolo ai sa te simti 
ca intr-o casa boiereasca. 

Gherghina asculta rugamintea lui Patru i§i dadu seama ca el este trimis 
de Dumnezau sa-i fie neavsta ?i fara sa se mai ogodeasca, pleca impreuna la 
bordeiul ce-i a§tepta. 

235 



Apropiindu-se de sat, zari bcrdeiul. Fata zimbea de fericire. 

— Aceea este casa pe care mi-a daruit-o stapinul, este casa noastra. 

— O sa traim cu bu curie in ea impreuna cu copiii nostri, zise Gherghina. 
Da tocmai in vremea asta o barza urmarita de un vultux intaritat, ca 

barza vrea sa-i arda cuibul cu pui cu tot, pentru ca ii rapise unul din puisorii 
ei, scapa din cioc taciunele luat de undeva de pe niscaiva ciobani, drept pe 
bordeiul lui si numaidecit arse de nu se mai cuno§tea decit o groapa adinca 
in pamint. 

Cind vazura casa arzind le-ngheta inima de necaz, oftara adinc si limba 
le ramasa amor tit a nestiind ce sa mai zica la aceste semne rele. Apoi intr-un 
tirziu Patru zise: 

— Gherghino, sa stii ca eu sint omul far' de noroc pe lume. Orice mi 
s-ar darui, orisice as agonisi prin munca mea totul piere si nimic nu ramine ! 

De aci inainte sa stii ca orice vom cistiga al tau este, eu nu sint stapin 
pe nimic, asa am fost eu ursit si asa este. 

Stapinul le facu nunta si se cununara si ei ca tot natu. Pe urma 
le facu alt bordei, insa Patru spusa stapinului ca nu este bordeiul sau, ci al 
nevestii sale, ?i cu bordeiul nu se mai intimpla nimic rau. Mai la urma le 
mai dete si o curea de pamint pe linga casa care tot a Gherghinei spusa Patru 
ca este. Pamintul rodea si ei se-nstareau incet-incet. Cumpara ni§te juncani 
si ca sa-i moara, niste sateni il intrebara: 

— Petre, ai tai sint juncanii, ca frumosi mai sint? 

— Nu sint ai mei, bre, sint ai muierii mele ! 

Mai tirziu isi facu car si cobirlet plug, grapa si altele. Dar cind era 
intrebat ale cui sint, el spunea ca sint ale lui Gherghina, nevasta-sa. 

$i toate-i mergeau bine. 

Ajunsa o vreme rca cind Dumnezeu uitase de lume si pinjolise grinele 
de le arsese arsita soarelui. Toate holdele erau pirjolite, da griul lui Patru eel 
fara de naroc era mare si frumos. 

Intr-o zi, sa nimeri sa fie chiar in capul locului, cind niste calatori se 
mirara, cum se poate ca Dumnezeu sa fie asa de nedrept, fiindca la unii oameni 
sa le arda bucatele si sa le sece izvoarele, da la alpi sa-mblinzeasca dogoarea 
soarelui si sa fie mare berechet. De nerabdare intrara-n vorba si zisera: 

— Buna vremea, omule ! 

— Multam dumneavoastra, drumetilor ! 

— Da al dumitale este griul asta asa de mare si frumos? 

— Da, al meu e, zise Patru, fara sa-si dea seama. Cind se uita, incremeni, 
vazind ca din senin s-aprinsa griul ! Atunci isi dete seama dc greseala, fugi 
spre mijlocul griului si striga: „ Mai oameni buni, uitati-va bine si-ntelegeti, 
pin-aici a fost griul meu, dar de aici inainte este griul muierii mele, ati auzit? 

— Auzit, auzit ! raspunsera calatorii care vazura cu uimire cum focul 
se stinge si griul lui nevasta-sa ramasa frumos, ca trestia in bataia vintului ! 
Nu intelesera taina, da nici nu incercara s-o afle si-si vazura de drum 
fiind grabiti. 

Cind veni iarna, Patru ?i Gherghina aveau dc tcate, da boierul minca 
rabdari prajite. Ca s^a nu moara de foame isi vindea o parte din mosie ?i lua 
griu de la sluga s?.. In fiecare an era seceta si toate holdele se pirleau de arsita 
soarelui. Numai holdele Gherghinei se-nmulteau si se mareau, inch pareau 
ca o mare de aur leganata de vint. 

236 



Boierul, ca sa nu moara de foame, i§i vindu toata averea si ajunsa el cu 
tot neamul lui sluga pe mo§ia Gherghinei. Turbat de minie, boierul intr-un 
an §i-a pus in gind sa-1 scoata din minti pe Patru, doar va spune ca e griul 
lui. Cum trecusera mulfi ani, uitasa ca este om far' de naroc si acesta-1 intreba 
pe cind se aflau acasa: 

— Vezi, mai Patrule, cum e soarta omului, din sluga te facu§i boier, 
iar eu ajunsei argat, la argat ! Tu ai holde de grine iar eu opinteala, sudori 
§i suspine. 

— Ce sa-fi fac eu boierule, zise Patru eel fara de naroc, asa ne-a fost 
scrisa tu sa sarace§ti, iar eu sa ma-nbogatesc ! 

Atunci dintr-o data, tot cimpul cu holdele sale si ale Gherghinei s-au 
aprins si s-au facut scrum. 

Cind a vazut Petre, a fost prea tirziu. Nemaiavind ce minca, de foame 
a murit boierul cu tot neamul sau si s-a prapadit si Patru eel fara de naroc 
■cu nevasta lui si pamintul a ramas pustiu de oameni. 



PIAZA REA 



A fost un imparat care avea zece copii. Mai la urma i-a dat Dumnezeu 
•§i o fetita. Cum i-a venit pe lume fetita, parca a dat ciuma-n oi. A inceput 
-sa-i mearga rau. Mai intii i-au murit vitele, apoi copiii si slugile. S-a ingrijorat 
imparatul $i nu mai avea nici un chef de viata. Ce era sa faca? In fata sortii 
nici imparatii n-au nici o putere. A dat veste in lume sa-i vie filozofi si vraci 
sa-i citeasca-n stele §i sa-i vada ce zodie il mai a$teapta. Nici unul nu putea 
sa-i dea de capatii ce este cu fata asta care-i este piaza rea. Mai gasi un vraci 
schiop si prapadit care ramase sa vada ce face fata noaptea. El o pindi §i spre 
mirarea lui vazu ca se face cirlig si doarme cu genunchii la gura §i cu fata in 
jos. Atunci i-a grait vraciul imparatului. Asta este piaza rea. Pina nu pleaca 
din casa, toate se prapadesc ?i praf si pulbere se va alege si de imparatie, daca 
n-o duci in padure s-o manince fiarele. Palatele au inceput sa se darime, iarba 
-sa se paleasca, vitele sa behaie flaminde $i oamenii sa se manince unul pe altul 
de foame. N-are ce face, o imbraca bine ca pentru drum lung, ii da mai multe 
pungi cu aur si pleaca in padure prefacindu-se ca merge cu ea la vinatoare. 
In padure vineaza cerbi, caprioare §i se pierde ca din intimplare de fiica lui, 
raminind cu mare durere in suflet. Fiica lui, numita la palat piaza rea, culege 
fragi, mure si flori a?teptindu-l pe tata-su sa se intoarca. Dar tata-su nu se 
mai intoarce. Plinge ea amarnic si o ia prin padure doar o da peste vreun ochi 
de lumina in tufi?. Dupa multa osteneala si nopti de groaza, ajunge la o tirla 
de ciobani intr-un munte. Pastorii se mirara cum de o fiinfa omeneasca are 
curajul sa treaca prin paduri cu atitea fiare salbatice ! Ei s-au bucurat de venirea 
ei, au omenit-o cu lapte, urda ?i mamaUgS ?i au luat-o sS le fie ca ?i fiica lor. 
Piaza rea la rindul ei i-a daruit cu aur si alte lucruri scumpe. N-a trecut insa 
mult, ca a dat moartea in turmele de oi §i era cit pe aci sa se prapadeasca toate, 
daca o parte nu sareau in riu si nu treceau pe malul unde piaza rea nu avea 
nici o putere. Mai la urma s-a aprins coliba peste ciobani, asa ca era cit pe aci 
^a arda de vii. Dupa atita paguba si necazuri, ciobanii se sfatuira s-o alunge 
pe feti|l ducind-o departe in padure s-o minince fiarele. Cum pleca feti^, 

237 



turmele de oi se inmultira la loc si toate deveneau din belsug ca mai inainte.. 
Fetita o porni tot inainte plingind si rugindu-se s-o ajute Dumnezeu sa scape 
din gura fiarelor ce misunau prin paduri. Intr-o noapte vazu un licurici, se 
lua dupa el si cind colo el o duse la casa Sfintei Vineri. Sfinta Vineri se bucura 
cind vazu fetita. O mingiie $i ii dadu sa manince si sa se culce. Fetita ii povesti 
necazurile si baba o asculta facindu-i-se mila de ea. 

A doua zi ii muri catelusa, a treia zi ii muri purcelusa, a patra zi, gaina,. 
a cincea zi, cocosul si-i mai ramasese pe vatra doar mita. Ce era sa faca? Ca 
sa nu piara toate de Piaza Rea, o duse-n padure sa culeaga bure|i §i iar se pierdu. 
Iar de aci incolo incepura necazurile. Trece prin paduri, ape si munti pe unde 
nu calcase picior de om, decit cer, paduri §i fiare. Dupa multa osteneala intr-o 
zi ajunse la o casa facuta intr-un stei de piatra §i acolo, stapina, o arapoaica* 
urita si arsa de foe precum este arama. Arapoaica stia dinainte cine este fetita* 
dupa stelele de pe cer, fiindca stia sa citeasca in stele. Fata ii povesti cum fusese 
alungata de peste tot. 

Intr-o zi, arapoaica o duse cu trasura ei la o apa fermecata. Lua fata 
si o arunca in riu si de aci ie§i curata, luminata, ca de Maica Precesta lasata. 
Rautatea din sufletul si toalele ei se duse pe acea apa. Cind ie§i afara era fru- 
moasa ca o zina si nu mai era trista ca inainte, ci zimbitoare si placuta la grai* 
De aci plecara ele departe cu trasura intr-o tara sub un munte. Vad o casa^ 
bat la u§a si intra. Inauntru stateau doi in§i. Unul era trintor ! Toata ziua sta 
si dormea si tarina de sub el putea de lene. Alalalt, era slab ca un tir si se juca 
cu doua gheme, cum se joaca mijele. Arapoaica §tia ce comoara este ascunsa 
in acele gheme. Impinse fata afara zicindu-i sa stea cuminte in trasmra pina 
vine ea. Iar cind va veni sa dea bid cailor si sa fuga. Zis §i facut. Fata trage 
trasura aproape. Fura ghemul de aur cu care se juca omul eel slab si fugi la 
trasura. Pina s-o ajunga, ea dusa a fost. 

Aude imparatul ca s-a furat ghemul cu lina de aur. Bate tobele in fara 
sa se afle unde este ghemul ca el da oricit numai sa i se dea ghemul ca are 
nunta §i trebuie facuta rochie din tors pentru mireasa. Arapoaica trimite 
vorba ca ea are ghemul cu lina de aur. Vine imparatul cu carul cu aur sa-i 
plateasca ghemul. 

Arapoaica zice : 

— Dau ghemul la cintar pe aur. Ce bani n-or ajunge, sa-1 cintarim pe 
imparat si ca datornic al meu, va trebui sa se insoare cu fata pe care i-o dau 
eu. Imparatul crede ca are aur destul, nu se mai tocmeste 51-i raspunde: 

— Sa fie pe pofta inimii dumitale ! $i pornira sa cintareasca. Ghemul 
era vrajit si oricit aur puneau nu cintarea cit ghemul. La unna urmei zise 
arapoaica imparatului ca n-are bani de ajuns pentru lina de aur. El n-are in- 
cotro se suie pe cintar si abia acum plateste cu trupul lui ghemul. Insa fiind 
vindut arapoaicei aceasta face ce vrea cu el de aci inainte. Il ia pe imparat 
?i intreaga comoara si o duce la casa ei din munte. Imparatul sta trist ca s-a 
lasat ca un prost vindut de viu si n-o sa mai faca nunta niciodata. 

Intr-o zi i-a aratat imparatului pe fetita de la ea Piaza Rea. Cind a 
vazut-o asa de frumoasa, a fost gata, gata sa-i ia lumina ochilor. S-a bucurat 
el de o asa intimplare si a cerut-o pe Piaza Rea s-o ia de nevasta. 

S-a dus cu fata la tatal ei, care matura drumul cu chica si cu barba de 
batrin ce era si au facut o nunta-mparateasca, de s-au veselit si chiuit o luna 
?i saptamina si astazi inca joaca horaj iar altii se caznesc sa goleasca vedrele 
cu vin. 

238 



ImpAratul hot 



A fost odata un imparat ce avea un baiat $i pe care voia sa-1 invete toate 
meseriile din lume. 

Cum s-a ridicat pe picioare a §i inceput cu invajatura. S-a facut portar, 
cioban, vacar, timplar, croitor, papugiu, patraungiu, frizer, pescar, zidar, 
fierar, lingurar, morar, potcovar, negustor, profesor, advocat si doftor. 

S-a intors la imparat cu o lada plina cu diplome. 

Imparatul s-a bucurat si pe loc s-a pus pe chef si tambalau mare pentru 
ca fiu-su s-a procopsit cu atita invajatura. 

Stau la masa cu mai marii dregatori 51 i$i fac socotelile, ce meserie 
a invatat ?i ce nu ! Isi dau ei cu socoteala ca fiul imparatului este eel mai invatat 
om din lume. 

Unul care se afumase nitel, il ia gura pe dinainte si zice ca totusi este 
meserie pe care n-a invatat-o ! 

— Care-i meseria aia? il intreba rastit imparatul. 

— A? spune 3 dar e meserie grea ! zise dregatorul. 

— Daca nu spui, ip tai capul ! 

— Meseria de hot, maria-ta, pe asta n-a-nvapat-o ! 

Cazu imparatul pe ginduri de ru§ine ca baiatul lui are o meserie pe care 
hopi o ?tiu, iar el n-o ?tie ! $i da-i cu mustrarea pe el ca sint pe lume oameni 
mai invatap decit el, iar el sta nepasator pe cind hotii i-o iau inainte. 

Baiatul, ambitios, nu se lasa mai prejos §i se pregati sa plece-n lume 
sa se faca hot. 

Lasa lumea la masa, se aseza intr-o lada zburatoare si porni in lume 
sa se faca hop Se cobori la marginea imui oras mare, linga o padure mare, 
unde ardea sara o lampa la o casa. 

Se uita inuntru $i vede un om §i o muiere care se certau. Omul pleaca, 
iar femeia ramase, scoasa o gisca de sub pat si incepu sa o jumoala. El isi ia 
inima-n dinp si bate la u$a. 

— Buna sara! zise el. 

— Buna sara, drumepile ! raspunse femeia. 

— Ce mai lucrezi? 

— Iaca nimic ! E noapte si a§tept sa ma culc. 

— Dar gisca de sub pat pentru cine o jumoli? 

— De unde stii atitea? zise femeia inciudata de suparare ca i-a 
aflat taina. 

— Eu sint un pui de hot ?* cat s ** m ^ bag la un stapin sa ajung hot vestit. 

— Chiar tatal meu este eel mai mare hop Te dau pe mina lui sa scoata 
om din dumneata, numai sa nu afle barbatu-meu ce e cu gisca. 

Il dusa la taica-su §i acesta se bucura nespus ca a dat peste el un om 
cu o asa tragere de inima. S-au imprietenit si amindoi au pornit-o-n hotii. 
Mosul de la inceput ii zice: 

— Baga de seama, nu-ti dau dreptul sa fii calfa, pina ce nu furi iepin- 
geaua de sub mine ! $i plecara inarmap in padure, sa a§tepte negustori la 
rascruci de drumuri ?i sa se capatuiasca. Se culcara ei sub tufe si amindoi 
dorm ho teste, ca iepurele. Fiul imparatului ?tia ?i limba fiarelor din padure. 
Se intoarce si schilaune ca iepurele.Hopil eel batrinsare intr-acolo dupa iepure, 
iar el ii fur a iepingeaua pe care dormea ?i i-o pitula-n padure. 

239 



Hotul n-are ce face §i— I recunoajte ca are apucaturi de ho{, dar ca totusi 
nu-1 intrece pe el in maiestrie. Il ridica in grad si din calfa, devine in scurt 
timp hot. 

— Lasa ca te pun eu sa spargi o banca, sa furi o casa de bani? Acolo 
te vad eu cum te descurci? 

Plecara noaptea sa sparga banca. El ocoli pazitoriij sparse zidul ?i casa 
de fier si lua intr-un sac toti banii. Fiind zidarface zidul la loc sipleaca linistit 
ca $i cind nu s-ar fi intimplat nimic rau. 

Hotul eel batrin i§i da cu socoteala, ca in asemenea meserie il intrece 
$i are sa i-o ia inainte. 

Mosul ii puse gindul rau. Hai a doua noapte sa sparga banca impara- 
tului. Sparge el zidul, umplu doi saci cu aur 51 cind sa iese, mojul le$ina si 
cade cu sacul plin. El ii taie capul mojului, il pune-n sac $i fuge la fie-sa in 
satul de unde pornise dupa furtisaguri. 

Ii arata capul si-i spusa ca i 1-au taiat pazaicii imparaje?ti, iar trupul 
i-a ramas si ar vrea drept recunojtinfa ca 1-a invafat o meserie atit de procopsita 
sa-1 fure, ca sa-1 ingroape ca pe toti cre§tinii dupa datina. 

Imparatul, intelept, ca sa prinda hotul care i-a spart banca §i i-a jefuit 
de bani; porunceste sa ajeze trupul hotului in piafa, in vazul lumii, iar strajile 
sa-1 pazeasca din departare sa-1 prinda ?i pe-al doilea hop. Zis si facut ! Aproape 
de f intina in piaja pun trupul hotului §i strajile inarmate stau pe linga drum 
pitire dupa pomi. 

El se duce la femeie §i-i spune sa nu plinga, ca sa nu afle unde sta ascunsa 
comoara imparatului. Numai sa-i dea o caruta §i doi calufi mici §i slabanogi. 

Pleca el cu o caruta hodorogita ?i cu ni?te mirfoage-n haturi de tei si 
sfori innodate. Pune in carupa un butoi cu afion ?i rlchiu ce adoarme omul 
de viu. 

Trece noaptea prin piaja imparateasca, injura §i bate caii, ca nu pot 
sa urneasca din loc caruja plina cu noroi. 

Ostajii imparate$ti n-au de lucru, ies din ascunzi§ §i-l ajuta sa urneasca 
din loc hodoroaga de carufa. 

— Stafi, fratilor, daca-mi ajutarafi sa va cinstesc ?i eu cu ojira rachiu. 
El le dadu cite un pahar ?i cum beura, top adormira. Urea mortul in caruta, 
il cutroape cu tulei §i da-i bid cailor. Duce mortul la groapa lui, ii face pomana 
si vine sa vadS ce se vorbejte in ora§ despre isprava lui. 

Strajile §i politia sta legat5-n lanturi, ca n-au fost in stare sa prinda 
hotul, ba colac peste pupaza sa fuga §i mortul fara cap. 

I?i da cu parerea imparatul, ca asta trebuie sa fie mare hot, cind lucreaza 
cu atita pricep^re. Hei ! ce bine-ar fi de-ar ajunge fiul sau la degetu eel mic, 
al acestui renuinit mester, zicea el in gindul sau. 

Baiatul isi facu planul sa se cam dea pe linga palat sa le mai traga cite 
o pacaleala, projtilor din palat. 

Intr-o zi, un mistref omori un ofijer din garda palatului la vinatoare. El 
alerga dupa scroafa si o sageta, Adusa scroafa $i i-o arunca pe pragul imparatului. 

— De aci inainte, baiete, ai deschise u§ile la palatul meu, ii zise tata-su, 
fara sa-1 cunoasca cine este. 

Iscoadele palatului venira cu §tirea ca hotul care a furat banii este printre 
ei. Ca sa-1 afle, imparatul face iar mare petrecere, ca doar avea de unde §i 
chema multa lume aleasa si cit mai pestrita. 

240 



Apoi n spuse fiicei sale sa aiba grije ca hopil n-are sa bea, iar ceilalp 
to£ au sa se imbete. Ea sa se dea pe linga el, sa rida cu el $i sa-i faca un semn 
negru cu degetul plin de funingine pe frunte. 

Incepe petrecerea cu joe, beutura §i mincare §i se termina cu bepe. 
Top zaceau morp de bep pe podele, numai hopil era treaz. Fata se da pe linga 
el, ii zimbe$te, el vede ca e soru-sa, dar se face ca este strain $i ea il unge pe 
frunte cu funingine. Simte cind il murdare§te $i tace. Se duce sa bea apa din 
fintina ?i^ vede semnul. Ride de prostia imparateasca $i indata i§i face alte 
planuri sa-i in§ele. la funingine intr-un dot ?i pe top nuntajii ii vapse$te cu 
negru pe frunte, apoi merge la fata, zicindu-i; 

— Hai, fata, a venit cumpana de noapte, mai este putin §i cinta cocojii, 
hai sa ne culcam $i noi. 

Fata il lua de mina $i merse in odaia ei. El se culca jos, iar ea in pat. 
In timpul noppi merse la fintina §i se spala. 

Cind se dejtepta imparatul merse la fata §i o-ntreba ce-a facut? 

— Pe unul singur 1-am uns §i uite-1 cum doarme ! 

Cind se uita, acolo nimeni. Merse printre ceilalp §i top cu frunple pline 
de fu nin g in e. Cei mai mulp erau oamenii palatului sau. 
Se ginde§te el: 

— Doamne sfinte, multi hop poate sa mai pe o imparatie ! Pleca la fiica-sa 
si-i arata multimea de hop. Ea se mira cine putea sa-i insemne a$a frumos, 
cind ea nu i-a a tins. 

Apoi top se spalara si se asezara la adunare si sfatuiala. 
Imparatul, suparat le zise: 

— De atitia ani fiul meu a plecat in hotie $i nu s-a mai intors. Bai sama, 
l-o fi omorit cineva. Meseria asta pne omul cu am picior in groapa $i cu altul pe 
iarba verde. Am fost un pacatos $i mi-am prapadit baiatul, lasind-1 sa se faca 
ho J ! Haidep sa-i punem pomana $i sa-i fie de suflet toate bunataple astea. lifacu 
pomana $i veni la pomana fiecine. Veni chiar $i hopil $i minca din pomana sa. 

To$i au mincat $i s-au imbatat §i de data asta, numai imparatul a stat 
§i.s-a bocit ca un copil, ca nu mai avea parte barbateasca, ce i-ar putea mojteni 
imparapa. 

Atunci baiatul hoj: i§i face semn cu funingine pe frunte, se da pe linga 
imparat si-i fura sabia. Cind se desmeticeste nu e sabia ! 

— Unde e sabia? 

Se intreaba mai marii imparatiei si paznicii ? Pornira cercetari peste tot, 
si-1 prinsera chiar pe hot, laudindu-se ca are sabie furata de la un imparat. 
Fetele adunate-n piapa i$i dadeau coate si se veseleau ascultind pove?tile tinSnilui. 

Era u$or sa-1 prinda de git si sa-1 duca drept la judecata. 

La judecata, insu§i imparatul era judecator. Baiatul recunoscu hopa 
si fu condamnat la moarte prin spinzuratoare. 

Baiatul fu Iegat in lanpiri $i anmcat intr-o inchisoare neagra $i urita 
ca o groapa. Se rindui ziua cea mare de spinzurat. Veni lume cita frunza si 
iarba $i veni $i imparatul trist $i posomorit ca $i-a pierdut fiul. 

Popa ii facu sfejtania si spovedania, apoi trecu pe miinile calaului. 

CaJaul puse mina pe la; $i vru sa i-1 puie la git ca sa-i taie rasuflarea. 
Cind sa-i puie lapil, il privi zimbind pe calau §i-i grai: 

— Me$tere, uite la imparat ?i vezi ca te cheama? El privi catre imparat 
$i i se paru ca-1 cheama sa-i spuie ceva. Hopil lua cu iufeala fulgerului lapil, 
il atirna la gitul calaului si-1 ridica in sus. 

241 



Multimea arunc5-n sus cu caciulile de bucurie c5 s-a gasit ac §i de cojocul 
calaului. 

Imparatul crezu ca este un semn dumnezeiesc $i merse sa vada 
mai bine hopil. 

Dupa ce sc apropie, baiatul zise: 

— Tata, in zadar ma prive§ti, ca n-ai sa ma recuno§ti cu coatele goale 
si plin de funingine pe fata ! Acum iata ca p-am dovedit-o ! fi" 3111 spart casa 
de bani, p-am furat sabia si ti-am ucis calaul ! Sint eel mai mare hot? Pot 
sa fiu imparatul hotilor? 

Tatal sau numai ca nu le§ina de bucurie vazindu-$i odrasla in viata. 
Porunci sa se taie vite, sa se aduca butoaie cu vin $i beutura ca sa petreaca 
cu intreg poporul de bucurie ca si -a gasit fiul. 

Tobele §i trimbifele incepura sa bata ?i sa sune §i petrecerea de atunci 
pne §i azi, de cind se pune luna mare cit o roata de mamaliga, pina ce se face 
mica, mica cit un caier de lina alba ca matasa. 



Imparatul Ingrijorat 



A fost odata un imparat care stapinea o tara cu munti $i paduri, insorita 
$i-mbel§ugata. 

Oamenii din acea ;ara munceau vaile cu plugu, iar plaiurile muntilor le 
cutreierau cu turmele de oi sau de capre. 

Munpi, in loc sa le fie prieteni, le erau du§mani pentruca avind pe§teri 
largi si adinci, i§i facusera hotii cuib intr-insele, incit nici zece o§tiri impara- 
te$ti nu-i putea stSpini. 

La un rind, pcporul care pina aci mimcea in pace $i lini;te incepu a bate 
drumul spre cetatea imparateasca plingindu-se ca raii ii jefuiesc de vite, bani, 
grine si haine §i ca nu li se poate impotrivi, rugindu-1 sa-i apere de raufacatorii 
aciuati in pesterile munplor stincoji. 

Din ziua aceea, imparatul cazu pe ginduri fiind ingrijorat $i 
intristat foarte. 

Cele trei fiice, vazindu-1 ca-i tot tuna si-i fulgera cautau sa-i faca voile 
$i sa afle marea taina a ingrijorarii bunului lor parinte. Dar oricit se straduiau, 
cintindu-i cintece frumoase, dansindu-i $i cite alte lucruri ce mai inainte ii 
crau pe plac, acum toata osteneala le era fara de folos. 

Intr-o zi, fiica cea mai mare il intilni plimbindu-se ingrijorat ca totdeauna 
printre lamiii din gradina. Atunci fata-1 intreba: 

— Tata, de ce nu spui fetelor tale care te iubesc, ce griji te apasa, ca dc 
la un rind de vreme ti-ai intunecat si firea §i sufletul. 

— Jara e plina de hoti si jefuitori, asta e tot. Nu stiu cum sa scap de ei. 

— Noi am crezut ca te-ai intristat fiindca trebuie sa ma dai la vrun imparat 
cu sila sa le fiu mireasa ! Daca-i asa, nu este cine §tie ce mare nenorocire, zise 
fata cea mare ?i pleca. 

A doua zi, veni de-1 intreba si fata mijlocie ce ginduri ii framinta mintea 
$i-i neliniste§te inima. $i afla $i ea cele ce aflase sora ei cea mare. 

A treia zi, il ruga $i fiica cea mai mica s5-i destainuiasca ce ingrijorare 
mare 1-a facut din vesel trist. $i-i povesti ?i ei despre tilharii si hopi care-i neli- 

242 



ni§tesc poporal fiirindu-le bucatele, vitele, banii §i imbracamintea. Apoi, ii 
mai zise: 

— Ce sa-ti mai spun §i pe toate grijilc mele ! Le-am spus surioarei tale 
mai mare 51 mijlocie §i ce folos ca stiu cind nu ma pot ajuta cu nimic. 

— Bine, zise fata cea mica, am sa-p dovedesc ca eu pot sa te a jut. Numai 
tu sa-mi dai haine voinicesti, fes, sabie §i cal cu §ea. Ii pregati imparatul toate 
lucrurile cerute si intr-o zi pleca fata calare din sat in sat. 

Ajunse intr-un catun §i intreba: 

— Oameni buni, cum traiti voi aici in munte? 

— Bine, fata, bine traim, daca ni§te comiti nu ne-ar fura tot avutul. 

— $tiji voi unde este pestera comitilor? Sa ma duceti la ascunzisul lor? 

— Te ducem, dar tu nu te temi de comiti ca te omoara ? 

— Nu ma tern ! $i a§a, odata, tot va trebui sa mor. Mersera taranii de-i 
aratara pe§tera in care era birlogul tilharilor. 

Ea se a§eza la intrare cu sabia-n mina §i-n zori cind sa iese la drumul 
mare, le taie capetele unul dupa altul. Numai capitanul lor scapa nejunghiat. 
Aduna fata 39 de capete §i le duse imparatului, zicindu-i: 

— Iaca, marite imparate, ce isprava facu fiica ta cea mica. 

— Sa-mi traie§ti, fata mea, ca tu e§ti mai viteaz deck un barbat $i acum 
sa-mi spui ce ceri de la mine fiindca scapa?i tara de ace§ti hop? 

— Nimic nu-ti cer, numai sa-mi dai voie sa ma marit dupa cine voi 
vrea eu. 

— Bine, faca-se voia ta, zise imparatul. 

Comitul care scapase cu viata, turba de necaz si mergea din catun in catun, 
spre a afla cine este vcinicul acela, spre a se razbuna. Tot intrebind din om in 
om, afla ca este fiica cea mica a imparatului. Ca sa duca la buna indeplinire 
gindul sau eel negru, deschise un han in apropiere de palatul imparatului. 

Fiica-mparatului il cunoscu ca el este capitanul comitilor si-i spuse ca ei 
i-ar place sa-1 ia de barbat. 

Imparatul se supara auzind ca ea vrea sa se marite cu un hangiu, insa 
pentru ca-i facuse invoiala, nu i se mai putea pune de-a curmezisul §i incepura 
nunta la palatul imparatesc. Se veselira ei aci, fara a se apropia fata de comit. 
Comitul, in ziua a doua, zise: 

— Acum sa mergem sa facem nunta §i la casa tatalui meu ! ! 

— Bine, zise imparatul, iaca va dau oaste, nuntasi si lautarij sa mergeti la 
parintii tai, precum este obiceiul stramosesc la nunta. 

Armata mergea-nainte, ei la mijlcc cu nuntasii si lautarii pe urma. Comitul 
mai intii se opri la un han si imbata turta pe ostaji, nuntasi §i lautari. Apoi 
pornira la cale lunga abia urnindu-se din loc. Atunci comitul le zise nuntasilor : 

— Mergeti voi indarat la imparat, ca stim noi drumul pina la casa parin- 
tilor mei. La tatal meu avem nunta§i, armata si lautari. $i se-ntoarsera, iar mi- 
reasa cu mirele pornira singuri. Comitele n-avea nici tata, nici casa si vazin- 
du-se singuri cu fiica-mparatului, o duse la pestera din locul unde ea ucisese 
pe cei 39 frati comiti. 

Cum ajunsera acolo, o lega burduf cu capul in jos de un brad 3 apoi aduna 
crengi s-o arda de vie. Cind s-aprinda focul, amnarul nu scapara iar iasca nu se 
aprindea. Privi el in departare $i vazu nijte pacurari cu oile stind pe linga un 
foe. Lasa a?a fata spinzurata $i alerga sa ia foe. In vale pe un drum batut de 
calatori §i cara, treceau ni$te chirigii cu o caravana de camile incarcate cu carbuni. 
Deodata carbunarii auzira un strigat disperat: 

243 



— Ajutor ! ajutor ! mi omoara comi(ii ! Sarira chirigii de pe camile 
dezlegarS mireasa spinzurata ascunzind-o intre cocoajele camilei, in co$ul peste 
care tumara carbuni. 

Cind se-ntoarse comitxil si vazu ca fiica-mparatului e scapata, turba de 
minie §i se gindi: carnilarii aceia, tretfnd, au dezlegat-o, dar tot nu scapa din 
tniinile mele. 

Ajunra la caravana strigind: 

— Ei, camilarilor, dati-mi mireasa s-o ucid pentru ca m-a necinstit la 
nunta ! 

— N-am vazut nici o mireasa, frate, vino §i cauta-ne daca nu ne crezi. 
Merse el §i impunsa cu sabia peste tot, dar in puneguri nu-i dadu-n 

gind sa-ncerce §i a§a scapa prinjesa de la moarte. 

Carbunarii ajunsesera cu carbunii intr-un ora§ §i o pornira iar in carausie. 
Da unde sa lase ei fata? O dusera la o baba saraca ce traia intr-o casa veche 
darapanata, rugind-o : 

— Maica batrina, fie-ti mila de fata asta, sa se faca bine ca am furat-o 
din ghearele morjii. 

— Bine, maica, tocmai mie imi aducep belea pe cap, care n-am un bob 
de orez sa bag in oala ?i faina pentru o turta de piine? 

— Lasa, maica, cu ajutorul domnului te descurci dumaeata §i plecara 
lasind-o pe batrina amarita si-ngrijorata de soarta fetei care inca nu-si venise-n 
fire dupa cele intimplate. Cind se vazu scapata, ii zise matu§ichii: 

— Maica, nu fi intristata, eu am sa muncesc ?i pentru tine; sint tinara §i 
din cistigul meu trai-vom impreima ca mama cu fata. 

— Bine, maica, dar ce s3 mimcesti, ca eu n-am nici o avere ! 

— Ai sa vezi tu, maicufa, numai inima buna sa ai. 

— Uite una lira de aur, mergi in cetate §i cumpara-mi torturi de brodat 
de toate culorile. Merse baba-n piata cumpara de-ale mincarii si tot neamu de 
torturi, in culori, care de care mai frumoase. Baba facea mincare, iar fata broda, 
tesind covoare §i paturi frumoase ca §i cimpul de primavara incarcat cu tranda- 
firi si bujori. Se mira §i bucura matu§a de raaiestria fetii. 

Apoi fata-i dete sa mearga-n piaja sa wiadz o patura §i sa cumpere alte 
modele de torturi. Lua mlicuja patura §i se ajeza cu ea in tirg. Cine-o vedea o 
privea intrebind-o despre pret. Dar cum era prea scumpa nimanui nu-i da 
punga sa dea atijia bani, oricit de frumoasa ar fi fost acea patura. 

Veni atunci un fecior de-mparat §i o-ntreba: 

— Cit ceri pe aceasta pala? 

— Una lira, stapine, ca a§a mi-a spus fiica mea. 

— Bine, %'mc una lira de aur §i sa fii sanatoasa cu fata cu tot, iar tinarul 
imparat lua patura, o dadu curtenilor sai §i plecara. Apoi batrina cumpara 
bucate pentru ale gurii §i alte torturi mai frumoase si mai scumpe. 

Fata cosa modele tot mai frumoase si scumpe. O trimeasa pe baba in 
tirg sa vinda pala cu 5 lire de aur, iar daca o intreaba cine brodeaza a§a de 
frumos, ea sa spuna ca are o fiica care se pricepe la astfel de treburi. Cind 
ajunsa in tirg, iar veni feciorul imparatului intrebind-o: 

— Aceasta pala frumoasa ti-e de vinzare? 

— De vinzare, maria-ta, raspunse batrina. 

— $i ce pre; are? 

— Cinci lire de aur ! 

244 



— Bine, pne banii §i da-mi pala. Insa, acum sa-mi spui drept cine face 
aceasta pala atit de frumoasa? 

— Am o fata de suflet $i ea se pricepe-n toate cele. 

— Vreau sa merg sa-ti vad fiica cea priceputa, raspunse fecicrul de-mparat 
si mersera la bordeiul ei. Cind o vazu feciorul imparatului cit era de frumoasa, 
zise catre batrina: 

— Maicuta, eu doresc sa-p cer fiica sa-mi fie mireasa, tu vreai? 

— Eu vreau, maica, numai fata sa vrea ! 

— §i eu vreau, numai daca-mi indepline§ti o mare dorinja si anume sa-mi 
faci un palat numai din sticla, iar la poarta sa-mi pui doi pazitori falnici, doi lei. 
Unul de o parte si altul de alta. Cine va intra sau iesi din palat sa treaca printre 
cei doi lei. 

— Bine, da-mi ragaz o saptamina §i palatul va fi gata, precum ai dorit. 
Se ridica palatul, fura adu§i cei doi lei si se facu nunta imparateasca de 

care auzi si comitul eel care-i dorea moartea. Noaptea se culcara ei intr-o odaie 
mare, iar la lumina lunei comitul vazu prin peretii de sticla locul unde se aflau 
tinerii. Mirele dormea, insa mireasa nu dormea, ea se temea §i a§tepta. 

Atunci comitul sari zidurile imparate§ti, aruncind pe fereastra odaii o 
fringhie din pinza alba ce se prinsa bine de un cirlig si fiind deschisa fereastra 
se urea si cobori in odaia palatului. 

Ea cind il vazu, ii zise incet : 

— De cind te a§teptam sa ma scapi de aici ! 

— Vezi doar c-am venit ! §i cobori pe scarile palatului de brat cu comitul. 
§i mersera sa iese incet pe poarta cea mare pazita de lei, fara ca hotul 

sa §tie ce-1 a§teapta. Fata deschisa poarta larg apoi striga catre cei doi lei: 

— Leii mei, iaca un strain, minca$i-l. Iar leii se azvirlira cu furie pe comit, 
sfi^iindu-i trupul. 

Apoi, imparateasa merse la sopil ei §i trezindu-1 din somn ii arata pentru 
ce n-a dormit toata noaptea; ca i se faceau semne ca ceva rau se-ntimpla si-i 
arata pe comitul sfi^iat de lei ! 

Ii spusa dupa aceea mirelui povestea cu hotii ?i cu tatal ei imparatul eel 
ingrijorat, il chemara §i pe el la nunta impreuna cu surorile sale si de atunci 
se porni o veselie ce se fine si acuma. 

Mai daji la copiii smochine, 
S-asculte povestea bine ! 



POVESTE DE BAlATUL MILOS 



Intr-o vreme mult de batrineafa, cind se bateau imparatii unul cu altul; 
a§a ca un imparat i§i pierdea imparapa, lumea lui ramansasa saraca, fara cape- 
tenie ! Imparatul ce-I osfoisa pe alant, porni cu un zacon greu pe lume care 
mult spamintasa toata lumea. A§a traiau de greu, ca nici nu-ti mai era drag 
sa mai traie§ti. Multa lume i§i facea moartea singura numai sa nu mai traiasca. 
A§a trecu vreme multa cind intr-o zi, iaca birovu satului loasa un baraban, o 
tobi;a, la git §i pleca in sat pe toate dmmurli si spunea din gura-n gura, ca a 
venit un nou zacon, de la imparatu. El spunea a§a: „care are in casa lui om 
batrin de la saizeci de ani, batrin in sus, tot natu sa-si omoare batrinii, ca de pe 

245 



urma 1-ai batrini nima n-are nici un ci§tig; batrinii fac mare tro§curi, §ed degeaba, 
nu poate sa lucre, sa pazeasca stoaca, risipeste mincarea" ! A§a spusa birovul 
mergind pe drumuri, socace si batind barabanul. 

Auzind lumea a§a zacon rau §i greu, toata lumea sa spamintasa; gindea 
ca e lucru de gluma, da dupa o saptSmina de zile, iaca chinezu satului facu on 
spisac numai de-ai batrini, de la saizaci de ani in sus §i mai facu pozivuri la 
toata casa unde ieste om, or muiere batrina, mora sa-$i omoare toata casa pe 
batrinii ei. 

Porni pin sat mare plinsuri si ginduri incurcate, nu indrajnea nima sa 
omoare, nima sa omoare batrinu lui ! Dupa ce vazu imparatu ca nima nu 
omoara, intoarsa zaconu $i cerea la zece sate, or trii orase, sS sa iveasca patru 
gelati dobrovolti, care sa taie cu sabii pe aia care nu-si omoara parintii, care 
au peste 60 de ani. 

Sa ivira dobrovolti, gelati, le dete odobrene, imparatul §i-mi porni prin 
sate si orase §i taiara gogea. Atuncea sa spaminta lumea si mai mult. 

Colo intr-un sat, su poala la un munte, erea un baiat cuminte §i milos, 
avea un tata batrin care crescusa copilu tot din cer?ie, pana la-ncaltatura si 
imbracatura. Baiatul erea mult sarac §i ramas de satenii lui. Veni poziv din sat 
roc de-o saptamina sa-si omoare batrinul §i sa iveasca in sat cind ingroapa? 
Porni el cu mare plins ?i milos cum erea nu indrajnea sa omoare pe tata lui. 
Sa gindi iel plingind ce sa faca ? Lo o sapa in mina ?i pleca pe deal in plimbare 
pintr-o padure dete de o groapa adinca care erea ftcuta pentru lupi, or porci 
sarbatici sa-i prinda lovgii. Baiatu sa gindi mult aici in padure, cum sa faca, 
la groapa asta sa-1 duca pe tatal lui, sa-1 tina pitulat, pana se va schimba asta 
zacon. Baiatu porni sa faca o proba ca pentru tata-su. Intii adusa multa tufa 
di pe jos si o lapada in groapa si pe urma indupleca lemne la ocolu gropii, le 
lega cu ni§te curpin de virfuri, facu o coliba pe groapa si mai pusa pe lemne 
niste boji, matacina, a§a o rindui bine de ploaia, zapada ?i de toata vremea 
urita erea buna. Mai adusa baiatu ?i cu saci, paie, si coceni; facu un asternut 
bun ?i mai sa gindi, de adusa o oala mare de pamint si ni§te troci de apa. Da-n 
oala trebuie sa se spurce tata-su da din troci sa bea apa. 

Intr-o zi, plingind, vorbi cu tat5-su si zisa: 

— Tata, taicuful 'meu, ai auzit cum ie rindu 1-ai batrini? Da tatS- 
su-i zisa: 

— Taica, mai bine tu pe mine, decit gelatu pe tine, ca ieu sint batrin, 
da de tine imi pare rau ca esti tinar. Baiatu vorbe?te plingind §i-i zice: 

— Tata, aide cu mine sa te pitul, ca trag nadejde, ca s-a schimba 
asta zacon. 

Baiatul avea o micu^a de fetita pe care batrinul o crescusa tot pe braja 
si p^ genuachi si batrinu-i povestea povejti fetipi, pe: „trei surori la flori", 
pe „greierli 51 furoiga ,> si alte povejti, pe „viezurli cu vulpea", „vesalia pesca- 
rului", „vulpia ?ireata" §i multe §i marunte, pe care fetita le asculta din gura 
batrinului. A?a crescu fattfa pa bratale batrinului ca ia mult mi-1 voia pe 
deda al ei. 

Ajunsa saptamina care erea rocu, baiatul sa-?i omoare batrinul ! $i baiatul 
fa^u si el o minciuna ca vulpea, asa: lo el doi iepuri de-ai de casa si un sac, 
pusa sacu jos linga un gros de lemu, taie iepuri si-i pusa-n car plini de singe. 
Miacara baiatu cu muierea, fetita si batrinul, mincara ei cu plins mare, beura 
cu suspin mare. 

246 



Dupa ce insara, cam pi la chindie soarele apusa, iaca baiatul lo pe tat-su 
§i pleca. Ie$ira la poarta maidanului, batrinu sa opri §i zisa: 

— Taica, am uitat amnaru, iasca, toate imi trebuie ca sa scapar foe pc 
lumea alanta. Da ?i la viata mi-a trebuit. Sa-ntoarsa baiatul in casa lo amnariu, 
iasca, cremenea ?i mai lo si un toporas $i pleca cu tata-su. Iesira din sat afara, 
pujin mersara, ca iaca batrinu nu mai putu sa mearga. Baiatul mi-1 lo in girga 
pe ta-su $i mi-1 dusa pina la groapa. 

Erea o lumina de luna, sanin, stele luminoasa si ajunsara pina la groapa. 
§ezu cu tata-su jos, linga groapa si baiatul slobozi o scara de lemn in groapa 
jos; incepu intii baiatul sa cuboare pe scara da si batrinul dupa baiat mereu 
jos pina la fundu gropii ajunsara. 

Baiatul lo riza de cama$e, rupsa un tiv, il unsa cu untura si aprinsa tivu 
cu iasca. Facu o lumina $i asternu in groapa, sa culca cu tata-su si durmira amin- 
doi o noapte. 

Dimineata baiatul sa scula mai de noapte, porni sa taie cu toporu ni§te 
maracini si ingradi groapa la ocol, pentru ca sa nu cada vro ala, lup, or altceva, 
in groapa sa-1 minince pe tata-su. 

Baiatul fur?i gardu pinga groapa, pleca acasa plingind. Sa-mplini o sapta- 
mina, iaca pornira prin casi sa cate sa vada care si-a omorit batrinii; cind ajunsa 
la casa baiatului el spusa asa : „pe tatal meu 1-am ingropat de mult, 1-am loat 
in sac, 1-am adus, colia la vale de sat, unde virtopu, da acolo apa clocote$te. 
I-am legat $i o piatra de mijloc si 1-am lapadat in virtop, iar daca nu credeti 
iote sacu cu care 1-am adus, iote cum ie plin de singe". Cind arata baiatu 
sacu, vazura sacu numai singe, de-ti eria scirba sa te uiti la iel. 

Trecu o saptamina de cind 1-a pitulat pe tat-su. Iaca baiatu sa sprimi 
cu mincare mai multa si pale spalate sa-1 premeneasca pe tata-su. Sara insara, 
baiatu lo traista cu mincare $i ni?te troci de apa, toporu $i pleca plingind la 
tata-su. Ajxmsa la groapa, desfScu otira margina, tuna linga groapa, iar trasa 
la loc, marginili, dubari carpinu al nodoros care-1 facusa ca o scara ?i baiatu 
bini?or, stringindu-1 : „tata, tata". Tata-su raspunsa oftind ?i inchinindu-sa, 
porni batrinul sa scapere cu amnariul in cremene, aprinsa un tiv de cama§a, 
care eria pus intr-un ciob, facu luminS mica, minca cu baiatul de cina in groapa. 
BStrinu toata noaptea povestea la baiat, ca nu e nici o lege mai rea decit turcu, 
i$i face ris de fete mari, de neveste, vaduve $i famii sarace: „aici la noi cit ne-o 
fine imparafia turcului multe avem sa mai patim ?i sa vedem". 

Dimineata de noapte, sa scoala baiatu, loa toale imoasa,si troci goale mi-1 
pupa pe ta-su $i ie§ea sus. Pusa toalili in traista trocili ale goale si pleca acasa. 
V5zu baiatu ca sa lumineaza, rupsa vo citeva mini de iarba, pusa in gura trSi?tii, 
da ba$ cind sa tuie in sat iote o famie sa duce cu ulcioru la apa. lntilne§te pe 
baiat, nici buna dimineata nu i-a dat da 1-a ?i intrebat: ,,de unde vii a§a de noap- 
te?" „La invinat am fost, dupa iarba ?i muguri de iepuri". 

Ajunsa baiatul acasa, spusa cum ie rindu, cind s-a dus si cind s-a-ntors, 
da cind veni un nou zacon porni toate berecheturli indarat, nu mai e rod pe 
pamint cum a fost. 

De cind 1-a pitulat pe tata-su, visa ni^te visa grele visa cam tot un vis: 
„un somoldoc de negreata gata sa tuie la el in gura, da aci pe loc sa face tata-su, 
ca sufla cu gura $i rasfira toata negreata ^i ratnine iar lumina la gura lui". 
Veni iar saptamina, iar trebuie sa ia ceva, sa-i duca lui tata-su. Lo ca de rindu 
al dintii $i sa dusa iar acolo $i porni sa-i povesteasca lu tata-su visu ce 1-a visat. 

247 



— Tata, ala vis e moartea mia, zisa tata-su. Da iar tu sufla §i in negureata 
si facusi iar lumina. Tata-su iar zisa: 

— Nu e, taica, moartea ta, ii facu el inima buna. 

— „Taica, sa §tii ca zaconul al turcesc,ramasa toata lumea la foamete". 
Nu eria nici saminfa de gnu, de porumb, de nici care sa semene lumea in 
pamint. 

Multi ani trecura a§a nacajind lumea, n-avu imparatul ce sa faca, scoasa 
un zacon nou §i mi-1 trimiasa iar in lume. In satu la baiat iar lo birovu barabanu 
la git §i pleca pin sat, pe drumuri, socace, si spunea a$a : „a venit vorba de la 
imparatu $i spune, tot omu care e stapin in casa, or toata casa sa dea cite cin$pe 
ocale de boabe de porumb §i zece chile de griu, or de sacara la dirjava de saminta* 
care nu da pleaca gelatii pin sat !" 

Toata lumea inebunisa de gindu ca pe niciun chip nu gaseai bob defel 
sa cumperi. Lumea minca mai mult crimpei goi, fierti, or copti, or linte. Care 
a avut pe§te, iepuri de casa o mai in§ela pe foamete. * 

Baiatul vazu ca acum e rindu lui sa-1 taie gelajii, n-avea bucate, mai mult 
minca peste, carne de iepuri de casa, omora $i cite-o pasare pe une putea. 
Iote baiatu sa sprimea, sa sa duca la tata-su. Lo traista, pusa foale spalate si 
mincare, iar de-o saptamina $i pleca la tat-su pe drum plingind. Ajunsa la padure 
unde erea groapa, dete maracinii otira la o parte, slobozi carpinu cu un cap 
in groapa si bini§or sa slobozi din creaca-n creaca, pana jos, la fundu gropii §i 
striga: 

— Tata, tata, ce faci? 

— Rau, taica, stau in apsa pentru du§manu de turc, a§a zacon a facut, 
nu §tiu pina cind o sa fie a§a imparafie pustie ! 

Baiatul desfacu traista de la §ele, scoasa ce avu in traista, facu iar cu am- 
nariu cremenii iasca, o lumina in ciobu lui de untura ?i cu tivu de la carnage 
aprinsara. Mincara amindoi de cina, da batrinu sa vaita ca i s-a urit de ati^ia 
ani §ezind, aicea-n groapa ca lupii s&lbatici. Baiatul vorbea plingind §i spunind: 

— Taci, tata, tu ai scapat de moarte, vad eu de tine, da nu §tii ca acuma 
e §i mai rau. Iote cum bucate nu e, nici unde, nici sa cumperi, seceta e mare, 
foametea e §i mai mare. Bogata§ii n-au nici ei, n-au la piaj, nu e sa cumperi 
bob de nimica, da imparatu scoasa altu zacon §i zice a$a: „toatacasa, stapinul 
ca§ii sa dea cite 15 ocale de boabe de porumb or 10 ocale de boabe de gnu or 
sacara. Sa dam la dirjava; care nu dam ni sa duce capu. Birovu a trecut pin sat 
cu barabanu la git $i ne-a spus tot. 

Trecu vo citeva saptamini de zile, iar birovu spune: „tot natu sa aduca la 
op?tina bucatele, a§a cum a zis imparatul !" 

Nima n-a adus bob a lu Dumnezau ca n-are nima, nici ai boga^i. Mai 
trecu iar o saptamina, plecara gelafii pin sate si ora§e, porni intii pe-ai bogati 
sa-i taie. Bietu baiat adasta moartea; sa gindi sa se pitule cu tata-su in groapa 
ca n-are scapare. Da care sa-i aduca de mincare lu tata-su? Sa dusa iar la tata- 
su, sa pilnsa iar, spusa cum e rindu acuma, care nu da bucate la turc. Batrinu 
cazu pe ginduri, cind eria cioban a vazut pe unde a pazit oile, capre, cai, vaci, 
§i-adusa aminte ca boabe risipite de bucate nu poti sa gase§ti nici unde decit in 
mi?ina de §odti, or in furnigari, unde a aduna't furnigile si sociti saminja. 
Atunci batrinu spusa la baiat: 

— Du-te, taica, cata misini pe cimp si furnigari, ia sacu cu tine §i cata; 
cred ca o sa gase§ti. Auzind baiatul ce-1 invaja tata-su, batrinul, lo un sac $i-o 
sapa, pleca pe cimp, umbla §i gasi o misina de sociti, cind o desfacu, gasi a 

248 



mina de boabe de ponimb §i o|ira de griu. Pusa in sac §i pleca sa cate alta misina 
si in aia gasi otira griu §i ponimb, asa ca pana sara umplu sacu de blocuc, il 
adusa acasa, mi-1 spala o|ira, mi-1 usca, asa facu baiatu vo saptamina de zile, 
pe cimp adunind, adunind iel boabe de griu si porumb. Dupa ce-1 sapala 
si-1 usca il pusa intr-o traista mi-1 cintari, fura 10 ocale de boabe de griu. 

Multa moarte de om facura gelatii prin lume, care n-a dat neam, neam, 
de bucate; da vend rindu sa dea si baiatul ! Cind mi-1 dusa in sat cu traista 
dete-n mina la chinez §i-l cintari, a fost 10 ocale de boabe. Sa ciudi §i chinezu 
de asa boabe de griu frumoasa, da altii au adus cite otira. Chinezu mi-1 trimeasa 
la imparatu de ciuda, ca el are griu. Cind ajunsa griul la imparatul, mult sa 
mira de ale boabe zdravene §i frumoasa ! Da altu a adus o mina, altu citeva 
boabe, numai sa scape, al|ii citeva boabe mincate §i sparte de gargarita, da ca 
baiatul nima ! Sa re§i imparatul sa piece, sa-1 vada pe baiatul care a adus boabe 
de griu a$a de frumoasa. Lo imparatul vro cipva voinici, injuga doi cai la o 
caruta §i pleca la drum. Mearsa gogea zile pana ajunsa in satu la baiat. Trasa 
carufa la baiat inaintea la casa satului, sa baga cu voinicii in opstina, imparatul 
porni vorba cu chinezu ?i intreba de baiat? Sa mearga iel sa vadaunde traie§te 
baiatul sa-1 podariasca imparatul pentru cele 10 ocale de griu ! $i sa mai spuna 
baiatul de unde a loat boabele de griu ! 

Cind sa dusa imparatul cu chinezu la casa baiatului, vazu im bordei de 
nuiele lipit cu pamint si cutrupit cu trestie, casa saraca, mare saracie ! Da 
baiatul cind vazu pe chinezu cu vo cinci-§asa voinici, da si pe imparatu cu sabia 
tirai§ dupa el, porni sa plinga si sa tremure de frica; gindi el ca vine sa-1 taie 
cu sabia. Dete mina baiatul cu toti §i cu imparatu. Da imparatu, vesel, zisa 
la baiat: 

— Am venit sa te vad ce om e§ti, sa-|i dau nagrada pentru griul ce ai 
dat §i sa-mi spui de unde ai loat or ai cumparat a§a boabe de griu frumoasa. 
N-ai sa te spaminti, or sa-fi fie frica, asta e i§coala ta a mare. 

Baiatul txma in ginduri, ca daca spune ca 1-a invatat tata-su o sa fie de 
vina, de ce nu 1-a omorit a;a cum a spus zaconu. Tremura de frica ca n-are o 
minciuna sa scape. Da-mparatul il vede ca e frica si-i spune: 

— fie iti prostesc toate elea, tot ce-ai facut, te nagradesc, te dubor de la 
dare, numai sa spui cum e rindu la griu, ca eu §tiu ca n-ai in ambar, nici nu 
I-ai cumparat, ca nu e nici unde bucate. 

Iara sa re§i baiatul, ca ce-o fi o fi, §i sa-i spuna la imparat. 

— A§a tata mi-a spus mie sa ma due pe cimp sa cat mi$ina, de §ociti 
or furnigari, acolo sa cat boabe cit de pupne, numai sa-mi pastrez capul. 

Imparatul sa mira si zisa intristat: 

— Mult am gre§it de am omorit pe ai batrini, daca o fi pe uneva ramas 
vimu, trebuie sa vedem de el ca ei ?tiu mai bine decit noi, ei sint mai intalepp, 
zisa la baiat. Daca e viu batrinul tau, slobodno sa fie cu noi aicea. De astazi sa 
pierde asta zacon, sa nu sa mai omoare batrinii. Baiatul, cind auzi mult sa 
slobozi cind auzi pe imparat si-i zisa: 

— Cistite imparate, tatal meu e viu, zece ani incherbati e de cind 1-am 
pitulat in padure intr-o groapa de prins lupi. 

Imparatul, cind 1-auzi pe baiat, mi-1 lo in braja, mi-1 pupa, $i sa ruga de 
baiat sa mearga cu imparatul $i chinezu, to|i, sa vada unde e pitulat batrinul ! 

Sa pusara in caruja si plecara in padure. Cind tunara in padure s-apropiara 
de groapa lupilor, baiatul desfacu maracinii ?i pusa un lemn de carpin cu niste 

249 



noduri pe el, cu un cap in groapa, da unu pe mai, sa scubari baiatu mereu 
jos, de pe scara striga la tata-su cu ua glas milos: 

— Tat', tat', aide ieji afara, sa vezi lumea iara, zaconu s-a schimbat, tu 
sa nu mai stai pitulat in pamint ingropat ! Iote a venit §i imparatul sa te vada 
cum ti-am pastrat capul ! 

Baiatul il lo pe tat-su in girga §i mereu, mereu, din craca-n creaca, pe 
grinda de caprin, pina ce-1 scoasa pe tata-su la lumina lu Dumnezeu afara ! 
Cind ie§i batrinu dete mina cu chinezu, cu voinicii §i cu imparatul. Mult sa 
minima imparatul, de atita groapa de lupi §i cit poate omul sa-ndure dintr-o 
prostie. Plecara toti in sat, ramasa baiatul nagradit de imparatul cu o suma 
de bani. 

De-aci imparatul iar sa dusa in Stambol, da batrinu ramasa in casa lui; 
facu baiatu in sat o veselie, cu toata a lui familie. Atimci batrinul zisa baiatului: 

— Iote, copilu meu, visu care de multe ori 1-ai visat; ca-ji intra o negreata 
in gura si eu o suflam cu gura mea de spargeam negureata si raminea iar lumina. 
Lumina aia sint eu cu inva^Stura ce |i-am dat sa aduni griu din mi?ina si fur- 
nigari. Cu vorba mea §i cu mintea ta, tu mie mi-ai lungit zilili, da ?i io pe ! 

Imparatu dete vorba in toata tara sa nu mai sa omoare nici xm batrin, 
„ca noi tinereta, trebuie sa lorn invatatura de la ai batrini". 

Trecu otira vreme, iaca visaza imparatul, ca in gradina lui, unde avea 
meri, peri, gutui §i alfii, s-a momit un iepure §i a jupuit tot pomiL Cind sa 
pomeni imparatul din somn, porni sa spuna la imparatita da ii veni o mila de 
gradina cu pomi ?i zisa: 

— Sa mergem sa vedem gradina cum i-o fi jupuit iepurii pomii ! 
Imparatul dete vorba la doi voinici sa sprimeasca caicu, sa injuge calu 

al pistri; §i sa sui imparatul cu imparatita in caic ?i plecara sa vada ba?teaua 
cu pomi. Mergind pe drum, cind la un pripor, cind s-o ia in vale sa imparu 
lu imparatu ca un iepure ?ede intre spitele la roata ?i imparatul sa dete cam in 
dunga sa vada bine iepur'li si cade sub roata carujii, trecu roata piste git si 
calu mi-1 lovi cu picioru ?i miiri deloc. 

Mi-1 lo imparatita mi-1 pusa de aci in caic mi-1 dusa pe mare acasa, mi-1 
ingropa ca pe toata lumea in pamint. 

De-atunci a ramas vorba: „Cine nu te ?tie, te vinde, da cine te ?tie, te 
cumpara" ! 



STAN LENE$U 



A fost un om tare lene§, de pu;ea pamintul sub el. Toata ziulica dormea 
$i n-avea timp de vreo lucrare. 

Intr-o zi de vara, mort de plictiseala, Stan lene§u ia bita in mina ?i pleaca 
la balta, ca sa-i mai treaca de urit. Sta pe margine de balta, casca, sperie broas- 
tele si cotrobaie in balta cu bita. Un drac ce trecca tocmai pe aci, il vazu si-1 
intreba : 

— Ce lucrezi aci, frate Stane? 

— Uite, fac o gaura-n balta, ca vreau s-o use sa puie lumea porumb 
sa se araneasca. 



250 



— Doamne, Stane, tu vrei sa ne pierdem urma din balta? Sa ramiie 
apele fara noi si tainele adincurilor? Iti dam ce vrei numai arunca bitu ala 
Triestemat. 

— Nu se poate, eu sint pus aici sa sec balta. 

Puiul de drac se sperie, se dadu in fundul baljii $i povesti tartorelui 
iadului patania cu bitu lui Stan eel lenes, care o sa le usuce balta ! 

Daca este a§a, zise tartorele ingrijorat, sa se suie un drac la Stan la mar- 
ginea baltii §i sa se lupte cu el. Dintre papuris si trestii scoase capul un diavol 
urit, negru ca smoala cu ochii stralucitori ca doi carbuni aprinsi. Stan, cum il 
vazu ii dete cu bitu-n cap. 

— Frate Stane, eu am venit la tine pentru impacare. Hai sa facem pace. 
Iarta-ne §i nu ne saca balta ca ne mor copiii pe fund fara apa. 

— Nu e cu putinta, raspunse Stan. Eu am porunca si trebuie s-o due la 
tmn sfir§it ca orice ostean al lui Dumnezeu. 

— Atunci, daca esti al dracului, hai sa ne luptam. 

— Hai, zise Stan lene§u ! 

— Cum? zise dracul. 

— Sa ne luam la intrecere. Cine fuge mai repede, ala ci?tiga. Dar mai 
intii si-ntii, sa te intreci cu copilul meu eel mai mic. 

Plecara ei sa urce un deal. Stan rostogoli un bolovan pe coasta ?i sari un 
iepure speriat prin tufis. 

— Uite, copilul meu, fugi dupa el si daca-1 prinzi va las balta sa va bros- 
caiti cit vreti ! Dracu fugi dupa el de se prapadi prin maracini si nu prinsa 
iepurele. 

Se-ntoarsa ostenit la Stan §i-i grai, abia tragindu-^i sufletul: 

— Bre, Stane, cu adevarat copilul tau e mai iute la fuga decit mine ! 
Ce ne facem, Stane, ce ne facem fara balta ! Asteapta otira sa merg sa-i spun 
si tartorelui iadului ca altfel ma frige de viu in cazan. 

Se duse puiul de drac la stapinul diavolilor si se plinse: 

— Tata, ne lasa Stan saraci ! Ne ia balta ! M-a intrecut copilul lui la fuga ! 

— Bine, taiculita, de aia te-am hranit eu cu boraci §i vircolaci ca sa te 
intreaca un Stan zis lene§u? Las* ca-p arat eu |ie ! §i-i trase o scarmaneala 
buna, de se clatina talpa iadului ! 

Trimise atxmci la Stan un drac mare ?i bine legat la oase §i la §ale. Stan 
-se a$eza de lene cu picioarele in balta si da-i cu bita scormonind in apa la 
intimplare. 

— Ie§i impieli|atul asta ?i zise: 

— Nana Stane, lasa-ne bre sa traim ?i noi ca n-o fi vreo procopseala 
pentru tine daca ne seci balta. 

— Nu se poate ! V-am mai spus-o o data, mutati-va in alta balta, in alta 
tara, treaba voastra, mie imi trebuie balta, ca n-am unde sa infig plugul sa-mi 
aranesc copiii. 

— Bine, daca-i a§a, hai sa ne luptam ! La lupta dreapta ! Care pe care-1 
doboara ! 

— Ha ! ha ! ha ! ha ! ce-mi auzira urechile. Eu cu destiu-al mic va trintesc 
pe to{i. Sa luptati voi intii cu fiul meu, care doarme de ckldura intr-o vizuina, 
ca nu-i place prea mult zapuc. 

Merse dracul la vizuina, intra citiva pasi ?i ursul il lua in brate de-i 
frinse oasele. Dracul tipa ca din gura de $arpe, dar abia cind veni Stan la gura 
vizuinii si striga la urs sa-1 ierte, scapa ca prin urechile acului cu viata. Cind 

251 



se pomeni tartorele dracilor cu fiu-su abia tirindu-se, zise catre adunarea 
draceasca: 

— Fratilor, cu adevarat Stan lene§u ne pierde urma de pe fata pamintului. 
Trebuie sa ma due eu sa lupt cu el, ca altfel nu ramine picior de drac ! I§i lua 
furca-n dinti si pleca pe sub apa drept la Stan, care dormea. 

— Ai, bre Stane, scoala-te ! Ce ai, bre, cu noi de te impiedici de noi si 
nu ne dai pace sa traim si noi cum om putea in balta. 

— De, bre tartore, asa am fost eu blestemat sa ma lupt cu voi §i sa va 
jupoi de vii. 

— Aoleu, frate Stane, nu ne prapadi de tot si incepu tartorele sa tremure 
si sa plinga. 

— Bine, uite, ne luam la intrecere, care va blestema mai bine ala sa cis- 
tige. Zis si facut ! 

Stan leneju il intreba cum vrea sa-1 blesteme, cu blestem de cruce bar- 
bateasca ori femeiasca. 

— Pai de, pacatele mele, Stane, numai blestem muieresc sa n-aud ca 
ma topesc din calciie. $i vru sa fuga tartorele iadului de blestemul muieresc. 
Stan insa nu-I Iasa, il prinse de coada si da-i $i da-i cu im driglete de scarmanat 
cinepa, pina il facu lac de singe. 

— Destul, Stane, ca o sa ramiie osul §i pielea pe mine; mai bine tine 
aici doi saci cu galbeni §i hai acasa la tine sa-i ducem. 

— Nu sint eu halos dupa banii vo§tri, dar daca-i avep, prind bine la cei 
ce n-au. $i plecara la casa lui Stan din umbra-n umbra, ca pe Stan lenesu il 
apucasera nadu§elile de zapuc ce era. 

— Stane, vad ca mergi greu, sui-te-n spinarea mea $i sa zburam, frate, 
ca-mi pling copiii de foame si ma grabesc pomina mare. 

Se urea in spinarea dracului §i zburara ca gindul pina la poarta lui Stan. 

— Asta e casa ta? 

— Asta ! 

— Pai, bine dar de ce e cazuta de un corn $i toata este descutrupita. 
N-ai tigla sa o cutropi? 

— Mare, am eu cu ce s-o cutrop, insa eu am lasat-o a§a ca s-o cutrop 
cu piele de drac. 

Dracu, cind auzi, il lepada de pe spinare cu cei doi saci de aur $i se facu 
nevazut. Stan ramase incrumenit cind se vazu in batatura cu atita banet. $i se 
gindea ce-o sa faca cu ei? 

Tartorele iadului, fugind, se opri la o margine de padure sa se hodineasca 
putin. O vulpe sari de pe cirtog $i drept la el. 

— Ce e cu tine, drace a$a impelitat, ajuns in padure dnd locul tau este-n 
balta? 

— Uite, cumatra vulpe, am dat de mare necaz, Stan cu bitu lui imi usca 
balta si-mi pierde neamul. Ne prapade$te Stan §i ne sarace§te. Doi saci de aur 
i-am dat si tot ne jupoaie de ne Ias5 numai cu osu §i pielea pe noi. 

— Hai indarat, ca Stan e lene§ §i prost. Pe top v-a pacalit. Eu in fiecare 
zi ii fur cite-o gaina si i-o jumol aici in cringul asta. Hai inapoi sa-i cerem banii. 

— Ma tern de'el si de bitu ala fermecat sa nu ne mai faca vreo pozna. 
Zau ca nu m-as duce ! 

— Bine, vkd ca nu te tin curelele; ti-a intrat frica-n oase de la Stan lene§u. 
Uite, mie nici ca-mi pasa de bita lui. Te leg cu o fringhie de mine si sa mergem 
sa ne razbunam. 

252 



Cind ajunsera linga gard, Stan se trezi de cearta lor. Vulpea zicea: 

— Sari tu gardu-ntii ! 

— Ba sari tu, zise tartorele ! 

Cum se scula Stan din somn de la nucul cu umbra deasa, ridica o maciuca 
zicind catre ei: 

— A-ha ! ! a§a ne-a fost vorba, in fiecare zi mi-ai adus legati doi draci 
§i-acum mi-aduci numai unui ? Lasa ca-ti arat eu ! §i fugi dupa vulpe cu maciuca 
gata s-o omoare. 

Dracul a crezut ca vulpea e vorbita cu Stan sa-i faca de petrecanie §i 
inspaimintat de Stan, o lua tirais pe vulpe pina la balta de o prapadi, iar el 
intra in talpa iadului si se ascunse acolo pentru vecie, ca nici azi n-a mai iesit 
de frica la lumina zilei. 



GINGARA§UL 



A fost odata un copil orfan 51 ce sa faca bunicii lui ca sa-?i agoniseasca 
piinea cea de toate zilele, 1-a dat argat la stapin de mic mititel, sarmanul de el ! 

Mai intii stapinul 1-a sculat dis-de-dimineata indata ce ziua §i-a aratat 
fa|a, pe cind somaul e mai dulce, zicindu-i: 

— Scoala-te, mai copile, ca somnul cu moartea frati gemeni s-au nascut ! 
iata-ti sacuiul cu merinde si du-te sa pa?ti boii pe cimpul cu florile, pina nu se 
varsa zorile ! 

Bietul copil s-a sucit, s-a rasucit, s-a sters la ochi si neavind ce face a 
plecat cu vitele stapinului la pa§une. 

La poalele unui munte, pe o pajiste frumoasa cu flori, s-a oprit cu plavanii 
flaminzi sa-i pasca. Pasarile ciripeau, izvoarele mxirmurau 3 iar brazii se clatinau 
de adierea vintului, care purta sunetul gingarasului haaat, departe peste cre?- 
tetul codrilor. 

Ce sa faca acum, ca sa doarma linistit §i sa nu se auda gingarajul de la 
gitul boilor? Sa ia gingarasul si sacuiul cu merinde si sa-i atirne de creanga 
unui pin verde stolos, la umbra caruia adormi dus, ca sa-si incheie somnul eel 
dulce intrerupt de catre stapin. 

Cind s-a de§teptat copilul, pinul crescuse copac mare ?i inalt, iar sacuiul 
cu gingarasul atirnau sus de tot, unde numai pasarile cerului mai puteau sa 
zboare. Vazind el ca se lasa seara, a plecat la stapin sa-i duca vitele plingind 
§i suspinind dupa sacui si mai ales dupa gingara§ul eel frumos. 

Ajuns acasa, stapinul a inceput sa-1 mustre cu vorbe urite: 

— Unde-i gingara?ul, prostule? 

— Mi 1-a furat pinul din padure ! raspunse copilul suspinind. 

— Sa te duci inapoi §i din pamint, din mormint, sa-mi aduci gingara?ul, 
ca altfel te vind lupilor din padure sa te manince de viu 3 auzi ? 

— Am sa ma due, zise plingind. 

S-a intors el din cale ?i a pornit-o spre desisuri ca sa ceara pinului ginga- 
rajul. O porni iara?i plingind si suspinind, blestemindu-si soarta ?i zodia in 
care s-a nascut. Noaptea era neagra ca-ti dadeai cu degetele-n ochi. Mergind 
el a?a, un iepuras ramas orfan il vazu trist ?i speriat si pentru a-i da curaj, 
ridica labujele zicindu-i: 

253 



— Mai copile, parca sintem frati, totuna de trijti §i necajiti. Unde ar 
plecat in toiul noppi? 

— Sa cer pinului gingara§ul ca ma omoara stapinul ! 

— Biiine ! eu am sa te due la pin. $i 1-a luat pe copil iepurasul de minufa 
ducindu-se intr-acolo de unde iepura§ul auzea ecoul gingarasului leganat de 
vint, ciulind din cind in cind, urechile. 

Cind au ajuns la tulpina pinului, iepura?ul 1-a sfatuit sa lase pinul sa 
doarma, ca noaptea pamintul, apele §i codrii toti dorm. Mai bine la ziua sa-i 
ceara gingarasul, sa nu-i tulbure somnul. A$aadormi el cu iepurasul la tulpina 
pinului, visindu-se iara§i cu gingarasul la gitul vitelor §i cu stapinul voios~ 

Dupa ce s-au revarsat zorile, niste veverite n-au de lucru $i tot certindu-se 
pe un simbure de nuca, cazu nuca pe nasul copilului si astfel se scula speriat din 
leganatul viselor frumoase. 

Privi spre virful pinului, ce i se parea ca da mina cu cerul, apoi, adunin- 
du-$i puterile, zise: 

— Pinule, frumosule, indoaie-ti cetina-n jos, 
Sa-mi iau gingaras frumos ! 

— Nu-ti dau nici un gingaras 
Pofta-n cui tu sa ti-o pui, 
Gingara§ul este-al meu 
Daruit de Dumnezeu ! 

$i cind vintul mi-o batea, 
Gingarasul mi-o cinta ! 
$i-o sa-mi cinte el domol, 
O s-adune pasari, stol ! 
Copilul auzind asemenea cuvinte, ceru poruncitor gingarasul: 

— Pinule, te mai rog, o data, da-mi gingarasul meu ! 

— Nu ti-I dau, ce nu-ntelegi odata? 

— Bineee ! o sa-ti para rau, am sa merg la lemnar sa-i cer baltia §i am 
sa te tai 1 

— Fa ce pofte$ti, dar copacul cu radacini adinci nu se teme de furtuna I 
Atunci baiatul isi lua iepurele si se duse la lemnar sa-i ceara baltia. Cind 

acolo, baltia uitata jos ! 

— Baltie, te rog, vino cu mine sa tai pinu sa-mi iau gingarasul ! 

— Nu pot, puiule, ca e copac verde-n floare si de lemne verzi mi se rupe 
coada de lemn uscat $i pot fi blestemata caci: 

Copacul cind cade, 
ramura verde 

nu se mai vede, 

iar suspinul lui s-aude departe ! 

— Daca-i a$a, am sa strig focul sa-ti arda coada. 

— Du-te, ca nu-mi pasa de un tine ca tine ! 
S-a dus apoi la foe §i i-a zis: 

— Focule, focule, vreau sa te rog, sa mergi cu mine sa arzi coada de la 
baltie, ca nu vrea sa taie pinul care mi-a furat gingarasul. Iar focul i-a raspuns: 

— Mai baiete, tu e$ti tare nemintos, oare tu nu $tii ca focul ce se aprinde 
prin maracini uscap arde si pe cei verzi ? 

— Nu e nimic, sa arda tot, numai gingarasul sa-1 due stapinului. 

— Bine tu nu §tii de la parinpi tai, cum ca fratele nostru-i codru saracul ? 
El ne-a jinut §i lungit veacul ! 

254 



— Nu §tiu, n-am avut parinti ! 

— Sa §tii ca daca ard baltia, vede Muma Padurii, vine §i-mi face Iemne 
uscate, de prapadesc pamintul cu focul, pe cind asa ard pe loc innabu^it si 
nimanui rau nu fac. 

— O sa-p para rau, focule, ai sa vezi ca am sa ma due sa strig riul si am 
sa te sting de o sa te prapadesc pe vecie. 

— Ma tincule, tu sa-nveti una buna de la foe si sa tii minte ca focu ce 
nu te supara, nicicum sa-1 zgindari, fiindca asa este: 

Foe dupa foe vine, 
iar raul dupa rau ! 

— Ba eu ma due sa chem valea sa te stinga. 

A coborit intr-o vale, a pus mina pilnie la gura si a strigat : 

— Vale cu apa curgatoare, hai cu mine-n deal sa stingi focul ca n-a vrut 
sa mearga sa arda eoada la baltie, care n-a vrut sa taie pinul eel blestemat ce 
mi-a furat gingara§ul eel frumos si care a ramas alinat sus pe o creanga. 

— Mai baiejele, cu cap cu demintele. Te vad cu caciula pe cap, de semeni a 
barbat. Cenaiba,aicap,doar n-ai cumva pasat ! Sastii§itu ca apatrebuie sa vie 
la matca ei, iar omul la teapa lui. Unde ai vazut tu vale cu riu sa curga in deal ? 

— Nu stiu, stiu ca trebuie sa-i due stapinului gingara§ul, ca altfel e vai de 
steaua mea ! 

— Mai bine curg la vale, ca vad ca m-ai oprit din cale, ca surdului in 
zadar ii cinti a jale ! 

— Biiineee, riule, daca nu-p este mila de mine, am sa chem boul sa te 
bea, sa te soarba, sa-ji ramina pietrele §i sa plinga vadurile. 

§i a plecat sa cate boul ca sa sece riul ! 

— Boule, tu e?ti mare, tu e§ti tare, ajuta-ma pe mine ca sint mic si pla- 
pind, hai cu mine in graba: sa bei riul ca sa sece; ca n-a vrut sa curga din vale-n 
deal sa stinga focul. Iar focul $i el e vinovat sa §tii ca n-a vrut sa arda coada 
baltiei, iar baltia s-a temut sa taie pinul din munte ce nu vrea sa-mi dea ginga- 
ra?ul §i mi-1 tine pe creanga lui sa-1 legene ^dntul §i sa le cinte codrilor in loc 
sa stea la gitul boilor stapinului meu. 

— Nici eu nu pot sa sec riul, fiindca nu am a§a putere, mai bine beau 
apa de izvor ca e mai limpede. 

— Aaaa ! va sa zica §i tu, boule, e§ti impotriva ! Am sa chem lupul din 
padure sa-fi faca pielea ferfeli|a §i sa te manince ! 

Suparat a plecat §i a gasit lupul: 

— Lupule, hai cu mine sa mininci boul, care n-a vrut sa mearga sa bea 
riul din vale sa-1 sece, care n-a vrut sa curga-n deal sa stinga focul, care n-a 
vrut nici el sa arda coada de la baltie, care n-a vrut sa mearga sa taie pinul eel 
blestemat, caci mi-a furat gingara?ul §i-l fine atirnat pe o creanga sa-1 legene 
vintul sa cinte codrilor §i cerbilor, iar pe mine stapinul m-a alungat din vina lui 
si zbenguiesc zadarnic pe aici. 

— Nu pot, frate, ca sint batrin ?i-mi stric si dintii ce-i mai am ! Nu 
vezi ca am napirlit §i imbatrinit, incit si soriceii se joaca pe spinarea mea ! 

— Of ! ce lume, zama de prune ! ramii atunci flamind si sa te vad cind 
mi-oi vedea ceafa ! Dar pina ima alta, chem vinatorul ?i-o sa-ti vina el de 
hac ! Se grabi si gasi pe o cale, pe carare, un vinator voinic. 

— Vinatorule, hai sa impu^ti tm lup riios, batrin si lenes care n-a vrut 
sa mearga sa manince boul, iar boul n-a vrut nici el sa bea riul sa-1 sece dintr-o 
sorbitura, ca si riul n-a vrut la rindul lui sa curga-n deal, sa stinga focul eel 

255 



pacatos, iar focul §i mai §i putea sa arda coada de la baltie, parca cine stie ce 
pierdea si n-a vrut nici el. Iar baltia sa §tii ca nici ea n-a vrut sa taie pinul din 
tulpina, iar pinul n-a vrut sa dezlege gingara$ul de creanga de sus §i sa mi-1 
dea sa-1 due stapinului ! Sta vezi atirnat §i-l bate ziua toate vinturile, iar pe 
mine gindurile §i nu-i e de vreun folos, de§i cinta mult milos ! 

— Nu pot ! nu pot ! i-a raspuns vinatorul. Mai bine vinez un pui de 
iepure, decit sa umblu dupa piei de lup napirlite. 

— Daca nu vrei sa §tii ca merg sa chem §ocitele sa vina sa-ji roada ure- 
chile sa ramii ciul, ca asa-ji trebuie ciul sa fii toata viafa si mincinos. 

— Degeaba, ca §oarecele a mincat anafora §i s-a facut liliac, in zadar il cati ! 
CopiluJ, in fuga mare, merse la moara sa cheme §ocitele zicindu-i: 

— $oricelule, tu care e?ti in stare sa rozi incetul, cu-ncetul odgonul 
de la corabie, ca s-o zvirle valurile pe mai, hai cu mine la vinator sa-i minci 
urechile, fiindca n-a vrut sa mearga sa-1 impu§te pe lup, iar lupul n-a voit 
sa mince boul, boul n-a voit sa bea riul, riul n-a vrut sa curga la deal sa stinga 
focul, focul n-a vrut sa arda coada baltiei, baltia n-a vrut sS taie pinul §i pinul 
n-a vrut sa-mi dea gingara$ul, ce 1-am atirnat pe creanga, 

— Nu pot, imi pare rau, vinatorul are finte pe talpa ?i-mi strive§te coada, 
iar cu un voinic a$a fricos, nu e de glum it ! Mai bine vin la moara 

Sa rod sacul cu faina 
§i podul cu slanina ! 

— Ahaaaa ! nici tu nu ma ajuti ! Stai, jiganie spurcata, ca-ti vin eu de 
hac ! Am sa chem mifa sa te mince de viu, 

— Sa dea domnul, zise §ocitele, sa te duci la: 

Pisica ce tot lingind pila, 
§i-a pilit limba. 
§i miniat peste fire, gasi mita pindind la un mujuroi: 

— Pisicujo, frumu§ico, draga mea, sint nacajit mica mea ! 

— De ce? 

— fi-am gasit un §oricel sa-1 maninci de mititel, fa-te ca te joci cu el ! 
$i n-apuca sa mai rosteasca inca o vorba ca pisica flaminda precum era zise: 

— Unde-i acel ingera?, minca-1-a? de purcela? ! $i fopa, Jopa, dupa 
soricel ! $oricelul daca vazu ca gluma pisicii poate aduce moartea soarecilor, 
fugi dupa vinator, vinatorul cu pu§ca la ochi dupa lup, lupul speriat $i §chiop 
dupa bou, boul alerga dupS riu cu gura cascata sa-1 bea dintr-o sorbitura, 
riul se-ntoarse de-a-ndoaselea dupa foe, focul speriat dupa coada baltiei s-o 
prefaca-n scrum, iar baltia vazind ca din gluma s-a facut cearta fugi §i ea in 
jurul pinului gata sa-1 taie. 

$i s-a speriat pinul, a inceput sa tremure si-a aplecat virfdl, iar copilul 
§i-a dezlegat gingara§ul de pe ramura §i-a plecat bucuros cu iepura?ul zbur- 
dind de bucurie sa-1 dea stapinului. 



MO$UL, BABA §1 GAlNA 

A fost odata un moj $i o baba, care aveau o gaina la casa lor, Gaina 
a inceput sa oua. 

Cind mo$ul §i baba se dusera sa ia oul, ia-1 de unde nu-i? Se gindesc 
ei si socotesc, cine sa fi luat oul? Azi a§a, miine a§a, ouale nu erau nicaieri ! 



256 



Ce se gindeste mosul, sa stea la pinda. S-a asezat mosul la pinda si mare 

i-a fost mirarea, cind vede ca oul o ia la goana catre margin ea satului, Fuge 

oul, dar fuge si mo$ul dupa el pina ce-1 prinde aproape de o padure. Cind il 

prinde, zice oul catre mos, fiindca era nazdravan, ca si gaina care-1 ouase. 

— Lasa-ma, mosule, ca-ti voi fi de folos. 

Auzind mosul o asa mare minune ca un ou sa vorbeasca, mai de frica, 
mai de-a vedea ce-o mai fi, ii dete drumul. Oul o ia din nou la goana, si mosul 
dupa el. In drum se intilneste cu un rac. Racul il intreaba: 

— Un' te duci, oule? 
Oul ii raspunde: 

— Iacata la bine, hai si tu cu mine ! 

§i plecara amindoi mai departe si cu mosul dupa ei, care obosit de atita 
alergatura, ramase mult in urma. 

Mai departe se intilnesc cu un soarec, care-i intreba: 

— Unde te duci, oule? 
Oul ii raspunse: 

— Ia, la bine, hai si tu cu mine ! 

$i plecara mai departe citestrei, pina statura de vorba, mosul ii ajunse 
si se lua $i el dupa ei. In drum se intilnesc cu o pisica. 
Pisica-i intreba: 

— Un* te duci tu, oule ? 
Oul ii raspunse: 

— Ia, la bine ! Hai $i tu cu mine ! 

$i plecara top patru cu mosul dupa ei, care ramasese iar in urma. Mer- 
gind ei, se intilnesc cu un cocos. Cocosul intreba pe ou: 

— Unde te duci, oule? 
Oul ii raspunse: 

— Ia, la bine ! Hai si tu cu mine ! 

$i plecara acum toti cinci, mai departe. Mergind ei asa intilnira in cale 
din urma tin tap. fapul il intreba pe ou, fiindca el mergea in capul tuturor. 

— Unde te duci, oule, cu alaiul asta dupa tine? 
Oul raspunse: 

— Iaca, la bine ! Hai si tu cu mine ! 

$i plecara mai departe toti ?ase ! Alergind asa ajunsera in padure $i dupa 
ce mersera, ce mersera prin padure, ajunsera la o casa. Intrara inauntru. Atunci 
oul spuse catre ortacii lui: 

— Tu, racule, sa te ascunzi in apa din lighean. Tu, cocosule, sui-te 
sus pe soba. Tu, soarecule, sa te ascunzi in butoara. Tu, pisica, sa te ascunzi 
in soba. Tu, papule, sa te ascunzi intre usi. Casa este a unui hot. Cind vine 
hopil, sa sariti toti pe el ! 

$i iata ca tocmai veni hotul ! El vrea sa faca focul. Pisica din cuptorul 
cu cenu?a a sSrit pe hot de 1-a zgiriat si i-a dat cu cenusa-n ochi. Hotul merge 
sa se spele-n ligheanul cu apa 51 racul il apuca de nas. Soarecul sare din butoara 
si-1 zgirie si el. Cocosul sare de pe soba si-1 ciugule?te in cap. Hotul vrea sa 
lasa afara, dar tapul da cu capul in hot si-1 doboara. Atunci hotul se scoala, 
sare pe geam si fuge de frica, asa ca nici n-a mai dat pe acasa de atunci. 

Veni mosul dupa ei si-i gasi, tocmai stringeau bogatiile hotului pe care 
le dadura mo^ului. Se dusera acasa la mosu si de atunci mosu ?i baba au trait 
bine, daca n-or mai fi traind ?i azi. 

257 



TAINA MUIERII 



Odata, ar fi fost o muiere care ramasa vaduva §i cu un copil. Barbatul 
ei s-a dus in lume sa argatasca, findca eria sarac si intorcindu-sa acasa, intr-o 
padure 1-a ocolit lupii si 1-au mincat cu cal cu tot. 

Muierea, vaduva si cu copil, a inceput sa cerseasca, ba de la unu, ba 
de la altul, cite un blid de faina, ca de avuta ce eria ii jucau socitii pe vatra. 

In sat, pe copil il batjocoreau firtatii lui finca n-avea tata si muma lui 
eria vaduva. Dupa ce a crescut si s-a facut si el gogea mare baietandru de se 
prindea in ora fetili, de el nu se prindeau §i fugeau de el ca dracul de tamiie ! 
Intr-o zi se intoarce el suparat de la joe, da la deal de drum auzi un glas: 

— - Scapa-ma de la moarte ca-ti dau un galbin ! Privi el si vazu un sarpe 
peste care se rostogolise un bolovan. Alerga si pe-a fuga dete piatra la o parte, 
iar §arpele abia lua valea incolacindu-se de durere. Da in locul de unde ple- 
casa lasa un galben. Baiatul lua banul si-1 dusa la muma-sa, care se bucura, 
ca i sa lumina fata la vederea aurului. 

— Ma Gheorghe, asta e narocul tau, ia sa te uiti si miine ca serpele 
este ursoaica ta a buna. 

— Mi-e frica sa nu ma muste ! 

— Nu te teme, ca serpele te musca numai cind il calci pe coada. 
Baiatul sa dusa iar acolo si iar auzi serpele vaitindu-sa. Din nou loa 

di pe el plocia de piatra si sarpele rasucindu-se se dusa prin tufisuri, lasind 
acuma trei galbini. Lua iel banii si fuga la muma-sa. 

— Ti-am spus eu ca serpele ieste narocul tau? 

— Am sa ma due si miine. 

— Du-te, muica, si ai grije sa nu-ti fure hotii banii ! 
A treia zi, auzi iar un glas ragujit de sarpe. 

— Fuga, baiete, fuga ca-mi curma viata arsinul asta. 

Alerga baiatul, sa opinti, fara sa poata urni din loc piatra ! Mai incerca 
si cind colo gasi sub pliocie serpele mort; cind colo, sub piatra, o gramada 
de galbini. Umplu baiatul sinul cu galbini, ii pusa si-n poala camasii si se-ncura 
pina acasa. Cind il vazu muma-sa sa lesine de bucurie ! 

Ce sa faca acuma cu serpele? L-au luat, i-au facut o lacra mica, 1-au 
stropit cu apa de busuioc si 1-au ingropat in fata ferestrii linga zidul casii. 
Au trecut citiva ani si din acel serpe a rasarit un pom de aur, care crestea si 
rodea galbini, in loc de poame. 

Baiatul sa face mare si-i vine vremea si lui de insurat. Ce eria sa faca, 
trebuia sa se capatuiasca si el> ca-i venisa vremea ?i-i ardeau talpile. Da s-a 
insurat cu una care nu eria nici bogata> da nici saraca ! 

Oamenii din sat scuturau toamna din pomi : mere, pere, nuci, da Gheor- 
ghe scutura numai galbini. 

— - Ma Gheorghe, spune-mi si mie de ce pomul asta rodeste galbini, 
il intreba in toata zitilica muierea lui ! 

— Muiere, daca-ti povestesc, sintem pierduti ! M-am belstemat sa nu 
spun nimic ! 

— Spune-mi mie ca ?tiu eu sa-mi tin gura ; nu sint eu muierea ta ? 

— §tii ce e? Nu-ti spun nici mort. 

— - Daca nu-mi spui, eu am sa mor, pentruca tu n-ai credinta in muierea 
ta cu care te-ai ciuumat. 

258 



— Muiere, intelege ca nu-ti pot spune, ca va fi atunci rau de noi ! 

— Eu care-mpart si binele si raul cu tine, drept este sa stiu si eu tot 
ce stii si tu ! 

— Muiere, sa stii si tu in viata trei lucruri sa nu faci: intii, sa nu iai 
copil de suflet, doi, sa nu dai imprumut si trei sa nu-i spui taina muierii ! 

— Muicaaa ! daca bas zici asa am sa ma culc, sa bolesc si sa ma prapa- 
desc, sa scapati de mine o pacatoasa si se culca sa moara. Boli ea o zi, doua, 
boli luni, boli pina la noua; vazind el cum se pal este muierea lui si sa vaita, 
cum isi cheama moartea sa o ia, omul ei sa dusa la ea si de mila ei ii spusa taina ! 

Atunci muierea isi veni in fire, alerga bucuroasa pe batatura si se mira 
cum de s-au imbogatit ! 

Odata, tree pe acolo doi boieri, vin de la agelic ; cerura ei sa-i primeasca 
sa conaceasca. Ea de miloasa ii primi, da noaptea unul dintre ei zise: 

— Auzi, muiere, daca-mi spui cum de ati ajuns sa aveti pom de aur 
imi las boieria si te fac cucoana vestita-n tara. 

Muierea, tot muiere, poale lungi si minte scurta 3 ii spusa boierului toata 
taina. Sara, cind veni omul ei de la tarina, de la lucru, gasi pomul de aur 
palit si uscat. Atunci pricepu ca muierea n-a fost cinstita si ca de aci inainte 
nu mai are noroc, ca i-a luat norocul muierea si 1-a vindut strainilor. El isi lua 
lumea-n cap: 

— Unde pleci, ma omule? 

— Ma due si eu une a dus mutul iapa, ca si asa de aci inainte nu mai 
am pomul de aur si nici muiere. S-a uscat pomul, s-a dus si cu cinstea ta. 
Dus a fost, ca indarat nu s-a mai intors. 



POVESTE CU UN OM SARAC $1 UNU BOGAT 



A fost un om bogat, a avut cincizeci de cai, da al sarac a avut un cal si 
ala chior de oichii amindoi. Omul al bogat in toata ziua mina caii in balta sa 
pasca iarba verde, da si al sarac mina si el calul al chior sa pasca in balta. Iarba 
verde pascind toti caii in toata ziua, pindariu gasaste calul al chior in stricaciune 
si-1 mina in sat. Ama intr-o zi de vara omul sarac pazind care ii mina calul 
in stricaciune, sezind pitulat in papora pazind calul, iaca din balta un iepure, 
top intr-o parte pinga calul al chior, top in partea lanta pinga cal si spaminta 
calul si s-a dus in stricaciune, da caii bcgatului stau pe loc in balta si pasc 
iarba verde. 

Saracul ce sa faca, sa gindeste cum sa-1 prinda iepuru; mereu, mereu, 
facu ce facu si prinsa iepurli de picior, aci pe loc, da din iepure sa facu om 
si cind sa-1 bata pe omul prefacut din iepure zisa: 

— Stai, nu ma bate, ca eu sint narocul 1-al bogat om care-i pazasc caii iou. 

— Da de al meu naroc stii unde este? 
Omul prins spusa: 

— Stiu, narocul tau s-a ingrasat, nu-1 tine nici scaunul; daca vreai sa 
mergi cu mine, sa vezi si sa te invat ce sa-i faci. Sa nu-1 bati, numai doua 
palme sa-i tragi. Narocul o sa zica mai da-i o data, da tu sa zici asa: o data 
am dat, o data m-am facut. 

Omul al sarac intreba norocul: 

259 



— De ce mie nu-mi ajuti da m-ai saracit si am rams cu un cal chior. 
Norocul a spus saracului: 

— la calul al chior si du-te la piat si cere cit vrei tu. Saracul spune: 

— Care-mi da mie bani cit io cer pe calul meu chior? Nima nu-i da nimic 
pe el. Narocul spune asa: 

— Vino la piat, ca eu vin cu cumparatoriu, il indemn io pe el si-ti poate 
cumpara calul si-ti da bani cit ceri tu. Saracul putin zabovi, in piat, iaca vine 
cumparatoriul si intreaba pe saracul: 

— Vinzi calul? Saracul: 

— Vind. 

— Cit ceri pe iel? Saracul a spus cit vrea cumparatoriul si scoate banii 
si-i da la sarac pe calul al chior. $i lo calul al chior si cumparatoriul pleca. 
Da norocul saracului spusa asa: 

— Ai loat bani pe calul al chior, du-te si cumpara doua vaci slabe ca de, 
ale grasa daca iai pe vara ie zapuc mare si nu-ti tin la lucru. Pe urma la astia 
vorbe norocul spusa saracului: Pe vara pune porumb pe deal ca are sa fie 
plointe si a sa faci porumb, de anul alalant pune porumb pe vale, ca o sa fie 
seceta si iar faci bucate. De aci inainte a pornit sa sa imbogatasca saracul. 



UN OM. DE PE LUMEA LANTAj 



A fost un om nelucrator, da voia sa cam in§ele. Intr-o zi de vara, sa 
duce la o baba de turc bogat, unde durmea la umbra si hogea trece la apa 
cu calu. Zice omu din gura: 

— Buna ziua, mai turcoaico, da-mi un pahar de apa ca sa beau si sa 
odinesc catava ca-s mort de ostanit. 

— Dar de une vii asa de nacajit, mai domnule. 

— Pai vin di pe lumea lanta ! 

— Ahaa, da 1-oi fi vazut pe copilu meu? 

— Pa cum nu 1-am vazut cind sint cu el intr-un pat. 
Intreba turcoaica: 

— Dar ce face, face bine, are de toate? 

— Are de toate decit n-are bani de tutun, da ie destulat de tot de la voi, 
deck cere bani de tutun. 

— A, bre, stai ca sa-i dau si io vrun ban sa-i dai. 

Bircaia poznariu lu aga la chesao de galbini §i-i da ca sa aiba de lunga 
vreme. 

Cind venea barbatu la batrina §i la apa zicea: 

— Ce, care a fost acolo? 

— Mai barbate, pai a venit un dilator de pe la copilu nostru §i i-am dat 
punga de bani, fiinca mai are de toate, decit s-a plins ca n-are de tutun bani 
si i-am dat sa aiba de toata vremea lui. 

Turcu vedea ca a gre§it baba lui si mai de graba dupa el cu calu cind 
vedea lene§u, sa-i zicem dinsu ca o sa-1 ajunga aga, sa baga intr-o moara. Zice 
la morari: 

— Fugi, mai, ca iote turcu te omoara c-ai facut faina mare. Na hainele 
mele §i da-mi pe ale tele, sa nu te cunoasca. 

260 



Morariu face de nevoie, ca vedea ca ie in scurt. Dar dinsul se umplea 
de faina pe el si sa facea bas ca morariu. Cind ajungea aga, 1-intreba : 

— Unde e dus omu ala? 

— Nu-1 vezi cum fuge pe coasta, ia mai de graba sa-1 ajungi. 
Iar zicea turcu: 

— Pazam calu meu pina 1-ajung de graba. Turcu cam burtos, pe la 
calea jumatate ajungea morariu ! Dar dinsu incaleca calu si mai la opinte 
fugea. Zice turcu: 

— Adu banii ca te-am prins. 
Iar zicea morariu: 

— Ce bani sint aia, ca eu sint morari ! Haha, ha, vazu ca e pacalit, degraba 
alerga la moara, ama calu nu e ! 

Atunci de graba ostanita, voi sa sa duca la baba: 

— Babo, ce-ai facut, ai luat banii? Nu, babo, tu i-ai dat banii de tutun, 
dar eu calul, ca sa nu mearga pe picioare baiatul nostru. 



CATRINA A LENE$A 



A fost odata un om si avea o singura fata, cam prostuta si o chema Catrina. 
Da era si lenesa din cale afara. I-a venit timpul sa se marite. S-a maritat, a luat 
un baiat sarac pe care-1 chema Vlad, sau Glad. Cit au trait parintii fetii, Vlad 
a dus-o bine fiindca o ajutau parintii. Dupa ce i-au murit parintii, au ramas 
amindoi, Catrina si cu Vlad. 

In vro zi s-a dus Vlad la lucru, la plug. El i-a spus Catrinii: 

— Catrino, sa vii cu demincarea la mine, in Dealu Mare. 

Ea> dupa ce a plecat Vlad, a spalat caldarea si a facut focul sa faca mama- 
liga, da ce s-a gindit ea? Pina va fierbe mamaliga, sa friga si cirnatul. Cind 
mai pe urma si-a adus aminte sa scoata si vin pentru Vlad al ei si a lasat cirnatul 
pe foe. Scotind vin si-a adus aminte ca este cirnatul pe foe si poate-1 ia te po- 
meni Grivei ! 

A lasat slavina deschisa sa cure vinul si-a dat fuga sa ia cirnatul. Cind 
colo, vine Grivei ia cirnatul si fuge cu el pe maidan. 

Ea se-ncura dupa el sa-1 prinda sa-i ia cirnatul, da vinul cura. Grivei 
s-a bagat subt patul, da ea dupa el si cum fugea tot rupea din el pina 1-a min- 
cat pe tot. 

Cind intra in casa vinul cursese tot, mamaliga vai de ea arsa, ce sa faca 
saraca de ea? Zice: 

— Vai de mine, Vlad al meu ma omoara cind o vedea ! 

Avea un sac de faina, a luat sacul si a cutrupit vinul risipind faina sa 
nu se mai vada. 

Da-si aduce amintea de Vlad ca sufere de foame. Da au avut si ei un 
copil, copilu a murit si 1-a-ngropat in cosere subt ieslea boilor. Cind a venit 
Vlad, a intebat-o: 

— Catrino, unde e copilul? 

— A murit, 1-am ingropat subt ieslea boilor. El fiind om la ea in casa, 
ca baiat sarac n-avea ce sa faca ! 

261 



A doua, a treia zi, s-a dus sa-I dezgroape si sa-si vada copilnl da n-a 
nimerit sa sape decit alaturea si a dat pieste un ulcior cu galbeni. Cind vine sara 
Vlad, ii arata: 

— Uite, Vlade, eu nu gasii copilul, da gasii un ulcior si i 1-a aratat. 
Ce sint astea, Vladule? 

— Aaa, mare lucru, niste melcisori, punei-i in pod. 

Si ea i-a pus in pod. A doua, a treia zi tree tigancile, rudaresele laiatale 
cu oale, straichini, linguri, sa le vinda. 

— Ai, fa, la oale si straichini ! 

— Nu, iau, fa, ca ma omoara Vlad, daca dau faina. Da pe melci§ori dati ? 

— Adu, fa, melcisorii sa-i vedem ! 

— Catrina le-a adus melcisorii, ulciorul plin cu galbini. 

— Bine, iti dam toate oalele, da-ne melcisorii. Si i-au dat. Ele au luat 
banii si au tuns-o. Da ea ce-a facut? A impodobit ogeacul, polita si cuiele 
cu oale si pe urma ce a mai ramas a pus pe gard in pari pina a terminat oalele. 
Sara cind a venit Vlad, a vazut maidanul, gardurile pline cu oale, a zis: 

— Ei, iar a mai facut nebuna ceva ! 

— Catrino, ce-ai facut, fa, cu oalele^ 

— A Vlade, nimica, ma, n-am dat faina, am dat melcisorii. 

— Pe toti, fa? 

— Pe toti ! 

— Aoleu, dumnezaii matii ! Ainjurat-o, a batut-o,a chinuit-o si a plecat 
in lumea alba. Merge el cit merge si da peste un barbat, cura apa de pe el si 
el arunca nuci cu furca-n pod. Da nucile nu le putea arunca, sa nacajea si sa omo- 
radegeaba. Si el 1-a intrebat: 

— Ce faci, omule? 

— Ma muncesc sa arunc nucile-n pod. 

— Cum o sa le arunci, omu lui Dumnezau, cu furca. 

— Ai o banita? 

— Am. 

— Adu banita. I-a adus banita, a umplut-o cu nuci si a suit-o-n pod. 

— Ba, fratioare, bine ca venisi ca eu nu le mai fur§eam. 

I-a multamit omul si el a pornit mai departe; merge el, merge si da 
piste un altul; facusa un car in casa, il injghebasa si sa caznea sa-1 scoata afara 
pe usa. Luasa topoarale sa farime paretele si sa scoata carul. 

— Ce faceti, mai, cu topoarale? 

— Sa faramam paretele, ca sa scoatem carul. 

— Mai oameni- nu asa, desfaceti o roata pe urma alta, pe rind, pe rind 
si afara, iar il injghebati la loc ! 

I-au multamit lui Vlad ca n-au spart cssa si pieca el mai departe. Gasi 
pe unul care facuse un bordei in pamint si tinea un sac deschis, il inchidea, 
il deschidea, in bordei si tot asa. 

— Ce faci, ma omule? 

— Iaca, ma, am facut un bordei si nu pot sa bag lumina-n ei, si iote 
ma caznesc s-o bag cu sacul. 

— Ma, nu asa, ia da toporul incoa' ! A spart in bordei si a facut un geam 
si a intrat lumina. 

— Mai fratioare, bine ca venisi, ca toata viata nu puteam baga lumina 
in bordei. 

262 



A plecat Vlad mai departe. Da peste o nunta, ajunge ginerile cu mireasa 
la bordei: ginerile mai mic, dar mireasa mai inalta. Cind sa intre in bordei 
mireasa nu putea ca mergea dreapta si sa lovea cu pieptul in usa, ca eria facuta 
pe masura alor mici. 

— Nuntasii zic: 

— Ei vezi, a zis Dumnezau sa avem si noi om inalt in casa, da sa-i taiem 
picioarele ca sa intre-n casa ! Da el vazind, a sarit: 

— Stati, bre, ce faceti? 

I* ..... * 
i taiem picioarili ca sa intre-n casa. Pai daca nu intra-n casa? ! 

Vlad a luat-o de cap, a aplecat-o si de citeva ori a bagat-o si a scos-o 
din bordei, pina s-a obisnuit. 

Atuncea Vlad s-a intors inapoi la Catrina lui, bucuros ca a dat peste 
alti oameni mai prosti ca ea. Si atuncea a zis: 

— Catrino, acuma du-te la cimp la secerat. Ea s-a bucurat. 

— Ma due, Vlade, ma due. Ajunsa acolo, a luat mincare la ea. 

— Ce sa fac eu acusi, zicea in sinea ei; intii sa secer, ori sa maninc? 
la sa mininc intii. Pe urma dupa ce a mincat a zis: 

— Ce sa fac eu sa secer, or sa dorm o tira? 

— la sa dorm ! 

A durmit la aer curat si s-a sculat sara. Vlad a pus cuiul la casa si s-a 
culcat. Ea vine si bate: 

— Cioc, cioc, cioc ! 

— Cine e ? 

— Eu, Vlade, Catrina ! 

— Pai Catrina e acasa, s-a culcat. Ce cati asa tirziu ? 

— Da-mi, Vladule, ca eu sint Catrina ! 

— Nu frate, nu, Catrina e acasa culcata ! 
$i ea pe urma a zis: 

— Daca s-a culcat Catrina in casa, eu cine sint ? Poate eu nu sint Catrina ! 
Pe urma i-a venit lui Vlad mila de ea si i-a dat drumul in casa, de au 

ramas amindoi pe vecie impreuna. 



POVESTEA LU CHELU CU A TAINII 

A fost doi frati care crescusa amindoi la o muma si un tata. Pe vremea 
aia cind sa insurara, voiau multe povesti si s-aude vorba de 1-ai batrini din 
vreme de demult, ca cineva, bun batrin a povestit ca omul care e insamnat 
dc la Dumnezcu nu e norocos si bun de trai. 

Intr-o casa de oameni, fratii sa duceau pe la ori, nunti, vesalii, si pornira 
sa intrebe mosii ai batrini, pe ce sa cunoaste omul al insemnat? Aci pe loc, 
sa ivi un om, cam putin invatat si spusa la asta intrebare: 

— Omul al insamnat are samnul asa : e chel in cap, altu e ciung, altu 
e schiop, ori e chior, or e facut pe dos din doi frati. 

Asa la unu ii darui Dumnezau doi copii : al dintii fu chel pe cap, ca o 
troaca alba in gradina, da al de doi, cind sa facu n-avu nici un samn pe el. 
Copiii crestea mult bine, ama chelu ieria mult neintales, aspru la vorba. Omu 
pusasa gindu pc-al mic copil sa-1 opreasca la el, da pe Chelu sa-1 dea ginere 
in casa, om in casa. 

263 



In satu ala eria un om cu o muiere, care n-aveau copii la tineretea lor; 
omu ce n-a avut copii, veni la omu ce avu doi copii si-i ceru un copil, sa-i 
dea de suflet si-i dete pe Chelu. Da Chelu fu baiat de insurat $i sa-nsura, lo 
o fata saraca, o chema Taina. Traiau Taina cu Chelu tare amarit si greu, 
n-avea nima-n sat nacazurile lor. Taina ie fata saraca n-are incotro, ii dete 
Dumnezeu rod $i facu un copil. Taina zice lu Chelu sa sa duca cu o troaca 
la popa sa faca molivda. Chelu porni sa blastame, sa injure ca nu-i trebuie 
lui molivda, in casa lui. Taina dete furis o troaca de apa la aha muiere, sa 
dusa la popa, ii facu molivda si-i pusa numele la copil in molivda Umcea. 

Taina asa a zis ca un copil are si s-a gresit si cu troaca si botezu lu popa, 
ca nu-i placea numele. 

Da Chelu-i zice: 

— Bre, lasa copilu, nu-1 mai boteza, ca-i zicem noi Tufica, cind a fugi 
pin tufa dupa capre, lasa fire-ai a dracului copilu si nu mai crede in popi. 

— Chelule, zisa muierea, sa botezam copilu ca-1 maninca lupu, il ia 
o boala si moare nebotezat copilu. 

Nu-1 lasa sa boteze copilu ca-i eria frica sa nu sa uite popa la ea ca e 
muiere frumoasa, da Chelu nu ere dea in Dumnezeu. 

Sa ducea el cu galetile la apa in marginea satului, mergea ghebejit numai 
sa nu-i iese muierea la fintina s-o vada oamenii pe drum. Nici la ora-n sat 
n-o lasa, asa ca ramasa copilu nebotezat $i-i zisera Tufica. 

Tufica-ncoa', Tufica-ncolo, pina ce ajunsa copilu de vreo trei ani$ori. 
Venisa o primavara timptirie, zburau ciocirliile in cer, iar Chelu cu Taina 
pe deal la arat; el tine coarnele plugului, ea cu vacile de coarne si ara, ara 
pina sara, da au uitat de Tufica. Cind colo, Tufica a intrat in tufa, s-a pierdut 
in padure si a dat peste el un lup, i-a spart burta si 1-a mincat. Cind a venit 
muierea din padure, i-a adus in poala opregului oasali bietului Tufica, erau 
inca calde, ieseau aburii. 

Cind a vazut Chelu, s-a pus cu oticu pe muiere si a omorit-o in batai: 

— Na, na, sa ai grije de copil, sa nu te mai gindesti la Dumnezeu si la 
botezuri, sa ma pui pe cheltuiala. 

— Lasa, ma Chelule, ca poate asa i-o fi fost lui scris, sa-1 manince-n tufa 
lupii pentru ca 1-ai botezat fara popa, Tufica. Chelu cum o auzi se minie foe: 

— Aaa ! cum tu inca mai crezi in prostiile popilor si ale balelor ? Se pusa 
cu oticu pe biata Taina il facu capul dumicat cu oticu si o arunca in tufa s-o 
manince lupii. Lo oasali copilului ?i le ingropa in capul locului; pina la anul 
crescu acolo un cires mindru, copiii cind treceau cu vitele vara mincau cirese 
din ciresu lui Chelu, si spunea ca din oasali lui Tufica a crescut ciresu. 

Da de Chelu iar nu s-a ales nimic, ca intr-o iarna mergind dupa lemne 
la padure, 1-au incoltit lupii si 1-au mincat. De aia muierea cu om rau petrece 
ca vulpea in pustiu. 



NEGEL IENICERU 

Era o fameie vaduva care avea o fata si un baiat: baiatul eria mai mare 
si fata mai mica, de doi ani. 

Venira turcii si-1 luara pe baiat la birul singelui, sa-1 faca ienicer. Muma-sa 
plingea si amarita cum eria, cind a crescut fata mai mare, i-a povestit cum 

264 



1-au luat turcii pe fratele ei sa-1 faca ienicer. Da frati-su avea un negel in cres- 
tetu capului. Muri muma-sa si pe fata o luara niste unchi si o crescura. 

Crescu ea gogea mare, da baiatul a crescut si el mare si a ajuns birnicul 
imparatului si tara turceasca 1-a trimis in fzra Romaneasca sastringa banii 
de pe tribut pentru sultan. Da el a tras la o casa de romani; avea insa obiceiul 
turcesc, ca in fie care sara sa-i dea mincare si cite-o fata mare de petrecere. 
A cerut el sa-i aduca omul si fata. Dar in sat nu eria nima, toti fugisera pin 
paduri si nima nu-si da fata ! Se gindira ei mosnegii satului s-o dea pe fata 
aia saraca. Fata s-a dus, n-are incotro. Da cind a vazut-o el a zis: 

— Amarita asta de ce-o fi venit? Cine te-a trimis, fata, sa vii? 

— Pai chinejii satului, ei nu m-au lasat. 

— Tata ai? 

— N-am tata ! 

— Muma ai ? 

— N-am muma, a murit si ea plinge. 

— Da cum a murit? 

— Muma a murit; da ea plinge cu hohote. 

— Da frati ai avut? 

— Muma spunea ca am avut si eu un frate si 1-au luat turcii ieniceri 
si spunea muma ca 1-a chemat Negel, fiinca avea un negel in crestetul capului. 

Atunci el si-a dat seama ca despre el era vorba si a zis: 

— Fata, uita-te in capul meu si vezi ca eu am un negel in cap. 
Fata s-a zauitat si a vazut, era fratele ei ! 

A chemat el pe unchii care au dat-o pe fata sa petreaca impreuna cu ea 
si le-a spus cine este el. I-a mustrat, iar ei i-a dat bani, a inzestrat-o ca sa se 
marite in fara Romaneasca, iar el ca ienicer s-a dus la sultan sa-i duca birurile. 



POVESTE DESPRE UN PESCAR DUPA PE$TE 



A fost un om care s-a zanimit in toata ziua dupa peste. Intr-o zi, s-a 
dus pe margine la o apa sa prinda peste si mergind pe marginea apei, prinzind 
peste, vede o vidra iesind afara din apa. Pescarul s-a gindit s-o prinda. Vidra 
ce sa faca? Se duce el acasa si ia o pareche de fteara si le pune in urma vidrei 
in marginea apii si dimineata pescariul se scoala si sa duce sa vada ftearali ce 
a prins. Cind veni la fteara, ftearali inchisa. In sara alanta, pescarul iara le 
aseza, doar acuma vo prindea. Cind fu in varsatul zorilor, omul sa scoala de 
noapte, iar sa duce sa vada ftearali, ce a prins si vazu iara ftearali inchisa. In 
sara a de trii, omul sa raseste, iara le aseaza bine frumos si sa raseste sa le 
pazasca, care-i deschide ftearali ! Pina acuma de trii ori; omul sa sui intr-un 
lemn stolos si pazaste ftearali. La mijlocul noppi aude din lemn o gura 
mare de oameni. Vorbind ei, venind drept catra ftearali lui, cind oamenii 
ajunsa la ftearali, unu din oameni zisa la ailanti asa: 

— Stati ca, colea in drumul nostru unu a pus ftearali in poteca noastra. 
Ala ce a zis stati in loc, sa duce la fteara pescariului si a ridicat cracu in sus 
si be?i: pirt in fteara. Ftearali sa inchisa. Da oamenii ce a stat in loc, zice: 

— Nu inchidea ftearali omului, lasa sa prinda si el ceva, o fi vun sarac, 
sa sa araneasca si el. Oamenii care stau in loc, dracii apoi ii spusa 1-al ce besi 

265 



in fteara, asa sa stie omul care a pus ftearali sa faca un butuc de lemn paducel 
negru si sa-1 puna sub fteara sa vezi cum te prinde in fteara pe tine. 
Dracul spune: 

— Da ce sa-mi faca, daca ma prinde? 

— O sa te bata o data. 

— Daca da in mine, io rabd, da de-o da de doua ori, moare el. Ama sa 
stie a dat sa dea, ama io il rog sa dea incodata, omul sa zica. 

— Odata m-am facut ! 

Omul asculta din lemn cum spusa dracul ca sa poata sa-1 prinda pe al 
care inchide frearali. 

Omul sa dusa acasa, facu butuc de paducel negru si pleca la reca sa puna 
ftearali. Pusa ftearali, pusa butucul de paducel pe pamint aseza ftearali pe butuc 
si sa sui iar in lemn sa pazasca iel ftearali . 

Sezind in lemn omul, iaca iar vin dracii gomoind drept in catra fteara, 
cind ajunsa la fteara, iara dracul sa alege din ailant si vine sa inchida iara 
ftearali, ridica cracu mult sus, besi: pirt ! in fetara, ftearali sare in sus si-1 apuca 
pe dracul de picior. Ailanti draci vazura cum il prinsa ftearali pe alesu de picior. 
Omul care pazea din lemn tot vede si aude ce zic ailant draci. Dracii zice 1-al 
prins de picior: 

— $ezi tu aicea, da noi ne ducem, ce ai catat ti-ai gasit. 

Omul care paza ftearali sa cobori din lemn si cu un toporas facu la lumina 
zilei un bun ciumag si veni la fteara. Da in fteara sede prins un drac marc, 
gras si fumeaza tutun. Omul veni mult aproape cu ciumagu. Dracul sa umfla, 
stie ce-1 adasta. Omul ridica odata sus ciumagul, de-te o data tare in dracul; 
da dracul mai adasta sa mai dea o data, ama omul stia, nu mai da. Dracul zice: 

— Mai da-i o data. 
Omul zice: 

— Am dat o data, ca odata m-am facut ! 

Dracul, care fu prins de picior, dupa ce n-a dat de doua ori omul in el, 
dracul plesni in fteara, sa facu tot cenusa si omu lo toata cenusa si o imparti, 
ca e buna de leac. Omul lua ftearali si pleca acasa cu ele. 



FRATI DE CRUCE 



Cindva, de demult un cioban si o ciobanita s-au suit cu oile la munte 
si s-au pierdut unul de altul. La o vreme aminata, dupa ce crescura mai gata 
de casatorit, dete Dumnezeu ca sc-ntilnira. 

Mare le-a fost bucuria gasindu-se dupa ani de zile cutreierind cu turmele 
pe plaiuri nevazute si nestiute. Si iaca-asa, intr-o zi cu soare, ce le nazari prin 
minte. 

Sa faca nunta pe virful muntelui, brazii si paltinii sa le fie nuntasii, iar 
stelele cerului facliile. Apoi se jurara pe sfinta luna ca se vor purta cu credinta 
unul fata de altul, iar de va muri unul din ei si va uidi altul, sa nu calce jura- 
mintul, ca om supus pacatelor, sa se ingroape deodata, viul cu mortul ! Fiecare 
saruta pamintul si cutitul, apoi isi jurara credinta. Mai la urma pastorita mai 
neincrezatoare ii zise barbatului sau. 

266 



— Asculta, ma omule, dar daca unul dintre noi va gresi minat de diavol, 
si facind pacat va calca juramintul, cum sa fie pedepsit? 

— Sa fie pedepsit de Dumnezeu, zise omul. 

— Eu zic sa nu fie pedepsit de Dumnezeu si vezi tu muntele acela ce-si 
inalta piscul spre bolta cereasca, de acolo din virf sa se arvmce singur, ori silit 
in prapastie, iar carnea sa i-o manince vulturii. 

— Bine, muiere, daca tu a§a doresti, a§a sa fie de la mine si de la Dum- 
nezeu si plecara in nestire cu turmele de oi pe steiuri depiatrasi codri fara 
margini. 

Intr-o noapte iesi Maica Precista in cale spunindu-i ciobanitei sa mearga 
pe dira de luna si stele pina iese la luminis. Mersera ei ce mersera si intr-o zi 
cu soare detera de lume si lumina, iar mai la urma si de satul lor. 

Parintii le facura nunta mare si frumoasa de se duse vestea peste dealuri 
si vai. De bucurie ca cei pierduti si socotiti ca morti pentru totdeauna, au inviat. 
Nunta a tinut o luna si inca o saptamina si mai o zi. Tot natu-i fericea ca se 
iubesc si au turme de mioare ca nimeni altii. 

Pe la o vreme in ciobanita dete o boala grea care o dobori si in scurta 
vreme muri. Bietul barbat degeaba se batea cu pumnii in cap si isi jumulea 
parul ca muierea lui murise pentru totdeauna. 

Lumea sta cernita din crestet pina-n glezne. Se ceru lemnarilor sa faca 
leaganul mai lat, ca sa aibe si el loc, ca asa s-au jurat ei cind i-a cununat brazii 
si paltinii din munte, iar juramintul pentru el este lege. 

Mama-sa, tata-su si neamurile toate in zadar incercau sa-1 opreasca de 
la acest pas necugetat, ce il facea sa moara cu zile. Dar nu era chip nimeni sa-1 
induplece de la horarirea luata caci juramintul fiind sfint pina la urma duce 
tot la moarte. De ce n-ar muri deodata decit mai tirziu, isi da el cu planurile 
lesinat pe trupul rece al iubitei sotii. 

Parintii se sfatuira cu groparii si lemnarii sa-i lase o deschizatura iar 
prin inima unui soc sa-i vie de afara aer si sa asculte strejerii daca tipa si cere 
ajutor. 

In chipul asta cei mai intelepti socoteau sa-1 scape de la o pieire sigura. 

Si asa se culca pastorul viu linga pastorita moarta, gata sa moara de viu, precum 

le-a fost juramintul. Tata-su pusa un ulei ca sa aibe cu socul rasuflatoare. 

■ Groparii trasera pamintul, iar pastorul care-si iubea ca un nebun sotia 

adormi dus linga ea in fundul pamintuiui. 

Linga groapa ramasera strajerii sa traga deloc pamintul de pe cioban ca 
stiau ca e inmormintat de viu. Da el in groapa o ia pe sotia sa in brata si adoarme 
dus. Ea moarta, si el viu. 

Peste noapte Dumnezeu de sus priveste pe pamint si vede toata lumea 
la rostu ei, numai un om viu sta in mormint cu sotia moarta in brata si plinge 
si suspina de ti se rupe inima nu alta ! Ce sa faca el acuma? Asa ceva nu mai 
vazuse ! I se facu mila si scobori jos pe pamint. Baiatul adormit precum era, 
visa ca a venit la el un mos cu barba alba pina-n briu si 1-a-ntrebat ce cauta 
el in groapa cu moarta? Iar el i-a povestit mosului ca s-au luat din dragoste 
si s-au jurat asa sa faca, precum el vede, caci unul fara altul nu pot trai. 

Atunci mosul i-ar fi zis: 

— Bine, mki baiete, daca ai tu atita credinta in muierea ta, eu am s-o 
scol si pe ea din morminti, ca sa vezi si tu vreodata ce credinta are si ea in tine. 

Mai apoi, mosu i-a scris pe marginea leaganuiui o scrisoare pe care a 
impaturit-o-n patru, apoi i-a dat un amnar, o cremene si o lumina zicindu-i : 

267 



— De indata ce te vei destepta din acest vis aprinzi lumina, sa citesti 
de trei ori scrisoarea, mai la urma $optind : amin ! amin ! amin ! 

In clipa aia, mosul ii trage o palma zdravana baiatului si moartei, isi 
ia zborul si pleaca in cer. 

Baiatul, cind se vede cu lumina aprinsa in groapa zbiara ca din gura de 
sarpe,mai tare ca lacaprelerasfirate pe ogasegata sa speriepesotia sa multiubita. 

Strajerii, cum il aud, trag pamintul in graba mare, il dezgroapa si vreau 
sa-1 ia acasa, insa el ramine linga sotia sa, asa cum s-a jurat tinguindu-se peste 
trupul ei rece ca gheata. 

Cind baga mina-n sin da de o carte, un amnar si o lumina. Isi aminti 
de vorbele mosului spuse in vis. Aprinse cu amnarul iasca si lumina, iar mai 
apoi incepu sa citeasca din cartea lasata. Dupa ce citi de trei ori, nevasta-sa 
se scula. Mare le fu bucuria tinerilor si Dumnezeu din cer isi sterse lacrimile. 

Insa la coliba parinteasca nu era chip sa se mai intoarca. 

Pentru cei ai casei si lume, ei erau morti si astfel o pornira in lume sa-si 
gaseasca norocul. Asa mersera ei zile si saptamini pina ce ajunsera intr-o cetate 
mare cu ziduri inaite albe si scaldate in razele soarelui. Aici este frumos si 
aici este de trait ii zise muierea pastorului. Se oprira deci aci, ostaniti si sleiti 
de vlaga, gindindu-se de ce lucru sa se apuce pentru a putea trai. Nu le-a 
trebuit multa chibzuinta ca s-au apucat si au deschis in mijlocul orasului o 
cafenea. 

La cafenea, ca la orice birt: vine lume de tot neamul, bea vin, rachiu, 
or cafea si fie cu treaba, fie fara treaba, praful cafenelei este calcat mai des 
decit al bisericii. 

Trecuse gogea vreme cind negustorul nostru porni prin sate dupa tocmit 
beutura, iar pe muiere a lasat-o acasa. 

Merse el dupa butii de rachiu si se cam zabovi* Dar muierea lui glumeata 
din fire s-a luat cu un ofitir tinar si frumos si s-au iubit. $i a$a ea in citeva zile 
dete cinstea pe rusine. Ofitirul incepu sa umble cu momele impanindu-i capul 
cu fel de fel de lucruri rele si viclene. 

Ca sa ramina cu ofitirul, ii toarna otrava in paharul cu vin si-1 omoara 
pe barbatul ei eel bun si credincios care se ingropase de viu pentru dragostea 
ce i-o purta. 

Ea lua banii toti strinsi de omul ei cu truda mare si pleca in lume cu 
ibomnicul, iar sotul ii ramase trintit jos cu spume la gura. 

Da-n vremea aia s-a potrivit sa treaca un cioban cu oile pe alaturi de 
cetate si ce-i da lui in gind sa se uite pe fereastra in cafenea. Cind colo, mirare 
mare, negustorul tragea sa moara otravit. Ce sa faca acuma? Mulse lapte de 
la mioarele sale si-i slobozi cu sila pe gura pina ce 1-a-nviat pe bietul si nefe- 
ricitul negustor. 

Cind a vazut el una ca asta, nu i-a venit sa creada ca timpul pe toate le 
schimba in lume si se schimba si iubita lui nevasta. Dar cum fiecare este stapin 
pe capul lui, iar lume este multa, insa oameni sint putini, se gindi ca nu se 
cade pentru un purece sa arunci patura pe foe. Omul sa aibe rabdare, ca tot 
ce face timpul tot el este si eel ce desface. 

Asa s-a-ntimplat ca de data asta vazindu-se cu capul pe umeri, si-a luat 
lumea-n cap punindu-si in sin cartea, amnarul, iasca, cremenea $i lumina, 
a?a cum il sfatuise Dumnezeu in vis. Merse el cit merse §i osteni. In cale 
il ajunse un soldat: 

— Buna calea, mai fratioare ! ii zise osta$ul. 

268 



— Multumesc dumitale ! r&spunse nefericitul om, care-i povesti trista 
intimplare cu muierca lui mergind impreuna. 

$i cum tot patitul este priceput, pe toti ii asculta si pe putini ii credea. 
Asa se petrecura lucrurile mergind el cu ostasul in lume sa-si gasasca un capatii. 
Din vorba-n vorba, baga el de seama ca soldatul era om de omenie si cumsecade. 

L-a mirat ca acest soldat pe unde trece nu lasa urme pirjolind pamintul 
ce nu este al sau, fata de altii, ci era cumpanit, om judecat si cu scaun la cap, 
de aceea isi puse in gind sa se faca frate de cruce cu ostasul. 

Soldatul scoase spada, taie in cruce pe bratul sau si al fratelui sau, supsera 
singele unul de la altul, apoi isi jurara credinta pina la moarte. De acum omul 
avea in ostas ortac si astepta de la el sa-i vada patimile de ostas ca imui adevarat 
frate de cruce pastrator de juramint ori asteptator de moarte. 

Mersera ei din cazarma-n cazarma, din oras in oras, pina aflara unde 
este ofiterul care i-a furat nevasta si cerura sa fie primiti amindoi in oastea 
imparateasca; lucru zis si facut. 

Ce sa faca insa plotonierul cu ei in front, ca nu se pricepeau nici la teorie, 
nici la minuitul spatiei si scutului cum era pe acea vreme indepartata; sa-i 
dea pe amindoi ordonanta la vreun ofitir blestemat. 

Ofitirul care-i luase muierea ii ceru chiar pe acest nou osta§ intrat volintir, 
fiindca i se parea ca este mai zburdat, curat si mai scuturat. Dar muierea lui 
nu l-a cunoscut, macar ca o slujea din zori pina-n scapatat de soare. 

Cind colo, intr-o sara ce-i veni muierii pe chelie, sa-1 puna pe ostas s-o 
spele pe picioare. Spalind-o el pe picioare, nu stiu cum se face ca-i cade caciula 
jos si ofitereasa care-1 asemuia cu fostul ei barbat, numai ca nu lesina de frica 
vaztnd dovada ca banuiala ei se adeverise. Ce sa-i faca ea acuma ? Sa-1 omoare, 
ori sa-1 bage la robie pe ve$nicie, numai sa scape de el. Cajeaua varsa venin si 
turba de minie nestiind cum sa-i faca facerea curmindu-i firul vietii. 

Avind ea si o feti§cana in casa i?i facu planul s-o omoare zicind genda- 
rilor ca soldatul a ucis-o de gelos ce era. §i cum era slaba de minte, nu statu 
mult pe ginduri si intr-o noapte ii fura pe cind dormea sabia din teaca, 
taind-o la git pe tinara fetita. Dupa o asa de mare isprava ii puse in teaca sabia 
si se prefacu vicleana ca doarme. Dimineata ea rascula mahalaua tinguindu-se 
ca tilharii i-au ucis fata din casa de au lasat-o saraca. 

Gendarii ii gasira sabia osta?ului minjita cu singe, il legara-n lanpiri 
si zdup cu el la temnita cea neagra. 

Bietul om sta in apa pina-n briu, cu broaste §i serpi, flamind §i biciuit 
numai sa recunoasca fapta ce o facuse. Da el tinea una §i buna ca n-a omorit 
fata. Calaii insa il cercetau si-1 rasucea, doar, doar o spune adevarul. Mai la 
urma judecata era facuta sa fie spinzurat, sa-1 vada lumea §i |ara ca nimeni 
sa nu mai faca ce-a facut el. $i asa bietul om isi astepta osinda cea nedreapta 
ferecat cu lanturi tari ca sa nu mai scape cu via^. 

Mai intii fu dus sa-si sape singur groapa, iar mai apoi in mijlocul ora- 
§ului i s-a ridicat spinzuratoarea. Multimea il privea ingrozita, il scuipa si-1 
blestema pentru faradelegile sale. 

Veni un calugar barbos cu o carte-n mina sa-i ceteasca rugaciuni inainte 
de moarte, insa el nu primi, ca cica zor nevoie, el are un frate ostas de la care 
vrea sa-§i ceara iertare si sa-si ia ca toata lumea ramas bun, inainte de a pleca 
pe cea lume. 

Gendarii nu vrura, dar auzind imparatul, ponmci sa fie adus numaidecit 
fratele sau §i sa-§i faca dupa obiceiul stramosesc iertaciune. 

269 



Cum il vazu fratele sau de cruce, incepu a plinge si a-si fringe miinile 
de mila lui. 

— Nu plinge, mai frate-meu, ca si asa nu-mi ajuta la nimic lacramile 
tale. Numai tu sa afli de la mine ca eu mor nevinovat. Na cartea asta, amnarul, 
iasca si Iumina pe care mi le-a dat mosu ala, stii tu cind ti-am povestit ! 

— Am priceput tot, frate-meu §i cred ca o sa ne vedem in curind, a 
zis fratele sau de cruce stergindu-si lacramile si tucindu-1 pentru cea din urma 
oara. Gendarii si calaii 1-au impins in multume, iar pe frate-su 1-au spinzurat 
in amiaza mare. Noaptea s-au dus si 1-au ingropat ca pe un hoit de cal la o 
margine de drum, fara pic de cruce la cap, caci nu i se cuvine tilharului dupa 
legea pamintului, ziceau mai marii preotilor. 

Osta§ul insa la mijlocul noptii s-a dus de 1-a dezgropat, a aprins cu am- 
narul iasca si Iumina, apoi i-a citit din acea carte sfinta de trei ori si fratele 
sau de cruce s-a pomenit din morti. Si-a luat indarat cartea, amnarul, iasca 
si Iumina si s-au despartit. 

Dar nefericitul om i-a spus fratelui sau de cruce ca are sa-i scrie si o sa-1 
cate, numai ca de rautatea lumii trebuie sa piece undeva departe, unde-o da 
peste oameni, iar nu peste gloata fara minte §i judecata. 

Si dus a fost. A colindat el in lungis si-n curmezi? cetati, orase si sate, 
dar nicaieri nu si-a gasit un capatii. Cind mai la urma afla ca de curind murise 
singura fecioara a imparatului. Vracii si doctorii chemati din toate colturile 
lumii n-au avut ce-i face asa ca la palatele mari imparate?ti era multa tinguire, 
bocete si tristete. Ce sa faca el acum? Sa bata la portile imparatesti ca sa-1 
primeasca cinstitul de-mparat. Abia 1-a primit bietul imparat, care auzind 
despre spusele sale, 1-a crezut ca este ori vreunul care umbla cu inselatorii 
ori ca are in fata vrun nebun. Dar el nu s-a lasat pina ce noaptea pe furis a 
dezgropat-o pe fiica-mparatului in timp ce strajile plecasera dupa beutura si 
citind din acea carte frumoasa de trei ori, fata imparatului a inviat ! 

Cind i-a calcat pragul imparatului cu fiica-sa de mina, sarmanul tata si 
mama, innebunip de durere era cit pe-aci sa le crape fierea-n ei de bucurie. 

— Ce ceri, baiete, sa ti sa faca aia ti se va da §i face. 

— Sa-mi dai pe fiica-ta sa-mi fie sotie, caci asa a fost scris ca un om de 
rind, rupt si gol, alungat de multimea cea nejudecata, sa-ti fie marite-m- 
parate ginere. 

Dupa asta s-a facut o nunta mare si frumoasa, iar el in loc de toale pluga- 
resti capata toale-mparatesti. 

Imparatii care venira din toate colturile pamintului se impotrivira zicind 
ca nu se face un imparat sa-si dea fata dupa un cioban nating, caci n-o sa fie 
uns de Dumnezeu in domnie dupa moartea-mparatului. Insa batrinul imparat 
ii lini§ti spunindu-le ca se cuvine sa-?i dea fiica dupa un intelept, caci in]:eleptul 
biruieste cu tacerea pe orice nebun ?i tot inteleptul la norod multa liniste si 
pace aduce, pe cind eel lipsit de minte numai tulburare si necazuri. 

$i asa plecara toti imparatii de la nunta cu buzele umflate, iar tinerii 
plecara prin imparatie sa se plimbe si sa-si cunoasca orasele §i oamenii 
de omenie. 

Au pus ei la trasura opt telegari albi ca spuma de mare si au luat tara in 
lungis da si-n curmezis pina ce au dat de orasul unde era nevasta lui cea necre- 
dincioasa cu ofitiru. Dar in ora? vilva mare ca se astepta imparatul eel mic si 
ca era ziua de osindit la moarte a fratelui de cruce al micului imparat. Ce se 
mai intimplase? Fratele sau de cruce afla chiar din gura lui nevasta-sa ca ea 

270 



a taiat-o pe slujitoare, ca sa scape de barbatul ei, crezind ca acesta va iubi-o 
si-1 va necinsti si pe ofitir. El s-a dus la marele judecator sa-i spuna despre 
omor, dar in loc sa i se faca dreptate, judecatorii si gendarii il gasira dupa spu- 
sele ofiterului ca este tradator, dind dusmanului secrete despre ostirea impara- 
teasca cu care se afla in stare de razboi. ' 

In zadar se ruga el sa fie crezut ca nu e spion, ca nu e tradator si ca dim- 
potriva ofiterul si amanta lui sint necinstiti ca §i cei ce cred in minciunile lor, 
ca nici in ruptul capului un ostas nu avea crezamint la stapinire nici cit negru 
sub unghie. De aceea, i se ridica spinzuratoarea. 

Qnd tocmai sa-i puie streangul la git calaul ostasului sosi imparatul cu 
imparateasa cea tinara. 

— Stati, fratilor ! zise tinarul imparat, ca e cu judecata nu e cu lopata. 
Cind privi mai cu luare-aminte il recunoscu pe fratele sau de cruce intrebindu-1 
daca se simte vinovat. Dar ostasul ii povesti intreaga intimplare cu faradelegile 
de la casa ofiterului unde el ajunsese ordonanta. 

Atunci tinarul imparat il chema pe ofitir, zicindu-i: 

— Capitane, e vinovat ostasul tau? 

— E vinovat, marite imparate, e tradator de tara, e spion ! 

— Sa stii ca daca e nevinovat dupa ce-1 veti spinzura eu am sa citesc 
dintr-o carte si va invia 3 iar in locul lui in streang vei sta dumneata eel care-1 
invinuie§ti. Deci judeca bine daca vrei sa nu mori, caci cine e nevinovat va invia. 

— Slavite imparate, el este un mare vinovat^ ar merita sa i se taie capul 
cu satirul si a i se arunca la ciini. Este eel mai mare dusman al patriei si al 
neamului. 

Atunci imparatul facu semn sa-si faca treburile calaii §i judecatorii cei 
cinstiti si drepti pina ce fratele sau de cruce fu inaltat in streang macar ca striga 
ca este nevinovat. Dupa ce muri il pusera in leagan bun pentru inmormintare. 

Imparatul aprinsa lumina si-i ceti la cap de trei ori acea rugaciune faca- 
toare de minuni si ostasul se ridica din cosciug. Lumea ramase uluita si inmar- 
murita ca in fata unei minuni nemaivazute. Imparatul se apropie de ostas 3 
spunindu-i : 

— Mai f irtate, eu sint fratele tau de cruce, iata-ma acuma ajuns ca imparat 
in imparatia mea ! Am plecat in Iume precum ne-a fost vorba sa te caut si 
iaca am dat de tine chiar in ceasul eel bun. Acum a venit vremea sa-i judecam 
noi pe adevaratii vinovati care nu trebuie iertati nici de catre imparati. 

Apoi se adresa multimii, cerindu-i sa-1 cheme pe ofitir sa puie capul in 
streang, fiindca eel nevinovat a inviat. 

— Ei, ce zici, capitane, vezi ca omul curat si nevinovat a inviat iar eel 
spurcat si taler cu doua fete singur si-a sapat groapa ? lata ca vremea scoate la 
iveala si arata lumii minciunile. Acum rasuna glasul norodului care vine cu 
inversunare nebiruita §i putere neintilnita si cere moarte pentru tine si jude- 
catorii nedrepti si fatarnici. 

Un batrin cu barba pina-n glezne ingenunche in fata imparatului si 
sarutindu-i picioarele ii zise: 

— Marite imparate, 
Mare luminate. 
Sa fii blind la toate, 
Pina und 5 se poate, 
Da I-ai rai da moarte ! 

271 



Imparatul se ridica in seaua calului scoase sabia si porunci ostirii sa-i 
puie in streanguri pe judecatorii necinstiti si ofitirul mincinos. Multimea privea 
la toate astea cu groaza si cu multumire. Dar cind vru sa piece, caci orice tirg 
se sparge si tot inceputul are si sfirsitul, ceru poporului sa mai stea ca mai este 
o judecata. Poporul privi nedumerit si nauc. In mijlocul pietei fosta lui sotie 
isi stergea lacrimile sub picioarele ofiterului care atirna-n streang. 

El o chema pe sarmana femeie spunindu-i cuvinte de imbarbatare, apoi 
o-ntreba daca nu cumva are si ea pe suflet vreun mare pacat si n-a calcat vreun 
juramint. iMuierea infipse capul in pamint rusinata, spunind ca n-are nimic 
pe suflet. 

— Bine, daca nu-ti amintesti de juramintul dat fa^a de barbatul tau 
care s-a ingropat de viu o data cu tine si care te-a-nviat din morti, eu am sa-ti 
amintesc de toate, zise imparatul. §i-i arata semnul sabiei din crestet amintindu-i 
de omorul slujnicei. Dupa asta ea a inceput sa plinga, cerindu-si iertare, ca asa 
sint oamenii supusi pacatelor. 

Insa imparatul i-a amintit ca ea a cerut ca eel ce va calca juramintul sa 
se arunce in prapastie din piscul muntelui cu virful infipt in cer. Imparatul 
i-a aratat piscul, ea s-a urcat ajutata de ostasi, iar din virful cerului s-a prabusit 
in prapastie, viilturii sfisiindu-i resturile ramase din trupul ei eel blestemat. 

§i intorcindu-se imparatul catre norod, povesti trista intimplare, iar 
mai apoi zicindu-le: 

— Luap aminte ca frati sintem si se cuvine sa tragem invatatura ca numai 
acel om gaseste mai bine §i mai frumos, care apara pe eel nevinovat, iar ere- 
dinta voastra sa n-o dati orisicui, sa cumpaniti mai intii si sa n-o dati porcilor, 
precum eu am facut la tineretele mele. Dar fiindca-i anevoie a cunoa§te ce 
altul gindeste, omul sa judece cu capul si nu cu inima. 

De-aci pleca imparatul cu sotia sa, fratele de cruce, urmat de norodul 
fericit $i multamit ca au dat peste un imparat drept si injelept. 

§i asa veni vremea de se adeveri ca omul are mai multa credinfi §i virtute 
decit muierea, caci: 

Fetita frumoasa, 
Ce cinta pe fata, 
Cu iedupi-n brata, 
Linga caprareata; 
N-avu juramint 
§i nici crezamint ! 



MOARA LU $EBAN 



Triiau odatg intr-un sat departat trei frati, care ramasera de timpuriu 
saraci, fara muma $i fSra tata. Se gindira ei, se sucira, ce sa fac5, ce sa dreaga, 
ca sa-?i afle piinea pentru gura si sa traiasca si ei ca toata lumea. Atvmci eel 
mai mare dintre frati zise: 

- O sa ne ducem la lucru, unde vom putea si unde vom nimerea. Ple- 
cara toti trei si ajunsera in valea Caligioaiei la Orman Gripa. Fratele eel mai 
mare zise la eel mijlocari : 

272 



„Ce sa-1 mai ducem cu noi si pe eel mic ! Nu vezi ca nu putem gasi de 
lucru pentru noi, dar mi-te de el? Mai bine sa-1 lasam adurmit in padure si 
sa fugim". 

Cel mic, cum se scula, se sperie caci se vazu singur fara frati pe linga el. 
Dupa ce plinse, plinse amarnic, o porni in jos si ajunse la Moara lui $eban. 
Cum intra in moara, intuneric bezna. Nu era nici o vietate, in afara de un cocos 
pripasit prin asta moara parasita. Ca sa nu-i fie frica., intra in cosul morii 
si adurmi. 

Peste noapte se abate din cale o vulpe, un lup si o ursoaica, intra in moara 
si stau la taifas, Stau ciuci pe coada si se nacajeau ce ispravi au mai facut fiecare. 
Mai intii vorbi vulpea: 

— He-heee ! suratelor, eu dau tircoale pe linga garduri si mine la puici 
timpurii. Atunci lupul, flamind, se scula zicind: 

— Daca e asa plec la bilincu de oi al lui Lugopci sa maninc o oaie stearpa 
si grasa. 

Auzindu-1 ursoanea, ii zise: 

— He-hee ! si eu ma due la un iavore mare, in cimpul de la Voinita, 
sa maninc miere cit pot, Cind se crapa de ziua, se auzira in departare cintind 
cocojii. Vulpea, lupul si ursoaica fugira care-ncotro dupa treburile lor, iar in 
moara ramase feciorul si cocosul. Cocosul, nedumerit, 1-intreba pe fecior: 

— Tiii, un ficior aici ! Ce cauti, copile, in moara parasita, unde numai 
dracii isi fac noaptea culcus? Atunci ficiorul raspunse: 

— Uite, eram trei frati si in timpul noptii fugira^ iar pe mine ma lasara 
adormit in padure. Ce era sa fac ! Sa vin sa ma adapostesc in moara. 

— Ficiorule, este-n pod un tagircioc plin cu bani pitulat de hoti. Du-te 
ia sacul de poli si mergi la bilincu Lugopci si cere-i sa-1 junghie pe Chisem 
berbecul, sa-i iei maduva din cap si sa mergi cu ea la fata imparatului s-o lecu- 
iesti de crasta. Copilul lua paralele si fugi la bilincu Lugopci, zicind 
catre pacurari: 

— Vreau sa fiu oaspe la voi in asta-sara ! 

— Bine, ramii ! §i ramase la bilincu. Sara se strinsera pacurarii pe linga 
foe si fiecare incepu sa pricajeasca cum se pricepe si cum il taie capul, 

Coapsera piine in cuptor, apoi pacurarul eel mare ii pofti la masa. 

— Veniti sa mincati ! Avem cas, lapte, urda si pine, incepeti de cinati. 

— Nu, eu nu cinez ! zise feciorul. Va dau o suta de galbeni sa-1 jungheati 
pe berbecul Chisem. 

Atunci pacurarii cazura pe ginduri si se mirara ce vrea copilul cu berbecul 
lor eel mai gras si bun Chisem ! Dupa ce se chibzuira, zise fratele eel mare: 

— fi si fatim fratre, sla junghiem berbetili ca sa luam parali ceste? 
Atunci ceilalti frati raspunsera: 

— Tumi sla junghiem ! 

Ficiorul lc dadu suta de poli dc aur, pacurarii taiara pe Chisem si-1 
fiarsara. Copilul frinse capul la berbece, scoase maduva si zise: 

— Hai, picurari, mincati acuma ! Eu plec ca am treaba. $i se duse el 
la fata imparatului. Cind la poarta imparatului, vazu mare inghesuiala de 
ichimij unii intrau, altii iejeau, ca s-o vindece numai pe fata de crasta si nu 
puteau. Intreba el pe slujitorii din fata portilor: 

— Ce-i aicea? Vad lume care intra si iasa, so due si vin, dar toti tristi. 

— Fata imparatului e bolnava de crasta, ii raspunse un slujitor. 

— Ce nu ma vor pe mine, sa ma due eu s-o vad? 

273 



Mersera slujitorii de-i spusera imparatuiui ce vrea ficiorul. 

— Sa intre si el ! Destui au intrat si nimic n-au facut; poate ca el va face 
vreo minune. Ficiorul intra in odaie, vazu fata, scoase maduva, o unse pe cap si 
pe unde avea crasta. 

Dimineata cum se scula fata, era sanatoasa. Fata sari-n sus ca iedul de 
bucurie §i merse la scaunul lui tata-su de aur pe care sedea, zicindu-i: 

— Tata, eu feciorul acesta voi sa-1 iau de barbat. Atunci imparatul se 
mini si se gindi ce sa faca? Cum o sa dea el fata dupa un copil sarac? 

— Fato, da ista-i ficior sarman, din popor, iar tu esti de vita impa- 
rateasca. 

— Daca-i sarman din popor, eu il vreau de barbat ! 

Imparatul n-avu ce sa faca si marita fata dupa feciorul sarman. Pe urma-1 
intreba pe ginere: 

— Hei, ficior, ce bacsis poftesti, ca-mi lecuisi fata? Atunci copilul zise: 

— Eu voi civa, sa-mi fati un han in campu di Voinita linga un iavure 
mare si sa dau bacsis la lumea nevoiasa, Sa vina lumea sa manince, sa bea si 
sa doarma si nimic sa nu plateasca. 

— Bine, fatim si asta ! raspunse imparatul multumit. 

$i-i ridica un han frumos, unde lumea venea, minca, bea, dormea si 
fugea, fara sa dea o para din buzunar. Atunci, auzira si fratii lui ca la cimpul 
de la Voinita se maninca, se bea si se doarme de-a ficea. 

— Ai 3 sa ni dutim si noi ! zisera ei, 

Sise sculara sise dusera la acel loc minunat cu lume multa, necajita si 
vesela ca aici toate pe degeaba se primesc. Feciorul, vazu cum vin pe drum 
doi oameni si le porunci la izuichiori: 

— Ceia doi oameni, cari vin sla dati sa manca, bea §i doarma^ iar cin' sa 
fuga sa-i puneti in odaie si inchidep, ei sa vina sa plonga la mine. 

Izuichiorii asa facura precum li se poruncise. Le adusera mincare, bau- 
tura si-i inchisera in odaie. Vazind ei ca nu este cu dreptate, se plinsera la 
izuichiori: 

— Toata lumea vine, minca^ bea, fuge si nu plateste si numai pc noi 
ne inchideti? 

— Sa-i spunem la cirbagoaia, sa vedem ce zice? Se dusera la stapin 
si-i spusera ca cei doi calatori pling ca numai pe ei ii tin inchisi in odaie. 

— Sa vie la mine-n odaie ! zise feciorul si izuiciorii ii adusera pe cei 
doi oameni. 

— Di unde it? 

— Noi im din Macedonia. Eram trei frati, unu era mic si nu puteani 
sa-1 luam cu noi. L-am parasit in valea Calagioaiei si nu stim ce si fasir 

— Eu sim frate cela mic ! Ei atuncea se mirara 3 de unde atita bogatie 
pc capul lui. 

— Nu trebuie sa stiti ! Le raspunse fratele eel mic. Stati, mincati, beti 
cit vreti si sa ghiti linga mine. 

Insa dracu baga colacu. Degeaba-si tine capul in poalele ma-si, ca tot 
rastoarna carele cu coada. Asa si ei, nici una, nici alta, sa afle cum s-a 
imbogatit frate-su: 

— Nu, nu raminem ! Vrem sa nc spui stina di unde fise- si tu vutia 
cesta, ca si noi voem. 

— Nu poci, nu pod, ca e rau de voi a spune adevarul, 

— De nu spui, noi te omorim pe tine, zisera cei doi frati mai mari 

274 



— La moara lui $eban le aflai parali. De vreti duceti-va sa dati de rau. 
Cei doi frati se sculara si se dusera la moara lui Seban. Intrara in moara si 
ubidira ca sa afle banii si sa se imbogateasca ca si fratele eel mic. Ramasera 
acolo sa doarma peste noapte. Peste noapte veni iar lisita, lupul si ursoaica 
§i incepura sa se plinga ca nu mai gasesc de mincare. 

Lupul o intreba pe lisita: 

— Cum o duci cu puichili? 

— Cind era cocotu pi grinda, o duceam bine. Mincam puichili, iar 
acuma na aflu nimica. Leaga conii de pi mini di mi rup ! 

— Dar tu, lupule? 

— Eu tare rau ! zise lupul. Caum statea Chisem berbece la bilioncu 
Lugopci oi sterpe mincam. Iar acum m-am invatat cu traiul rau si zic ca o 
due bine. 

— Dar tu, ursoane 3 cum traiesti? o intreba lupul. 

— Pina nu era hanul de la Iavoru din Voinita, mincam niare, pona mi 
saturam si cuma di noua ani caut si nu mai gasesc hrana. 

— Suratelor, zise vulpea : voi nu stiti ca dracu zace-n inima prostului ! 
Sa stiti ca-n seara aceea, cineva a ascultat si de atunci nu mai pica puichili 
dulci. la sa ubidim noi nu ne asculta si acum cineva ! §i plecara sa caute 
prin colturi, prin pod si prin cos. Cind in co?, ursoaica puse laba pe ei si zise: 

— Static suratelor, ca aflai cine asculta ! Se napustira peste cei doi frati 
salbaticiunile de-i mincaraj se saturara si veselira nevoie mare 3 ca asa a fost 
de cind lumea: 

Cine e cu mina lunga 
Pierde si ce are-n punga ! 




Ill 



BASME DESPRE ANIMALE 



CUM A PACALIT VULPEA LUPUL 



Cica, traia odata, pe cind lupii ai albi, stapini peste o padure mare si 
intunecoasa, o vulpe si un lup. Pe acea vreme vietatile salbatice se adunau 
la sfat in luminisul codrilor si stateau de vorba, facind planuri cui sa-i manince 
pielea, noaptea. 

Lupul, mincase toate lighioanele codrilor si cit pe-aci eria sa-i vie de hac 
si cumetrei vulpe, -daca prin istetimea ei nu cuteza sa-1 pacaleasca si sa-si 
lungeasca zilele ! 

Vulpea sa lingusea pe linga lup, laudindu-1 ca este ala voinica, fioroasa 
si face dreptate in padure; adica maninca ce apuca fara de nici o judecata 
si dare de sama. 

Lupul se simtia ingimfat si cind vulpea ii indruga verzi si uscate, isi 
lingea singele de pe mustata si da din coada in semn de prietenie cu vulpea. 

fntr-o zi, dupa o iarna grea, cind inca nu-si schimbase parul, lupul, 
lihnit de foame, abia apucase sa iese din birlog, vru sa fure o oaie, insa 
niste cini ciobanesti il scarmanara bine, jumulindu-i o parte din piele. Abia 
tirindu-se la culcus, vulpea il auzi schincind prin tufani si vaitindu-se ca pe 
patul mortii. Se apropie de lup si tremurind de frica ii zise: 

— Buna ziua, cumetre ! 

— Multamesc, cumatra vulpe, bine-ai venit la birlogul meu. Si fu gata 
s-o sfisie pe vulpe de foamea ce-1 chinuia. Dar vulpea, sireata cum este de 
felul ei, ii ghici gindul si i-o lua inainte zicind: 

— Cumetre, am auzit ca ai cazut la pat si tare m-am intristat, de aia 
ti-am adus un cotoi de gaina sa-ti mai vina puterile la loc. 

— Da-1 incoa mai fuga, zise lupul, apoi o privi induiosat de grija ce i-o 
poarta vulpea, iar din ochi ii scaparau schintei de foame, incit pe loc inghiti 
hartanul, jupuit de carne cu bagare de sama de cumatra. 

— Cumetre, am venit si cu o veste buna si vreau sa-ti indulcesc inima. 
Asculta, iti spun o taina mare. Desara este nunta la un om bogat in sat 
si eu vreau cu viclesugurile mele in timp ce joaca ora sa le mincam toate 
somoldoacele din stome. $tii, eu am vazut ca au taiat numai boboci de-ai 
gra§i, asa cum iti place. Lupului ii lasa gura apa, apoi cu o Iaba se sterse 
pe la bot si raspunse: 

— Daca e vorba de boboci grasi, hai sa ne grabim, ca vezi soarele este 
la scapatat ! Abia acuma imi dau sama cit de buna esti cu mine, am sa-ti port 
toata viata recunostinta, ?i-mi voi infige coltii in orice vrajma? care nu-ti va 
da pace ! Tu-mi esti o adevarata prietena. 

279 



— Sa mergem, cumetre, si sa fii cu bagare de sama sa faci tot ce voi 
zice eu ca doar ma §tii cit de priceputa sint in viclesuguri si in§elatorii. 

$i ca doi frati de cruce, lupul si vulpea o pornira: 

Pitis, pitis, 

Din tufis, 

Prin alunis, 

De ajunsera-n Cornis ! 

Cind pe furis, 

Cind pe ocolis, 

Cam pe-nserat 

Ajunsera-n sat ! 

Se strecurara pe linga garduri, prin gradini, coseri, babe si muieri si 
ajunsera la casa cu nunta. Cine-i vedea, credea ca sint cini si nu-i alunga. 

Se pitulara prin spatele casei si poposira linga un sopron. Se auzea cin- 
tecul lautarilor si ii imbia un mires de carne de oaie si purcel fript. 

Sarira pe sopronul scund si de aci hop, sus pe casa. Acuma erau 
aproape de cosul casei pe care se ridicau spre cer mirosurile ispititoare de 
buna tat i. 

— $tii ce e, cumetre, zise vulpea, acuma este timpul sa vedem ce sa 
petrece in ogeacul casei. Hai sa privim jos prin cosul casei., ca-mi vine sa lesin 
din miroasele fripturilor si este vremea sa ne cam grabim. 

Lupul, cum auzi, zis §i facut se lipi de cosul casei simtind tot mai 
bine mirosul de berbece si perisoare. Sa lingea pe bot si-i curgeau balele, ca-i 
lasa gura apa, apoi zise catre vulpe: 

— Cumatra, te rog, sa ne grabim otira ca simt cum ma apuca ametelile 
si vreau sa ma vad odata satul ! 

— Bine frate, ai putina rabdare numai aseaza-te propta si tine-te bine 
de cosul casei sa vad eu unde joaca hora si precum e rinduita mincarea ? 

Lupul cuprinsc cu labele dinainte cosul, iar vulpea i se sui in circa si 
privi in jos. Pe linga foe, erau ajezate numai oale cu carne, iar ora se juca de 
scaparau schintei din opincile nuntajilor. 

— Cumetre, e minune mare pe linga foe, numai stome cu carne de oi 
si berbeci, care mai pline^ care mai goale si in vatra focului un purcel. 

— Da-te putin mai jos, cumetre lup, sa vedem ieste vrun cocos in oala? 
Lupul se lasa putin in jos cu labele si cazu peste oale^ stomele ale mari 

sa rasturnara, nuntasii se sprijinira de spaima care incotro gindeau ca a inceput 
sa ploaie cu lupi. Vulpea daca a vazut s-a lasat incet in jos, a insfacat o gaina 
din tipsie si dusa a fost in tufa. Dupa ce a mincat gaina, s-a sters pe bot cu 
labuta si s-a dus la cumatrul lup: 

— Bine, cumetre, sa poate una ca asta, sa ma la?i singura sa ma bat 
cu o nunta intreaga? Vezi, ieu te-am asteptat ca poate aimindoi dam o raita 
pin oalele si stomele nuntasilor. Hei, ce pacat ca te-ai grabit si ai luat-o la 
sanatoasa in vizurina. 

— Nu stiu, cumatra vulpe, eu zic asa ca mi s-a parut ca eu am aluneca t 
pe cos in oalele cu perijoare si nu tu m-ai impins. 

— Doamne fereste, la ce te poti gindi; nu e pacat de Dumnezau sa crezi 
ca eu sint in stare de o asa mirsevie? Eu care ma gindeam sa pornim si 
noi ca boierii la agelic sa ne ierte si noua Dumnezau pacatele ! Sa nu mai 
spui una ca asta ca ma arunc in vagauna asta de-mi fac de cap ! 

280 



— Doamne, cumatra, asa mi-a venit mie pe limba, da jur ca n-am sa 
mai cred ca esti sireata ca alelante vulpicele. O sa facem minuni pe socacele 
as tea dupa iezi si gaini. 



CAPRA SI LUPUL 



Cica odata un lup s-a abatut pe linga o tirla si vazind niste capre grama- 
dite culcate, s-a repezit la una din margine. 

Capra, speriata, ca sa scape, a zis lupului: 

— Lupule, uita-te ce slaba sint, numai osul si pielea pe mine ! Lasa-ma 
pina la toamna sa traiesc si sa ma hranesc bine, cind ma voi ingrasa, atunci sa 
vii sa te saturi din carnea si blana mea. La aceste vorbe lupul ramase pe 
ginduri si vazind capra cu oasele iesite de slaba ce era, ii zise: 

— Bine, caprita, dar cum am sa pot eu afla ca tu esti aceea cu care 
ne-am inteles ! 

— Sa ma strigi tare pe nume: „Pasarica" ! 

— Bine, dar sa nu uiti cum te cheama si pleca Iupul multumit ca la 
toamna va avea ceva gras de mincat. 

Veni timpul si se apropie de cirdul de capre, care dormeau in tirla 
lor. Lupul striga: 

— „Pasarico", iesi grasuto sa te mine, 
Ca eu, draga, lupul sint ! 

Capra care se furisase in mijlccul celorlalte capre, dupa patania din 
vara ii raspunsa: 

— Pasarica mi-a zburat, 
Iar lupul s-a saturat: 

Sa nu strig acu ciobanu, 

Sa te-omoare cu toiagu?! 

Lupu, auzind acestea de frica ciobanului si de minic ca a fost pacalit 
dc capra, pusa coada-ntre picioare si isi vazu de meserie in codru, lasind 
caprele-n pace. 



STAN FLUERATORUL 



A fost odata un pescar pe carc-1 chema Stan Fluieratorul, ce facea negot 
cu peste. Intr-o zi, mergind el cu o caruta de peste la tirg, in drum a vazut 
o vulpe moarta. I$i zise: 

— Ce mai blana am sa fac nevestii din tine, vulpe. O ia si o arunca 
in caruta. Pe drum, vulpea care se prefacuse moarta, a aruncat tot pestele 
pe drum, apoi a sarit din caruta, 1-a adunat si dusa a fost in vizurina ei ! 

Cind Stan ajunge la tirg', ia pestele de unde nu-i. Nici peste, nici vulpe. 

$i-a inchipuit ca vulpea i-a facut-o ! Ca sa se razbune pe vulpe, a pre- 
gatit un ospat mare, cu toate bunatatile si a chemat la ospat pe urs, pe lup, 

281 



pe iepure §i pe vulpe. Inainte, omul nostru a§ternuse pe jos foi de lipan §i a 
intins masa. 

Dupa ce ursul, lupul, iepurele si vulpea au venit, i-a ospatat bine si 
apoi i-a poftit sa se culce. Inainte de culcare a facut cu ei un Iegamint. 

Cel care peste noapte va murdari covoarele, va fi vai de pielea Iui, va 
face blana din ea. 

Dupa ce au adormit, fiindca erau si putin chercheliti, Stan Fluieratorul, 
ca sa-§i razbune pe vulpe, a facut terci din tarite de griu §i a turnat pe 
covor la fiecare la fund, iar la vulpe i-a Iegat de coada un mestecau. Cind s-a 
trezit intii ursul, a zis catre lup: 

— Frate lup, eu am murdarit covorul ! 
Lupul s-a pipait §i el la fund si a zis: 

— Si eu, frate ursule ! 
Atunci lupul intreba: 

— Dar tu 3 frate urechila, ce ai facut ? 
Urechila spuse: 

— $i eu, frate lupule, am murdarit covorul si m-am murdarit si pe mine. 
Atunci iepurele a zis si el c3tre vulpe: 

— Dar tu 3 cumatra vulpe, ce-ai facut? 
Vulpea s-a pipait si ea la fund si a zis: 

— Ei, eu m-am murdarit si am murdarit covorul, si matu mi-a ie?it ! 
Atunci, ei au zis: 

— Hai sa fugim sa nu ne vada Stan, ca ne ia pielea si ne-o face cojoc. 
Cind s-au sculat sa fuga, Stan Fluieratorul ii simti, fiindca nu dormise 

si statuse la pinda. 

Cind au Iuat-o la fuga, Stan pune mina pe vulpe care nu putea fugi 
din pricina mestecaului, pe care Stan o jupui si pielea o facu blana, asa 
cum spusese cind o gasise pe drum. 



ARICIUL $1 VULPEA 



Odata, pe culmea unui deal acoperit cu vii si paduri de stejar, traia 
un arici, cuminte si sfiicios, care-?i vedea de treburile lui, pitulat pe dupa 
tufisuri, pindind vreun $arpe sa-i suceasca capul si era micu£ cit un ghem, 
ca n-ai fi dat doi bani pe el. 

Ceilalti arici se mai adunau Ia sfat, se mai certau pentru cite o ghinda 3 
da asta sta deoparte si privea ca un filozof fara sa zica o vorba. 

Intr-un tufis din apropiere, puiasa o vulpe vreo cinci pui. Aricii dadura 
veste peste plai si prin vai si se ospatara cu puii vulpii in timp ce ea tinea 
cu tot dinadinsul sa-i vie la un coco? tantos de prin tarini de hac. Cind veni 
vulpea cu cocosul, ia puii de unde nu-s ! Ii mincara o droaie de arici, nebu- 
natici si indrazneti de mama focului ! 

Vulpea s-a§eza pe coada in fata cirtogului §i de mila puilor sa pusa 
pe plins, chemind toate alele padurii sa vie sa vada napasta si sa se ospateze 
la pomana pe care o facea pentru sufletul puisorilor ei. 

$i, in citeva clipe, in luminijul padurii venira la casa vulpii: lupi, ursi, 
vulturi, arici si alte jivine salbatice. 

282 



— Vai, suratelor, v-am chemat sa va ospatap la pomana pui§orilor mei. 
I-o fi mincat §i pe ei vreunul din vecinii mei ! Saracii de ei, nu-mi pare rau 
decit de pielea lor ca putea vrun om sarac, mine-poimine sa-si faca vriin cojoc, 
da incolo nici nu-mi pasa de ei ! Bine a facut cine i-a mincat, ca de nenumarate 
ori le-am spus: stati ma dolofanilor pe linga cirtog, puneti-va lacat la gura 
si nu chiraiti cind trece vreo aia strina prin tufa ! Mai ogoiti-va, ma neastimpa- 
ratilor, ca vad ca ati capatat aripi §i ati prins gust la carnea de gaina? De aia 
zic, iar sa-i multamesc cumetrei sau cumetrelor care le-a venit de hac si m-au 
scapat de pirlitii aia de copii. Pai cum sa nu li sa-ntimple, fa, rau, cind o 
luasera razna prin cringuri lacomi dupa oratanii I 

Daca as sti cine le-a facut de petrecanie, le-a? da cocosul asta intreg sa-1 
imbuce ! 

Aricii, cum auzira, dadura cu bita-n balta, incit toti se repezira la vulpe 
spunindu-i : 

— Cumatra, eu am mincat jumatate dintr-un puisor de vulpe. 

— Tie iti dau din cocos zise vulpea. 

— Eu am mincat unul intreg, zise altul. 
~ Iti dau eel mai mare ciolan 3 sa stii ! 

— Ba eu am mincat din toti cite ceva, crezind c-oi da peste vreunul sa 
nu-i puta carnea. 

— Tie iti dau intregul cocos. 

— Suratelor, zise vulpea, dati-mi voie daca-i asa sa facem o hora zdra- 
vana si sa ne veselim, ca am mare bucurie si fericire, fiindca vecinii mei aricii 
mi-au facut un bine, cum nu se poate banui. $i in loc sa plingem, sa ne veselim. 
Hai sa-i dam drumul la un sir sa se cutremure pamintul ! §i unde incepura sa 
cinte pasarile, greierii, broa?tele sa tie isonul, iar veveri^ele spinzurate pe 
crengi se inginau de se inveselea toata padurea si sareau schintei din picioarele 
ursilor, lupilor, iepmrilor $i alorlal|i viezuri. Da printre ei tantosi darimau pamin- 
tul sub picioare aricii, amestecafi printre jivine. Da focul sa-ncinta si cum 
sareau a§a in nestire, mai calcau pe cite un arid. Ariciul zicea: Chiuu ! Da 
lupul ori ursul offf ! fiindca din picior ii cura singe. La un timp vulpea se vazu 
jucind singura fiindca toate alele isi sugeau singele ce le cura din labe, iar 
aricii sa vaitau de spinare. Toti se vaitau care pe unde putea, numai sireata 
vulpe ridea pe sub mustata. 

— Vai, dragii mei, nu va plingeti, nu va olicaiti, nu va tavaliti §i mai 
bine sa va duceti fiecare la birlogul vostru si cind o sa ne simtim bine, iar 
am sa va chem eu si atunci o sa facem un zaiafet sa se duca pomina peste 
noua tari §i mari. Da sa ramina numai aricii, ca-i vad tare zbirliti si suparati 
§i as avea dorinfa sa le mai inveselesc inima. 

— La buna vedere, cumatra, zisera alele padurii si se afundara in codri, 
lingindu-§i labele pline de singe. 

— Sa veniti cu voie buna, suratelor si s-aveti cale usoara zise vulpea. 
Aricii se ingramadira pe linga vulpe dornici sa se ospateze cu vulpea 

din ciolanele cocosului pe care vulpea il tinea in gura. Apoi prefacuta le zise: 

— Aricilor §i aricioaicilor, ia intindeti fa un dans colea pe iarba verde 
si ca sa ne inveselim sa ne jucam de-a piti§ul. Eu ma due dupa un tir$og, 
chem pe unul din voi, il pitul si cind 1-oi chema pe-al doilea, el vine sa-1 
cate. Daca-1 gase$te primeste un somoldoc mare din cocos, daca nu-1 gaseste^ 
primeste rabdari prajite. 

283 



— Biine ! biine ! hai sa incepem jocul zisera intr-un glas aricii. Numai 
unul sta deoparte tacut si moracanos. Jccul incepu. Vulpea se pitula dupa 
un tufan de un stat de om si zise: 

£ Arid pogonici, 
Vino, frate,-aici, 
Treci-n ascunzis, 
Mergi rostogolis, 
Te plimbi p-ici, 
Pin alunis; 
Sa crape de ciuda 
Cin' nu-ti da de urma, 
Dar care v-a da, 
Cocos va minca ! 

Un arici mai iut' si indraznet: tisti ! tisti ! si ajunse la vulpe. Vulpea 
ii zise: fa-te ca te chirai, o data de doua ori, da nu cere ajutor §i pierde-te 
printre tufe. Atunci vulpea apnea pe arici de cap ii zdrobi creierii si-1 arunca 
mort intr-un tir§og. 

Pe urma chema pe-al doilca arici din nou zise: 

Airici pogonici, 
Iar da-te pitis, 
Colea in tufis, 
Pe frate-tu gasisi ! 

Ariciul, cum venea, vulpea il apuca de cap, tipa o data, da cu el de 
copac si-1 arunca mort in tufa, lingindu-se de singe ca aricii o intepau cit 
puteau pina-i omora. 

Asa-i omori vulpea pe toti aricii, de mai ramasese doi arici. Un arici 
§i o aricioaica. Ariciul mai cuminte ii zise lui sora-sa: fa, fetito, nu avea incrc- 
dere in vulpe, bag de seama ca toti am tabarit la vulpe ca furnicile la stejar 
§i pot sa-ti jur ca dupa cum nu vei gasi iepuri in biserica, nici pe fratiorii 
nostri n-ai sa-i mai gasesti in viata. Tu nu vezi ca asta este o vulpe batrina 
unsa cu toate unsorile? Apoi vorba aia, de mincinoasa ce este: 

Purecele cind i-o place, 
Cit un elefant mi-1 face. 

Pacat ca voi credeti in vicleniile ei si pe toti o sa va potcoveasca de o 
s-o pomeniti pe lumea ailalta ! 

In timpul asta vulpea striga aricioaica. Ea merse cu bagare de seama 
si cind fu gata vulpea s-o prinda de cap, aricioaica pac- si trase capacul de 
tepi peste ea. Vulpea, minioasa, ii da ocol si nu mai stia ce viclenii sa mai 
scorneasca sa-n§ele ariciul. Intoarse spatele, ridica coada si-i dadu drumu 
la apa calda pe aricioaica. Aricioaica, rabda apa calda si sarata, insa nu se lasa ! 
Daca vazu ca n-are ce-i face impinse gogoloiul de arici pe coasta-n vale intr-un 
piriu, aici aricioaica simtind cum se duce pe girla, vru sa-si vada moartea 
cu ochii, si cum scoase capul de la adapost, vulpea, hat ! si-i zdrobi capul 
sarmanei. Pe urma, se duse si la eel din urma arici, incepind a striga: 

— Mai arici, pogonici, 
Vino, tirisi, grapisi, 
Uitati fratii toti aici, 
Pitulati prin tufis ! 

284 



Iar ariciul eel maruntel si cuminte ii raspunse: 

— Vulpe, esti mare vicleana, 
De n-ai pe lume sama; 
Cu mine ai gre§it-o, 
Nasica ti-ai gasit-o. 
Cind ciinii vegheaza, 
Lupii nu cuteaza, 
Vezi-ti de gainarii, 
Si lasa-ma-n pustii. 

Da vulpea daca vazu ca are de-a face cu un arici pe care nu-1 poate 
insela, rinji catre airici si incepu sa indruge cai verzi pe pereti. Da din tot ce 
spunea, ariciul nimic nu credea, pe o ureche ii intra si pe alta ii iesea. 

Ariciul, vazind ca vulpea se straduieste pe ocolite sa-1 insele, zise: 

— Cumatra, lasa-te pagubasa, ca niciodata n-ai sa poti sa faci din cal 
magar. 

— Ai dreptate, cumatra, vad ca de aici inainte cu dumneata n-o sa mai 
fac eu boi baltati si desi boul cu bivolul nu se potrivesc la jug, eu iti cricesc 
sa fim prieteni ! 

— Mie imi place sa fiu prietena cu toate alele, in afara de cele lacome. 
Dar daca zici, hai sa fim, raspunse ariciul. 

— Drept multamire, eu te poftesc sa mincam struguri abia pirguiti in 
via unui popa colea pe crestetul dealului. 

— Merg cu tine, cumatra, cu invoiala ca sa nu mai incerci sa ma potco- 
vesti. Si plecara la vie. 

Mergind asa pe drum, vulpea inainte si ariciul pe urma, vulpea intreba 
pe arici: 

— Ariciule, vad ca te tragi la urma, fugi de mine ca dracul de tamiie 3 
spune-mi drept cite minciuni stii tu? 

— Iar umbli cu $oalda. Pai stiu numai trei. Da tu cite stii? 

— Eu stiu atitea ca ai umple un car, o traista si un sac si tot nu ar fi 
adunate laolalta toate. 

— Ei, pai de aia csti mestera sa tragi sforile. 

— Iar tu cu trei minciuni ai sa mori de foame, asta s-o stii de la mine, 
ca lumea traieste din minciuni. Eu sint gata sa-ti vind citeva minciuni. 

— Taca-ti gaita, cumatra, degeaba-mi descinti, ca eu ma multumese 
cu ce am invatat de la parintii mei, n-am trebuinta de invatatura de la straini. 
$tiu ca tu in gaina vecinului vezi o curca. Mai bine sa mergem la via popii. 

— Sa mergem, cumatra, daca n-avem altceva de facut si au trecut prin 
tarini oprindu-se in marginea viei. In capatul ei era un alingari cu boji si 
ierburi. Vulpea pitis inainta, iar ariciul urmind-o incet, incetisor. Mincara ei 
bine la viala, braojhina, tita oii, coarna, tamiioasa si alte soiuri de struguri de 
li se umflase burta ca cimpoiul. 

Cind sa piece, vulpea cazu jos intr-o fintina. Se uita in sus la arici 
plingind $i rugindu-1: 

— Ariciule, spune-mi o]m:nciuna si scapa-ma de la moarte. Ca ma 
omoara popa. 

— Nu pot, cumatra, ca daca-ti spun o minciuna 3 mai ramin cu do\n 
si atunci ce ma fac, nu am decit sa'mor daca-n lumea asta nu se poate trai 

285 



decit din minciuna. Tu stii destule, scoate una din carul tau §i scapa-ti blana 
de la argasala. 

— Cumatre, nu e vreme de gluma, iti cer numa o minciuna sa-mi spui 
si ca o roaba te-oi asculta toata viaja, numai scapa-ma din miinile popii. 

— Prefa-te ca e§ti moarta. Popa o sa te vada asa cum mirosi ca dracu, 
o sa te arunce afara din groapa, atunci tu s-o iei fuga prin alunis, pina-n 
virful din grindi§. 

Cind veni popa, privi in fintina si vazu vulpea moarta. Se scobori la 
ea §i dupa ce o masura cu luare-aminte, i$i dadu seama ca e moarta, o lua 
de picioarele de dinapoi si o arunca de-azvirlita afara, zicind: 

— Ei cumatra, ti-am facut facerea, vezi a§a e cind taica popa vegheaza, 
nimenea nu cuteaza ! O sa fac un cojoc pentru coana preoteasa sa se mire 
intreg satul ! Dar cind ajunse la baza fintinii 3 vazu vulpea cum se grabeste 
spre padure. 

Aaa, vicleano, bata-te Dumnezeu, ma in$ela§i ! Imi cazi tu al'data la 
mina. De vie am sa te jupoi, ca-mi prapadiji averea, pacatoaso. 

Al'data, iar vine vulpea cu ariciul sa manince struguri pe ales. Mincara 
ce mincara $i cind sa piece, ghinionul vulpei sa cada iar intr-o capcana facuta 
anume de popa. 

— Aoleo, cumatre m-am dus pe apa simbetei, de-acum nu mai am sea- 
pare, mai spune-mi o minciuna ca mor aici cu zile $i e pacat, ca nimanui nici 
eel mai mic rau n-am facut. 

— Nu pot, cumatra, ca mai ramin cu o singura minciuna ?i cu asta 
n-am sa pot trai o viata intreaga. Da nu fi zgircita dezleaga disagii tai cu 
minciuni si scapa-te de la greaua osinda. 

— Ajuta-ma^ cumetre arici, ca ce-mi vei cere aceea iti voi daruu 
Spune-mi inca o minciuna si scapa-ma te rog ! 

— Baga de seama, de data asta popa n-are sa te arunce afara. Te prefaci 
ca esti moarta. Popa are sa-ti lege picioarele. Te va duce acasa si te va arunca 
intr-o soba, unde copiii iti vor dezlega picioarele. Tu sa fugi, nu prin fata, 
ci prin sobele din dos, ca are ni§te catele afurisite ?i te jumol de piele. $i abia 
sfirsi vorba ?i taica popa fu la gura groapei. Cind o vazu, i?i mingiie barba 
de bucurie. 

— Pacatoaso, tot am pus eu mina pe tine. Vezi daca umbli la secerat pe 
unde n-ai semanat ! De-acum nu mai scapi, ca o sa te leg eu zdravan. N-o 
sa-ti mai mearga cu in^elStoriile. Iti pun eu pielea la murat ! 

Dupa ce-i lega picioarele, o arunca afara, o lua pe bat si o dusa acasa 
la preoteasa. O arunca jos pe podea. Toti se bucurau mingiindu-i blana. Copiii 
insa n-au de lucru, ii dezleaga nojita si vulpea |isti, peste fereastra la sana- 
toasa prin garduri si ograzi, urmarita de o gramada de ciini de asurzise maha- 
laua cu latratul. 

Pina aci ii merseserS vulpii toate ca pe sfoara. Da baga de seama ariciul 
ca vulpea eria cu ochii in patru si tacea ca un taciune cutrupit cu cenu§e in 
vatra focului. Nu-i scotea cu cle?tele o vorba din gura. 

Veni iar vremea sa piece la via popii. O luara domol pe carare si se 
ospatara cu luare-aminte. Cind sa piece, al naibii ghinion, cazu in fintina sar- 
manul arici. 

— Cumatra vulpe 3 de doua ori te-am scapat de la moarte spunindu-ti 
doua din cele trei minciuni cu care trSiesc pe lume. A venit rindul sa-mi spui 

286 



si tu o minciuna ca sa ma scapi de la hapsinul de popa, care indata ce ma va 
vedea imi va da cu parul in cap, facindu-ma una cu pamintul. 

— Lasa, cumetre arid, ca mai ai o minciuna si o sa scapi cu aia. 

— Bine, cumatra, dar cu ce voi trai pe urraa 3 cind f£ra minciuna zici 
ca nu se poate trai? 

— Ei lasa, sa ajungi tu acolo, ca te descurci tu, asa-i spuse vulpea. 

— Te laudai ca toata viata ai sa ma asculti ca o roaba si acuma nu-ti 
pica o lacrima pentru viata mea ! 

— Cumatre, nu-ti pierde firea, ca toate de sus sint lasate, ca nu e varza 
sa nu se roaza. Toti la urma urmei o sa pierim. 

In acest timp se auzea popa injurind si biestemind ca iar ariciul si vulpea 
1-a pagubit. 

Atunci ariciului ii trece prin minte ca un fulger a treia minciuna si zice 
cumetrei : 

— Apleaca-te, scumpa mea, sa ne sarutam si sa facem iertaciunea, ca sa 
mor cu inima impacata ca nu esti suparata pe mine. Vulpea,, aplecindu-se sa 
fie sarutata, raspunse: 

— Ramii cu bine, cumatre, si pe lumea cealalta sa-ti fie calea cutrupita 
cu flori si struguri din via popii. 

In clipa aia, ariciu prefacindu-se c-o saruta 5 o apuca pe vulpe de bot 
cu dintii si vulpea de durere sari in sus 3 din fuga dindu-1 pe taica popa cu 
cracii-n sus. Taica popa buimacit crezu ca vulpea ii fura de-acum strugurii 
cu cosuletul. 

— A, fa, cata ! Pina ieri ma furai de una, da acu§i imi cari strugurii cu 
tirna. Vulpea, neputindu-i raspunde ii raspunde ariciul din fuga: 

— Ei, taica popo, cind pe lup de git 1-apuca, iar pe pore de bot, nu mai 
are scapare. 



stApInul zgircit si MAGARUL 



Cica a fost odata un stapin zgircit, care avea un magar. 

Stapinul mergea cu magarul la tirg carindu-si in fiecare zi marfurile si 
avea mari foloase de pe urma dobitocului. 

Cind ajungea acasa, magarul ii cerea stapinului sa-i dea otira demin- 
care, ca nu mai poate de foame. 

Stapinul, care tinea cu orice chip a se imbogati de pe spinarea maga- 
rului, nu-i da nici zob si nici fin, si tinea magarul numai cu paie, astea 
fiind mai ieftine. 

Magarul, care simtea ca i se apropie sfirsitul, slabindu-i puterile, isi 
ruga stapinul sa-i dea si fin, nu numai paie, daca doreste sa-i mai fie 
dc folcs. 

Auzind stapinul acestea, se gindi sa mearga la oras si sa cumpere maga- 
rului ochelari de culoare verde. Si de aci inainte ori de cite ori ii da maga- 
rului paie, ii aseza cu luare-aminte ochelarii, iar magarul minca cu pofta cind 
vedea ca stapinul ii da fin. 

Cind intra stapinul in grajd, isi imbia animalul, zicindu-i: 

— Magarule, minca fin, 

287 



De la bunul tau stapin ! 

Silindu-si magarul la poveri grele, sarmanul dobitoc isi lasa odata sta- 
pinul chiar la mijlocul drumului cu marfa, cazu jos §i muri. 

Il plinse atunci stapinul, dar ce folos ca-i ramasesera claile de fin nein- 
cepute, ca magarul nu mai era chip de inviat. 

Si a§a pieri si ast magar, ca si alti multi magari, care cred in spusele 
stapinului si nu stiu ca eel ce asculta la minciunile stapinului, e ca eel ce 
paste la vinturi. 



INTELEPCIUNEA URSULUI 



Undeva, intr-un sat departe la munte, traia un mester lemnar. Cum 
era de felul lui sarac, se hranea din ce cistiga cu chisaru, cu toporul si cu 
firizul, era azi aid, miine colea. Lucra din sat in sat si era multumit de cele 
ce agonisea. Sara se-ntorcea sa doarma la casa lui. Odata, pe cind se-ntorcea 
el sa doarma, venind de la lucru, ii iesira-nainte o gramada de lupi. Lupii 
adunati in haita, urlau de infiorau pamintul ! Lemnarul cum zari lupii, de 
frica fugi si se urea intr-un copac mare stufos. Ca maistor ce era, avea la 
el fel de fel de fterotenii : chisar, firiz, barda ?i altele. Lupii lihniti de foame 
cum il vad se reped la el, dar n-au ce-i face decit sa dea ocol copacului. 

Omul, de frica, dete sa se suie mai sus pe virf, sa fie mai sigur ca acolo 
nu-1 ajung lupii, asa isi facu el socoteala. Cum incerca sa urce mai sus, simti 
ca cineva il impinge cu palma-n cap sa stea pe loc. Mirat si speriat privi-n 
sus sa vada ce este. Cind colo, in copac, deasupra de el, un urs mare cit un 
bivol ! Cum privea ursul, ursul ii punea mina-n cap si-1 indesa-n jos ! Lupii 
tot cautau pe sub copaci sa dea de om sa-1 manince, dar nu-1 gaseau. Cind 
il vazura, sus, buluc pe linga copac. El iar se uita la urs, ursul din nou il 
indesa-n jos sa nu se miste, ca sa piece lupii. 

$i cum sta asa, nu stia ce sa faca sa scape cu viata. Greu la deal, ?i 
greu la vale. Sta aci ca-ntre ciocan si nicovala. Daca scapa de la lupi, nu 
scapa de la urs ! Se gindea el. Iar prive§te-n sus, doar s-o urea ursul mai sus, 
dar ursul nu vrea si-1 indesa iar cu laba-n jos. 

La urma urmelor puse mina pe firiz §i taia creanga pe care sedea ursul 
speriat de lupi. Cum incepu sa risciie, ursul pricepu gindul necurat al omului 
si-1 indesa-ncet cu laba sa-si bage mintile-n cap. In om insa a puiat diavolul, 
el tot riscaie-nainte cu ferestraul pina ce cazu ursul jos in mijlocul lupilor. 
Lupii se napustira pe el §i— 1 sfisiara-n bucati. Dar daca se saturara, trageau 
nadejde ca si la om o sa-i sparga foalele si o sa se-nfrupte si din carnea lui. 
Lupii i?i facura artag sub copac si ramasera aci zile §i nopti. Omul minca 
scoarta de pe copac parca era iepure §i ca prin minune trecu un calator cu 
ciini si arma pe linga copac. De foame si de sete, abia-i putu cere ajutor. 
Calatorul, dupa ce asculta intimplarea, il mustra zicindu-i: 

— Omule, la nevoie si fiarele se-mprietenesc cu omul ca sa scape cu 
viata. Ursul este un animal cuminte §i aici mai intelept ca omul s-a dovedit. 

Daca ascultai de urs, lupii plecau si voi va vedeati dc treaba. Asa, daca 
nu treccam pe aici, iti ramineau oasele insirate prin acest copac. De aia, alta 
data sa nu mai umbli cu^capu-n sac. 

288 




IV 
SNOAVE 



PACALA §i taica popa 



Au fost trei frati surumasi intr-un catun si nu aveau nici de mincare, 
nici de purtare. 

Cel mai mare zise catre fratii cei mici: 

— Fratilor, sa ne ducem si sa ubidim de lucru ca lesinsm de foame si 
murim de frig in ciolanele goale. 

— Bine, sa ne grabim, zisera ceilalti doi. 

Isi luara traista si cicmagu $i fiecare o apuca pe unde le taie capul. 
Cel mare merse, merse si ajunse la un catun si dete de un popa. 

— Ce ubidesti, feciorule, prin catunul nostru? 

— De lucru, raspunse baiatul. 

— Dar stii sa pasti oi ? 

— $tiu \ 

— Atunci sa ne ogodim si cit ceri? 

— Eu nu ma tocmesc, ci ma bag argat pe degeaba. 

— Cum pe gratis? 

— Da, pe gratis ! Numai una sa ne invoim, cine se imserina sa-i scoatem 
o talpa de opinca din spate, fara suparare. 

A^a se invoira si dimineata, popa-1 scula cu noaptea-n cap, zicindu-i: 

— Hai, feciorule, ca turma e mare si zbiara oile de foame. Scoate oile 
din tare si sa le duci cintindu-le si jucindu-le in virful muntelui. 

— Am sa le due, parinte, raspurse feciorul 5 sa le satur ! 

Ajunse cu turma in munte, le inchise in strunga si le frinse cite un 
picior la fiecare, lasindu-le sa schioapete. Se apuca sa manince mamaliga cu 
brinza si ceapa dupa care se culca la umbra bradului. Cind se lasa seara, lua 
oile si le mina la popa acasa. Cind il vazu popa cu oile fiaminde si ^chioapete 
se rasti la sluga, de parca intrasera toti dracii in el. 

— De ce schioapata oile, baiete? De aia te hranesc si imbrac sa ma sara- 
cesti? $i incepu popa sa se vaite si sa ofteze de ciuda si mihnire mare. Dar 
feciorul, vazindu-1 asa-i zise: 

— Cum, parinte, te inveninasi pe mine? Nu dumneata ai zis sa merg 
cu oile jucind si cintind? lata, toate oile joaca-n trei picioare. Nu-ti place? 

— Ba-mi place, cum sa nu ! 

Ce se vorbi el cu preoteasa sa nu-1 mai trimita cu oile, ci cu porcii. 
In zori il scula iar: 

291 



— Desteapta-te, feciorule, ca azi ai sa te duci sa pasti porcii la munte 
la jir si la ghinda si rizind sa aduci porcii acasa ca nu-ti mai dau mincare. 

Cum ajunsa in munte, inchisa porcii intr-o pestera, se puse pe mincare 
de coricove si se odihni la umbra. Cind se scula lua cutitul ?i taie gingia de 
jos de la fiecare pore, facu o friptura si se satura. 

Mergind el spre catun cu porcii, lumea se crucea §i se mira cum se 
face ca toti porcii merg rizind. Cind la poarta-1 astepta popa. Vazindu-si 
porcii-i zise: 

— Ce le facusi, mai baiete, de-i cisnovisi, si-i cebaluisi ca dracu. 

— Asa cum ati poruncit, parinte, am sosit cu porcii rizind ! 

— Of ! of ! of ! ma bagi de viu in pamint ! 

— Cum sfintia-ta, te inveninasi? 

— Da de unde ! Nu e nici o suparare, ii raspunse prefacut popa. 
Se duse in casa la preoteasa vaitindu-se: 

— Vai de mine, muiere, ce ne facem? Asta nu numai ca tunde, vorba 
aia oaia, dar ii ia si pielea ! Ne-am dus pe copca, sa stii ! 

— Asta-ai vrut-o tu, omule, de-ai suit pe dracu pe casa. 
Stau in loc si ma gindesc cum o s-o mai nimeresc ! 

— Hai sa-i scriem o scrisoare sa piece, sa fuga din casa noastra. $i-i 
scrie asa: 

— Scriu la tine, 

Vai de mine ! 

Cind ii vedea slova mea, 

Sa fugi incotro-i putea ! 
Fecioru-i scrise si el pe use: 
— Usa-i a mea, 

Casa-i a ta ! 

Pleaca sfintia-ta, 

Ca e vai de steaua ta ! 
Daca vazura, ce vazura, se hotarira sa-si ia lumea-n cap si sa piece 
din casa ! 

— Sa plecam, popo, ca parca ai avut mintea-n calciie cind 1-ai luat 
sluga pe Pacala. Ma prostule, tu nu vezi ca asta te scapa din foe si te 
baga-n lac? ! 

— Atunci sa fugim, preoteasa, sa scapam macar nejupuiti de vii. 

Isi adunara toate boarfele in doi saci mari si la cintatul cocosilor fugira 
cu voia lui Dumnezeu, unde-o da sorocu si norocu. Pacala auzi tot ce prega- 
teau pe sub ascuns stapinii si inainte de cintatul cocosilor arunca partalele 
afara si intra el in sac. Cum cintara cocosii, ridicara sacii pe magar si se 
dusera in lume. 

— Iaca, ma popo, ce-mi facusi, plecaram de la moara la risnita; se vede 
c-o sa-ti fie de cap. 

— Mai lasa-te de blesteme, ca dam la belele, preoteasa, ii zise popa. 
Mai bine roaga-te lui Dumnezeu pentru oricine, sa-ti dea si tie bine ! Dar 
preoteasa da tot inainte cu ocari si sudalme de innebuni pe popa. $i asa 
mergind in nestire detera de un pacurar cu o turma mare de oi §i niste ciini rai. 

Ciinii, cind vazura magar ul, se luara dupa el. Magarul se sperie de 
ciini §i o lua la fuga pina se rasturna samarul de pe el de sa dusa de-a berbe- 
icacul la vale. 

292 



Pe Pacala, mai de voie, mai de nevoie, il podidi lipsa §i din sac incepu 
sa curga unt. 

Cind vazu preoteasa curgind unt din sac, ii zise: 

„Cinge barba, parinte, ca s-a spart oala de unt si nu mai ramine". 
Popa intinsa barba si o muie cu unt; 

Dupa o asa nefericita intimplare, iar cu samarul sus pe magar si zi-i 
inainte ! Lui Pacala ii venira alte nevoi si incepu sa vorbeasca singur ca 
nebunii: 

Parinte, parinte ! 
Cu un pic de minte ! 
Mult e pin' la rai ; 
Lunga-i calea, vai ! 
Dar pina la iad, 
E numai un gard ! 
$i ala-i tot spart, 
Hai acolo-ndat ! 

Cind auzi popa asemenea cuvinte, crezu ca e vreun sfint care-1 cunoajte 
$i i-a intrat in sac ! Isi netezi barba, graindu-i : 

— Cum este, doamne sfintule, acolo? 

— Un sfint sfintulet, 

Din fire glumet ! 
Popa, cind auzi, opri magarul ?i cobori samarul. Cind dezlega sacul 
vazu capul lui Pacala si cazu jos lesinat: 

— Vai, vai, vai ! 

Dupa cine dai ! 
Dupa necuratu, 
Si dupa spurcatu ! 

— Cum parinte, te invenina§i? 

— Aaaa ! cum o sa ma supar, fecicrule, abia am asteptat sa te vad ! $i 
dupa asta iar se impacara ! 

Popa se sfatui cu preoteasa sa-i faca de petrecanie noaptea. Mersera 
ei pe inserat si se culcara pe margine de riu cu preoteasa la mijloc 3 asa cum 
se intelesesera. 

Peste noapte se scula Pacala, puse preoteasa la margine, iar el se culca 
la mijloc. Cind se destepta popa o picni pe preoteasa; preoteasa-1 picni pe 
Pacala care se rostogoli-n apa si se-neca ! 

Bucuros popa ca a scapat de dracu, o mi$ca pe nevasta, zicindu-i: 

— Hai, preoteasa, scoala-te sa fugim, ca ne scaparam de dracu, de porcu 
51a de Pacala ! Atunci Pacala grai multamit : 

— Cum, parinte, ce vorba e asta? 

— Aoleu, preoteasa mea ! si zdup dupa ea, de-i ramasa pe deasupra 
numai potcapul. 

Pacala de pe tarm il privea, suparat ca nu i-a taiat plotoage de opinci 
de pe spinare si mingiind urechile magarului, zise cu glas tare sa-nteleaga 
§i asinul: 

„Hehei ! daca ar sti omul, sa creada in Dumnezeu, dar nici pe dracu 
sa nu-1 uite !" 

293 



pAcalA $i popa 



Odata Pacala s-a lasat de leae si de flimlnd ce era a po:nit-o in lume 
sa se bage argat la vreun bogatas. M^rge el pe ua colaic si se intilneste 
asa din intimplare cu un popa. 

— Sarut mina, taica popo ! 

— Sa-mi fii sanatos, baiete, da incotro? 

— Merg in lume, poate gasesc un popa ca inima sa ma ia argat ! 

— Cum te cheama, mai baiete? 

— Nu §tiu, dar de cind m-am pomenit, lum^a-mi zice Pacala. 

— Cum, tu esti Pacala? Tu ejti ala care ai pacalit toata prostimea si 
vrei si pe mine? Ml-a spus mle coana preoteasa sa ml feresc de Pacala, doar 
n-or fi intrat diavolii-n mine sa-mi iai mintile si sa te iau argat la curtea 
mea. Da-te, baiete, sanatos, ca desi am nevoie de argat, pe Pacala n-am sa-1 
iau nici in ruptul capului. 

Pacala §tie pe ce cale merge taica popa, ii taie calea si iar ii iese inainte, 

— Sarut mina cea sfinta, taica popo, iata ca iar nz intilniram. 

— 'Tu, batu-I-ar crucea, iar mi-a iesit in cale ! Fagi, mli baiete, fugi, 
ca nu te iau, cu tu esti piaza rea. 

— Bine, parinte, eu ma due, dar va spun ca alta sluga n-ai sa gasesti. 
Popa pleca inainte. Pacala, hot de felul lui, ii taie calea si iar ii iese inainte. 

— Buna ziua, taica popo, iata ca iar ni se Intretaiara drumarile. 0:icurn 
dai nu scapi de mine si gata ! 

— Asa este, baietas, de dcacu si de female nu se poate feri omul, ca 
odata si odata tot ii taie calea. 

Apoi daca pe unde m^rg tot d^ Pacala dau, n-am ce face ! C* mi-o fi 
scris, in frunte ml-o fi pus ! Te iau argat ca n-am incotro si gata. S-au 
tocmit si s-au intors amindoi voiosi acasa. 

A doua zi, popa i-a spas ca-1 stie din fire poznas si ar vrea sa se faca 
om si sa se lase de dracii: 

— Mai baiete, spre binele tau, ca sa nu te bata Darnnezau si sa te 
procopsesti, lasa-te de dracoveaii. Ma, stii cum esti tu? 

— Nu! 

— Esti ca dtavolul care-$i tine capul in poalele ma-si si cu coada rastoarna 
carale oamenilor cu banatati pe susele. 

— Vai de mine parinte ! Na ma crede chiar asa ! N-oi fi eu calugare, dar 
nici u§a de biserica nu-s ! Ai sa vezi ca sluga ca taica popa nimeni n-are-n sat. 

Plecara cu ziua-n cap la lucru. Pacala lenes de felul lui, sa crape de 
ciuda nu alta. Popa da cu sapa de doua o:i, Pacala da cu sapa o data; doar 
nu e mosia lui ! $tie el ce face ! Se a$eaza sa faca prinzul tiganesc; popa ia de 
doua ori si Pacala ia o data. Pacala maninca un ou, popa ia doua oua. Pacala 
ramase flamlnd, iji ia inimi-a dinti si-i zice-n fata popii: 

— Taica popo, oare este frumos sa iei dumaeata de doua o:i, iar eu o 
data? Dumneata sa iei doua oua, iar eu un singuc ou? 

— Vezi, taica Pacala, iei cu lingara, precum dai cu sapa. Eu am numarat 
de cite o:i ai dat cu sapa si atitea linguri ti-am dat. 

Apoi s-a asezat la umbra sa puie capul pe o brazda sa se odihneasca 
oleaca. Acum Pacala doarme de doua ori, iar popa o data. 
Vine popa la Pacala si-1 roaga sa se scoale. 

294 



— Hai, bre taica, scoala-te ca ne-apuca sara cu locul ncsapat ! 

— Ma scol, taica parinte, daca-mi dai desara doua oua, sa ma satur si eu. 

— Desara te duci $i-i ceri doua oua preotesii, auzi ! 

— Aud si ma scol la treaba, ca sa vedeti ca nu sint lene§ si prost 
precum par ! 

Da el cit da in pamint cu sapa si spre seara ii cere voie popii sa se 
repeada la preoteasa sa ceara cele doua oua. 

Se coboara in sat si-i cere preotesii cele doua iepe sa se duca la tirg 
cu ele sa le vinda. 

Preotesii nu-i vine sa creada de cele ce aude si ca sa se adevereasca, 
se suie-n geamlic si striga tare la popa care sapa pe coasta: 

— Taica popo, asculta ! Sa i le dau pe amindoua? 

— Amindoua, amindoua ! 

— O fi innebunit popa, alta n-am ce zice ! Sa vinda el iepele acum in 
toiul lucrului de vara. Ii dadu iepele, Pacala, incaleca pe una si dus a fost, 
unde a dus, vorba aia, mutul iapa ! 

Sara cind afla popa ca a fost pacalit, ia un cal si fugi dupa el spre tirg. 
Dar ia-1 de unde nu e ! 

Pe drum Pacala cu doua iepe se intilneste cu un tigan. 

— Ce e§ti, aramila, asa tuciuriu, il intreaba Pacala. 

— Iti dau tot ovasu din traista sa-1 dai la cai daca-mi dai o coloare alba. 

— Bine, frate, fie ! Da-mi ovasul ! Ia ovasul $i-i da la cai. Iar pe tigan 
se apuca sa-1 frece pe fata cu o gresie de-i lua un rind de piele. Dupa aceea 
el se urea pe iapa, iar pe tigan il trimite sa se uite in oglinda unui izvor sa 
se vada cit e de frumos. 

Cind se uita si se vede tot jupuit si jumulit mai rau decit o gaina, scoase 
cutitul sa-i verse matale; insa Pacala o luase de mult la sanatoasa. 

Pe drum se intilneste cu un taran care mergea tot la tirg cu o fucie 
plina cu rachiu vechi. 

— Cit cei pe fucia asta, muntene? 

— Cit ne ogodim ! zise negustorul. 

— Sa-i vedem gustul ! 

— Poftim tegliciu §i trage o inghititura. 

— Lasa, negustorule, ca o-ncerc pe la slavina. Ma pricep eu ! 

El scoate cepu, acesta-i cade jos 3 tuica se varsa si pina sa gaseasca 
omul cepul, butoiasul era gol ! 

Cind se vede cu o a$a paguba, incaleca §i fuge. Linga o balta vede fugind 
din urma trei in?i dupa el 

El leaga iepele intr-o padure si coboara de se namole§te ca porcul pe 
haine si pe fata, asa ca nimeni nu-1 mai cunostea ca el este Pacala. 

Iese-n marginea satului si se vaita ca 1-au jefuit hotii si 1-au aruncat 
in balta. Toti cei trei, popa, aramiul si negustoru de rachiuri il daruiesc cu 
cite ceva si-l'blestema toti pe Pacala. Dar vorba aceea, pacatele-s pe oameni §i 
nu pe buturugi ! 

Negustorul cu tuciuriul se due inainte spre tirg sa-1 prinda pe Pacala, 
iar taica popa ramine cu el sa-i dea o mina de ajutor, ca orice cre$tin. 

— $tii ce e, taica popo, hotii astia o sa ne fure tot; cum au tunat in 
sat, i-am vazut cum ne prapadesc. Mai bine da-mi odajdiile si tine toalile 
mele, ca sa-i vad eu cine sint tilharii astia care ne lasa saraci ! Schimba toalile 
cu odajdiile si alearga in sat. 

295 



Cind in sat, o molima daduse in porci si-n vaci de mureau pe capete. 
Pacala fuge-n sat si cere sa bata primarul toba ca are sa spuna o vorba 
mare ! Se aduna tot satul si casca gura la Pacala. 

— Fratilor, §titi voi de ce a dat boala in gaini, porci §i-n vaci ? 

— Nu, nu stim ! 

— Ei bine, eu stiu ! $i daca ma ascultati scapati vitele de moarte si noi 
de saracie. Ma auziti ! 

— Auzim, auzim, graira oamenii, cu fe^ele palite de soare si de necaz. 

— Dracul din balta v-a adus boala-n sat. Mergeti cu topoare, cu chisare 
cu maciuci si inecati-1 ca de la el vi se trag toate ponoasele. 

Oamenii, turbati de minie, pun mina care pe ce apuca si drept la balta 
se opresc. 

Taica popa cum ii vede, bucuros ca ii vin in ajutor sa-i prinda pe hoti le 
zise din balta: 

— Incolo sint hotii, incolo ! 

— Ba incoace sint hotii ! zise gloata nebuna. Il batura bine si-1 inecara 
in mocirla din marginea satului de se duse pomina. 



PACALA si hotii 



Dupa ce i-au murit parintii lui Pacala si drept mostenire i-au lasat o 
curea de pamint in cioaca si o capra, toata lumea din sat il pismuia soco- 
tindu-1 om cu stare si avere. Nu da o data cu sapa-n tarina si cu capra se plimba 
prin tirguri ca voda prin loboda^ pina ce incepura satenii a-1 pizmui si a-i 
zice pe fata: 

— Mai Pacala, tot esti singur cue, da-ne cureaua de pamint si capra 
si noi te tinem pe fasui si malai, fara sa ridici un pai de jos toata viata j Pacala 
se chizni oleaca si le raspunse: 

— Oameni buni, vad ca va doare inima dupa mine si-mi vreti binele, 
va fac poftele si placerile, va dau cureaua de pamint si capra, iar eu o sa 
colind din usa-n usa, ca la niste frati. Zis si facut ! Ii luara pamintul si capra 
si-1 pusera la mincare de post nu numai miercurea si vinerea, ci in fiecare 
zi. $i da-i cu ceapa, da-i cu urzici, da-i cu varza acra, da-i cu ardei iutc, 
da-i cu prune crude 3 da-i cu pasat nesarat, pina ajunsa Pacala slab ca un tir > 
galben ca ceara, tocmai bun sa nu mai intre-n iarna si sa-1 duca drept la 
gropnita. 

Intr-o zi, oamenii isi pusera-n gind sa-i faca vint din sat ! Il chema 
chinezu zicindu-i: 

— Baiete, ajunge, satu nu tc mai tine pe bere §i pe mincare; pune brinca 
si munceste daca vrei sa ai in traista. De mine ia sapa, de nu o sa pasti 
troscot pe uliti ! 

— Bine, dar era intelegerea altfel zise Pacala. 

— Altfel, altfel, dar nu vezi ca tarina ta nu da pic de red ! Ca a copt-o 
soarele si e tare ca tuciu? 

— Dar cu capra, ce faceti ? 

— O s-o taiem pe Cirnelcgi. 
~?i o sa-mi dati pielea? 

296 



— N-o sa-ti dam pielea ca e buna de obiele, dar o sa-ti dam douazeci 
$i doua de siruri de cacarezi, fatate de capra ta, sa le vinzi si ce-oi cistiga 
al tau sa fie cu alal. 

— Bine, fac a§a cum pofteste primaria, numai sa nu va suparati ca 
n-am ce sa va mai dau, ca n-am alta avere ca v-a§ da-o si pe aia. 

— De buna seama ca bucurie n-avem de pe urma ta, dar o s-o inghitim 
in see, doar ne mincasi un an malaiul degeaba. 

Pacala-si lua traista-n bat §i palaria a§teptind margelele. A doua zi,dis-de- 
dimineata cine bate-n stilpul cocioabei? Oamenii din sat cu cele douazeci si 
doua de siruri de margele. Pe fiecare ata erau insirate cite treizeci si trei de 
gogolii de cacarezi de capra lui. 

— Tine, mai Pacala, vinde margelele daca vrei sa prinzi osinza-n satu asta. 

— Multamesc, fratilor, si Dumnezau sa va a jute j^recum va e gindul. 
Isi lua margelele-n bat si pleca fluierind sa le vinda la tirg. In marginea orasului, 
intr-o mahala, il opreste un mo^neag cu barba alba si descult, zicindu-i : 

— Buna ziua, baiete, incotro cu marfa ? 

— Iaca la tirg, mi le-a dat dom' primar sa fac parale pe ele ! 

— $i cum te cheama? 

— Pacala ! 

— A, tu esti ala ce pacalesti si pe cei bogati §i pe-ai saraci? 

— Eu, mosnege, mai fac si eu cite una vruta si nevruta. 

— Vino si trage la mine sa cinezi si sa te ospatez pe doi bani. 

— Vin, ca si asa a-nserat ! 

Si a intrat in casa mosneagului. Mosneagul, noaptea ii ia margelele si 
le baga intr-o caldare cu aur topit. Cind se scoala el dimineata cu noaptea-n 
cap, nu baga de sama stralucirea margelelor, le insira pe bat si pleaca fluierind 
de parca toata lumea era a lui. Ajunge in fata palatului pasei, il vede pasa 
cu margelele stralucind pe bat, si-I striga: 

— Hei, tu ala-ntr-o ureche, ia vino-n palat ! 

— Care eu? 

— Tu, natafleata, doar nu eu? 

Si se sui, ii lua pasa margelele, le-ntoarsa pe fata, le-ntoarsa pe dos> 
zicindu-i : 

— Buna marfa, bre ! Cit ceri ? 

— Cit vrea boieru? 

— Poftim o punga cu treizeci de taleri de aur, esti multumit? 

— Multumit, boierule ! Arunca punga-n sin si se opri drept la un pitar 
sa-si cumpere simit. Isi cumpara cioareci de dimie, palarie giubea si im magar. 
Se-ntoarsa-n sat sa le multumeasca locuitorilor ca au avut inima buna. Trage 
la primarie si zice: 

— Chinezule, mare multamire pentru margele ! Uite o punga cu trei- 
zeci de taleri dobindii de la pa§a ! Daca le vindeam imparatului, eram pricopsit 
pe viata ! Primarul casca ochii mari, gata sa lesine de ciuda ! 

Cind auzira satenii pe ce chilipir te poti imbogati, in frunte cu primarul 
o luara razna dupa gogoloaie de capra, de oaie si de iepuri. Le insirara pe 
ata, se urcara pe magari si inainte de cintatul cocosilor, plecara in cetate de 
ramase satul pustiu numai cu Pacala. Cind se scula Pacala, satul mort ! Isi 
lua magarul si pleca iar la oras, ca i se batea ochiul drept. Ingroapa banii 
si apuca pe alt drum. Merge el cit merge, cind la o fintina da magarul sa 
bea apa. Acolo o papusa uitata pe o piatra. Casca ochii mari, poate vede 

297 



picior de om. Dar nu e tipenie de om; padure, padure §i iar padure ! Pe jos 
insa vede urme. Ha, ha ! zice el, va sa zica o femeie cu o fetita, pe o maga- 
rita chiala ! Unde s-o fi dus in cea pustie si nu-§i mai batu capu indreptin- 
du-se catre ora§ sa-si cumpere un fluier. 

Cind la marginea cetatii, pa§a insotit de osta§i si ceau§i alearga cu gurile 
cascate, toti vineti de suparare. $i cum il zarira, il oprira: 

— Mai baiete, cine esti? 

— Sint Pacala, boierule ! Nu ma cunosti ? 

— Am dat de belea, baiete ! 

— Ce belea, boierule? 

— Mi-a furat cadina jumatate din margelele tale. 

— $i cu fetita ? 

— Da si cu fetita ! Da ce tu le-ai vazut ? 

— Nu, boierule ! 

— Ba le-ai vazut, nu ma face prost ! ? 

— Erau pe magarita oarba, iar fetita cu papusa? 

— Bas cum zici. Tu le-ai vazut numai glumesti? 

— Sa nu ma mi§c din loc daca le-am vazut. 

— Atunci de unde stii? 

— Ghicesc ! 

— Puneti mina pe el si puneti-1 la racoare pina spune ! 

— Pun ceausii mina pe Pacala si drept la inchisoare cu el. 
Vine pasa oftind si injurind ! 

— Mai Pacala, spune mai cum de zari§i cadina ? 

— Zau, boierule, n-am zarit-o, dar dupa semne, asa este cum spun. 

— Si-ncotro a luat-o, baiete? 

— Hai sa-ti arat ! Il scoasa pe Pacala de la racoare, ii dadu cal si sabie 
si hai la locul cu pricina ! Ajung la fintina, Pacala zice: 

— Vedeti urmele de copil si de femeie pe nisip? 

— Vad !' 

— Vedeti papusa uitata? 

— Vad !' 

— E semn ca avem de-a face cu o mama si o fetita ! 

— Dar de unde stii ca e magarita si nu e magar? De unde stii ca e 
schioapa si oarba cind nu le-ai vazut? Si mersera mai departe. 

— Vedeti boierule ! Aid magarita s-a dat in poiana, uite era schioapa 
de piciorul drept ca urma e mai adinca si insurubata. $i mai vedeti ca a 
pascut pe dreapta ca pe stinga era oarba. 

— Asa este intocmai ! Se gindi pasa, asta este eel mai mare intelept 
din imparatie. Daca imi gasesc muierea, il iau la palat. Mersera ei o zi, 
mersera doua si a treia zi urmele magaritei o luara in padure. $i dupa urme 
se dusera si intrara intr-o pestera unde se ascundeau ni§te hoti vestiti, mari 
lotri. Hotii cum ii vazura pusera mina pe ei, ii legara burduf si da-i cu ei la 
ispiteala si descoseala unde tin comorile si bogatiile. 

— Pe cine cautati in tara hotilor, zise starostele lotrilor. 

— Caut muierea ! zise pasa. 

— Ce-ai cu muierea? 

— Mi-e draga ca ochii din cap si am o fata cu ea ! 

I-o adusera-n fata. Cadina cit il vazu ps pasa ii cazu in genunchi saru- 
lindu-i carimbul cizmei numai sa nu-i taie capul si s-o ierte c-a fugit. 

298 



— Asta e Emirta ! Emina ! Va dau ce vreti numai dati-mi-o ! 

— Ne-a mai dat unspe siruri de margele de aur, dumneata ce ne mai dai ? 

— Va mai dau si eu unspe, zise Pacala, numai daji-ne cocoana. 

— Bine, va dam, numai ca vreau in mina margelele de aur ! 

Dar acu, e acu, cine sa se duca sa ia margelele? Sa se duca Pacala, ia 
margelele §i pe-aci ti-e valea ! Sa se duca roaba la fel; singurul om de cuvint 
raminea tot pasa. Se duse pasa sa aduca margelele ! Cind la intoarcere o sa-1 
astepte ho;ii pe pasa, o sa-i ia margelele ca si cind ei sint alti hoti si o sa-i 
zica sa se duca sanatos. Ajunge pasa gol pu§ca, fara toale, fara bani, fara 
margele, plinge si se vaita degeaba. Ajunge la hoti §i le zice: 

— Oameni buni, cum sa va zic ! Pe drum m-au prins hotii, m-au dez- 
bracat, mi-au luat portofelul si unspe $iruri de margele de aur ! M-au lasat 
sarac $i n-am alte margele. Fie-va mila, dati-ne drumu ca sa va ajute Alah 
si sa facem pace, sa nu pun potere dupa voi ! 

— He, he, dam si noi drama, cum dai si dumneata la cei ce putrezesc 
in cetate si vreau dreptate ! 

— E drept ce ziceti, acu vad eu cit pretuieste libertatea, dar ce sa mai 
fac? Daca-mi dati drumu, fac dreptate ! 

— Miria-ta, zise Pacala, stii ce e? Scrie aici la ceau§i sa deschida usile 
inchisorilor si eu in trei zile aduc douazeci si doua de siruri de margele. Numai 
fratii hoti sa aiba si ei inima larga. 

— Avem, cum sa nu, zisera hojii, dar daca in trei zile nu ne aduci 
mlrgelele, te punem in teapa domle Pacala, a?a sa stii ! 

— lateles, frafilor, inteles, Pacala nu e primar sa n-aiba cuvint ! 

$i a plecat de a dat drumu puscariasilor de la inchisoare mai intii. Pe 
urma iar s-a dus in sat a scos un pol de aur si 1-a dat primarului: 

— Domuule primar, uite polu, da-mi inca douazeci si doua de siruri 
de margele sa fac negot, sa ne-mbogatim, sa ne pricopsim ! 

— Mli baiete, cine sa ti le insiruie ca toti sint cu oasele rupte. Cica ne 
batem joe de oraseni cu asemsnea margele si ne-au lasat lesinati dupa ce-au 
vazut marfa. 

— Dati-mi ce va cer si o sa vedeti ce bani fac eu ! 

Trase el puiul de soma si la cintatul cocosilor cu margelele pe bat 
drept la oras s-a dus. Da primarul dupa el sa vada ce face? Insera si iar ii 
iesi un mosneag inainte: 

— N-ai nevoie de conacit ca se lasa seara, nepoate, si eu am odaile 
m^le si-ti cer doi banuti ! 

— Ba cum sa nu, mosule ! 

— Mii, tu esti Pacala? 
-Eu! 

— De cind te cauta fe:iorii m;i, ca iaca i-ai saracit, le-ai suflat aurul ! 

— Module, unde e caldarea cu aurul topit sa-ti pun aurul indarat. Mosul 
d^schisa usa uaei odai: 

— Uite 7 asta e ! Pacala arunca cele doulzeci si doua de siruri de margele 
in caldare. 

— Acum soma usor, zise el, si sa nu fie cu suparare. Adormi batrinul, 
dar Pacala, toata noaptea trage cu ochiul la odaie. Se scula tiptil, tiptil, scoate 
cu o nuia sirurile de mirgele le aseaza pe batul de aur si cu noaptea-n cap 
se urea p; cal si drept la pestera hotilor. 

— Poftim sirurile de margele. Numlra ei si cind colo lipseste un sir. 

299 



— Blestematul ! zise Pacala, stiu unde e a dar n-o sa va puneti mintea 
cu un sir de margele ! Dati drumu pasei 3 cadinei si fetitei. Daca nu va blestem 
de ajungeti saraci lipiti pamintului. 

— Nu va slobozim decit daca puneti aid si pe-al douazeci si doilea sir. 
Uite ce e ! Daca in trei zile nu vii, ii taiem capul pasei, cocoanei §i copilei pentru 
un sir. Du-te si adu-1 de unde stii. 

Incaleca Pacala ?i dus a fost. Bate la u§a mo§neagului suspinind: 

— Mo§ule 3 am avut §i eu un §ir de margele pastrat din mosi stramosi 
§i cind am varsat aurul in caldare mi-a cazut din nebagare de seama ! Miine 
am nunta si n-am ce sa-i atirn de git miresei. Am cazut la necaz ! 

— Doamne sfinte, dar cum ai putut face una ca asta baiete 3 zise mos- 
neagul ! Baga mina si scoate-ti margelele. 

Pacala., de bucurie baga mina dreapta ?i scoasa margelele. Cind o scoasa, 
mina stralucea ca soarele. O sterse 5 o freca, dar de degeaba, mina era de aur. 
Ajunse la hop. Hotii pe el sa le dea margelele ca de nu 3 il taie ! Le dadu 
margelele §i vrea sa piece. Gnd colo, un hot vazu mina la lumina lampii ca 
are mina de aiir ! Isi zisera ei: asta are putini si hirdaie de aur; hai pe el sa-1 
jumulim pina spune tot. 

Ii dadura drumul pasei 3 cadinei §i copilei. Pe el il inha|ara. 

— Sa spui Pacala 3 cine are atita aur de se scalda-n el. El tace si nu 
zice circ. O sa-1 puie la cazne 5 dar degeaba. Mai marele hotilor, un barbos 
cu ochi de jeregai il strinsa de chica miscindu-i falcile din loc. 

— Ce crezi, mai Pacala 5 ca ne duci pe noi ? Sa ne duci acolo unde este 
comoara si liber e§ti pe vecie din partea noastra. 

— Apoi ce sa fac 3 cinstiti ho|i 5 daca n-am incotro ! Sa mergem, ca la 
noapte sa ajungem la comoara. Incalecara toti hotii si la marginea cetatii 
bate Pacala la o poarta. Iese un mosneag cu barba alba, lovindu-i genunchii : 

— Ce e 3 baiete? 

— Bateam sa-ntrebam de conaceala, ca uite venim de la drum lung greu 
si tare sintem osteniti. Mosul ii priveste mina 3 Pacala face cu cchiul sa vada 
barbosii din tufa 3 intelege si raspunde: 

— Sint om sarac 5 dar un blid de faina 1-om imparji frate§te si tot 
bine fi-va ! 

Intrara la mo§neag si asteptara sa adoarma. Intrara pitis 3 piti§ 3 pitis, 
se spalara in caldarea cu aur topit §i inainte de cintatul cocosilor plecara. 

Cind se facu ziu3 5 cei cincizeci de hop erau negri 3 la fata negri ca dizcu 
din balta, parca ar fi fost spoip cu pacura. Numai ochii le stralucea in scafirlie 
ca le mai ramasese putin suflet nepatat. 



PACALA cu purcelu 



Se zice ca Pacala de lenes ce era se simtea bine si a§a. Nu era el sa sc 
scoale ?i sa-i cada oalele din poala. De aceea intr-o zi sta intr-un foisor mostenit, 
tocmai la catul de sus 5 respirind aerul curat al diminetii^ fara sa se sinchi- 
seasca de ceilalti plugari care forfoteau dupa treburi. 

Vecinul sau fiindca era o duminica frumoasa 5 tocmai grijea un purcel 
in obor sl-1 stropea cu mujdei de usturoi rostogolindu-1 in frigare. Mirosul 

300 



patrundea prin crapaturile ferestrelor la Pacala care dormea somnul eel mai 
dulce de dimineaja. Cu un furcer impinsa geamul sa intre mirosul. Purcelul 
tocmai se copsese §i din pielea rumena ca racul, se suiau spre Pacala aburii 
dulci, de-i lasa gura apa. 

Ca sa-1 imbie vecinul sa coboare sa guste pent™ sufletul lui si sufletul 
mortilor, il taie-n bucati si-1 puse-n tipsii mari gata de ospat. 

Mirosul si mai si, il imbiau sa se scoale. $i Pacala i?i lua inima-n dinti 
si se scula de pe priciul de lemn. Privi-n jos adulmecind mirosul ce se urea 
spre cer in valuri, valuri, de s-ar fi scoborit pe scara cerului si sfintii la un 
asemenea ospat. Vecinul sau zarindu-1 la fereastra-1 chema: 

— Hai, mai frate Pacala, doboara-te jos sa vezi ce gustos cste ! Pacala 
se gindi, se rasgindi si vazind cite scari are de scoborit raspunse: 

— Lasa, frate-meu, ca ma satur si de miros ! 



CUM A VlNDUT PACALA VACA 



Pacala si cu frate-sau Tindala au mostenit, dupa moartea parintilor, o 
vaca. Isi fac ei socoteala, o intorc §i pe fata si pe dos, cum sa imparta vaca. 
S-o taie, nu puteau; s-o tina unul, nu voia celalalt. Ce facura, ce nu facura 
si-au zis, sa duca vaca la marginea satului si cind s-o intoarce acasa, la cine a 
tragea vaca a lui sa fie. Zis si facut. 

Tindala, ca om mai chibzuit in treburile gospodaresti, era mai instarit 
si avea si un grajd frumos. Se pune el si-1 curata, il matura ca vaca cind 1-a 
vedea sa vina la el. 

Pacala sta si se gindea ce sa faca? El avea un grajd neingrijit ca un bordei 
acoperit cu pamint pe care crescuse iarba. 

Cind vaca intra in curte trasa drept la grajdul lui Pacala §i incepu sa 
pasca iarba de pe bordei. De bucurie, Pacala zise catre frate-sau Tindala: 

— Frate Tindala, vaca ma iubeste mai mult pe mine. 

Frate-su, cum era hapsin, nu se lasa si se ruga de Pacala sa vinda vaca 
si sa imparta banii si fiecare din partea lui sa-§i cumpere cite o capra si asa 
sa aiba pace buna intre ei. Pacala se invoi pentru ca avea inima miloasa. Lua 
vaca §i pleca cu ea la tirg s-o vinda. 

Mergind el la tirg, trecu printr-o padure cu vaca dupa el legata cu o 
funie, aude o cincheza cum cinta prin pomi: cing, cing, cing. Pacala crezu 
ca-1 roaga sa-i dea vaca pe cinci galbeni. El ii raspunse: 

— Nu vreau cinci, daca vrei sase, bine, daca nu, eu ma due mai departe. 
Merse mai inainte si auzi o cioara care croncanea : gaaa ! gaaa ! gaaa ! Cum 
o auzi Pacala se apropie cu vaca, crezind ca cioara ii zice: 

— Da-o-ncoa, dk-o-ncoa ! 
Atunci Pacala intreba: 

— Da citi galbeni imi dai pe ea? 

Vintul, cum sufla prin crengile copacilor, iata ca fosnetul crengilor unui 
copac, care era uscat, scirtiiau de vint si faceau „scirt, scirt'', crezu ca spune 
sasa, sasa galbeni. Atunci mai auzi si o cioara care croncani, gaaa ! gaaa ! Crezu 
ca cioara ii spuse, ca sa lase vaca pe un gavan de galbeni. Ce i se paru lui 
Pacala ca fosnetul frunzclor ii spunea, ca sa vina peste trei zile ca-i da banii. 

301 



Lega el vaca de copacul uscat §i pleca acasa. Cind il vede nevasta lui 
?i cu frate-sau Tindala, il intreba daca a vindut vaca. 

Pacala le spune toata tirasenia ca a vindut-o unui copac uscat ca i-a 
fagaduit un gavan de galbeni §i ca miine ii da banii si ca a lasat-o legata de 
copacul uscat. Cind au auzit de o asa isprava, 1-au gonit inapoi sa ia vaca 
c-o maninca lupii. 

Mersa Pacala inapoi, dar nu mai gasi vaca, o mincara lupii ! Ceru banii 
de la copac, dar copacu nu-i raspunsa nimic. Se mai ruga, se mai supara, 
dar copacul nimic ! 

Cum Pacala avea toporul cu el, §i suparat pe copac, il lovi cu atita 
putere cu toporul, incit copacul gaunos si putred cum era se crapa ?i cazu 
din el o gramada de galbeni de aur. 

Pacala ii zise copacului: 

— Ei ! acuma de ce imi dai atit de multi. Mie imi trebuie numai un 
gavan plin, mai multi nu-ti iau, fiindca asa ne-am inteles. Umplu o caciula 
de galbeni si pleca cu ei acasa. Cind il vazu nevasta-sa ?i cu frate-sau Tindala, 
cu atitia galbeni de multi sa mirara de el si-1 intrebara : 

— Cum de ai luat atitia bani pe vaca? 
Pacala zisa: 

— Pai de buna voie i-am cerut copacului, ceea ce vorbisam, si daca il 
vazui ca tace si nu voia sa-mi raspunda il lovii cu toporu si el de frica imi dete 
o gramada de galbeni, da eu nu vrui sa iau decit ce am vorbit. Pe ailanti 
ii Tasai la el. 

Cind auzira §i isprava asta 3 il luara pe Pacala sa mearga cu ei inapoi, 
fiindca pricepusera cum sta treaba. Ajunsera la copacul uscat, de unde mai 
ridicara un sac de galbeni si se intoarsera acasa sa-i imparteasca. Cum ei nu 
puteau sa numere atit de multi bani, il trimisera pe Pacala sa ceara o banita 
de la popa: ca era vecin cu ei, dar sa nu-i spuna ca masoara bani, ci sa-i 
spuna ca au de impartit ni§te mei. Pacala pleca sa ceara banita de la popa si 
in loc sa zica ca le trebuie sa masoare mei, el zise : 

— Taica popa, venii sa-mi dai banita dumitale ca avem de impartit 
niste mei-bani. 

Popa se uita la el a mirare putin si apoi ii dete banita. Cum era noaptea, 
popa zise preotesii lui: 

— Eu ma due sa vad la aide Pacala ce fac ei acum noaptea cu banita, 
ce masoara, si ce verba fu aia a lui Pacala de zise: ca masoara mei-bani? 
Pleca popa, intra in ograda si se uita pe fereastra si ii vazu cum imparteau 
galbeni cu banita. Pacala il vazu pe popa la fereastra, iesi numaidecit afara 
si il lovi cu un resteu in cap si-1 omori pe loc si veni iar in casa. Frate-sau 
Tindala il intreba: 

— Ce facu§i, Pacala, il omorisi pe taica popa? Sa-1 iei cum oi §ti si 
sa-1 ascunzi unde-oi ?ti ca o sa ne manince turma. 

Pacala il lua si il duse la usa unui circiumar 3 il razima cu fata pe usa si 
porni sa strige la circiumar care durmea: 

— Da-mi rachiu ca mor, da-mi rachiu ca mor, da-mi repede ca mor. 
$i Pacala fugi. 

Circiumarul se trezi din somn si pina sa se imbrace 3 trecu o vreme. 
Veni §i deschise usa §i popa razimat mort cazu peste circiumar. Circiumarul 
fugi inapoi la nevasta-sa si ii spusa cum ca a fost popa si iata ca nu putui 
sa ies repede la cerinta lui, muri si cazu peste mine. 

302 



— Ce ne facem, zise femeia. 
Ea spuse barbatului: 

— Sa-1 iei, barbate, si sa-1 duci unde ?tii tu ca turma ne maninca. 
Circiumarul 1-a luat §i §tiind ca Pacala e prost, §i i 1-a aruncat pe popa 

mort in curte. 

Cind Pacala vede la ziua ca popa a venit iar, 1-a luat si 1-a pus intr-o 
barca pe Dunare si a impins-o pe apa cu popa in ea, S-a departat barca pe 
sforu apei si Pacala a fugit. 

Trecu pe-acolo un granicer §i-l vede pe popa cu barca ca trecuse linia 
din mijlocul Dunarii catre Rumania il soma pe popa sa traga barca la mal 
crezind ca e un dezertor. Striga, fluiera, trage cu pu§ca pe deasupra popii, 
iar popa nici nu se sinchisea. Graniceru daca vazu trase drept in popa si cum 
gloantele il lovi, popa cazu in barca si sa dusa cu barca cu tot, asa ca scapara 
de turma si Pacala si circiumaru §i satu de un popa hapcagiu, ca cica popa 
asta era un lacom ca la o pomana mincase un curcan. 



GHICITOAREA SAU TREI FRAT1 



Au fost trei frati; dupa moartea tatalui a luat cite un bou mostenire. 
Cel mai mic a luat boul mai slab. Ce s-a gindit el, ca e greu de tinut boul, 1-a 
taiat §i s-a dus la islaz cu pielea boului in cap. 

Au venit ciorile si s-au pus pe piele, el a scos mina si a apucat o 
cioara de picior, a venit cu ea acasa si a bagat-o-n traista si a plecat cu ea 
intr-o comuna. S-a dus la un om 3 omul era la plug, numai muierea eria acasa. 
Da nevasta a avut gagici. Face o turta de pine si o suie-n grinda, cu rachiu^ 
vin, pe care le suie-n pod, da el sa face ca nu vede, n-aude ! Frige gaina, 
o suie-n pod s-o manince desara cu gagicii 3 da omul ei la plug ! 

Iaca vine omul ei de la plug si zice: da el intreaba: 

— Ma nene, ma lasi sa dorm la noapte la dumneata ca sint drumuit? 

— Da cu ce umbli pe-aici, mai baiete ? 

— Cu o ghicitoare ! 

— la ma sa-mi ghicesti §i mie ! 

— A da, ce sa-ti vada dumitale 3 esti un om bogat, ai de toate, ce sa-ti 
mai vada? 

— Te rog eu sa-mi ghicesti si mie ! 

Baga el mina-n traista, stringe cioara de git, da cioara zice : 

— Caaar ! 

— Ce zice, taica? 

— O gaina fripta-n pod si o turta de pine. 

— la mai da-i taica sa mai spuna. 

Iar baga mina-n traista, da garavana zice : 

— Caaaar ! 

— Ce spune, taica? 

— Ai vin si rachiu suit in pod ! 

Cind se suie-n pod gaseste vinul, rachiul, §i gaina fripta. 

— Te rog, omule, imi dai mie ghicitoarea asta? Iti umplu traista cu bani. 

— Odau. 

303 



I-a dat garavana si a plecat acasa cu o traista plina cu bani. Cum 
ajungc acasa arunca traista cu bani pe pat. Intreaba fratii: 

— Ce facusi ma, ce e cu-atitia bani ? 

— Am vindut pielea la boul al slab. 

— Multi bani ai luat,ma ! 

Sa due si ei la casile lor, isi taie boii sa ia bani multi. Se due la oras, dar 
nima nu le da decit cifiva craitari. Vin ei acasa nacajiti, ca nu pot lua bani 
pe pei. Isi bat ei joe de el §i se murdaresc pe linga casa lui. 

Aduna el murdaria aia si o pune intr-o putinica pina a umplut puti- 
nica. A luat-o in spinare si-a plecat cu ea intr-un sat. S-a brodit la un popa ! 

— Ce ai, bre taica, in putinica ? 

— Bani imparatesti sa-i schimb ! Ma lasi, parinte, sa dorm la noapte 
la dumneata? 

— Da de ce nu ! 

S-a culcat si a pus putinica la capul lui. Popa a adurmit cu copiii cu 
tot, da el s-a sculat a luat putinica si s-a dus si a spalat-o la un riu si a venit 
si-a pus-o iar la ei la cap. Cind sa scoala el dimineata, el hot, zice: 

— Unde e banii mei, ca sint sluga imparateasca, sint bani imparate$ti ! 
Ma due la imparatie sa spun. 

— Nu, ma taica, sa nu te duci la strajeri ca mi-e rusine ca sint popa. 
Atunci popa-i umple putinica de bani si cind ajunge acasa, arunca 

putinica-n casa. Alergara fratii. 

— Ce este, ma, cu atitia bani ? 

— Am vindut murdaria facuta de voi pe linga casa mea. 

Se due ei acasa, umplu o putinica s-o vinda, sa ia bani multi. A umplut 
putinica §i-a plecat la oras. Striga ei in piata: 

— Cacatoarie de vinzare, cacatoarie de vinzare ! 

S-a dus unul sa cumpere, cind desface putina nu poti sta de miros ! 

— Fugi, mai frate-meu, de spal-o ca te minca pu§caria, ca asta nu sa 
vinde la oras? 

Au venit iar acasa suparati, ca frate-sau are bani si ei n-au ! 

Il iau pe frate-su eel prost si-1 Ieaga-ntr-un sac, il due sa-1 inece, i-a dat 
brinci cu sacu in apa. Da sacu n-a cazut in apa, ci la marginea apei. A venit 
un vacar si un porcar §i-l intreaba: 

— Ce staij ma, bagat in sac? 

— Nu vreau sa ma bag primar ! 

— Iesij ma, tu sa intru eu, ca eu vreau ! 

A iesit el si i-a bagat pe amindoi si le-a dat drumul pe apa. A luat 
porcii si vacile §i s-a dus acasa cu ele. A umplut maidanul de vaci si de porci. 
Vin fratii si-1 intreaba: 

— Ce e, ma, cu atitea vite si cu vaci si cu porci ? 

— In fundul Dunarii e plin de vaci si de porci, acolo unde voi m-ati 
aruncat. 

— Aide, ma, sa ne bagam si noi in fundul Dunarii dupa porci si vaci. 

— Aidati sa mergem cu famei si copii sa aducem turme de porci si de 
vaci, aidati cu totii. 

Au sarit toti in apa, da o muiere a ramas afara. La unu i-a iesit caciula 
afara. Da nevasta-i zice: 

— La fund, ma, fire-ai al dracului, ca sa-mbogati frati-tu ! $i a sarit si ea 
piste caciula si s-a inecat si ea si a ramas eel mai mic stapin si piste casile lor. 

304 



PROSTIA OMENEASCA 



Un pgan a vazut un om cu un iepure-n bra£a §i-l intreba cum a facut 
cum s-a-ntimplat de a prins iepurele. 

Ce-i trasni prin minte omului, hai sa-i traga o pacaleala zdravana tiga- 
nului si-1 povatui astfel: 

— Sa faci o mamaliga maaare, sa te duci la poteca-ngusta din tufa, s5 
te-ntorci cu fundu-n sus §i cu capu-n jos. Sa lipesti mamaliga dc bucile fundu- 
lui si cum o veni iepuru sa mince, tu tac ! cu picioarele, le apropii §i prinzi 
iepurele ca-ntr-un lap 

De aci incolo ai sa te saturi de ciorba de iepure si de bulmaci. Qnd a 
auzit n-a mai putut de drag ca o sa prinda iepurele ! 

Sa dusa sa faca o mamaliga mare, se aseza la poteca-ngusta de la tufele 
mari cu picioarele-n sus, lipi mamaliga de buci si a?tepta sa vina iepurele. 
Statu el, statu, dar nici un iepure nu venea sa cada-n cursa. 

Deodata veni o ala de urs cit un vitel de mare si se aseza linga el. 
Dar tiganul de-1 zari, tot se cufuri rugindu-1: 

— Aoooleu, minca-ti-a§ laba, macar uita-te-ncolo sa nu ma vezi pina o 
iau p-ici la sanatoasa. 

$i se uita ursu-n alta parte, iar el o incinse la fuga, de parca minca foe. 
Tot fugind prin padure se-ntilne?te cu un iepure speriat, fata-n fafa. 

— Pazea, naica, ca vine ursul §i ne prapadeste. El fuge si iepurele fuge, 
pina ce cazu intr-un oga? peste un cirtog cu pui de iepuri. 

— Leleee, bre, mult am mai fugit, de ajunsei la capatul pamintului, ca 
sa prind un pui de iepure. 



pAtania lu taica popa 



Ca-n toate satele, traia odata intr-un sat un popa, bun de haz ?i de 
petreceri ca toata lumea. In satul ala, unde §edea popa, sta ?i o tinara nevestea 
maritata de toamna, frumoasa, s-o bei intr-un pahar cu apa ! Aproape de 
casa popii se afla o fintina lina, cu apa putina la care venea §i tinerica s5 ia apa. 

Azi a§a, miine asa, nevestica-i cade la inima lui taica popa §i de aci- 
nainte, cum alta treaba n-avea, ii sta-n cale si cu vorbe dulci o amagea 
§i o petrecea. 

Nevasta n-are §i ea de lucru si-i poveste§te de fiecare data barbatului tot 
ce-i indruga sfin|ia-sa. Altadata in capatul zorilor taica popa hai ?i el cu ulciorul 
la apa. ZSre§te pe frumoasa nevestica, i?i face cruce ca sa aiba curaj §i-i zice: 

— Hei cu taica, prea e§ti frumoasa, de mi se rupe inima de tine, vazin- 
du-te desculta far 5 de papuci. La aste vorbe, nevasta raspunde : 

— Nu e nimic, taica popo, lui barbatul meu §i a§a-i place de mine. 

— Ba zau, taicuta, o sa-ti ocolesc calea ?i poteceaua, c5 ma bagi in boa!2 
§i cad in vreun pacat, de nu-mi mai vad vindecul ! 

— Vai de mine, sfintia-ta, sa nu faci una ca asta ! 

Femeia, cum ajunsa acasa povesti barbatului. Barbatul, inghip-n sec §i-o 
sfatui astfel : 

305 



— Alta data, spune-i ca eu sint dus la moara, iar el sa vie cu un purcel 
fript $i cu papuci sa dovedeasca ca-i placi ! 

Nevasta lua galetile §i fugi la apa. Sfinjia-sa o a§tepta si iarasi incepu sa-i 
graiasca ca e rupta din soare 51 cite si mai cite cuvinte-ncintatoare. Muierea, 
daca-1 vazu asa perpelit de tot dupa ea, zise : 

— Sfinpa-ta, daca nu-i pacat, vino diseara pe la mine ca barbatul mi-e 
plecat la moara. 

— Bine, taica, taiculita am sa vin cu un purcel fript si cu papuci potriviti 
pentru piciorusele tale frumoase. 

Barbatul nevestii aflind cum sta taina, se facu ca se duce la moara. Injuga 
boii $i pleca. 

Popa, cum ajunsa acasa, taie purcelul si-1 fripsa. Preoteasa, vazindu-1, 
il intrebS: 

— Mai taica popa, ce te apuca sa tai purcelul la scapatat de soare ? 

— Muiere, taci din gura, nu te-oi apuca sa-i arzi dracului tamiie sa ne 
afle lumea $i satul. Tu {ine-ti gura, ca e tara§enie mare, a venit vladica si i-a 
crapat opinca vazind ca nici o fata sfintita nu-1 invrednice?te cu bunata^i. A§a 
ca eu ma due calare, ca nu-s popa ca oricare ! 

Cum sa fripsa purcelul, il gati, il inveli, umplu birlicul cu vin, pusa papu- 
cii-n sin, se sui pe iapa chioara §i hai la vladica cu daruri. Cind la ograzile din 
marginea satului se-ntoarsa-ndarat la frumoasa nevestica. Lega iapa de stoborii 
de la gard si tuna la nevestica cu traista plina. 

Pusara masa sa bea §i sa se veseleasca. Minca popa si cinta ?i de drag nu 
mai putea. Dar de cind lumea, joaca rupe cojoaca ?i dupa ris, vine ?i plins. 

Cum era petrecerea-n toi iaca si barbatul ei dejuga boii. 

— Vai de mine, ce ne facem? striga speriata nevestica. Hai sa te ascund 
in soba de la deal unde invirte§te calu la ri$nita sa macine faina. Il dusa acolo 
?i ca sa nu-1 banuiasca barbatul, il injuga la ri$nita sa-nvirteasca in locul calului, 
pina s-o culca omu-su. 

Popa dete drumul la cal in grajd, isi puse friul peste piept si porni sa-n- 
virteasca rijnita sa faca malai. 

Barbatul, care le stia pe toate, batu la u?a si cu mare greutate i se deschise. 
Intra-n soba ?i cind colo, pe masa un purcel fript §i rumen ca fragile de pri- 
mavara. 

— Ce-i cu purcelul asta fript pe masa mea ? 

— E purcelul nostra, barbate, eu $tiam ca vii ostenit de la moara si de 
aia taiai ?i fripsei purcelul. 

— Bine, bre muiere, nu putusi sa tai si tu o gaina ori un cocos dar tu 
taia§i bunatate de purcel de ma saracisi ! 

Se pusera la masa pe loc si mincara, ca-n zi de sarbatoare. Minca barbatu 
51 bea, dara popa invirtea. Se sucea, se invirtea, dar boabele nu ispravea, toate 
apele-1 prididea. Doar cum era el sa ispraveasca-ntr-o noapte zece baniti de 
porumb? Cal sa fie ?i tot n-ar ispravi, darmite popa ! 

Popa-nvirtea, cit invirtea, iar daca ostenea se mai oprea §i el ca doar om 
eria. Atunci barbatul graia catre nevasta: 

— Fa nevasta, unde-i toporu, sa merg sa omor calul ala, c-auzi cum sta 
risnita? Muierea speriata-i grai: 

— Lasa, mai barbate, nu omori bunatate de cal, ca fi ostanit ?i el, de-atita 
invirtitura, de-aseara pin* la coco§i. 

S06 



Popa cum auzea gura barbatului §i mai iute invirtea §i sudorile-i curgea. 
Catra crapatul de ziua adormi barbatul si fursi popa de risnit tot porumbul. 

Muierea se facu ca barbatul sau nu §tie nimica, se furi§a in odaia cu ri§- 
nita, deshama pe taica popa de la ri§nita §i-i zise: 

— Taica popa, incet, incet, pe linga zid, sa nu te simta ciinii cu barbatu 
meu, ca pe-amindoi ne omoara. Popa fara nici o vorba iesi $i fugi acasa, rupt 
§i ostenit ca vai de el. Preoteasa, cum il zari ii grai : 

— Cum petrecusi sfintia-ta pe la vladica? 

— Mare bine ! 

— Cum bine? 

— Asa e vladica, vine sa dezbrace un sfint §i sa-1 imbrace pe altul. $i cum 
grai, deloc adormi, ca pus de pe lume, parca trasese-n plug. 

Pe la amiaza batu aringu, se scula si popa, cucaind §i blestemind ceasul 
rau. Se a§eza pe scari privind cu capu-n pamint. Nu mai vedea muierile fru- 
moase trecind la apa. 

Preoteasa-1 mina la treaba: 

— Hai, mai popo 3 ce stai trist posomorit §i cucai ca o gaina capiata, ca 
doar nu te-o fi pus asta-noapte vladica sa-i ari tarina. 

— Mare, vezi-ti de treaba, cit ti-e spinarea zdravana ! ii zise sfintia-sa. 
Popa sta si se ginde§te cum o sa manince boabe fierte, ca a venit apa mare 

§i a-necat moara. De stia, ca-i asa, pentru el macina. 

Sta pe scari ?i scrisnea din dinti. Tocmai atunci trece pe drum iar la apa 
nevasta cea frumoasa. 

— Sarut mina, sfintia-ta, iata ce nevasta frumoasa, cu cosita de-a aleasa, 
cu vednite-n cobelita, haide-n jos pe potecuta ! 

— Mare, vezi-ti de drum de cale ca n-am treaba cu nimeni ! 

— Parinte, sfintia-ta, cum a§a ne fu vorba, te schimbi ca zilele din 
Faurar ? 

— Mare, mergi fa, bata-te Dumnezeu pe drumu-ti la apa si nu te mai lega 
de mo?i batrini. Ori ce, fursirati faina aia ce v-o macinai asta-noapte? Minca- 
o-ati cu cerga-n cap si cu noduri in git ! 

S-adunara oamenii pe la circiuma; se vaita fiecare ca n-au malai, ca moara 
e-necata. Numai omul cu muierea frumoasa n-are nici o grije, ca are faina de 
malai pina la Ispas. 

Ortacii il intreaba, cum sa faca si ei sa scape de asa mare grije si sa 
nu le moara copiii de foame. Iar el in gluma, mai fara de gluma, le zise: 

— Cine n-are faina, sa-1 tocmeasca pe taica popa sa-i risneasca, ca el ri?- 
ne§te cu malaiul lui. 

De atunci, se duse vorba asta ca vintul, iar popa ramase bosumflatfsi 
suparat, ca vacarul pe sat, iar lumea anevoie-§i pune lacat la gura. 



CEI TREI POPI 



A fost odata intr-un sat trei popi §i in acel sat un om avea nevasta fru- 
moasa si cum ea se ducea la fintina sa ia apa, ca s-o aduca acasa pentru beut, 
iote ca intr-o zi o vede unul dintre acei popi pe la cind loa apa. $i ii zice popa: 

— Of ! taicuta, ce frumoasa e?ti ! Nu vreai sa-ti fiu desara un musafir ? 



307 



Ea nu i-a raspuns, a tacut, da cind s-a dus acasa i-a spus lu barbatu-su 
si omu ei i-a spus : 

— Fa, muiere, cind te-o mai intreba a§a taica popa, tu sa-1 pofte$ti sa vie 
la noi §i sa-i spui ca eu sint plecat departe la moara. 

Apoi, si ceilalti doi popi o vazura la apa §i tot ca §i eel dintii ii zisa: 
Asa ca ea ii pofti intr-o sara pe top trii, dar le spusa la fiecare aparte, la ce 
ceas sa vie, in asa fel ca sa ajunga la jumatate de ceas departare unul de 
altul. Le spusa ea ca omul ei e plecat departe la moara §i nu vine decit peste 
patru zile. Sa bucurara popii auzind ca vine omul muierii tirziu acasa. Da 
popii intre ei nu sa §tiau si pastrau fiecare taina ca nu cumva sa afle niscaiva 
§arlatani. 

Intr-o sara bate unul dintre ei la u§a muierii, da omul ei pazea de sus din 
podul casii, privind pe gaura podului si cum batu popa la u§a, ii de?chisa 
usa si-I pofti sa se a§eze la masa; da ea se prefacea c2 are de aranjat prin 
casa. lata ca aude din nou ca bate la u§a altcineva. Popa cind auzi zisa: 

— Da cine-o fi la ceasu asta ? 

— 'ai, parinte, s-a-ntors barbatul meu ! Da el s-a topit de frica. 

— Taica, da unde sa ma pitul acum? Muierea il ia frumos §i-l duboara 
jos in pimnifa unde eria un dulap mare de tot §i-l a§eza intr-un colt pe intu- 
neric. Sa dusa la u§a, deschisa la al doilea popa si facu §i cu el la fel. Cind 
veni al treilea 3 atunci se dete omul ei jos din pod §i sa dusa si batu 
el in usa. 

— Vai, taica, da cine-o mai fi? 

Sa facu ea ca sa uita la u§a si zise speriata : 

— Parinte, parinte, s-a zis cu noi, a venit barbatul meu ! 

Cind auzi o ruga sa-1 ascunda undeva si 1-a bagat si pe^el linga ceilan^i 
doi, da fiecare popa intr-un colt. 

Acum spusa barbatul muierii sa-i fiarba un cazan cu apa fiarta ca vrea 
sa spele magazia §i dulapuldinpimnita; vreael sa stirpeasca purecii, sa a§teapta 
lucratori la culesul viilor §i trebuie sa aiba unde sa-i culce. Zis ?i facut. Muie- 
rea fiarsa apa in clocot, omul ei lo apa intr-o polomeaca mai mica §i arunca pe 
fiecare cite o polomeaca. 

Popii, ce sa faca? Rabdau din rasputeri opareala ?i nu ziceau circ. Pe urma 
pusa barbatul mina pe unul, il chema pe un vecin de-al lui cam intr-o ureche, 
un tigan voinic ?i prostanac §i zisa: 

— Ma Stancule, am un §arlatan de popa, a venit in lipsa mea in casa 
ca sa-$i bata joe de muierea mea, te rog sa mergi §i sa-i faci ma de petrecanie 
§i ce mi-oi cere ti-oi da. S-a invoit tiganul §i s-a §i dus acolo, a luat pe unul din- 
tre ei, da pe ailalfi doi nu i-a vazut. Il dusa pe popa linga un lac, il sugruma 
§i-l arunca in lac. Sa-ntoarsa la rum§n sa-i ceara plata. 

— Ce facusi, ma Stancule? figanul zisa: 

— L-am pierdut de pe lume, jupine, si-1 aruncai in lac. 
Da ruminu-i zice: 

— Cum de 1-ai omorit, cind iote-1 a venit indarat ! 

Il vazu tiganul §i se mira, pusa mina pe el §i mai cu suparare il duce §i-i 
face §i astuia de petrecanie §i iar sa-ntoarsa sa ceara dreptul lui. 
Cind il vade omul, ii zice supSrat: 

— Ce dracu, mai Stancule, popa asta i§i bate joe de tine, ca iata tu-1 
arunca§i in lac, dar el pe alta cale veni inapoi. 

308 



Qnd sa duce tiganul §i-l vede 5 il prinde de beregata, se duce cu el 3 ii 
zdrobejte capul si-1 arunca iar in lac §i zice : 

— Na, acuma sa te vedem daca mai vii indarat ! 

$i pleca sa-?i ia leafa §i-i dete rumanu cit sa tomnisa si pleca tiganul acasa 
la el. Dar 3 mergind el spre casa bucuros de afacere, se-ntilneste cu un alt 
popa care venea calare pe un magari. 'J iganul crezu ca iar a inviat popa pe care-1 
aruncasa-nlac si cum sa apropie de popa il si pocni cu toporu-n cap si-1 dubari 
di pe magari. Zise tiganul atunci: 

— Na, ieu de trii ori te omor si tu de trii ori inviezi, apoi daca o sa mai 
vii $i acuma e?ti un adevarat drac. 

A dat fuga Stanciu la ruman si suparat i-a spus intimplarea si spusa ca 
daca o mai veni popa inapoi, e dracu gol si nu mai are ce-i face ! 

Romanu a priceput cum sta treaba, s-a dus de i-a spus lu nevasta lui: 

— Ce ne facem, noi nevasta, ca Stanciu 1-a omorit si pe parintele Sofronie 
care se-ntorcea din satul vecin. Era plecat sa ceteasca de tamaduirea boalelor 
gainilor, ca el e popa cu leac la boale de oratanii, si Stanciu ne lasa si fara de el. 

Cum auzi nevasta lui ca 1-a omorit si pe ala, si ca ea il stia ca are 
leac la cetanii de boale de gaini, s-a pornit sa se vaite si sa-i zica : 

— Vai, barbate, taica popa Sofronie ne-a scapat de la moarte acum o luna 
cocosul al mare si jtii ca nu ceru mult pintru asta; numai opt oua de gisca, 
$ase chile de brinza de capra si numai trii chile de rachiu din butoiul de dud. 
Da ne scapa cocosul de la moarte. 

De aci incolo, muierile se invatara minte si nu mai spusera oamenilor 
toate nimicurile. 



ALT $ARLATAN DE POPA 



Intr-un sat eria un popa dat dracului de sarlatan si el spovedea la bise- 
rica numai muierile tinere. Ca nu stiu de unde i se dusese lui renumele, 
ca cica este spovedania la el cea mai primita de Dumnezau. Cind venea ziua 
cind sa spovedea nevestele, sa gramadeau care mai de care sa le spovedeasca. 
E, ce facea jarlatanu? Cum intra la el o famie tinara si frumoasa si care lui ii 
placea, el avea smecherie cu care punea la incercare muierile tinere, care aveau 
priceperea slaba. 

$i iata care era smecheria lui ? Pusasa jos in fata lui o camasa alba si lunga 
intinsa pe podea ia picioarili lui 5 acolo in altar si cum intra vro muicre ca sa 
sa spovedeasca, el ii spunea: 

— Ridica cama$a, tata ! 

Cum fameile sint sfiicioase, alteia ii venea sa ridice camasa, da alta 3 de 
zapacita, credea ca trebuie sa-si ridice camaja ei, de la poale-n sus. Asa o fi 
rinduiala la spovedanie 3 credeau ele. Asa isi batea el joe de ele. 

Dar daca se-ntimpla sa fie vruna cinstita si cu coraj, il infruntau pe 
popa: 

— Vai, parinte 3 da n-o fi pacat tocmai sfintia-ta sa zici a§a vorba, ca 
sa-mi ridic eu cama?a? 

— Bata-te Dumnazeu de proasta, sa nu-ti fie frica in acest lacas sfint sa 
te ginde§ti la luenrri diavolesti ! Te incarci depacate muiere, ca ieu ti-am spus 

309 



sa ridici cama?a asta de jos, ca sa nu calci pe ea, ca e cama?a unui bolnav, 
care am sfintit-o, ca el cind o imbraca-o sa sa tamaduiasca de boala. Nu ti-e tie 
rusine §i frica de fetele sfintilor bisericesti sa crezi asa ceva? 

Cu astfel de cuvinte el o incredinta ca el a avut cu totul alt gind, asa ca 
muierea pleca ru§inata $i el ii mai da cite trei inchinaciuni sa le faca ca sa-i 
ierte Dumnezau pacatele ce le facuse cu gindul. Da cu ale proaste facea a§a 
cum vrea el, ii mergea treaba de minune. Ba nu i-a mers mult, ca intr-o zi 3 veni 
la el un baiat tinar, frumos si voinic, imbracat in chip de fameie.cf$i minjisa 
miinile cu clei $i cu smoala, ca aflasa de popa ce facea, da asta eria cu multe sute 
de ani in urma. Intra §i el sa se spovedeasca. $i cum il vede popa ii zisa: 

— Ridica camasa, tata ! Crezu ca e o nevasta. Voinicul i§i ridica camasa 
si cum eria gol ca nu avea izmene, pe popa il lua groaza §i-i zis5 voinicului: 

— Da drumul jos la cama$a, blestematule, ca eu iti spusai sa ridici camasa 
aia de jos, nu s-o ridici pe a ta, blastamat ce esti ! 

Baiatul sa facu ca-i cere iertaciune, lasa in jos cama$a §i se 13sa spre popa 
sa-i faca o plecaciune de iertaciune si cum ii erau minile minjite cu smoala §i 
clei, il apuca de barba §i se prefacu ca-1 pupa de drag, da barba lui sa naclai 
toata cu clei $i cu smoala, i sa ascutisa ca un fus 3 popa i-a cerut iertare si a 
plecat acasa. 

Atunci a intrat o baba si cind 1-a vazut asa de cebaluit si urit, a crezut 
ca e dracu-n biserica, a iesit afara si a inceput sa zbiere, ca a pingarit dracul 
biserica. Cind a venit lumea, in loc de drac 3 popa jumulit ?i prapadit ca sa se 
invete muierile minte. 



TIGANUL PACALIT 



A fost odata un tigan cam intr-o ureche, a luat el toporu §i-a plecat la 
padure sa taie lemne. Cind acolo, in loc sa taie lemne din jos de la tulpina, 
el s-a suit in virf, il apleca ?i-l taie. Asa era el sarmanu, facea lucrurile pe dos, 
fiind tare inimos, ca acela ce facea din zile de sarbatoare zile de lucru, iar 
din zile de lucru zile de sarbatoare. 

Tocmai atunci trecea un roman cu caru la loc de semanat. Cind I-a 
vazut ce lucreaza, nu-1 rabda inima sa taca si-i dadu o povata: 

— Ai, mai tigane, nu vezi ca nu lucri bine $i ai sa cazi ! 

— Aoleu, de unde stii, doar nu e?ti tu Dumnezeu sa le jtii pe toate? 
la spune ce are sa se mai intimple? 

Omul daca-1 vazu de tot suchiat a plecat pe drum la vale. Dar tiganul 
dupa el si nu se lasa zicindu-i: 

— Stai 3 omule, fii bun ca tu esti Dumnezeu, numai atita iti cer sa-mi 
spui, cind am sa mor? 

Romanul daca-1 vazu ca se leagana de prostie, ii zise: 

— Pune omul lui Dumnezeu un sac plin cu nisip pe iapa $i min-o pe 
deal in sus. Daca iapa o face de trei ori pirti te-ai dus; de nu, ai scapat. 

— Iti multamesc, bunule om si asa am sa fac precum mi-ai spus. 
Umple un sac cu nisip si-1 aseaza pe iapa. Apuca iapa de dirlogi §i hai 

cu ea sa urce un deal inalt $i pietros. 

310 



Sacu-i greu, drumu-i cu ghiontane §i cu pietre, iapa abia se suia incit 
obosita trase o data un vint. figanul, cind aude, ingalbeni §i zice catre iapa: 

— fine-o Alba pe ailalta minca-£i-as pe aia, nu ma lasa sa mor ! 

Mai facu iapa citiva pa§i si mai facu o data pirt. Cind auzi tiganul ca 
i se apropie sorocul, ca doar una mai era; incepu sa sarute fundul iepii §i s-o 
roage : 

— Him ! him ! minca-ti-as de tot pe asta, $ine-o Alba, nu ma lasa, ca 
ajunsai sa-mi atirne sufletul de un pirt de-al tau. $i a§a tot o ruga pe iapa 
§i o mingiia, ba-i da din traista §i cite un codricel de malai. Iapa minca §i 
se opintea inainte cu sacul de nisip pe spinare gata-gata sa se pravaleasci 
§i sa se stirpeasca. 

Mai mersera ei citava, dar iapa incordata, piirji ! 
Tiganul auzind hotarirea dumnezeiasca, se culca jos si ramase nemi^cat, 
spunind : 

— Uite, fratilor, ce-mi fu scris sa mor dintr-un pirj de mirfoaga, dac3 
stiam luam pe fulgeratura o iapa grasa de om bogat. $i asa ramase el mort 
in margine de ogas ! 

Trece pe cale, pe carare un romana§ calare ?i-l vede pe pgan lungit 
pe dilma: 

— Scoala-te, fratioare, ca ni§te raufacatori iti gaurira sacul cu fain3 
?i pina-n deal |i se goleste de macinis §i fundul iepii se goleste de pirtiiala. In 
zadar ii vorbeste, ca tiganul e mort. Calatorul il imbolde§te iar: 

— Nu poci, bre crestine, tu nu vezi ca eu sint mort. A$a am fost sorocit 
de pirful iepii §i aici mi-e locul pe vecie ! 

Cind 1-a vazut calatorul ca-i Iipseste o doaga, s-a pus cu maciuca pe 
el si da-i ?i da-i, pina 1-a razbit pe mort si a luat-o la fuga. EI fugea pe jos, 
iar calatorul calare pina ce se incurci intr-o multime de lume ce mergea 
cu un mort la groapa. 

Vazindu-i el pe a§tia toti pro?ti, le zice: 

— Stap, bre oameni buni, ce va grabiti, ce va zoriti sa bagati omul 
de viu in pamint. Pai si au am fost mort dar m-a sculat omu ala calatori ! 
Ce credeji, o bataie sora cu moartea sperie moartea §i fuge, iar bietul romana? 
inviaza ! Se urea el in car si se puse sa-1 bata pe mort §i-l suce§te, §i-l invir- 
teste ca pe tingire 1-a calit ?i 1-a spoit pina ce deodata mortul casca ochii mari 
speriati catre tigan injurindu-1 si apucindu-1 de la cheotoarea cama§ii: 

— Ce ai cu mine 3 ma aramiule, tuciuxiule, n-ai §tiut ca ce dai cu imprumut? 
$i s-a sculat cu adevarat mortul, s-a pus pe pgan de 1-a batut mar, lasindu-1 
mai mult mort decit viu. 

Oamenii vazindu-1 ca e mort, 1-au pus in sicriu Iinga groapa pina vin 
otoritatile cu gendarii sa-1 vada. 

Dimineata urmatoare, vine plotonierul la cercetari, il mu§ca pe tigan 
si tiganul deschide ochii. 

— Cine te-a omorit, baiete ! il intreaba rastit otoritatea? 

— Iapa, cind a tras al treilea pir{, dom'le plotonier minca-ti-a? turu. 

— Fugi, ba, ca tu nu esti zdravan ! Ji-au plecat mingle pe vilcele ! 

— Zau ca iapa, domnule plotonier ! 

Plotonierul i-a tras vreo doua, iar {iganul a rupt-o peste groapa, cu 
cioarecii plini. Scoboara pe o ulicioara intr-un catun de munte §i vede c5 
ni§te oameni taiau un pore §i-l pirleau de par : 

— Dumnezeu sa-1 ierte, oameni buni! 

311 



— Pe cine zici? 

— Pe pore sa-1 ierte ! 

— Cine ? 

— Dumnezeu ! da cine? 

faranii daca-1 zarira smintit, se pusera cu ni?te pirmaci pe tigan de-1 
lasara le§inat si cu balega-n cioareci. Cind se dezmetici din bataia primita zise: 

— Aoleo, aoleo, ce mai pirdalnica luai, sa-mi ajunga vreo cinci ai. Dar 
cum era sa zic, mai romanico? ii intreaba pe tarani ! 

— Sa fi zis : sa-1 mincati sanatosi ! 

— Ahaaaa, bine ca stiu ! $i a plecat de-aci tiganul multamit ca a invafat 
ceva nou. Cind colo, intx-un sat da de un popa la vale de casa, se da ca omul 
in poiana, cu cinci ciini la spatele lui inghesuind si miriind. 

Cum il vazu, il lua gura pe dinainte §i-i dadu binete din varsat de zori ca 
cica ziua buna de dimineata se cunoaste: 

— Sa-1 maninci sanatos, taica pope ! 

— Pe cine, crestine? 

— Peeee 3 ala ce-1 maninca ciinii parinte ! 

— Aaaa, ticalosule, asa batjocoresti tu o fata preoteasca? ! 

$i sumute popa ciinii pe tigan. Jiganul fugi si ciinii dupa tigan, pina 
ajunge la un bunar. 

Ni§te oameni vazindu-1 incoltit de ciini, strigara: 

— Sari in put, baiete, pitula-te, ca te maninca ciinii, nu te lasa ! 
Jiganul, cum auzi, sari-n put sa se pitule si imde a sarit n-a mai iesit. 



CADIU §1 FEMEIA 



Traia odata un aga si un cadiu vestit pin nedreptatile ce lefacea. Se zicea 
despre cadiu ca judeca si pedepsele le da dupa cum era ploconu ce i se aducea. 
Merge aga la el si zice: 

— Cadiule, spune ce parere ai, se cade ca barbatul sa asculte de femeie ? 

— Nu se cade, ago, daca e barbat, barbat sa fie ! 

— Atunci bine am facut eu ca n-am ascultat de nevasta si nu ti-am adus 
tipsia cu un ied fript si 1-am mincat eu? ! 

— Ba nu, atunci cind muierea da sfaturi intelepte ca acestea, este bine 
s-o §i asculti ! 



LACOMIA $1 PROSTIA 



Intr-un sat oarecare au trait doi oameni de soiul acesta lacomi. Se cuno§- 
teau ei din vedere, dar, cum s-ar zice naravurile lor nu si le cunosteau mai 
de aproape. 

$i intr-o buna zi, ei au plecat la oras ca sa-si vinda fiecare cite ceva, ce 
aveau, bineinteles acasa, si in dreptul marfii vindute sa-si ia fiecare cite alt- 
ceva, de ce avea nevoie. 

312 



A§a de exemplu, unul s-a dus cu o traista de nuci la piafa spre a-§i 
cumpSra, cu banii luafi de pe nuci, zaitin, iar celalalt, cu o traista de mere, 
spre a-si cumpara brinza. 

Au stat ei cit au stat in piafa, dar spre marea lor mirare, nimeni n-a 
avut nevoie de marfurile lor. Raminid singuri, pina la urma, cind sa piece 
acasa, ei s-au apropiat unul de celalalt ?i atunci au inceput sa se vaiete, bles- 
temind pe oamenii care au fost in ziua aceea in piata si pe care ei nu i-au intre- 
bat citi bani le fac caciulile. 

Asadar ei ramasesera cu fructele nevindute si se mirau ce o sa zica 
femeile lor acum acasa cind ii vor vedea ca s-au intors asa cum au plecat, 
adica au venit fara lucrurile ce le trebuiau lor in casa. 

$i dupa oleaca de gindire, unul din ei dadu drumul la o vorba a§a 
cum la necaz trinteste o vorba, ca oi§tea in gard, cum s-ar zice in Iimba 
populara. 

— Mai Ioane, zise el, hai sa schimbam si noi marfurile noastre, ca sa 
ne amagim sotiile, ca tot avem §i noi ceva. 

— Mai Stane, raspunsa alalant, nu e rau treaba asta ca sa scapam de 
gura lor, ca stii cum sint ele, dar vezi ca merele mele atirna mai greu decit 
nucile tale, apoi, chiar daca am purcede la schimbul asta, noi insa, tot fara 
marfurile trebuitoare noua ne intoarcem acasa. 

— Bine, inteleg ca merele tale sint mai grele, eu am sa-ti mai dau acasa 
ca un adaos, cinci lei si pace, numai si numai sa parem si noi in fata lor 
ca tot am facut ceva sa nu ne intoarcem acasa ca niste pro?ti. 

$i atunci, al doilea dadu mina catre consateanul lui si apoi se invoira 
si plecara amindoi bucurosi acasa, fiind siguri ca n-au sa fie certati de 
neveste ! 

Cind ajunsera acasa §i dadura in primire traistile sopilor lor rostogo- 
lindu-le jos, spre marea lor mirare constatara ca traistile erau numai pe 
jumatate umplute cu poame, iar restul cu alte lucruri netrebuincioase. Asa, 
de exemplu, traista cu nuci, a avut dedesubtul nucilor frunze de nuc uscate, 
iar traista cu mere a avut dedesubt pietre. 

Ambele femei i-au facut, fiecare in parte pe frumosii lor sop cu ou si cu 
otet, dar ei au tacut chitic si nu si-au zis unul altuia nici o vorba urita pentruca 
n-au fost cinstiti ! 

Dupa trecerea citorva zile, eel care a fost cu merele s-a dus la eel care a 
fost cu nucile si i-a cerut diferenta de 5 lei, cit s-au tocmit ei. 

— Da, am sa-$i dau cei cinci lei a raspuns eel cu nucile, dar nu-i am 
acus §i iti voi da datoria dupa o luna de zile. 

— Bine, mai frajioare, se invoi eel care primise nucile. 

Datornicul insa nu s-a achitat de datoria lui nici dupa incheierea lunei si 
dupa o chibzuiala mai lunga, pusa la cale un viclesug. 

Adica, daca e vorba de o inselaciune, de ce sa n-o puna la cale, ca doar 
el n-a sapat pe merele care mi le-a dat, i$i zise el in cele din urma, si se 
hotari sa nu-i dea nici un ban. 

Cu doua zile inainte de ziua platii datoriei, el se prefacu mort si sotia 
lui il dusa in biserica veche din sat, ramasa de mult ruinata ?i ea il anunta pe 
celalant sa vina acolo sa-1 vada ca e mort. 

In prima noapte cind se asezase el mort intr-un ungher al bisericii rui- 
nate, pe la mijlocul noptii venira niste hoti spre a lasa o comoara acolo, cu 

313 



gindul ca s-o ridice noaptea. A doua noapte cind s-a dus eel cu merele in 
biserica ruinata sprc a-§i vedea datornicul mort, iata ca datornicul lui era 
viu $i numara galbenii ce-i gasise el lasati de hoti in noaptea precedents. 

— lata aci doua gramezi, rosti mortul, alege-ji una din ele. 

— Cu cea mai mare placere, raspunsa mirat, si dupa ce i§i umplu buzu- 
narile hainelor si pantalonilor el ceru de la fostul lui datornic, datoria de cinci 
lei, diferenta aceea de la schimbul celor doua traisti cu nuci §i mere. 

— Cum, oare nu esti tu multumit ca datorita mie ai tu acum in loc de 
cinci lei, o traista de galbeni, se rasti eel care gasise comoara hotilor. 

— Da, ai dreptate ca in locul celor cinci lei acum eu mi-am umplut buzu- 
narele hainelor si pantalonilor cu galbeni, dar tu nu ajungeai sa ai galbenii 
astia daca nu-mi datorai cei cinci lei, deci nu amesteca datoria cu norocul ce 
ti 1-a adus aceasta datorie catre mine ! 

— Bine, bine, dar eu in clipa asta n-am nici un ban asupra mea afara 
de galbenii a§tia din fata mea, se infurie pretinsul mort. 

— Nu este nimica, pentru cei cinci lei, tu acum da-mi un galben si 
atunci intre noi va fi pace si se repezi spre a-i lua un galben din gra- 
mada lui. 

— Nu, nu-ti dau nici un galben, si pace, se infurie inca mai virtos noro- 
cosul gasitor al comorii §i-l pocni cu un pumn in faja ! 

— Lacomule pacatos, striga tare in noaptea aceea in biserica ruinata, 
alalant. 

Atunci se isca o bataie de toata frumusetea §i in timpul acesta, in 
toiul incaierarii lor aparura §i hotii, cei care lasasera comoara, ii luara de 
guler pe amindoi ?i ii aruncara afara din biserica ca pe niste zdrente murdare, 
dupa ce le luara toti galbenii. 

§i iata cum lacomia a dus pe cei doi la prostie, cum pentru cinci lei, 
ei au scapat o intreaga comoara din miinile lor ca niste pro§ti. 



TIGANUL SI COLIVA 



I-a murit intr-o vara tatal tiganului. 
Se duse el la popa si zise: 

— Taica popo, mi-a murit tetea ! Ce sa ma fac ? 

— Sa-i faci o coliva si sa-i dai un colac de pomana. 

— Sa-i fac, parinte, sa-i fac o coliva pescareasca de raci, sa se duca po- 
mina pe lumea ailanta. 

A pus tiganul racii intr-un cos §i s-a dus cu ei la biserica. Acolo i-a 
asezat pe-o tava. 

Cind a inceput popa sa citeasca coliva, racii au pornit sa dea-ndarat de 
au umplut biserica ca furnicile. 

Babele, mo§ii §i mulUmea a bufnit in ris. Popa §i sfintii de pe pereji s-au 
uitat urit si s-au suparat. 

Atunci popa §i-a luat inima-n dinti si i-a zis-o de-a dreptul tiganului: 

— Taica, asta nu e coliva de raci, 
Asta e coliva de draci ! 

314 



DOUA SURDE 



— Unde te duci, daica Floare? 

— Ma due la Nica cu demincare ! 

— Daica Floare, tu e§ti surda? 

— Nu c lapte si e urda ! 

— Daica Floare, tu esti sluta? 

— Domnu, maica, iti ajuta ! 
Daca-ai fi vreun om bun 
fi-ai lega calufu-n drum, 
De un pai §i de-un gutui, 
$i m-ai tine pe gurgui ! 



TURCUL §1 MUNTEANUL 

Odata pe batrineata pe cind stapineau turcii tot pamintul, se gasi din 
intimplare un turc arind pe linga un pod. 

Chiar atunci cobora pe aci de la munte un pacurar voinic §i imos cu 
doi cai, amindoi incarcati cu bunatati de tirguiala. Cum ajunsa munteanu la 
pod, turcu il vazu §i vru sa-si bata joe de el. 

— Cea, cea, Sara, cea ca tu infelegi daca esti cal, caci ai minte-n cap, 
iar stapinul tau n-are minte de doi bani, zise turcu. 

Ciobanul, cum auzi vorbele de ocara isi puse-n gind sa-§i bata joe de 
turc. Cum ajunsa la capul podului, cazu de pe cal, vaicjirindu-se: 

— Au, Doamne, ce sa ma fac, ce sa ma fac, nu mai pot ! 

— Ai bre, ce e cu tine, ca mai adineaurea erai intreg. Scoala-te, fiule, 
si treci ca ti se dusera caii. Atunci munteanul ii spuse: 

— Nu cutez, ago, nu cutez sa tree peste podu asta ! 

— Lasa, sinco, treci fara frica, nu-1 vezi destul de lat §i tapan. Nu vezi 
ca peste el tree carute incarcate, cara cu lemne si cu mare greutate, iar tu sa 
te temi sa treci ? Insa munteanul nu vrea sa treaca-n ruptul capului. El se tot 
vaita si zbiera ca vita lovita de durere. 

— Ai, bre sinco, ce-mi dai bas daca ti-e frica sa te tree eu in spinare pe 
selile mele. 

— Da ce ceri, ago, de la mine? 

— Sa-mi dai 12 lei. 

— Bine, uite ca vreau. Intoarce spatele. Turcu intoarsa spinarea §i cio- 
banul i se urea in girga, trecindu-1 peste pod in cealalta parte. Cum il lasa jos, 
munteanul incepu sa se pipaie, prin sin §i prin buzunar. Apoi suparat ii zise 
turcului : 

— Vai saracu de mine, ago, ce-o sa ma fac ca n-am nici un ban. 
Turcu se necaji foe auzind ca-i lipsesc cei 12 lei. 

— Cum sa n-ai, ma porcule ! 

— Uite a§a, ago, Alah sa ma bata daca am para chioara. 

— Bine, mai rumane, de ce nu-mi spusasi asta dincolo, ca nu te mai 
luam in spinare, tu aici imi spui? Haide §ezi iar pe spatele mele sa te due 
indarat de unde te-am luat. 

315 



Munteanul se-ncaleca pe turc, iar turcu trecu indarat la capul podului, 
de unde-1 luase. Cum ajunsa aci, necajit dete cu el de pamint zicind: 

— Porcule, pacatosule, uite aici ramii sa mori daca n-ai bani sa-mi pla- 
testi ! Iar turcu se duse la el in tarina sa are cu boii. 

Pe neasteptate insa, pacurarul de la munte sare drept in picioare $i pleaca 
peste pod pina-1 trecu frumusel dincolo. 
Turcu il vazu si-1 intreba: 

— Ai bre ghiaure, batu-te-ar Alah, cum putusi acusi sa treci si mai adi- 
neauri te faceai mort. 

— Hehei, bre ago, vezi ca boii tai au mai multa minte decit tine, iar tu 
bas ca n-ai i.imic, decit zama de varza-n cap in loc de creier. Te calarii de doua 
ori ca pe un minz fara minte. De aia sa nu-1 mai batjocoresti pe cioban si sa 
cati iepuri in biserica 3 ca niciodata nu stii de unde sare iepurele. Ai crezut 
ca ai gasit gisca de jumulit 5 dar vezi ca ti-a zburat gisca din frigare si te jumulii 
eu pe tine. 



MAGARUL cu DOI STAPlNI 

Au fost doi frati care au mo§tenit de la tatal lor un magar. Tatal 3 inainte 
de a-§i da sfirsitul 3 le-a spus ca fiind un singur magar intreaga lui avere 3 sa-1 
aiba fiecare cu schimbul. Cind unul 3 cind altul si sa-1 ingrijeasca ca pe ochii 
din cap ca sa se hraneasca si ei cu el 3 cum si tata-su s-a hranit. 

$i a§a a inceput magarul sa fie slugala doi stapini. O zi cara tovarul la 
unul, iar in cealalta zi la celalalt. 

Magarul era pus la munci grele, folosindu-1 fiecare cit mai mult, fara sa i 
se dea nici zob si nici un fel de mincare de catre vreunul dintre frati. 

Muncea si ostenea magarul in zadar, ca nici un stapin nu-1 hranea, fiecare 
nadajduind ca de hranit il va hrani celalalt. 

$i cind se poticnea magarul cu ochii holbati de foame si burta lipita de 
spate, fiecare stapin ii cinta ast cintec imbarbatindu-1 de zor: 

Hi, la deal, si hi, la vale, 
Ca n-am sa-ti dau demincare ! 
Miine fratele-i stapin, 
El ti-o da ovaz si fin ! 

Azi asa, miine-asa, le muri baieplor magarul si cei doi frati ramasera 
saraci, plingindu-si fara folos dobitocul, caci cine se zgirceste si mai mult se 
pagubeste ! 



BOIERUL SI SLUGILE 

Cica un boier avea multe slugi pe care le silea la munca cimpului §i vazind 
ele ca stapinul o sa le puie pielea-n pod, intr-o zi §i-au luat ramas bun §i au 
plecat in lume, sa-§i cate un alt stapin mai bun §i mai cu frica de Dumnezeu. 

A^a a ramas boierul cu holdele-ntelenite §i vitele flaminde si setoase. 
Ce sa faca el? Sa dea sfoara-n tara ca este in cautare de argati. §i s-au adunat 

316 



la conacul boierului o mulfime de oamcni saraci ?i fiaminzi. Dar printre ei 
era unul mai vorbarej: §i tuciuriu. Ca sa le incerce vrednicia, stSpinul lua dimi- 
neapa un codru mare de m5lai $i intreba: 

— Cine vrea codrul asta de malai? 

— Eu 3 zicea mai intii argatul tuciuriu. §i i-1 da. Intr-o alta zi iar intreba: 

— Cine vrea bucata asta de piine? 

— Eu, boierule, raspunde mai intii tot sluga cea tuciurie $i iar lua codrul 
de piine ! 

Alta data intreba stapinul: 

— Cine vrea piciorul asta de curcan? §i tot el se-nghesuia si era eel 
dintii care primea bunatatile de la stapin ! Odata, a luat boierul o sapa $i a 
aratat-o slugilor zicind: 

— Cine vrea sapa asta sa mearga la pra?it? 
Atunci argatul eel tuciuriu a zis: 

— Mai luati, mai frafilor $i voi, ca eu destul am luat. 
A§a stapinul si-a incercat vrednicia argatilor. 



ION §1 PE§TELE 

A fost un prostanac mare, care s-a dus la pescuit. 

— Ce faci, Ioane? il intreba un calator care mergea la tirg. 

— lata, prind pe$te ! 

— Cum prinzi? 

— Cu caciula ! 

— Nu caciula, mai baiete ! Lasa-{i barba lunga ?i ai sa prinzi $tiuci §i 
raci sa te saturi ! 

Isi lasa barba mare §i merse de-o baga in Timoc. 
Cum afunda bine barba in apa, vine o $tiuca ?i-l prinde de barba. El 
trage-n sus, ea trage-n jos. Daca vazu ca nu e gluma cu ;tiuca 9 ii zise: 

— §tiuculi^ maichii draga, 
Da-i drmnu de barba, 

Ca ma jur ca nu te tai, 
Noaptea pe malai ! 
Auzindu-1 stiuca, ii raspunse: 

— Du-te, ma pescare, 
Ca prostia din nascare 
Are leac prin luminare ! 



BA E TUNSA, BA E RASA ! 

A fost un om $i o muiere care nu se infelegeau. Muierea 1-a calcat pe om 
pe picior in biserica la cununie ?i tinea in ruptul capului barbatul sa zica tot 
ce zice ea. 

Il tinea pe bietul om sub papuc I pina la o vreme cind omul nu o mai 
putea rabda §i-i dete un top de bataie, de ramase barbat ca to^i barbatii. De 

317 



aoim incolo, avea el judecata lui §i parerea lui a§a ca nu se mai gindea muierea 
pentru el. Intr-o zi> se intorc de la loc acasa §i vad o livada cosita frumos. 

Barbatul zise : 

— E cosita de parca e rasa ! 

— Ba e cosita, de parca e tunsa ! 

— Cum, bre muiere, asta e tunsa? 

— E tunsa, barbate, tu nu vezi? 

O batu bine crezind ca o sa zica precum era livada. 

— Ai bre, mai e tunsa? 

— E tunsa a?a cum spun eu ! 

— Te due la Timoc sa te-nec, bata-te Dumnezeu de pacatoasa, daca 
nu spui ca e rasa ! 

— Ba e tunsa ! Ba e tunsa ! A§a sa ?tii ! §i sa crapi de necaz ! 
O lua omul si o duse la iazul morii s-o-nece. 

— Te inec, Marie, mai bine zi ca-i rasa ! 

— Ba e tunsa ! 

O afunda-n apa pina la briu. 

— Cum e catalina, fa, e tunsa? 

— Da, e tunsa. 

— Bine, atunci te-nec ! 

O scufunda-n Timoc pina la umeri. 

— Marie, ginde§te-te bine ca n-o fi catalina tunsa! 

— Bae tvmsa 3 barbate^ e tunsa cu foarfeca ! 

— Atunci te-nec 3 sa scap de dracu ! 
O scufunda pina la gura. 

— Zi fa 5 ca-i rasa ! 

— Bae tunsa ! 

— E 3 pai acus chiar ca n-ai scapare ! Te-nec §i ce-o fi sa fie ! 

O scufunda pina-i trecu apa peste cap si muierea scoase mina afara §i 
nemaiputind rosti o vorba 3 arata cu doua degete cum taie foarfecele. Asa ca 
tot tunsa ramase dupa dinsa^ chiar §i cind o ineca de-a binelea. 

De aceea, de femeie citeodata fuge si dracu^ ca sa nu-1 scoata dator ! 



VACARU §1 TURCU 



Pazea odata un vacar vacile la un boier turc. Vacarul avea §i el pe linga 
vacile turcului o vacusoara cu lapte. El pastea vacile de-a-mpreuna pe livezi 
?i toate mergeau bine pina la locul unde se incurcau. 

Intr-o zi, vaca vacarului se repede la vaca boierului si-o impunge. Vacarul 
se spaminta. Ce-o sa faca? O sa-1 omoare turcul §i gata, se gindi el. Cind intra 
cu vacile-n obor isi lua inima-n dinti sa-i spuie boierului intimplarea §i sa-i 
vada mintea si dreptatea ce e in stare s-o faca. 

— Boierule, zise el, stiti ce s-a intimplat? 

— Nu! 

— O vaca de-a dumneavoastra a impuns vaca mea« 

— Da bine, baiete 3 cine le-a minat si cine le-a lasat sa-si faca de cap si 
sa se impunga? Nu tu esti ala platit sa le paze?ti? 

318 



— Ba eu, zise vacarul ! 

— Ce sa-i faci, vacile n-au minte, se due de-a valma singure si se bori$- 
caie. Ce sa-i faci, sint vite fara minte ! 

— $i daca-mi moare vaca, ce-mi dai, efendi? 

— Ce sa-ti dau, baiete ! f i-am spus, vacile sint vaci $i pentru ele nu 
pot sa dau socoteala. 

— Asculta, efendi, vaca mea a impuns pe vaca ta ! 

— Ce e? 

— Vaca mea a impuns vaca ta ! 

— Nu se poate ! 

— I-a scos matele, auzi ? 

— Stai sa ma uit in Coran sa vad ce zice legea ! 

— Nu te mai uita, efendi, ca atunci cind era vorba de vaca mea, nu mai 
era lege si imparatul nu a facut lege numai pentru vaca ta. Imparatul a facut 
o singura lege $i dreptate pentru toate vacile. 

Efendi ramase cu buzele umflate, la dreapta gindire a vacarului. 



CE DORESC COPIII 



Pe o pajijte acoperita cu flori si izvoare, patru copii pa§teau porcii si 
stind la umbra unui stejar batrin, vorbeau si se jucau intre ei. 

Cum se jucau, faceau o larma de vuiau vaile; unul dintre ei mai istet, 
il intreba pe un altul, zicindu-i: 

— Fratioare, ce ai face tu daca-i ajunge-mparat? 

— Multe a$ face de as a junge numai ! Dar pe una n-as uita-o pentru 
nimic in lume ! 

— $i anume ce ai face, hai spune odata? 

— Pai ce as face? A$ porunci sa mi se aduca un car cu loitre plin cu 
pleava si toata ziulica m-aj plimba cu carul pin sat jezind pe pleava moale ji 
m-as uita la voi cum va jucati in tarina, dar nu v-as primi. A?a m-aj tragea 
singur ca un imparat, iar voi ati crapa de ciuda ! 

Atunci il intreba pe eel de-al doilea: 

— Ce-ai face tu, daca ai fi imparat? 

— A, eu n-a$ fi prost sa ma plimb toata ziua, §i as dormi sub o salcie 
pe iarba verde linga izvor, iar pe voi v-as pune sa-mi paziti porcii si sa feriti 
noroiul unde se-namolesc sa nu se strice. 

Vazind ca a mai ramas al treilea, de curios, il intreba si pe acesta: 

— Spune $i tu, fratioare, ce-ai face, daca ai ajunge imparat? 

— Eu drept sa va spun, as minca numai simit si maduva de la ceapa, 
iar voua v-as da cojile sa nu ziceti ca nu va sint prieten bun. 

Bupa ce toti trei au spus ce dorinte mari si-ar indeplini, veni rindul ca 
§i acestia sa-1 intrebe pe-al patrulea. Atunci ei dornici si nerabdatori de a 
cunoaste ce minune ar face prietenul lor, il intrebara : 

— Acum este rindul tau, ia sa vedem ce ai face tu, daca ai ajunge imparat? 

— Ce sa mai fac, daca voi ati ales tot ce-a fost mai bun ! 

$i cei trei prieteni visara multumiti, ca au fost de$tepfi si au §tiut ce 
s-aleaga ! 

319 



DOI MlNCINO§I 

CicS odata se-ntilnesc doi mincinoji. Unul era tabacar $i altul barbier. 
Unul dintr-un sat, alalalt din alt sat. 

lata tabacarul la barbier, mirosind a piele §i mortaciune. 

— Ai auzit 3 maistore, noutatea, zise barbierul, in satul nostru a rasarit 
un fir de dovlete care si-a-ntins vrejul pina-n virful dcalului deasupra satului 
vostru. §i dovletele a crescut atit de mare, incit incap in el toti plugarii satului 
cu vite, cu catei, cu purcei si cu tot ce vrei ! 

— §i cu magari, bre? il intreba tabacarul. 

— $i cu ! raspunse barbierul. 

— Bine, da de unde pasc vitele iarna acolo, bre? 

— Ei ! asta sa fie tot necazul; maninca §i ei fin, doar in dovlete se fac 
clai de fin, patuege, clai de paie $i cite altele ! 

— Dar oamenii cu ce se aranesc, maistore? 

— Cu seminte, frate. O saminta de dovlete este mare cit un ban. De ne 
pica la fiecare cite doua seminte ne-am procopsit. 

— Bre, alal sa va fie ! Ce noroc a dat peste voi. 

— Aa, da stai ca nu s-a terminal ! Se §opte?te prin sat ca raufacatorii 
au de gind sa dea dovletele de-a berbeleacul peste satul vostru si atunci va 
fi vai de voi ! Din casele voatre si averea voastra praful se va alege, cind s-o 
rostogoli dovletele mare cit un deal. 

— A, bre §i asta se $opte§te prin satul vostru? intreba tabacarul. 

— Fara gluma, cica de nu crezi, prive§te dovletele in capul dealului ?i 
vezi-1 cit e de mare, abia acum dnd a legat, dar la toamna !? 

Da-n capul dealului se vedea ceva rotund §i mare; nu era altceva decit 
o claie mare de fin chitita de ni$te cosasi pe un virf de deal. Vazind el dovletele 
se sperie §i zise barbierului: 

— Maistore, maistore, ce pacate vom avea noi sa tragem, ca sa ajungem 
striviti de un dovlete ! Pai daca ne omoara toate vitele, li se pierde ruda ?i eu 
ce mai tabacesc? 

— Ba eu zic, adauga barbierul, sa-ti scoti pieile din pamint de unde le 
ai si sa va mutafi satul in alta parte. 

— Zau ca-;i multamesc ca ne-ai dat gindu-al bun ca mare pacoste s-abatea 
peste capul nostru. 

$i de frica ?i-ngrijorare uita omul sa se mai tunda ?i se-ntoarse-n satul 
sau povestindu-le satenilor intimplarea cea trista §i ce-i astepta la toamna. 

— Vai de capul nostru ! incepura muierile §i babele sa-$i dea cu pumnii-n 
cap, ne face piftii pe topi. 

— $i n-avem scapare decit sa ne mutam satul de aici ca vedeji cit a crescut 
dovletele ! Numai coada poate sa-i ajunga de cinci ori cit biserica §i prapadul 
e mare I 

Un om ceva mai cuminte intra-n vorba zicindu-le: 

— Ba eu imi dau cu credinja ca e bine sa ne departam mult cu satul de 
partile astea. Ar putea, bre 5 a§a cit este de mare sa sudoame pamintul cu totul, 
ce credeti, e mare greumint, fratilor ! 

$i se pregatira oamenii sa-§i mute satul, ajeziadu-i vatra cu mult mai 
departe, ca sa nu se simta zguduitura cind se va rostogoli dovletele. 

Auzind barbierul cele ce se-ntimpla in satul vecin, se-ntrista ?i merse 
sa le spuna sa-si vada de treaba ca e numai o gluma. 

320 



Dar cum batrinii il cunosteau pe barbier ca este un mincinos, nu-1 ere- 
zura, incit isi darimara casele, luara stilpii si vitele, pornind sa-si aleaga ua 
nou sat. 

Trecind barbierul pe linga tabacar, acesta-i dete un cojoc de bucurie 
ca a fost bun la inima si a dat in vileag taina ce-i putea curma zilele. El lua 
cojocul §i mergind pe linga taranii necajiti cu cojocul eel nou, ace§tia-l intrebara: 

— De unde ai cojocul ? 

— De la tabacar, mi 1-a daruit in semn de recunostinta, ca eu am fost 
singurul dintr-un sat care i-am descoperit taina, pe care altii o ascundeau. 
Nu m-a rabdat inima sa nu v-o spun. 

— Atunci tine si de la mine un miel ! zise un taran. 

— $i de la mine un purcel, zise altul. 

— Iar de la mine un vitel. 

Si aduna barbierul o cireada de vitei, o turma de porci si o turma de miei, 
de intra cu ele-n sat. 



COPILUL PROSTUJ 



Urn om avea un baiat cam slab de cap. I-a venit si lui vremea de insurat 
ca la orice flacau. 

Parintii au plecat sa-1 insoare in alt sat, sa-1 bage-ncasala ofatacu capatii 
si avere frumoasa. S-au dus la fata in petit cu purcel fript §i lautari si-au inceput 
sa se tocmeasca ce-i da la fata. Tatal fetii voia sa-$i marite fata, iar muma nici 
in ruptul capului, fiindca era prea tinara. Dupa multa bautura se apucara la 
taina, glume si cite ce. 

Fata sta si gatea la bucatarie. Baiatul s-a dus si el sa stea de vorba cu ea. 

Fata a pus sare in mincare si s-a dus pe afara. El n-are de lucru si vrea 
sa mai puie un pumn de sare in oale. Baga miinile amindoua intr-o oala cu 
sare §i incerca sa le scoata. Cind colo, ce sa vezi? Miinile nu le mai poate 
scoate ! Trage-n sus, trage-n jos, insa nici vorba sa»le mai scoata. 

Cum se-ntoarce fata, el baga oala intre picioare. Fata il cheama la masa, 
insa el sta cu oala ascunsa intre picioare de rusine. 

— Nu-mi este foame ! raspunde flacaul si raminea suparat cu oala intre 
picioare. 

— Ce ai, taica, de stai suparat? Il intreba tata-su, Poate nu-ti place de 
fata? Spune drept sa stiu ! 

— Nu, raicutule, imi place de fata insa m-a apucat o durere de mate si 
de aia stau ghebejit pina ma fac bine. 

Tata-su il lasa in pace si ei i§i vazura inainte de chef. 

Tatal fetii iesi afara si se opri sub streasina cind tocmai cadea afara ua 
potop de ploaie. 

Baiatul pe prispa casei nu ?tiu cum face ca sparge oala plina cu sare si 
oala cade cu totu-n capul socrului. Socrul se mira cum ploua de sus cu oale 
si cu sare ?i se scarpina la cucuiele din cap. 

Se duce-n casa ^i se jura c-a-nnebunit Dumnezeu. Saploaieel cu oale 
sparte si cu sare? Toti rid, vazindu-1 plin de sare si cu capul spart, numai 
ginerele cu miinile slobode maninca de zor. 

321 



Atunci muierea lui 3 de suparare iar il blestema: 

— Mai barbate, ti-am spus eu ca o sa te trasneasca Dumnezeu ca mariti 
fata prea cruda §i nu m-ai crezut? Bine ti-a facut si mai bine ti-ar face daca 
te-ar trasni de tot, sa te-nveti minte. 

Barbatul auzind-o blestemind, s-a repezit la ea i-a tras o bataie buna ?i 
astfel s-a spart logodna si petrecerea. 



SURZII 



Un om batrin I§i facea gardul pe linga casa. Un cioban suparat trece 
pe drum dis-de-dimineata 3 care pierduse oile. 

— Mosule, n-ai vazut oile mele? il intreba ciobanul. 

Mosu puse palma cauc la ureche ca n-auzea bine si-i raspunse: 

— Acia 3 numai pina acolo fac gardul. 

— Intr-acolo ! 

— Da acolo! intari hotarit mosneagui. 

Ciobanul care era surd, crezu ca intr-acolo au luat-o oile si porni in 
graba spre locul aratat. 

Cind colo 3 gasi oile. Bucuros, pastoral se intoarce cu turma de oi la 
mo?neag zicindu-i : 

— Ti ne 5 mosule, un berbece cu cornele frinte ca mi-ai aratat oile pierdute ! 
Mc^u il privi inciudat si-i grai: 

— Iti jur pe batrinetea mea ca nu i-am frint eu coarnele. 
Neintelegindu-se ei 3 trece cu cofele la apa o fata si aia surda. 
Ciobanu-i spune la fata ca de bucurie vrea sa-i daruie mojului un ber- 
bece cu cornele rupte, fiindca i-a aratat unde sint ascunse oile pierdute. 

Fata la acestea raspunde: 

— Nu va pot lua pe amindoi de barbati. Pot sa-1 iau numai pe unul. 
Certindu-se citesitrei, trece pe carare un popa surd, calare pe o iapa. 
Pastoral, vazindu-1 pe taica popa, se gindi ca el are sa-i scoata din 

incurcatura. 

— Sarut mina 3 parintele, spune-i mo?ului, ca-i darui berbecul pentru 
bunatatea lui, ca mi-a aratat oile pierdute. 

— Taica, iti jur pe sfinta laturghie, ca iapa nu e din furat 3 am gasit-o 
fara stapin pe islaz si cind am incalecat-o a vrut sa ftiga cu mine, sa ma faca 
rob la turci. 

$i a-nceput o cearta mare intre ei. Mosul ca n-a frint coarnele berbecului 3 
fata ca nu-1 poate lua de barbat decit pe unul, popa ca n-a furat iapa si e lucru 
gasit, incit s-a strins tot satul la invalmaseala si chinezul satului i-a chemat sa 
dea socoteala ! 

Fiecare vorbea pe clta limba si zarva iesi si mai mare. 

— Eu n-am frint coarnele la berbec, zise mosneagui. 

— Ba eu nu ma pot marita dupa mai multi barbati, adauga fata. 

— Eu, domnule primar, va jur ca n-am furat iapa, am gasit iapa. 
Cind a vazut primarul ca o sa-1 zapaceasca si pe el de cap si ca n-o sa 

ajunga cu ei la nici un capatii 3 i-a dat afara sa se inteleaga ei cum vor putea. 
Surzii insa nu s-au inteles si se spune ca si azi se mai cearta inca. 

322 



FEMEIA LENESA 



A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti ; a fost o femeie 
foarte lene$a. Barbatul umbla la cimp si cind venea sara nu gasea facut a min- 
carea. El o intreba: 

— Bine fa muiere, ce ai facut tu azi de n-ai facut mincare ? Femeia tot- 
deauna ii raspundea: 

— Uite, mai barbate, toata ziua am tors lina. 

A doua zi la fel. A treia zi la fel. $i a tinut-o a§a in sir luni si ani ca a 
tors lina. Barbatul suparat ca tot cu lina si scoate fire. Bine femeie, unde-ti 
sint fusele cu lina? 

Atunci femeia care avea o putina in casa acoperita cu toale, le dete la o 
parte si incepu sa-i arate acelasi fus pe care il scotea, si-1 baga din nou in 
putina. Barbatul aproape obosise uitindu-se cum ii arata la fuse cu lina toarsa 
§i-i zise: 

. — Ajunge fa nevasta §i ai obosit aratindu-mi la fuse cu lina toarsa. 
... Atunci femeia t vazind ca pe om 1-a dus cum a vrut ea, ii zise: Acum mai 
barbate te duci in padure si-mi tai ra§chitor ca n-am pe ce sa le dapan. 

Omul a plecat in padure bucuros ca s-a ispravit cu torsul linii, cu securea 
in spate sa taie raschitor. Femeia hoafa foe o lua pe aha parte si ajunse mai 
intii in padure si se urea intr-un pom stufos sa nu fie vazuta. 

Cind omul ajunsa in padure, umbla incoace, umbla incolo dupa ra?chitor, 
ajunsa sub pomul stufos unde era nevasta lui ascunsa, care incepu sa strige: 
Cine taie raschitoare, nevasta-i moare ! 
Cine taie raschitoare, nevasta-i moare. 
Omul nevestii se opri si asculta si iar aude: 
Cine taie raschitoare, nevasta-i moare ! 
Cine taie raschitoare, nevasta-i moare. 
Vazind omul o asa mare minune zisa ca asta-i numai un samn, se lasa 
de ra§chitor si pleaca acasa. Cind a ajuns acasa ii povesti nevestii minunea lui 
Dumnezeu ca numai el putea fi, si-i spuse: 

— Mi-a fost frica, nevasta, ca ai sa mori §i pierd bunatate de nevasta 
§i n-am mai taiat raschitor. Mai bine lasa fuselea acelea nedepanate si numai 
tu sa fii sanatcasa, fiindca, ca tine alta nu mai gasesc. 



ALME$ BALME$ 



A fost odata un tuciuriu si s-a dus de-a rudelea pe la nasu-su. Nasul 
era tocmai la masa §i minca dintr-un purcel fript si dintr-un blid cu almes- 
balmes. 

— Fine, sezi sa mincam oleaca ca poate-i fi flamind. 

— A, da de unde, chiar acum ma sculai de la masa. 

Na§ul, vazindu-1 astfel, nu 1-a mai rugat $i a mincat singur mai departe. 

— Na§ule, mai zi o data ! 
; -Ce sa zic, fine? 

— Ce-ai zis mai inainte. 

323 



Najul s-a facut ca nu-ntelege, a ridicat masa si s-a culcat. S-a culcat $i fiau. 
Sta cl sa adoarma, insa matele i se certau de foame si ghiortaiau. Apoi isi lovi 
ochii cu pumnii ca nu se inchid, au adorm. Nasu auzea si simtea toate astea 
§i dc aceea il intreba: 

— Ce s-aude, fine-n burta ta ? 

— Iaca nimic ! Vi se pare, nasule ! 

— De ce-ti dai cu pumnii-n cap atunci? 

— Sa fuga mintea la burta sa taca, nasule, ca de flaminde se cearta 
intre ele. 

Nasul zimbi pe sub mustata si se facu ca sforaie. 

De aci se sculara si plecara la lucru. Finului ii tot lasa gura apa si se tot 
gindea ce mincare buna a scapat. 

— Hai 3 na?ule 3 cum ii zice la mincarea aia de asara? 
— Alme?-balmes ! 

Finul pleca acasa si in gindul lui ca sa nu uite zicea: almes-balmes ! 
almes-balme? ! ce buna mincare ! 

Ajunse la o balta vru s-o treaca. Apa era cam mare, ridica izmenele pina 
la genunchi si pasi inainte 3 uitindu-se la rate si ratoi cum se afunda cu capul 
dupa pesti?ori. Tot privind la rate, uita de almes-balme?. Se necaji foe si incepu 
sa caute cuvintul in balta. Apoi zise: 

— Uite 3 maa, cazu cuvintu-n balta si nu-1 mai gasasc. 
Se-ntoarse-ndarat 3 poate-1 gaseste, insa almes-balme? nicaieri ! Nu-i 

mai venea in mime si pace ! Cazuse la fund, se gindea el in mintea lui. Porni 
sa-njure si sa se apiece luind cu pumnul apa dintr-o parte si mutind-o in alta 
ca pe niste felii. Intrara-n balta niste porci si el ii dudai mai departe sa nu-i 
gaseasca almes-balme^ul si sa i-1 manince. 

Niste oameni lucratori trecura pe-acolo, il vazura cautind disperat si-1 
intrebara : 

— Ce cauji, mai Romica? 

— lata un lucru mare ! 

— Spune-ne $i noua, ce lucru? 

— E lucru meu si nu va pasa voua de el ! 

Lucratorii crezura ca poate e vorba de vreo punga cu bani si sarira imbra- 
cati in balta s-o cate. Catara fundul baltii de-a rindul 3 se balScira prin ea mai 
rau decit porcii si nu gasira nimic. Scoasera si ratoii din balta temindu-se sa 
nu inghita cumva comoara. Mai la urma ostenira si oamenii astia. Unul dintre 
ei suparat isi stoarse toalele de apa si zise suduind: 

— Mai oameni buni, hai sa mergem, fir-al dracului de tuciuriu 3 ca facuram 
balta almes-balmes si nu gasiram nimica. 

— Aoleu, minca-v-as, am gasit-o ! 

— Ce ai gasit ma? 

— Aia ce-ati zis. Alme?-balmes ! 

Plugarii crezura ca-si bate joe de ei si-i trasera o bataie buna de-i frinsera 
oasele si plecara cu buzele umflate. 

El ramase in marginea baltii sa-si atirne toalele pe maracini, sa le usuce. 

Tocmai atunci treceau pe-acolo niste vinatori. El n-are de lucru si-i 
intreaba: 

— Unde va duceti 3 firtati? 

— Ha-ha ! iti bati joe de noi? ! Trebuia sa zice: noroc ! noroc, la vinat ! 
$i-i trasera si ei o bataie buna. 

324 



Pleca el scirtiind din temelii dupa atita jumuleala si se intilni cu o sume- 
denie de lume ce se bocea si ducea la groapa un mort. El trecu pe linga mort 
graind : 

— Hai noroc ! roroc, la vinatoare ! 

Oamenii lasara jos nasalia pusera mina pe el si-i frinsera oasele. 

— Dar bine, mai fratilor, cum trebuia sa zic? 

— Dumnezeu sa-i ierte pacatele! 

— Asa o sa zic de-aici incolo, negus tori lor, grai finul si pleca vaitindu-se 
de spinare pe drim la vale. 

Cind colo, dracia dracului ! In fafa lui tocmai ie§ea din biserica mireasa 
cu mirele §i cintau bandele de lautari de se cutremurau copacii. 
El trece pe linga mireasa si zice: 

— Dumnezeu sa-i ierte pacatele ! 

— Ce pacate, bre ! zise unul dintre nuntasi. Si se puse golanimea pe el 
de-1 tavali si zminti in bataie. 

— Aoleu, nu mai dati, zise el si mai bine invatati-ma cum trebuie sa 
zic, minca-v-as ! 

— Sa zici : ura sa ne traiasca ! 

— Multamesc, asa am sa zic si a plecat mai departe. 

Trece pe linga batatura unui om care tocmai isi pirlea porcul de curind 
junghiat. 

— Ura ! sa ne traiasca, sa ne traiasca ! 

— Cine sa ne traiasca, omule? 

— Porcul, dar cine? zise finul. Se puse si macelarul pe el de-i framinta 
la pumni pina-1 ameti-n batai. Dupa aia se scula le§inat si grai: 

— Stai, mai omule, ai mila de mine si nu ma bate, mai bine spune-mi 
cum sa zic: 

— Sa-1 maninci sanatos si sa umpli toate vasele si oalele ! 

Pleca si de aci batut si vazu dupa o casa un om care tocmai se pitise 
si se „da in poiana" ca orice om cu nevoile sale. El n-are de lucru $i zice: 

— Sa-ti umpli toate oalele si vasele firtate §i sa-1 minci sanatos ! 
Se scoala omul suparat si fugi dupa el de-i trase o bataie sora cu moartea. 

— Dar bine, mai vecine, cum era sa-i zic? 

— Pute vecine, pute ! 

— Bine, asa am sa zic de-aci-nainte si pleca. 

Cind ajunse la un piriu doua fete se spalau pe picioare §i se pieptanau. 
El iar nu-§i tine gura ?i le zice: 

— Pute, surata, pute ! 

— Ce pute, ma, fir-ai al dracului cu mata care te-a facut ! $i-l frinsera-n 
batai cu cobilitele. 

— Bine, suratelor, dar cum era bine sa zic? 

— Sa zici : ce frumoase sinteti si ce pieptanatura mindra aveti ! 
Merse el spre casa si vazu doua muieri care se bateau si-$i smulgeau 

pletele. 

— Vai ce pieptanatura frumoasa §i ce mindre sinteti ! 

Ele uitara de bataie, crezura ca le batjocore§te si sarira de-i jumulira 
parul din cap. Scapa ca prin minune din ghearele muierilor si se opri drept 
in usa cortului: 

— Ha auzi, fa muiere, sa-mi faci mincare din aia ca la n?$u. 

— Cum ca la na§u, omule? 

325 



— $tii tu, din aia, ca la na§u ! 

— Nu stiu, mai omule, spune tu cum ii zice, cum este ca eu nu sint 
ghicitoare? 

El se puse pe muiere si o calca-n picioare dc-o lasa lata, gata sa-§i dea 
sufletul. 

Copiii plingeau si se rugau: 

— Stai, tatuca, nu mai da in mamuca, nu vezi ca-i facu§i capul almes- 
balmes ! 

— Aha ! va sa zica voi ati ?tiut de mincare si ati ascuns-o ? N-afi spus ce 
mincare e, ca sa nu-mi faca mie pofta sa ma satur si cu odata ca na§u de almes- 
balmes ? Va arat eu voua ! Lua un vatrai in mina si le frinse oasele la biepi 
copii, de se duse pomina ! 



INJELEPCIUNEA BATRINEJII 



A fost odata un mo§ §i o baba §i au avut o vaca. A plecat mo§u cu vaca 
la piata s-o vinda. Cind acolo da lumea buluc pe linga vacu^ care, mai de care, 
sa faca tirgul cu mosu. Mai la urma au venit la mos trei frati negustori. 

— Citi lei ceri pe ea, mosule? 

— Cinci sure de lei ! 

— Toate sint bune, mosule si la locul lor, numai sa te duci acasa sa-i 
tai coarnele ca ne-mpunge copiii §i sa vii, sa iei paralele. 

Mosul pleca acasa ingrijorat si taie coarnele la vaca. 
Intr-o simbata pleca iar cu vaca la tirg s-o vinda. Cei trei frati sint gata 
sa-i dea puoga cu bani mosului, dar ii mai cer ceva mosului: 

— Sa-i tai coada, mosule si apoi ai banii. 

— Bine, mai baiete, numai sa nu va bateti joe de marfa mea ! 

— Nici vorba, module ! Vaca are coada prea lunga de doboara ulcica 
cu fasui de la foe. Asa ca asculta-ne si sa facem apoi tirgul. 

Merse mosul acasa si taie coada vacii. 

In simbata viitoare iar veni cu vaca la piata. Cei trei frati venira la moj 
si iar ii gasira nod in papura. 

— Mosule, toate sint bune, numai sa-i tai si picioarele ! 

A plecat mo§ul plingind si vaietindu-se la baba si i-a taiat vacii picioarele ! 
Cum i-au taiat picioarele vaca a cazut si-a murit. 

— Ei, babo, ne in§elara negustorii aia ! Mari cotcari trebuie sa fie, numai 
lasa ca-i invat eu minte. 

— O sa-i inveti pe naiba, ca iata cu mintea ta de prostanac ramaseram 
saraci lipiti pamintului. 

Ce sa faca acum mosul? Lua magarul simbata viitoare ?i pleca cu el 
la tirg. Acolo ii baga magarului bani in fund si astepta cumparatorii. 
Venira iar cei trei negustori. 

— Cit ceri mosule, pe magar? 

— Trei sute de lei. 

— Prea mult, mosule! 

— Magarul meu face bani si nu e magar ca toti magarii ! Iata-1, priviti-1 
cum ii pica lei din fund. 

326 



Il privira negustorii cu mirare ?i zisera: iata ca este adevarat, un magar 
minune, in foale cu fabrica de bard ! Mosul lua trei sute de lei, ii pusa la chimir 
§i pe-aci ti-e calea. Dar negustorii alergara dupa el, intrebindu-1 : 

— Hei, mosule, ce-i dai de mincare la magar? 

— Il inchid in hambarul cu griu pina se satura. 

Cei trei fraji bucurosi de o asa pricopseala, plecara acasa, inchisera magarul 
in hambarul cu griu si se culcara. 

Dis-de-dimineata eel mai mic si mai grijuliu se duse la hambar sa vada 
magarul si sa aduca banii in bani$a. Cind acolo i se pare pe gaura cheii ca stra- 
luceste hambarul de lei. Vrea sa deschida usa, insa usa este in^epenita si nu poate. 

— Muma, striga baiatul, vino fuga ca a umplut magarul hambarul cu 
bani si nu-1 pot deschide ! 

Se scoala fratii cu urdorile la ocm, sparg usa, si cind colo in mijloc zacea 
magarul mort, umflat ca o be§ica de pore. 

— Haa, fata lui de mo?; $i-i trasera o injuratura. Sa ne pacaleasca el 
pe noi un bo§orog? Las' ca-i aratSm noi lui I Fuga drept la bordeiul mosului* 

— Bine, mosule, se poate sa ne batjocoresti pe noi ?i sa ne iei de-a fiecea 
atita banet? 

— Vede^-va, copii de treaba, ca nu orice musca face miere ! N-ati §tiut 
voi cum sa-1 araniti si greseala voastra n-o s-o platesc eu un om curat la suflett ! 

Numai aveti putina rabdare ca trebuie sa trimit demincare la sapatori 
ca este aproape prinzul. 

Mo?ul avea un iepure nazdravan, il chema, ii pusa desagii de o parte 
si de alta pe spinare si-i zise : 

— A?a, taica, acuma du-te la oameni cu merindele ca abia te asteapta ! 
Iepurele isi lua povara $i pleca pe grinduri drept la lucratorii mosului. 

Vazind ei iepurele, au uitat de toate si de magar. §i zor nevoie sa cum- 
pere iepurele. 

— Git ceri pe iepure, mosule? 

— Nu-1 vind, cS asta asculta de baba mea ! 

— Ba nu, mo?ule, |ine aici doua sute de lei si da-ne noua iepurele. 

— Mi se rupe inima dupa iepure, dar daca dati indoit prepil, vi-1 dau 
si o sa aveti o fala cu el in lume de o sa se duca vestea. 

— Bine, mosule, tine banii ?i da-ne iepurele. 

A?a negotul s-a facut §i cei trei frati au pus iepurele-n sac si au plecat 
bucurosi de isprava. 

A doua zi, au luat iepurele, au pus de o parte si de alta oalele cu mincare 
§i ulciorul cu apa $i i-au dat drumul pe o potecuta sa mearga la lucr&torii ce-i 
aveau in tarina cu prinzul. Cum i-au dat drumul iepurelui, acesta a sarit, oalele 
s-au rostogolit §i s-au spart, ciinii au dat navala la ciolanele de pui, iar lui in 
tufa i-a fost calea, pina ce si-a pierdut urma. 

Cei trei frati ramasera tare suparati, injin:indu-l si ocarindu-1 pe mo?uJ 
ce-i pacalise. 

— Asta este i